715 matches
-
Nu scaieți luați de vârtej! Țară, țară, vrem eroi, Să trăiască-n demnitate Trudnica românitate Nu târâtă în noroi ... Țară, țară vrem aleși Curajoși și cu onoare Pentru Românie Mare, Nu slugarnici înțeleși ... Țară, țară, vrem om sfânt Nația să cârmuiască, Stirpea sacră românească, Nu scursori fără cuvânt ... Țară, țară, multe vrem Și de multe ducem lipsă Dar se pare, nu e chip să Ne salvăm, cum rău mă tem ... Referință Bibliografică: Țară, țară... / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ŢARĂ, ŢARĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345914_a_347243]
-
spre diminețile cu răsărit de soare, pe care îl așteptam în anii tinereții, ca mai apoi, același drum să-l facem invers, spre un dulce și liniștit apus.” În „renașterea unui zbor”,autoarea admite și susține cu ardoare că „dragostea/ cârmuiește timpul/ înveșnicindu-l/ inimi mirate/ ascund zâmbete/ și străluciri de vineri”. Nu este nimic ieșit din comun. Totul este cât se poate de firesc și nu putem fi surprinși de faptul că „a înflorit/ în miezul zilei/ un apus/ de
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
ilustrată cu mai multă forță în tabloul votiv de la Hurezi, care se desfășoară pe cei patru pereți ai pronaosului, având un profund caracter narativ - genealogic. Pisania ne reamintește, la data mai sus-scrisă, că în „sfânta și dumnezeiasca besearică”, cel care cârmuia deja de șase ani Țara Românească „vrut-au și pre din lăuntru a o înpodobi și a o înfrumuseța cu de toate și, zugrăvindu-o ca nu alta asemenea, mai vrut-au, între alte, ca și dunga cea mare bătrână
COMORI ALE SPIRITUALITĂŢII VÂLCENE LA HUREZI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU-HUREZI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347405_a_348734]
-
Articolele Autorului E iarnă la români- Se-anunță foarte grea. La gura sobei tremură bătrâni, Rugându-se de moarte ca să-i ia. Speranțele-s acum deșarte. Au apucat boieri și comuniști. Mai rău de-atâta nu se poate, E țara cârmuită de-anticriști! Crăciunul nu mai e o sărbătoare, Căci postul cine să-l dezlege? Nici nu mai vor s-audă de votare, Și nici de parlament și lege. Votul este de vănzare, Ne dăm de-a moaca patru ani Și
E IARNĂ LA ROMÂNI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347500_a_348829]
-
socială a Bisericii, așa încât ea nu poate fi în afara problemelor sociale cu care se confruntă omul. Ea nu poate fi un spectator indiferent, pasiv și superficial, fără participare directă și substanțială, în raport cu societatea și implicit cu Statul, care supraveghează și cârmuiește această societate. Dar mărturisirea creștin - socială în istorie este (și ea) incomodă pentru societatea bazată pe minciună, înșelăciune și violență. A mărturisi pe Dumnezeu, inclusiv din punctul de vedere al doctrinei sociale a Bisericii, înseamnă a declara război pe viață
CÂTEVA PUNCTE DE VEDERE CU PRIVIRE LA RELAŢIA DINTRE STAT – BISERICĂ, ÎN ROMÂNIA, ÎN CADRUL DISCURSULUI SOCIAL – ISTORIC, CONTEMPORAN, PRECUM ŞI ÎN CONTEXTUL REVIZUIRII CONSTITUŢIEI... de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/346230_a_347559]
-
eternă. Această lege nu este permis să fie abrogată și nici nu se poate deroga de la ea. Nici nu este alta la Roma, alta la Atena, alta acum, alta mai târziu, ci o singură lege și eternă și neschimbătoare va cârmui pe toți oamenii și în toate timpurile”. Dreptul privat roman, considera Ulpian, are trei surse distincte: jus civile, jus gentium și jus naturale , acesta din urmă comun tuturor viețuitoarelor, permanent echitabil și util (semper aequum et bonum); după dreptul natural
DESPRE DREPTURILE OMULUI ŞI PROVOCĂRILE GLOBALIZĂRII CONTEMPORANE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345364_a_346693]
-
auzindu-se că ba unul, ba altul dintre ei a intrat în vizorul DNA-ului (mai nou i s-a făcut această „cinste” penibilului fost manechin Călin Popescu Tăriceanu). Mă rog, este de unde, că România postdecembristă, țara cea mai prost cârmuită din Europa (și nu numai), își permite să furajeze cu vreo 50 de șparlamentari în plus față de totalul congresmenilor americani, o altă dovadă de păgubitoare originalitate a democrației de pe aceste meleaguri... N.B. Un calcul elementar (regula de trei simplă) învederează
LEGALIZAREA NECINSTEI ÎN ROMÂNIA POSTDECEMBRISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375230_a_376559]
-
Dârțu, președintele filialei Iași al Ligii Scriitorilor, ajunsă la volumul 48, este “lada de zestre “ a spiritualității românești. Având în vedere a ce spunea Grigore Vieru: Nimeni nu poate făuri de unul singur destinul patriei, după cum nici Patria nu poate cârmui de una singură o soartă individuală, conducerea Ligii Scriitorilor, membri acestei organizații profesionale s-a implicat și se implică în promovarea culturii în diaspora românească, și nu numai, uniți în acest nobil scop, căci numai așa lumea ne poate cunoaște
MEMBRII LIGII SCRIITORILOR AMBASADORI AI CULTURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375275_a_376604]
-
ales cu întreaga economie pe butuci și o datorie externă de circa 100 miliarde dolari, iar poporul (Tudor Vladimirescu spunea în anul 1821: „Patria se cheamă norodul, iar nu tagma jefuitorilor!”) s-a văzut adus la sapă de lemn și cârmuit de ciocoi, o tagmă de jăpcași și trădători mult mai detestabilă ca fanarioții, fie și pentru faptul că ăia, în marea lor majoritate, erau străini de neamul românesc și nici pe departe atât de bine organizați! Sau este cineva așa
PROMISIUNI ELECTORALE SAU LUNGUL DRUM DE LA DORINŢĂ LA PUTINŢĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372699_a_374028]
-
jad depărtări de zi lumină rămuriș de crinolină ars în dor de-o rază lină zarea îmi brodează zborul și plutesc atingând covor de humă jilț domnesc înălțat în zi cu brumă și păzit de-o zână bună pe furtună cârmuiesc strivind între pleoape visul mă-nvior și m-aștern în paradisul doar foșnind marea cu valul pun la căpătâi calvarul ... Citește mai mult risipirirespir cerul din cuvinte,Doamne sfinterisipindu-mă-n azuraur purdin nori lungi adun miresmeși pesemnetaina o ascund în luttot plouând
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
-nțeleagă, să Te accepte, cu grăbire, Căci tot ce-i efemer se trece și ce-i trecut n-o să mai vie, Dar cine-i ancorat în Domnul, va dăinui o veșnicie. Așează-Ți mâna peste țară, peste conducători, Mesia, Să cârmuiască cu iubire și-nțelepciune, România, Poporul ce-i creștin de nume, cu-adevărat să Te cunoască Și-n Adevăr, cu-ncredințare, în dragoste mereu să crească. Lumea întreagă să aleagă, să își dorească-mpărăția, În care Împărat e Domnul Isus
LA CUMPĂNA-NTRE ANI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371637_a_372966]
-
frații să urmeze la tron în funcție de calitățile lor mai mult sau mai puțin bune; lipsește însă orice determinare prin lege iar tradiția este cît se poate de ambiguă*. Organizarea acestor state era apropiată celei feudale, ele fiind împărțite în districte, cîrmuite de mahomedani sau de membri ai castei războinicilor. Sarcina acestor șefi consta în a strînge dări și în a purta războiul, ei formînd astfel un fel de aristocrație, un consiliu [229] al prințului. Prinții dețineau însă puterea numai în măsura în care erau
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fost găsită o „rămășiță” de plută. Pe râurile de munte se mergea cu câte o singură plută condusă de către doi oameni. Pe Siret însă, se formau convoaie de câte „patru și mai multe plute la un loc și care se cîrmuiesc numai de câte un om”. Plutașii se recrutau dintre locuitorii regiunii de munte: „iar acei mai săraci ce nu au vite se năimesc plutași și tăietori de cherestele cu toporul”, se spune într-un document din 1843. Ei se angajau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ei s-a numărat un Voltaire. După cum am văzut, și repetăm, esența chestiunii orientale derivă cu cea mai evidentă prioritate nu din parametrii culturali ai fenomenului istoric, ci din cei politico-economici. Nu este deci de mirare că oamenii politici care cârmuiau statele cunoșteau mai bine ce însemna sud-estul continentului sub raport politic și economic, decât oamenii de cultură, și s-au apropiat cei dintâi de semnificația corectă a esenței problemei orientale. Să revenim însă la istorici ori la cei socotiți ca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Cantemir și cronicile Costineștilor, și în care se dezvolta argumentarea că țara s-a închinat de bună voie sub cinci condiții: să nu se „strice” legea creștinească a Moldovei, domnul să fie ales pe viață de țară, Moldova să fie cârmuită după propriile sale legi, toate legile, privilegiile și obiceiurile să fie respectate, turcii să nu aibă dreptul de a intra în țară, să nu ocupe dregătorii și să nu se amestece în nici un chip în treburile țării. Cu același prilej
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ideea justă că la baza oricărei societăți se află raporturile sociale, mai precis, proprietatea, adică un element de natură economică. „Deosebirea ce se vede - spune el - în starea muncitorilor plugari între mai multe popoare își are pricina în instituțiile ce cârmuiesc proprietatea”. Fără proprietate - sublinia el - „libertatea și egalitatea e minciună”. N. Bălcescu a înțeles că la baza regimului boieresc, feudal, stătea proprietatea, care a tras după sine și „confiscarea” drepturilor poporului în beneficiul unei aristocrații, nu de sânge, ci „ de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ca și În anul MCXX, a fost recunoscut faptul că este nespus de plăcut pentru un bărbat sau o femeie să Își poată spune, privindu-și concetățenii: „Mă aflu deasupra lor; Îi stropesc cu noroi din trăsură, Îi ocrotesc, Îi cârmuiesc și fiecare vede limpede că Îi cârmuiesc, Îi ocrotesc și Îi stropesc cu noroi; fiindcă un om care Îi stropește cu noroi, ocrotește sau cârmuiește pe ceilalți vorbește, mănâncă, doarme, tușește, se Îmbracă, se distrează În alt fel decât cei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
recunoscut faptul că este nespus de plăcut pentru un bărbat sau o femeie să Își poată spune, privindu-și concetățenii: „Mă aflu deasupra lor; Îi stropesc cu noroi din trăsură, Îi ocrotesc, Îi cârmuiesc și fiecare vede limpede că Îi cârmuiesc, Îi ocrotesc și Îi stropesc cu noroi; fiindcă un om care Îi stropește cu noroi, ocrotește sau cârmuiește pe ceilalți vorbește, mănâncă, doarme, tușește, se Îmbracă, se distrează În alt fel decât cei stropiți, ocrotiți și cârmuiți”. Și VIAȚA ELEGANTĂ
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-și concetățenii: „Mă aflu deasupra lor; Îi stropesc cu noroi din trăsură, Îi ocrotesc, Îi cârmuiesc și fiecare vede limpede că Îi cârmuiesc, Îi ocrotesc și Îi stropesc cu noroi; fiindcă un om care Îi stropește cu noroi, ocrotește sau cârmuiește pe ceilalți vorbește, mănâncă, doarme, tușește, se Îmbracă, se distrează În alt fel decât cei stropiți, ocrotiți și cârmuiți”. Și VIAȚA ELEGANTĂ a izbucnit!... Și s-a avântat, nespus de strălucitoare, nespus de nouă, nespus de veche, nespus de tânără
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și reînsuflețită de acest monolog uimitor de moral, religios, monarhic, literar, constituțional, egoist: „Stropesc cu noroi, ocrotesc...” etc. Căci principiile după care se conduc și trăiesc cei care au talent, putere sau bani nu vor semăna niciodată cu cele ce cârmuiesc viața vulgului. Or, nimeni nu vrea să aparțină vulgului!... Viața elegantă este, prin urmare, În primul rând știința manierelor. În acest punct, problema ni se pare suficient de prescurtată și, deopotrivă, pusă cu destulă subtilitate, ca și cum contele Ravez s-ar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Își datorează plăcerile vieții, ca și puterea pe care o au, hazardului, același care, odinioară, Îi crea pe nobili; fiindcă talentul este o șansă datorată organizării, tot așa cum averea patrimonială este o șansă datorată nașterii. Cel care trândăvește Își va cârmui mereu semenii: după ce a examinat, după ce a epuizat lucrurile, el simte nevoia SĂ SE JOACE CU OAMENII. De altminteri, cum numai cel ce are existența asigurată poate studia, observa, compara, bogatul Își va folosi spiritul acaparator inerent sufletului omenesc În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
rândul său este creat de Dumnezeu 22. A ține cont de caracterul rațional 23 al ființei umane se află în concordanță și cu percepția vechilor greci care considerau omul ca ființă rațională, ca măsură a tuturor lucrurilor, într-o lume cârmuită de rațiune 24. 5. Am așezat la baza dezbaterii despre bani, principiile modului heterodox de a privi economia 25. Considerăm că "starea normală a economiei și a piețelor este dezechilibrul". Prin aceasta neînțelegând dezechilibrul decât ca o stare permanentă de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
științifică poate, în principiu, să fie adusă până la nivelul de cunoaștere completă; cunoașterea și metoda științifică pot fi în principiu unificate. Metafizica probabilistică, Editura Humanitas, București,1990, p. 60. 24 "Anaxagoras a spus pentru prima dată că NÜS, adică rațiunea, cârmuiește lumea", Fr. Engels, Dezvoltarea socialismului de la utopie la știință, Editura PCR, București,1945, p. 11. 25 Vezi și Liviu Voinea, Sfârșitul economiei iluziei. Criză și anticriză. O abordare heterodoxă, Editura Publica, București, 2009, p. 21. 26 Idem. 27 Ibidem 28
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
anul 1000, fiind menționat și într-un act pontifical. Față de locuitorii mai vechi, autohtonii de la Dunăre și de dincolo de munți, politica avarilor este o continuare a celei a hunilor. Astfel, Baian, spune Teofilact, cruță și mută pe locuitorii "Romaniei" el cârmuiește (conduce) o lume supusă, trăind în vechea ei autonomie. Avarii au trăit în bune relații cu supușii lor, romanici și slavi, urmele lor au rămas în așezămintele supușilor, precum vasul avar de la Sânmiclăușul Mare. Stăpânirea avară a lăsat urme puține
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
totdeuna, Dac-au zis nu, asemenea pe veci. Nu voi să-ți mai aduc aminte cumcă Ai fi jurat. Ți-ai călcat jurământul, Nu-i treaba mea - ș-apoi nici te pricep. Nu avem vreme să pricepem tot, Abia ne-ajunge-a cârmui o lume. Nu este greu, dar nici ușor nu e Destul că îți răpește toată viața. DEC[EBAL] Ce rugăminte dar trimite Roma Prin tine? LONG[IN] Roma vrea să dai Napoi ce ai luat de la iazigi Și să te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]