296 matches
-
dădea seama că alerga prea repede, că nu mai avea timp să se uite după cărări sau priveliști pe lângă care mai trecuse. Însă sentimentul care-l invadase îi era deja mult prea cunoscut. Nici aici oamenii nu-l plăceau. Când cârcelul din șold l-a făcut să cadă în genunchi, Danny era înconjurat de pădure, iar el nu avea habar unde se afla. Și-ar fi dorit să-l aibă chiar și pe Charlie cu el. Ba ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cum te prăpădești tu! se bocea împrejur nana Floarea. Puneți-l jos și legați-l, creștini dragi și oameni buni! Culi stătu deodată, ca izbit dinlăuntru de ceva. Se întoarse de cătră maică-sa și de cătră oameni, făcându-se cârcel, ca să verse din el veninul. Lasă-l, Trăiane, dă-i pace, zise Badea Toma. Acuma se răcorește; mai nainte a pălit cu securea și pe diavol și l-a alungat în piscul lui... Badea Toma râdea singur, pe jumătate încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Frumusețile ale cu câte trei flori de un portocaliu pistruiat: crini indieni. Făpturile roșii cu gâturile ca o volbură de apă sunt trandafiri, așa cum știe toată lumea. Mai sunt și din cei galbeni și roz. Scufiile alea cu tulpini groase și cârcei - sunt amarile. Privită de aproape, apa din stropitoarea ei părea să exprime tot felul de stări ale vremii. Semăna cu ploaia, firește, dar și cu grindina, zăpada, curcubeul. Cu furtuna. Putea umple aerul cu soare sau tunete prin simpla atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai indiferent față de ceilalți până rămâi cu sentimentul tanatic mai apropiat conceptului de stare identificat cu pierderea sublimității și îmi vâri în țeastă sentimentul că sunt mult mai puternic, când eu sunt atât de slab. Am zdrobit în dinți un cârcel dulce-acrișor de la o plantă care mă vizitează. A rămas în urmă un gust confuz, de glucide
Sf?r?ire by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83730_a_85055]
-
provoacă... Unde mai pui că în dimineața asta mă simt și infect de n-or să mă spele toate cișmelele care or să-mi iasă în cale până seara. Pe la patru mă trezisem din somnul cel mai bun cu un cârcel la piciorul stâng, de-mi venea să rup în dinți pernă, cearceaf, tot. Arunc de pe mine pledul - nici nu era cârcel. Pe glezna mea stângă se cățăra încet un rac negru: răcnesc o dată să scol tot satul, vine numai baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
or să-mi iasă în cale până seara. Pe la patru mă trezisem din somnul cel mai bun cu un cârcel la piciorul stâng, de-mi venea să rup în dinți pernă, cearceaf, tot. Arunc de pe mine pledul - nici nu era cârcel. Pe glezna mea stângă se cățăra încet un rac negru: răcnesc o dată să scol tot satul, vine numai baba din camera ei de rugăciune, lipăind în papucii mari. Ce-i, domnu’? De unde Dumnezeu aveți raci în cameră?... Ce întrebare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îl dea în judecată pe Luke? Rămân o vreme nemișcată, încercând să pun totul cap la cap. Dar nu ajung nicăieri și, brusc, îmi dau seama că ar trebui s‑o șterg acum, când pot. Mă ridic, strâmbându‑mă din cauza cârcelului și‑mi scutur picioarele, în clipa în care simt sângele punândumi‑se din nou în mișcare. Apoi îmi ridic pachetul și pornesc cât de nonșalant pot pe coridorul spre lifturi. Exact în momentul în care apăs pe buton, începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
expresie înțelegătoare, ca și cum tocmai i-ar fi citit gândurile. Făcu un gest prin care îi indică locul de alături. Era ceva fragil și deopotrivă puternic în alcătuirea acelei femei, cu o singură șuviță rebelă pe liniștea castă a obrazului. Un cârcel de viță sălbatică pe o tulpină de viță nobilă. Ce idee! zâmbi Marioritza, intuind că singura strategie prin care i-ar fi putut câștiga încrederea era sinceritatea. ― Tocmai vă admiram soțul, Alteță! Și vă mărturisesc că o făceam cu deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zâmbetele frumoaselor sale copile, îi ținuse o veritabilă prelegere despre avantajele curei cu apă rece. Experiența dobândită în douăzeci de ani de practică dovedea că acea cură conserva sănătatea și vindeca o grămadă de boli precum tusea măgărească, spaima, cancerul, cârceii și sughițul. Concluzia nu putea fi decât una: să se lase pe mâna medicului. Acceptase de bună voie să se scoale înainte de răsăritul soarelui, ca să alerge desculț prin iarba udată de roua nopții, înghițise licori foarte amare sau foarte dulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Rusiei. După trei ani, așa, peste noapte, a primit ucazul de numire undeva, în Crimeea. Trebuie să fie un coteț tare neprimitor, judecând după tristețea neagră a bietului mitropolit când a tulit-o într-acolo. Cred că stăpânul are deja cârcei la mână de atâta scris. Dar el nu se lasă! Uite-l, uite-l că iarăși își înfige pana într-un alt ghem și acum începe o nouă coală ministerială. Cică o flotă sub pavilion englez tot dă târcoale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nisipuri și bolovănișuri, tot timpul sub un soare neobosit, fără să știe încotro se îndrepta și dacă acea întindere dezolată se sfârșea într-adevăr undeva. își amintea înspăimântat chinul setei și al durerii de nesuportat din fiecare mușchi prins de cârcei și se întreba de ce continuă să stea acolo, la umbră, cu bocceaua în mână, așteptând întoarcerea unui om, a unui asasin, care voia să-l ducă din nou spre nisipuri și terenuri pietroase. Și apăru dintr-o dată lângă el, ivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
alibi. Nici polițiștii nu mă suspectează, OK? Și dacă aș fi ucis-o eu, n-aș fi alergat de colo-colo, ca să descopăr cine e vinovatul. Nu sunt chiar atât de cretină. Mi-aș ține capul la cutie până aș face cârcei la gât. Încercarea mea de a glumi avusese totuși un rezultat bun, anume Îi mai calmase furia lui Janice. Roșeața pielii i se mai atenuase. Tenul ei, de obicei alb ca laptele (sau, În termenii vopselelor Dulux, lapte cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
al tău să fie! Voi n-ați terminat cu logoreea? se rățoiește Bursucul la ei, autoritar. Vorbiți mult prea mult și prea fără de noimă. Ați fi fost niște hangii a-ntâia! Aveți limbariță, nu glumă! Nu v-ar strica niște cârcei, aicea, sus, la gât. Lăsați-l pe Arhanghel, să-și continue spusa! Îngere...! Aceasta este Fiara! zice Arhanghelul. Și face o pauză. Lunguță-lunguță. (Ca un predicator mesianic cosmopolit! Contratimp dramatic. Tronc! Îi plac efectele scenice, i se declanșează Avocatului un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dintr-un amestec de plante: pojarniță, coada calului și urzici. La ceai adaug lămâie și îl îndulcesc cu miere de albine. Beau și apă minerală „Perla Harghitei”. Mi-am adus aminte de planta medicinală pedicuța, care calmează durerile și vindecă cârceii și rănile. Am cumpărat o punguță din plastic plină cu pedicuță (de circa 10 pe 20 de cm), am introdus-o într-o pungă din pânză deasă de bumbac și am cusut-o. Seara la culcare, am pus punga cu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cu sulița ridicola reptilă verde, redutabilă doar prin faptul că scotea din bot două-trei limbi firave de foc. Un Isus scheletic își arăta rana din coastă, de unde urca spre înalt o tulpină răsucită de viță-de-vie, plină de ciorchini vineți și cârcei ca tirbușoanele. Maica Domnului adormea sub un macat purpuriu, vegheată de îngeri cu aripi și nimb de aur. Lazăr, înfășurat în bandaje ca o mumie, se ridica în capul oaselor în cutia verzuie a mormântului, pe când Isus îi arăta un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mare cu lapte gros, rece, de la frigider. Cu gesturi încete, delicate, ținându-și capul cu o mână, dădu plapuma într-o parte și își legănă picioarele peste marginea patului. Apoi și le lăsă cu precauție pe podea. Un soi de cârcel părea să-i închircească tălpile făcându-i-le ghem; refuzau să se destindă deasupra suprafeței plate pe care se putea sprijini; era ca și cum ar fi încercat să meargă în pumni. Reuși cu chiu și vai să se ridice, ținându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-o. — E frumoasă... dar ce vrea să spună? — Despre ce crezi că e vorba, ce fel de scenă evocă poetul? Hattie se uită la text în tăcere, iar părintele Bernard îi admiră gâtul neted, ușor băiețesc, pe care zburdau câțiva cârcei de păr blond-platinat, desprinși din cocul ei elaborat. Nu știu, răspunse ea în cele din urmă. Din moment ce spune că fără lebădă și fără țărm, presupun că e vorba de un râu? — O deducție bună. În fond, e un poem. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
orașului, pietros, este ca un șvaițer, plin de garaje subterane, chiar și gara fiind în subteran. Mă pregătesc pentru o nouă zi și mă rog Domnului să-mi ia durerea de la picior, căci ieri devenise aproape de nesuportat, asemănătoare unui cârcel. Acum sunt ieșit din Monaco, în drum spre Nisa, unde mă voi caza la niște surori, grație intervenției lui Alain Le Stir. Este o zi ca toate celelalte, caldă, temperatura urcând la 31, 32 grade, deci suportabilă, iar briza mării
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o voce venea de undeva din dreapta; răsuna a gol; era o voce feminină, numai că nu se auzea ce spune. Dănilă stătea agățat de pervazul proeminent, dar poziția era atât de incomodă încât în antebrațe aproape că i se puseseră cârcei. Canaturile interioare ale ferestrei erau și ele căptușite cu ziare vechi dar, din fericire, stăteau larg deschise, imobilizate în cârlige, așa că vederea spre coridor era liberă... Avea oare să se ivească cineva în cadrul acelei uși?... Dănilă simți că începe să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
picioare, cu cotul sprijinit de un fragment de coloană care făcea parte din recuzita oricărui studio, în timp ce pe fundal stăruiau pete de umbră peste alte pete de umbră și mai întunecată, creând o atmosferă cam lugubră, parcă și cu niște cârcei de viță cățărându-se pe undeva printr-o margine, în stilul caracteristic începutului de secol. De ce posomorâtă? Mama nu-și amintea cu drag nici de copilăria ei și nici de familia în care își trăise copilăria și adolescența. Ana a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
albastră, el nu mai simte duhoarea beciurilor, nici mirosul rânced și igrasios al încăperilor. Mehală n-avusese niciodată copii : în sufletul lui hulubii ocupau acest loc delicat. Într-o zi însă îi dispăru un porumbel. Tapițerului i se făcu inima cârcel. Nu-și mai putu vedea de lucru și toată ziua a rămas cu ochii în cer : se amăgea că, acu acu, îl va zări pe fugar, cuminte și drăgăstos, cu perechea lui în cuib. Din păcate asta nu s-a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
o cale de foc de la soarele vuitor și până la țărm, cele șapte litere care formează cuvântul SAMSUNG pe mobilul veci nei mele de plajă și, nu în ultimul rând, părul ei blond și greu, răsucindu-i-se pe umeri în cârcei savanți, cruzi și melodioși ca în studiile de coafuri ale lui Leonardo. Dar pentru descrierea acestui păr, pe care sculptorii din vechime n-ar reuși să-l scoată din daltă, oricât de fină ar fi dentiția ei și oricât de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
intrasem nu ca-ntr-un templu, ci ca-ntr-o cofetărie, am știut că niciodată de-atunci încolo n-aveam să revăd știma de lapte și miere din golful cu stabilopozi, înfășurată-n părul ei de sârme și vrejuri și cârcei și spirale și volute de aur... De ce iubim femeile Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare și grăsuț, pentru că au fețe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Faguri cu nectar închegat și struguri de gheață, printre care tremurau pâcle. Bondari cât o nucă, prinși în goarnele unor crini de cleștar și crenguțe de mirt, de pe care se zbicea ploaia. Limbi de foc, în rotiri de mandală și cârcei cu sclipiri de rouă. Chenare și romburi, urzeală de catran și de aur fărâmițat. Doar femeile și destinul pot să-ți joace sufletul astfel. Doar covoarele de Tabriz, cu îngeri lăsați în muțenia sacră să aștepte venirea celui de-al
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un mânz într-o burtă prea mică, ce sta să crape. Poate că era fericită. Când știu femeile asta? După ce trece, când fiorul se stinge și se simt ca lăsate în frig. Chiar asta simțea: o răcoare, tremurând ca un cârcel într-un mușchi, în inima ei vizitată de atâtea emoții tari. Erau și beție, și spaimă, o plăcere scufundată în leșin, precum o comoară îngropată. Prin birouri începuse să se vorbească despre ea și Leclerc. După o lună și jumătate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]