131 matches
-
Și nici în Atlantida nu mai puteam rămâne. Am plecat la noroc. - Și cum ați scăpat? - Ne-am gândit că vom ieși măcar spre țările cețoase de la miazănoapte, dar zărind la stânga Muntelui Vulturilor și la dreapta apă în loc de pământ, am cârmit la dreapta și am trecut spre răsărit. Stâlpii lui Melkart erau acoperiți de apă. Cât am trecut prin dreptul Muntelui de Foc, deși nu-l vedeam pentru că am plutit în partea cealaltă, aproape de Râul Cald, furtuni groaznice ne-au cutremurat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
el. Iar când Mahukutah cu femeia sa, după multe nopți și zile de viață pe mare, trăgând uneori la mal să-și caute hrană și apă, ajunse la capătul unui țărm, fu bucuros că recunoaște și apele și stelele, și cârmi spre apus în altă mare, oprind pluta dincolo de niște insule lungi, unde pe o limbă lungă și lată de pământ despărțitor al mărilor se afla țara lui. Mahukutah merse cu femeia sa până în orașul unde trăise până a nu fi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
stele, nu știam unde e răsăritul. Eu știam că la răsărit de Muntele de Foc este acel țărm de unde ai venit tu, zeul meu bun, prin pustiul cu nisip până în oază. Mă uitam la Muntele de Foc și căutam să cârmesc așa ca să-l avem numai în spate. Am plutit o zi și o noapte, dar nu știu bine, căci n-a răsărit nici soarele nici luna. După aceea am auzit strigăt slab de om. Uneori fulgera în cer și am
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Îndrepte. „Citind și recitind aceste ultime pagini, constat că am fost impardonabil de egoist, exagerat de prolix și de difuz“, recunoștea Peter; și „Da, da, băiete dragă, mă tem că așa e“, murmură Henry În timp ce citea aceste cuvinte. Apoi, povestirea cârmea brusc spre domeniul supranaturalului. Peter, Închis Într-o instituție pentru nebunii periculoși (pentru a-și fi ucis diabolicul tată vitreg), și iubita sa, ducesa de Towers, reușeau să comunice În mod miraculos și să aibă o viață Împreună, prin intermediul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ne-am certat niciodată... dar știi ce vreau să spun. Cred că da, spuse Henry, deși era În continuare nedumerit, cu sentimentul că Fenimore Îi ascunde ceva din mesajul lui Alice. Ea Îl privea gânditoare, dar puțin distrasă, În timp ce conversația cârmea spre subiecte mai banale: liniștea din universitate În timpul vacanței de Paște, comorile Bibliotecii Bodleian, unde avusese norocul de a primi un permis de lectură, speldoarea cântului corului de la catedrala Christ Church duminica, pe care o putea aprecia chiar și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
întunecînd zincurile, gripând rotativele, furând până și frișca "indicațiilor prețioase" ale Conducătorului Statului, răspândite din belșug în paginile mustind de tuș ale presei centrale de-a doua zi. Zburdau străzile și străduțele pe sub coapsele Guzganului ca traversele pe sub accelerat. Cârmi spre Otopeni. Dintre barierele Bucureștilor, Aeroportul Internațional Otopeni se înfățișa ca o patină cu rotilele răsturnate, care la nimeni rău nu făcea. Sorbind în nară mirosul pistelor gudronate, al marcajelor subțiri, albe, cu aparențe casante, Ho diábolos strânse picioarele sub
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
geandeai pe a vișinie?! Păi, parcă mi se părea mie că se plângea mă-ta, când o luam la făcăleț, cât de cu scamele ești în sânge... Cum naiba să fie o cană goală așa de... frumoasă? Căutând să-i cârmească prietenește una, negriciosul fu gata să-și desfacă ventuzele palmelor și genunchilor lipite de fațadă și să se prăbușească în gol. Dar nu-i cârmi și nici nu căzu. În hăul șanțului de la baza clădirii, i se răsturnă numai clopul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în sânge... Cum naiba să fie o cană goală așa de... frumoasă? Căutând să-i cârmească prietenește una, negriciosul fu gata să-și desfacă ventuzele palmelor și genunchilor lipite de fațadă și să se prăbușească în gol. Dar nu-i cârmi și nici nu căzu. În hăul șanțului de la baza clădirii, i se răsturnă numai clopul. Descoperindu-se, de sub calota clopului îi răsări (adulmecînd nemișcat din mijlocul plantației firelor îmbîcsite de păr și semănând cu o creastă pitică) un șoricel împăiat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fluide ale etajului întîi. 43 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Înghețase bălegarul în noi - vorbi din nou Bruță - când s-au aprins focurile alea vii... Așteptând să-nceapă șusta, mi-am aprins o nasoală, dar o ucenică mi-a cârmit una peste ea, de-a zburat sărmana țigărușă vreo zece minute, îngeraș alb prin preajma noastră. Strigîndu-ne mârlănii - țigărușa, Chiose viermănos - dar și aducîndu-ne veste că, în față, slugoaicele fermecătoarei ordonaseră încolonarea și vârâseră deja primele familii cartieriste între mestecătoarele vâlvătăilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin terenurile virane și grădinile cu zarzavat, un pârâiaș, ca și cum un băștinaș ar fi strâns un fir de orzoaică între măsele. În contul izvorului, care atâta îl înfrigura, însemnă lacul Bulindroiului, o baltă cu apă posacă și puturoasă. La vărsare, cârmi o cruciuliță peste dâmbul din vecinătatea cârciumii lui Laharie Tralala. Unde pișca pergamentul cu vârful creionului, locul atins se sucea ca o piele uscată de găină și fumega. În vinilinul plafonierei Daciei 1300, după atâtea pișcături, mai-mai se impregnase miros
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-mă, în vână, la madam Nicolici. Cică e meșteră și numai dumneaiei se pricepe ce picături trebuie scurse în ceaiul de crușin, ca să nu ți-l faci cu briceagul harcea-parcea pe gât... Ho diábolos tăcea. Stafidita nu descleșta botul. Genel cârmi și el, pe tăcere, clonțul. Cucoana se juca absentă cu buricele degetelor, prin draperiile de păr, ce semănau cu niște sârme roșii și îi acopereau în întregime sfârcurile urechilor și, cum se tolănise pe canapea, o dată își orientă vârful
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deșteptarea, ca în pîrnaie!... Te scoli, mă duci în celălalt capăt al Bucureștiului. Și dacă-o fi să-ți rup osul, îți pun eu ghipsul la loc numai din bancnote de cîte-o sută! ...Hai, că fără taximetrul tău nu putem cârmi pe strădișoara aia... Dar în loc ca matahala la care zgâlțâia el să-i răspundă, se pomeni că, din somn, se răstește la dânsul, sfârâind și împleticindu- se, muierea din stânga. Nicoloaica. - Ce e, băi?... Ce... e, băi?... Ați făcut... cu toții hepatită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bucureștiului, Ho diábolos (îmbrăcat doar la pantalonul de pijama, cu bustul gol, întrupat într-un corp de profesor de gimnastică de pe la începutul anilor 1900, cu spate și deltoizi de înotător, pântecul supt, pectorali cu minuție marcați), Ho diábolos, deci, cârmi din zbor, ocolind, pe la mare înălțime, tăpșanele desfermecate ce se numeau, în prezent, Parcul Tineretului. Dar pe care, cu două sute de ani în urmă, fusese vărsat cel mai adevărat bâlci, după Moși, al Bucureștiului. Loc binecuvântat unde se chercheleau toptangii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
arată cu degetul triumfător: — Ia uite! Ia uite-o pe Kathy. Ce v-am zis io?! —Mulțumesc, Gerald, mă grăbesc eu să-i spun omului de la pază. Tata nu e În apele lui azi. Îl preiau eu de-aici. Îl cârmesc către ușă, asigurându-mă că privesc drept Înainte pentru a evita zâmbetele pline de milă nelipsite din viața familiei Reddy de când mă știu. Odată ajunși afară În siguranță, pomenesc de o cafenea din Cheapside, cât mai departe de orbita pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sprijinindu-și coapsele de roata cîrmei. Raza de lumină a farului din Marbella mătura suprafața mării, atingîndu-i părul și brațele cu pielea deschisă la culoare. În cîteva clipe se porni, Într-un haos total, o cursă de urmărire pe mare. CÎrmit la comun de doi dintre căpitanii săi exaltați, iahtul porni În pesadă din locul de ancoraj, În timp ce franțuzoaicele, speriate, se țineau de banchetele tapițate cu piele. Deloc Îngrijorat de nava care se apropia amenințător din spate, hoțul Își continuă traseul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fin cînd Îi salută pe tinerii furioși de pe dig. În ultimul moment, Împinse maneta accelerației și, cu o manevră de expert, aplecînd șalupa pe o latură, pătrunse pe un culoar de apă liniștită dintre iahturile amarate. Prea greoi ca să poată cîrmi la timp, vasul de agrement trecu despicînd apa și rupse bompresul unui venerabil iaht de doisprezece metri. Văzînd că ieșirea În larg Îi era blocată de iaht, hoțul Își temperă viteza. Schimbă direcția și trecu pe sub podul pietonal către insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
senzația că sîntem tot Într-un film și că tot ce se petrecuse Între noi În dormitor fusese schițat În prealabil Într-un scenariu pe care ea Îl citise. Ținea la mine și Îi plăcea să facă dragoste, dar mă cîrmea Într-o direcție pe care o stabilise dinainte. — Lui Frank o să-i pară rău că nu te vede și pe tine, Îmi spuse În timp ce-i duceam valiza la ușă. Ce să-i spun? — Spune-i că... mă Întîlnesc cu Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
altfel, parcă s-ar vedea În oglindă. Crawford stătea cu mîinile sprijinite pe tabloul de bord, bucurîndu-se de cursa dezordonată și direcționîndu-mă prin străzile Înguste către Paseo Maritimo. MÎna lui o Înșfăca din cînd În cînd pe a mea ca să cîrmească Porsche-ul pe lîngă vreun scuter În derivă, făcîndu-mă să-i simt policarul și indexul supradezvoltate, de tenisman profesionist, aceeași combinație care-și lăsase amprenta În gîtlejul meu. Degetele, precum cheile, aveau o semnătură unică. Ședeam lîngă omul care mă strangulase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
interlocutoarea e cel puțin la fel de deșteaptă ca el, se ridică la înălțimea ocaziei, replicând pe măsură. Eu și Stanley abia dacă mai scoatem o vorbă, dar pe amândoi ne amuză întrecerea verbală care a început sub ochii noștri. Inevitabil, discuția cârmește spre politică și apropiatele alegeri din noiembrie. Tom perorează împotriva dreptei, care a preluat puterea în America. Citează semidistrugerea lui Clinton, mișcarea antiavort, lobby-ul în favoarea armelor, propaganda fascistă din emisiunile de radio, lașitatea presei, interzicerea predării evoluționismului în unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
făcuse tot ce-i stătuse În putință ca s-o găsească pe fată În Subotica. — Vin, spuse omul. Pe drumul dinspre gară alerga cineva. La Început trecu pe lângă ei, În ninsoarea purtată de vânt. Apoi deslușiră un bărbat care o cârmea ba Încoace, ba Încolo. Ajunse la ei cu o repeziciune surprinzătoare. Scund și grăsuliu, el se Încleștă de ușă ca să urce. — Ce se Întâmplă? Îl Întrebă Myatt. Omul Împroșcă puțin cu scuipat În timp ce vorbi: — Dă-i drumul repede! Ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Miti Matái îi făcu un semn lui Tapú Tetuanúi să-i dea o mână de ajutor cârmaciului. Fu un spectacol unic, copleșitor și fascinant. Cand ajunseră la vreo sută de metri de dușmani, Navigatorul-Căpitan strigă din nou: —Toți la tribord! Cârmiți spre tribord!... Catamaranul începu să vireze într-un unghi de patruzeci și cinci de grade. Pierdea viteza văzând cu ochii, insă impulsul inițial îi permise să alunece că o pala de vânt prin fața furioșilor Te-Onó, care nu-și puteau crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care nu-și puteau crede ochilor. Cand se găseau la vreo șaizeci de metri în lateral și la vreo patruzeci de metri încă în fața provelor navelor inamice, căpitanul Mararei ordona din nou: —Toți la babord! Velele în poziția inițială! Navă cârmi din nou și își pierdu și mai mult din viteza, însă când vântul îi veni iarăși din spate, întinzând pânzele, isi recupera vitalitatea, lăsând în urmă navele dușmane, ai căror ocupanți păcăliți făceau eforturi inutile să întoarcă și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de la marginea navei. — Aia a fost..., am zis. Iisuse, se prefăcea mort? Fidorous se desprinse din brațele mele și se întoarse să vadă butoiul gonind pe marea liniștită. — Scout, coboară și mai leagă un harpon. Eric, tu va trebui să cârmești. Repede, haideți amândoi, mișcarea, mișcarea, mișcarea. O să prindem rechinul isteț al lui Eric. Am alergat pe scări spre puntea superioară în vreme ce Scout gonea pe scări în jos. — În față, zise ea, mimând o manetă trasă în jos, și dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
repede am putut, simțind durerea împungându-mă în genunchiul umflat. Am găsit cheia, am răsucit-o. Orpheus hurui. Am împins maneta, de încercare, și din corpul navei a ieșit o pară de fum negru. Nava porni înainte și eu am cârmit-o spre butoiul ce gonea pe apă. Fidorous apăru pe punte cu arma lui, luând un harpon de la Scout, care se apucă apoi să lege cu frânghie un alt butoi. Bătrânul urcă pe trambulina de la prora, se întoarse și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era un petrolier, și nu o clădire, iar apoi, În mai puțin de o oră, văzu farul din Sand Key, drept, subțire și maroniu, ridicîndu-se din apele mării exact În locul În care trebuia să fie. — Trebuie să ai Încredere cînd cîrmești, Îi spuse negrului. — Am Încredere. Da’ după cum a mers drumu’ Ăsta, nu mai am deloc. — Cum mai e picioru’? — MĂ doare-ntruna. — N-ai nimic. Tu ai grijă să fie curat și Înfășurat În ceva și o să se vindece de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]