600 matches
-
cu atât este mai avar și mai egoist. Oamenii aceștia erau săraci, trăiau din puținul pe care îl câștigau de la turiști, mâncau din ce își produceau la campo, locuiau într-o casă moștenită de la părinți, (am văzut-o pe Asunction cârpindu-și niște fuste ale fetii și șorturi ale soțului), dar nu se dădeau în lături să împartă cu alții puținul lor. Erau săraci la buzunare, dar foarte bogați la suflet. M-am gândit că în America poți să mori în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
toate zilele/și slove frumoase/,<false proteze pentru iluzia iubirii>/până când, intr-o-nvalmaseala de zăpezi// și cuvinte căzute//din veșnicii//o aripă i se rupse//dureros??/ învățase de la oameni să fie trist/...începu să geamă/ plângea..hotărăsc să-i cârpesc aripa bolnavă/...’’ Poezia are un titlu surprinzător.. în primul rând, locul îngerului este la vedere, pe umărul celui pe care ar trebui să-l protejeze... Este o ingenioasă inversare de planuri, îngerul fiind cel ajutat de om, deși e un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să moară. Noaptea, dincolo de toți pereții scârțâie paturi și saltele, țipetele alternează cu gemetele fierbinți, șoaptele bețivanilor cu casetele de învățare a limbii engleze, date la maxim, iar ea ascultă zgomotele astea tristă și rece în cearșaful ei alb și cârpit la mijloc. Ea nu invidiază risipa de forță, farurile mașinilor pe stradă ori coapsele oamenilor; aproape că nu mai invidiază deloc și nu se mai gândește la nimic. Doar câteodată mândria-i mocnită se mai aprinde în fața unei tăceri insolente
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
nu știam unde voiam să ajung și ce gînd dorisem să pun pe hîrtie, ștergeam mereu și tăiam întruna, și mă apuca disperarea simțind că trebuie s-o iau de la capat, dar, hélas!, scriind din nou tot, și nu doar cîrpind și retușînd, cum făceam pe ecran. Pe scurt, obișnuit cu modelul recurent al scrierii pe monitor, îmi atrofiasem fibra tonusului psihic, deoarece mă adaptasem lipsei de piedici și de rezistențe din spațiul depresurizat, aproape imponderabil, al ecranului de calculator. Mintea
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
adu-mi cu paosul și vinul ce-ar fi ca să mi-l verse pe mormânt. N-ar fi păcat să-i irosim cântarea nouă? Știi? Iarba va avea o veșnicie firul pierdut să-l deslușească-n rouă și să-mi cârpească ultimul cuvânt. ULTIMUL BRAD DE CRĂCIUN Mă voi preface că dorm, iar bradul, ce-ar fi putut să-mi fie carte, o să mă ia de partea cealălaltă din departe, pe-un drum mai scurt, dar spre cărare multă. Și o să
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
tânără? Ce noroc are cu mine!... Păi, altfel cum se descurca tatae?... (își trage peste față vestonul care se afla pe spătarul scaunului). Noapte bună, puișor!... (se aude un sforăit ușor, când intră colonelul) - Dodoloanță! (îl observă că are ochii cîrpiți de somn) Do-do-loan-ță..., ce faci în timpul serviciului?... - Or-do-na-ți!... dom' colonel. - Să ordon!?... Cui să dau dispoziții, când ordonanța mea doarme? (cu o vocea stinsă) Știai că plec?... - Hm... (tresare, silabisind) A, vă du-ce-ți la o-dih-nă, iar eu... vai de capul
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
că...las’ că merge și-așa! Trebuie să țipăm spunându-le că numai roata rotundă merge mai departe. Iată la ce măsuri „arhicunoscute” m-am gândit, măsuri luate pe vremea comuniștilor, anulate și/sau distruse în anii noștri democratici și cârpite pe ici-colo: Știind că efectele celor două componente ale încălzirii globale sunt complementare, ele pot fi îmbinate spre beneficiul oamenilor, cu aplicarea unor măsuri adecvate reliefului și climatului specific țării noastre. Din fericire, relieful României este ideal aplicării măsurilor pe
SECETĂ ŞI INUNDAŢII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383048_a_384377]
-
Cum e posibil așa ceva? E ca si cum într-un spital ai duce urgentele întâi la cantină. E ca si cum pompierii s-ar trezi că nu au furtun, după ce au ajuns la locul incendiului”, a scris Dragoș Pătraru. Pe de altă parte, Mihaela Cârpea, jurnalista în SRTv, a scris pe contul său de Facebook că jurnaliști ai Televiziunii Române au fost prezenți în noaptea de vineri spre sâmbătă la locul tragediei, informațiile fiind difuzate pe site-ul stiri.tvr.ro și pe pagina de Facebook
Şefa Ştirilor TVR şi-a dat demisia după ce televiziunea publică nu a reflectat vineri noaptea tragedia din Colectiv. Postul le-a cerut scuze telespectatorilor [Corola-blog/BlogPost/93306_a_94598]
-
sâmbătă la locul tragediei, informațiile fiind difuzate pe site-ul stiri.tvr.ro și pe pagina de Facebook a Știrilor TVR, în condițiile în care nimeni cu responsabilitate din TVR nu a decis întreruperea emisiei obișnuite a televiziunii publice. Mihaela Cârpea a mai spus că, deși jurnaliștii TVR și-au făcut treaba, vor rămâne în conștiința publică drept „grașii aia de la TVR care și-au luat leafa vineri”. „Explicații inutile: Am ținut sus site-ul http://stiri.tvr.ro/ din momentul
Şefa Ştirilor TVR şi-a dat demisia după ce televiziunea publică nu a reflectat vineri noaptea tragedia din Colectiv. Postul le-a cerut scuze telespectatorilor [Corola-blog/BlogPost/93306_a_94598]
-
și-au luat leafa vineri». Primul pe lista publicată de IML este numele unui coleg care lucra în grupul de montaj de lângă noi. Marius Rușitoru (în vârstă de 27 de ani, editor de imagine în TVR, n.r.)”, a scris Mihaela Cârpea. Și un membru al Consiliului Național al Audiovizualului, Valentin Jucan, a criticat pe Facebook faptul că TVR nu a difuzat vineri noapte informații în regim de breaking news despre tragedia din Colectiv. „Vineri, de la ora 23.30, știrea dezastrului din
Şefa Ştirilor TVR şi-a dat demisia după ce televiziunea publică nu a reflectat vineri noaptea tragedia din Colectiv. Postul le-a cerut scuze telespectatorilor [Corola-blog/BlogPost/93306_a_94598]
-
face mă-ta toată ziua? Biata fetiță, luată prin surprindere, a început să se bâlbâie: - Mama face...ce face...face... - Habar n-ai! Stai jos! Dacă vă jucați toată ziua, nu știți că ea vă face mâncare, vă coase, vă cârpește, vă spală...Acu, dacă tații sunt plecați la război, tot ele au grijă de vite, de orătănii, pleacă la arat, la semănat, mulg vacile, e-he-hei, câte lucruri face mă-ta și tu habar nu ai! Vii aici să înveți cât
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
face mă-ta și tu habar nu ai! Vii aici să înveți cât face unu și cu unu. Și nici atâta nu știi. Știți, mă, să măturați? Să ștergeți praful, să spălați geamurile, să îndrugați lâna, bumbacul, să împletiți, să cârpiți, să coaseți? Știți?... habar nu aveți!...Mormăiți pe abecedarul ăla: „Ana are ac”, “În nuc e un cuc” și alte aiureli. Vai de capul vostru! Las că am eu grijă să vă pregătesc pentru viață! Să știți să faceți treabă
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
se pare prea mult. -Eu nu sunt de acord, nu sunt de acord! a început să mârâie Victoraș. Adică, să merg degeaba pe lângă voi? Nu vreau! Nu vreau! -Da’, acesta micu’, cum merge, bă? spuse supărat Ilie. Vezi că-ți cârpesc una!...și-atunci ai să vrei! Dacă nu, pleacă! Hai, acasă! Convins, Victoraș a mormăit că-i de acord. Eu nu mai ziceam nimic. Mă convinsesem de la „trei, trei”. Și iarăși am început cu mai mult sârg : -Bună ziua la
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
l-am întrebat niciodată de ce în ochii lui albaștri e atâta tristețe. Te bucuri degeaba, mi-au șoptit gândurile. Îngerul are în buzunar un amnar pe care îl va aprinde când va primi porunca să arunce în aer întreaga coșmelie cârpită de tine de pe o zi pe alta. Deocamdată leagă fitilurile între ele ca totul să devină pulbere. N-ai nicio scăpare. Nu simți, nu vezi că a băgat deja mâna în buzunar ? Anatol Covali Referință Bibliografică: Amnarul / Anatol Covali : Confluențe
AMNARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383288_a_384617]
-
cu voi! La studiu și la muncă, fiindcă asta v-a făcut oameni! Păi până când să vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm putinile, frecăm străchinile, mânăm vacile în ciurdă, culcăm găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă pustia de paparude! Bunul Metodiu se opri răsuflând greu și-și scoase batista. Iovănuț privea spre el încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cosette. — Poți, fata moșului, că nu vreau să mă plătiți degeaba - zise Tănase privind-o chiorâș. Bag sama după cum te-nghesui să dai, că ești de-același neam cu mine. — Așa-i, tataie - zise Cosette și făcându-și vânt, îl cârpi scurt de la stânga la dreapta. — Da-o-ar boala-n tine de paparudă - murmură Tănase în țigănește, frecându-și obrazul. Apoi se-ntoarse spre spătar: Dumneavoastră nu-ncercați? — Ba da, cum să nu - răspunse Vulture și-i arse una mai-mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Liov, în Pocuția, peste tot. Până și-n Cetatea Nemțului, unde rar vedeai picior de femeie, cunoștea bucătăreasa, una Dorica, pe care-am cunoscut-o și eu, pentru că logofătul, cu limbă de moarte, mi-a lăsat sistema mie. Am mai cârpit-o pe ici, pe colo, că unele muriseră sau erau hoaște, dar grosul mi-a rămas de la moșneag. Totul era să n-ai două în același loc, ci numai una, că altfel puteai păți ca paharnicul Zdrenghea, care să lăcomise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
câteva ruble, să am, adică, atât cât să-mi ajungă pentru birjă și pentru cameră. Aceste câteva ruble care, într-o lună, ajungeau cam la patruzeci, apăsau foarte greu asupra vieții mamei mele. De ani buni, umbla într-un palton cârpit în fel și chip, destrămat și urât mirositor, purta ghete cu tocuri strâmbe și tocite, din cauza cărora cred că o dureau atât de tare picioarele ei umflate. Când avea bani, mi-i dădea plină de bucurie, în timp ce eu îi primeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și se întorc imediat, Cât mai repede posibil. De fapt, li se părea o gravă lipsă de considerație, când superiorul era în costum și cu cravată, ei să se așeze cu figura aceea, cu aspectul acela neglijent, nebărbieriți, cu ochii cârpiți de somn, cu mirosul nocturn și dens al trupurilor nespălate. N-a fost nevoie s-o explice, jumătatea de cuvânt care nu întotdeauna e suficientă în acest caz era de prisos. Firește, cum atmosfera era una de pace, iar adjutanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atât de bine, încât peste vreo zi-două avea să se scoale din pat, am rămas și eu cu ei în atelier. Stăteam de vorbă cu Dirk. Dna Stroeve cosea și mi s-a părut că recunosc cămașa pe care o cârpea ca fiind a lui Strickland. Acesta zăcea întins pe spate. Nu vorbea. O dată am văzut că și-a ațintit ochii asupra lui Blanche Stroeve și am citit în ei o ironie ciudată. Simțind privirea aceea intensă ea și-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu ea ce vrei... Era amuzant ce mi-a spus atunci, iar cuvintele lui mi-au răsunat multă vreme în minte. Ce ai putea să faci cu o carabină? Să cultivi andive, să cânți, să mergi la bal, să-ți cârpești ciorapii cu ea? Carabina e făcută pentru a ucide, atâta tot, nu a fost inventată pentru altceva. Nu am avut niciodată gust pentru sânge. Am luat totuși arma, spunându-mi că dacă i-o lăsam lui Edmond, voi avea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fisurile lui și să scoți la iveală puroiul. Să-ți murdărești mâinile. Nimic nu mă dezgustă. Asta e sarcina mea. Afară s-a lăsat noaptea și ce altceva aș putea face noaptea decât să iau vechile așternuturi și să le cârpesc câte puțin, iarăși și iarăși? Mierck avea în continuare mustățile murdare de gălbenuș și aerul superior de ambasador suferind de gută. Privea Castelul cu un zâmbet în colțul buzelor. Poarta parcului era deschisă și iarba de o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
iubire. În timp ce dă la o parte corsajul rochiei foarte decoltate și privește pieptul Sophiei, simte că, din păcate, stă pe iarba udă, iar mâine o să se aleagă mai mult ca sigur cu o răceală. Tălpile pantofilor lui americani au fost cârpite prea des cu carton, or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât capacul saltă mereu pentru a lăsa aburul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
contaminat de bolile vulgului, resimțindu-l ca trecător, superficial și capabil să degradeze ființa. Devenirea ființei presupune și rafinamentul artei de a iubi, sentimentul acesta, așezat inclusiv sub razele spiritului, nu doar sub cele ale carnalului, înalță ființa. Un poem cârpit cu slove deșucheate, pare să ne spună poeta, ar suna ca o repriză de manele într-o catedrală. Ca atare, în ogorul poemului ea nu admite expresia buruienoasă pe care o taie până curge sânge. Chiar dacă, în plan artistic, libertatea
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
le ieșea pădurea în întâmpinare primăvara ducea în spinare o trăsură de bufoni dacă are cine n-are niciodată nevoie de ele vile domenii castele strângeți-le laolaltă dar nu-i târâți pe toți baltă cosea harnic la cuvinte cum cârpești ciorapii copiilor așteptând să se deschidă cuminte o poartă dinspre viitor inele de glezne inele de mâini inele de nas inele de urechi cuvinte noi cu înțelesul vechi destine frământate ca aluatul de pâini Referință Bibliografică: inele, inele / Ion Untaru
INELE, INELE de ION UNTARU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361377_a_362706]