773 matches
-
fi plătit orice ca să o evite. Alungă mânios o muscă ce părea să-l fi ales drept latrină. Norul de insecte din preajmă nu părea să se deosebească prea mult de creditorii care Îl chinuiau. Iată, pentru domnia voastră, messere! Glasul cârciumarului Îl distrase de la gândurile lui. Acesta Îi depusese În față un platou din lemn, acoperit cu felii de pâine neagră, Îmbibate Într-o zeamă roșiatică. Deasupra se aflau două felii de brânză, cu o coajă groasă, atacată deja de mucegai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
simtă mai bine. Ar fi vrut să mai rămână câteva minute să se odihnească, dar asediul insectelor la rămășițele de zeamă devenise insuportabil. Își luă bocceaua și ieși, după ce lăsase o monedă printre resturile de mâncare. Cel puțin, nemernicul de cârciumar avea să-și murdărească și el degetele, dacă voia să o capete. Cardinalul putea să nu aibă deloc dreptate, Însă, fir-ar să fie, În privința nevoilor sale bănești, avea. Imaginea lividă a lui Mannetto Îi reveni În minte. Parcă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se despărțise de meșterul colorist, Dante ieși În strada aglomerată. Nu i se părea că ideile i s-au mai lămurit. La colțul străzii se găsea o cârciumioară. Se așeză pe o bancă afară, sub copertina care ferea intrarea, În timp ce cârciumarul scotea din ulciorul de lângă drum o măsură de vin alb. Lichidul căldicel Îi coborî pe gât fără să Îi domolească arsura. Luciul aurului artificial Îi răsărea În fața ochilor printre aburii care se ridicau din stradă, otrăviți de miasmele gunoaielor omenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
crâșmarului, care se apropiase grăbit cu gândul la o nouă comandă. Căldura devenise insuportabilă. — Acestea ar putea fi proiectul lor! strigă ridicându-se cât ai clipi, aproape răsturnând băncuța. Apoi se Îndreptă către Ponte Vecchio, după ce Îi azvârlise o monedă cârciumarului, din ce În ce mai derutat. — Nu era messer Durante, omul acela? zise unul din ceilalți mușterii, care urmărise scena. Noul prior? Doamne, apără-ne și păzește-ne. 14 În aceeași zi, pe la amiază În raportul despre membrii celui de Al Treilea Cer era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi vrut să-și țină slobod singurul braț spre a fi gata să se apere. Cu siguranță, În orașul acela, nici un om cumsecade nu ar fi trecut pragul unei cârciumi Înainte de ora a treia, la sfârșitul zilei de lucru. Probabil, cârciumarul se gândea că are de a face cu un bețiv. Dante strâmbă din nas. El, prior al Florenței, tratat ca un bețiv de către un zdrențăros, pe deasupra și ciung. Mâna Îi alergă la daga ascunsă, În timp ce fantezia Îi era străbătută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În mine, ci doar a adormit, precum un șarpe care așteaptă sub o piatră soarele de mai, ca să lovească din nou. — Iar Duhul este cel ce te ocrotește? Acela al părinților noștri, care a asistat pe Golgota la jertfa divină? Cârciumarul ridică din umeri. — Peste mare am cunoscut multe duhuri. Dante Îl fixă În tăcere. Apoi Își Înmuie degetul arătător În cupa de vin și trasă pe masă pentagrama scrijelită pe mozaicul lui Ambrogio. Cruciatul păli, dar rămase impasibil, ca și când n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Apoi se opri, Înșfăcând iarăși cupa. Voia să o golească, Înainte să plece. Dar părea lipită de masă și nu izbuti să o ridice nici măcar ajutându-se cu cealaltă mână. Trebuia să fi fost Încă o glumă a blestematului de cârciumar. — Ciung nenorocit! strigă el. Blestematul! Afară, vântul umed și cald Îl izbi peste față ca o scatoalcă. Simțea cum, pe gât, picăturile de sudoare se condensau și Înghețau. Pământul pe care pășea era moale și Îi ceda sub picioare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acest lucru. Iar atitudinea de câine bătut a acestui om e cea mai bună dovadă că vestea e adevărată. Cât despre Stinche, doar nu vei fi crezând cu adevărat că dulcile ei mâini sunt pătate de sânge. Blestematul acela de cârciumar Îi ascunsese acest fapt. L-ar fi azvârlit pradă Inchiziției, pentru asta. Ca să Îi smulgă și celălalt braț. Ticălosul acela blestemat ar fi sfârșit putrezind În temniță. Acolo, moartea l-ar fi ajuns pentru a cincea oară, și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să simtă soarele și cu ea. Eu sunt stângaci, dar nu face nimic. Pentru un bărbier e altceva. Când eram copil, a apărut la noi în sat un bărbier din ăsta. Apoi, când s-a apucat să-l radă pe cârciumar, ăla a început să urle disperat. Toți cei din sala mare au dat buzna în bucătărie, țăranii, tăietorii de lemne, chiar și preotul, pentru că acolo stăteau ei de dimineața până seara, iar preotul a spus că numai Satana bărbierește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
la stat, funcționând clandestin, dar nu i-a mers. Sterian a adusă la moșie un grecă ca administrator, Gheorghiosă Palenache, care s-a ocupat, cu familia sa numeroasă, și de hanulcrâșmă. Hanul lui Sterian a fost inut de mai mulți cârciumari, dar cel care s-a impusă și a rămasă comerciant în Lunca a fost familia Cojocaru, venită din Oțelești. Dumitru Cojocaru a preluat hanul de la Sterian și l-a lăsat moștenire urmașilor săi. Ultimul dintre descendenții lui Dumitru Cojocaru a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în abis. Eu sunt marele ajutor care se strigă pe el însuși. Locuiesc în toate imaginile de poimâine. Tata își proptește cealaltă mână în decolteu, unde sânii mai că se revarsă, acuși o să zboare cu toții de aici, fără excepție. Dar cârciumarul, care, la fel ca tata, e un fost ilegalist și combatant în război, se apropie vesel și oferă ceva din partea casei. Când tata primește ceva gratis, nu spune niciodată nu. E deja cam pilit și face un banc fără perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trase cu tărie un picior, de se bălăngăni din balamale și o porni pe scurtătură, direct spre birtul de unde abia plecase. Simțea nevoia să-și omoare necazul în alte pahare cu rachiu, de parcă nu golise destule. Ajuns la bodegă, Tase cârciumarul se uită mirat la el și-l luă la rost. Știa că-i cu arțag, atunci când i se urca răchia la cap. - Ce-i, măi Vasile, ți-ai uitat cumva năravul la mine și ai venit după el? - Lasă-mă
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
răspunsese înaintea mea, vorbă fie, s-a chinuit literalmente să o facă să scoată câteva cuvinte. Și n-a putut! Individei îi căzuse, subiect lesne abordabil și arhicunoscut, nuvela Moara cu noroc a lui Slavici. - Și cum îl chema pe cârciumarul acela de voia să facă avere?... întreba răbdător, cu glasul său tărăgănat Todoran. Individa, pauză. - Și cine a venit acolo la Moară să-i facă zile amare cârciumarului?... Individa, bâtă. Todoran s-a uitat cu profundă dezamăgire la mine, ridicând
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
nuvela Moara cu noroc a lui Slavici. - Și cum îl chema pe cârciumarul acela de voia să facă avere?... întreba răbdător, cu glasul său tărăgănat Todoran. Individa, pauză. - Și cine a venit acolo la Moară să-i facă zile amare cârciumarului?... Individa, bâtă. Todoran s-a uitat cu profundă dezamăgire la mine, ridicând din umeri. Adică, ce să facă cu dânsa, parcă voia să mă întrebe. Dar termină cu ea, domnule! îmi venea să-i strig. Profesoară de română să n-
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
Vina nimeni nu o poartă, eu mi-am turnat în pahar.” Și din câți vedem că merg legănându-se pe drum... Sunt puțini care-mi regretă precum face el acum. Dacă unu-ar renunța în fiecare zi...dintr-un an, Cârciumarul n-ar fi gras și cu nas de pehlivan. Dacă-n clipa când te vede, liniștit, ți-ar putea spune: „Stai în cumpănă, fârtate, ai băut și nu e bine!” Mulți ar renunța să beie, fără ca să se gândească, Rareori
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
Veneau din satele vecine și chiar de la oraș pentru a face un chefuleț în ambianța rusticului și tradiționalului, udat cu o țuică veche și un vinișor de Orlești. De reținut este faptul că nici unul nu pleca de la cârciumă nepăcălit de cârciumar sau de ospătarii acestuia precum Boacă. Dar totul era plăcut, până și pardoseala albă spălată periodic cu săpun și leșie, frecată de mâinile servitorilor, mai ales de ale lui Gheorghe Netotu, gitan, despre care mă voi ocupa în cele ce
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
pretez S-am și io un duplicat?! Fusei dar, la dom' primar, Chiar la el la primărie Și îmi zîse : mă Ilie, Sincer că nu am habar Cum să te dublez măcar, Însă cine poate știe ... Du-te tu la cârciumar; Merg la cârciumar vioi Și-l iau scurt : cu ochii verzi, Cum ști tu, să mă clonezi, Vreau din unu să faci doi ... Mi-a umplut atunci un țoi Dă vreo cinci ori, n-ai să crezi, Cu rachiu d-
CLONARE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360958_a_362287]
-
și io un duplicat?! Fusei dar, la dom' primar, Chiar la el la primărie Și îmi zîse : mă Ilie, Sincer că nu am habar Cum să te dublez măcar, Însă cine poate știe ... Du-te tu la cârciumar; Merg la cârciumar vioi Și-l iau scurt : cu ochii verzi, Cum ști tu, să mă clonezi, Vreau din unu să faci doi ... Mi-a umplut atunci un țoi Dă vreo cinci ori, n-ai să crezi, Cu rachiu d-ăla dă soi
CLONARE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360958_a_362287]
-
că n-a fost om în viața lui aflat la necaz căruia să nu-i întindă o mănă de ajutor și n-a fost suflet căruia să nu-i spună o vorbă bună. A venit pe lume în casa unui cârciumar, care trebuie să fi fost om vesel și să avut sufletul mare ca o lună plină, pe care l-a transmis copilului, care acum compune Operete și cântece populare. A crescut învăluit în povești, cu vorbe bune și cu viersul
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
clipă să-i asculte, pe scenă sau cu alte ocazii, mai cu seamă prin cârciumi, unde celebrii cântăreți făceau ca mustul și pastrama, micii, fripturile și vinul rubiniu de Delureni să alunece mai bine pe gât, creând atmosferă. Fiu de cârciumar, Marin Voican a privit atent, cu ochii și cu sufletul său de copil de la țară, la tot ceea ce oferea cârciuma, mai ales veselia, cântecul și jocul popular, toate stimulate de vraja unui vin bun, însoțit de mititeii (pârjoliți la grătarul
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
de colindători, la cererea gazdei, vor cânta Leul, tot un colind de vânătoare: Leul De când Leul plaiul ține Hoiler hai dalerui Rău plaiul s-a înstrăinat Hoiler hai dalerui De baci și de păcurari Hoiler hai dalerui Și de dalbii cârciumari Hoiler hai dalerui Cine magii se adăflară Hoiler hai dalerui Leul să mi-l săgetară Hoiler hai dalerui (Nume vânător) magii se adăflară Hoiler hai dalerui Leul să mi-l săgetară Hoiler hai dalerui Iar la el ce își luară
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
Iar la el ce își luară Hoiler hai dalerui O tăbliță pestricioară Hoiler hai dalerui Plină cu săgeți ușoare Hoiler hai dalerui Și pe plai că-mi apucară Hoiler hai dalerui Pe la baci la păcurari Hoiler hai dalerui Pe la dalbii cârciumari Hoiler hai dalerui Prin făgete, iezăre Hoiler hai dalerui Prin brădete negurete Hoiler hai dalerui Pân la lacul iezărar Hoiler hai dalerui Acolo dacă a ieșit Hoiler hai dalerui Găsii leul adormit Hoiler hai dalerui Nu știa din ce-a
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
tăiară Hoiler hai dalerui Și în suliță-l puneară Hoiler hai dalerui Și înapoi că se-ntorceară Hoiler hai dalerui Prin brădete negurete Hoiler hai dalerui Prin făgete iezărete Hoiler hai dalerui Pe la baci la păcurari Hoiler hai dalerui Pe la dalbii cârciumari Hoiler hai dalerui Frumos dar că-și adăflară Hoiler hai dalerui Un cal galben ca și-un graur Hoiler hai dalerui Frâul galben de mătase Hoiler hai dalerui Cum nu se mai adăflase Hoiler hai dalerui Șaua-i galben poleită
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
viitorul imediat, că era cumva angoasat de neconcordanța sfidătoare dintre mijloacele materiale disponibile și obiectivul propus. Asta și pentru că, peștele pescuit în cele aproape două zile de stat pe baltă, nu prea avea tăria unui argument forte în fața bestiei de cârciumar, un nemernic, precum toți cârciumarii din literatură, indiferent de meridianul pe care-și practică ignobila, dar și indispensabila, meserie. Prin urmare, disperarea îl făcu să caute strategii de rezolvare prin metoda recursului la istorie. Constată cu destulă surprindere că, în ciuda
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]
-
angoasat de neconcordanța sfidătoare dintre mijloacele materiale disponibile și obiectivul propus. Asta și pentru că, peștele pescuit în cele aproape două zile de stat pe baltă, nu prea avea tăria unui argument forte în fața bestiei de cârciumar, un nemernic, precum toți cârciumarii din literatură, indiferent de meridianul pe care-și practică ignobila, dar și indispensabila, meserie. Prin urmare, disperarea îl făcu să caute strategii de rezolvare prin metoda recursului la istorie. Constată cu destulă surprindere că, în ciuda anilor de practică pescărească, ceva-ceva
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]