133 matches
-
presărat cu ferestre oarbe, în chenar arzând în flăcări... Dar nu mai avu timp! În spate, se auziră gâfâituri și tropote: doi băieți, în hainele acelea croite din doc brun (veston cafeniu cu nasturii smulși, de demult, și pantaloni spălăciți, cârpiți și adăugați cu bazoane), alții decât cei cinci amatori de minge și, evident, mai nevârstnici decât ei, grăbesc, urmărindu-l, prin aceeași curte cu closete de scânduri, date cu var și pruni muribunzi. Sunt prea mici ca să devină niște inamici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în faimoasa noapte a ziafetului, Vladimir observase că toată splendoarea de la Sans-Souci se concentra în sectorul unde mai adăstau zidurile conacului din vremea lui Matei Basarab, cel de cinstită amintire, și a ulterioarelor renovări fanariote, de pe timpurile ciumei lui Caragea-Vodă, cârpite grosolan de mistria și de canciocul unor așa-ziși meșteri ai timpurilor noi, de reconversie socialistă. Eleganța veritabilă aparținea trecutului, fiind redusă la o culă oltenească (turnul acela rotund, care anticipa furnale și coșul de fum al fabricilor de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zece...? paisprezece...? Un an, trei... Și cu cine semeni? Cu tata...? Cu mama...? Cu amîndoi...? Cu vreun bunic...? Din partea cui...? "Scoate-ți paltonul și căciula, zise Matilda, se poate speria." Cum să scot paltonul? Sub el costumul meu era rupt, cârpit și murdar. Pipernicitul și Tamara înțeleseră și se grăbiră să plece. Mă desbrăcai și vrusei să intru în dormitorul copilului. "Ești nebărbierit și nu ai o figură prea blândă, zise Matilda. Bărbierește-te, fă o baie... ai timp s-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în care actorii se chinuiau să mimeze diferite stări (nu le ieșea niciodată), pozele jalnice și patetice. Când ridicau cortina, parcă se descărca sarcofagul cu mumii pe scenă. Mai puneai și recuzita, adunată de pe vremea lui Ștefan cel Mare: ciorapi cârpiți, pantofi în care picioarele înotau, peruci galbene și jumulite, scaune cu placajul sărit. Câteodată, călcai pe-un cui în mijlocul scenei și trebuia să faci mai departe pe Scapin sau Richard III. Situațiile erau grotești, de desen animat. La Anna Karenina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care mi le reprimam cu grijă. În galeria obiectelor pierdute ori furate (ca bicicleta „Pegas“ sau memoria copilăriei), ei ocupau locul de frunte: bunicu’ Vitalian, cu cravașa lui lustruită, lopata Lineman și secretele războiului, și taică-meu Victor, cu ciorapii cârpiți și problemele lui cu Securitatea. Am fost foarte atent la viața taților noștri. Am reținut esențialul din ea: frica, încăpățânarea, și-o brichetă lăsată pe cutia contorului electric, în caz că se ia curentul. Privirea bătea departe, printre CC și Palatul Regal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la doi pași de centru: un nod de tramvaie se desfăcea la trei sute de metri, pe două nivele, ca un aeroport militar. Țâșneau tramvaiele din el la cinci minute, spectaculos, în toate direcțiile. „Ăsta e?“, a mormăit Mihnea, cu ochii cârpiți. Mie îmi lăcrimau, de frig și nerăbdare. „Da.“, am confirmat. „Nu văd nimic. N-are intrare sau cum?“ Schottenpoint-ul (sau Schottenbühel, cum îi mai spuneau localnicii, cu un accent imposibil de reprodus) ascundea o înfățișare ciudată și-o istorie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Lázaro Señor Lázaro locuia într-o vilă care cîndva trebuie să fi fost tare frumoasă. Avea coloane, balcoane, terase și scări monumentale. Marmură pătată de vreme și neglijență, faianțe meșteșugit îmbinate și pe alocuri lipsă, ziduri jupuite și acoperișul cîrpit stîngaci, toate la un loc constituiau mărturii ale nesimțirii chiriașilor perindați timp de decenii pe acolo. Señor Lázaro era un om educat și visător. Cînd avea timp, picta! Pictură naivă, avea grijă să te avertizeze. Nu de alta, dar musafirul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fi produs o adevărată degringoladă. Mă scol devreme. Sculatul de dimineață... Fredonez o melodie, mai mult forțat decît firesc. Mă uit în oglindă. Cam moșnegit la față. Dar dantura? Casc gura. Hm, merge. Încă sînt toți acolo, mai plombați, mai cîrpiți, dar sînt. Mulțumesc doctorului Păruș. Deschid robinetul de apă. Fîss, fîs, apoi tace. Alerg jos, deschid capacul de la tancul cu apă. Gol, gol, ca o sticlă din containerul de gunoi. Ce s-a întîmplat?! Toți își dau cu părerea. Rafael
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
văr-miu și-l izbi În șale ca să-i dea drumul. O strângea În somn Între picioarele Încleștate, ca și cum l-ar fi urmărit și-n vis frica să n-o piardă. După ce o eliberă, veni Împleticindu-se și cu ochii cârpiți să-mi deschidă ușa țarcului ăla cu două paturi și o noptieră Între ele. Și pe acolo trecusem de multe ori. Să fi fost vreo zece ani de când găsisem În noptiera dintre paturi două livrete militare și două buletine pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
arătat, iarăși educativ, să văd În ce situație sunt acești oameni. Am primit ajutoare atunci la Iași: comunitatea din Iași a adus niște ajutoare americane, erau haine pentru bărbați, iar tata era Îmbrăcat În hainele lui ca vai de ele, cârpite... Când a Îmbrăcat hainele alea erau ca de pușcăriaș... astea erau ajutoarele americane: niște prosoape, două-trei cearșafuri, eu am primit două cămășuțe... Și trebuia să stai la coadă, să semnezi, mă rog... Primul lucru pe care l-am făcut când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe care-o binecuvântai cu semnul crucii; și când era doar pâine de mălai, niciunde ca în satul meu natal nu a fost mai bine și mai rai. De hainele-mi întoarse, ca școlar de-atâți ciorapi și de cămăși cârpite ți se-ngroșau sărmanii ochelari și degetele-n apă înroșite. În plin război, la bacalaureat departe tu erai și ai oftat să-mi dai costumul nou și elegant întâiul care eu l-am câștigat. La propunerea învățătorilor din sat, soții
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
de sărăcie” („Plumb de toamnă”), tîrgul avea atunci, în anii cînd poetul a scris „Sonet”, dar și mult încoace, același aspect mediocru de „crîșmă umedă, murdară”, ca și mahalaua: barăci pretutindeni, locuințe „pline de mizerie, cu geamuri scunde, cu uși cîrpite, cu pereți coșcoviți și 80% din ele nedușumuite”, în care stăteau cu chirie funcționari, profesori și învățători, cum era autorul articolului din care am citat.5) „Sonet”, la fel ca „Proză” (Plouă...) și altele, excelează prin numărul informațiilor adevărate despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și cât consumă (curent, apă, mâncare), cine, ce și cât aduce în casă. În 1996, când moare la 96 de ani, în afară de costumul cu care e îngropat, ceilalți pantaloni, vestele, vestoanele îi arată ca niște platoșe din petice, atât de cârpite sunt. Tot atunci, imediat după moartea lui, cei trei băieți și cele patru fete fac un fel de concurs pentru moștenire, intitulat pe cine a chinuit tata mai mult. Deși e clar că ocupă locul I, Christine nu primește mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ocazionale, din... Magazinul istoric, Contemporanul, Luceafărul etc. Stilul ceaușist de redactare le face improprii oricăror discuții și polemici științifice internaționale serioase. Ele erau scrise de fapt pentru consumul intern (eterna demascare), traduse doar ad hoc printr-o acțiune pur improvizată, cârpită, peste noapte, fără nici o urmare, fără ecou internațional. Nu mai vorbim de calitatea traducerii. Ion Vartic mai trece, în catastiful iluziilor sale (și ale noastre) științifice moarte un Compendiu al Istoriei literaturii române. El a fost de fapt comandat, scris
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pentru a realiza la războiul de țesut țoala din casă, întin să pe pat și întrebuințată ca un fel de cearșaf cum se petre ce astăzi, vă închipuiți, trecea mult-mult timp, că orice pantalon, izmană sau cămașă era spălate și cârpite ani de-a rândul, fiind transmise de la cel mare la cel mai mic din gospodărie, nu ca astăzi când văd punctele gospodărești încărcate cu tot felul de obiecte care ar mai pute a fi folosite de cineva. Societatea noastră de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
la unul din acei comercianți ambulanți la care puteai găsi orice, de la zorzoane de pus la glezne pînă la cartele de memorie de 16 sau 32 GB (că doar eram în patria informaticii). Era o umbrelă bărbătească, neagră, jerpelită și cîrpită, ieșită parcă dintr-un episod mizerabil al unui roman de Dickens. Pentru orice eventualitate ploioasă, bietul obiect avea să ne fie la îndemînă, în autocar, în orice moment. Lucrurile au luat o întorsătură enervant-hilară cu ocazia transbordării noastre din avionul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de această instalație care le afectează și sănătatea își vor reclama drepturile; scoaterea traficului greu de pe această rută, prin construirea unei autostrăzi moderne, cu viaducte și tuneluri submontane, de natură să asigure o circulație civilizată între Brașov și Pitești, nu cârpită ca în prezent; ultima, dar nu cea din urmă, igienizarea întregului traseu turistic, prin interzicerea exploatărilor forestiere haotice, a furtului de masă lemnoasă, dar și crearea de spații de parcare temporară, amenajate civilizat pentru odihna și oferta de a admira
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
elementar confort... Picioarele unei femei necăjite de la țară, care se transformase într-o mașină de născut copii 18 la număr! fără odihnă, fără somn, fără repausul necesar, muncind ca un robot 24 din 24 de ore: mâncat, spălat, călcat, cusut, cârpit, dereticat. Picioarele unei ființe umane care a ajuns la vârsta de 90 de ani, după ce muncise toată viața ca o sclavă și care, acum, fără voia ei era pusă într-o situație limită. Avea venele picioarelor pline de varice urâte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de colbul fin al dealurilor și văilor, ne îndreptăm spre popotă ca înspre laptele și mierea Canaanului. După amiezile triste și melancolice se scurg pustii până la ceasurile trei. Abia se mișcă ici-colo soldați printre corturi, câte un ofițer cu ochii cârpiți se arată în lumină privind lung în zări aurii. Domol, ca-n spre munci silnice, pornesc apoi șiragurile spre câmpurile de exerciții la instrucție. Comenzi lungi trec prin aer, plutesc de-acolo de pe costișe până pe deasupra taberii; și de multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fost mare, a fost stenograful lui Ceaușescu. La fiecare examen e o tradiție să strângem ceva bani, să punem mână de la mână și să-i luăm ceva. Are o singură pereche de blugi, cu care vine mereu la școală. Blugi cârpiți, nenorociți. - Vreți să mă corupeți? D-aia mă invitați la masă. Nesimțiților. La mârlănesse oblige! Mă rog, facultate de jurnalism. Știți care e definiția mass media? Studentul dă masa, profesorul trece media! Hai că vin, că mi-e silă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
răspuns. — Cum nu Înțelegi? — Dar dumneata Înțelegi?... Înțelegi, adică, să-i vezi pe toți ăștia trei la aceeași masă de prânz și de seară?... Să-i vezi și să nu-i crezi cum Își dau Între ei bună-diminețile cu ochii cârpiți sau cum Își doresc „somn dulce“ cu glasuri și minte confuze?... Să-i vezi cum Își așteaptă rândul la baie și la closetul comun sau cum Își spală, nu la figurat, ci la propriu, rufăria lor murdară În aceeași albie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acum Olga noastră de două ori: după bărbatul luat la maturitate și după amantul iubit din tinerețe, pe care-i confundă În aceeași amintire, tandră și nestrămutată, purtân du-i mereu cu dânsa În geanta cât o valiză, ferfenițată și cârpită ca vai de ea, plină de nimicuri de femeie bătrână, acte vechi și inutile, scrisori Îngălbenite, dar mai ales cu fotografiile celor doi eroi care i-au disputat viața și inima deopotrivă, cum și ale tutu ror morților din familie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai dăm un iureș unde nici gândesc: "Deșteptareaaaa!!!". Și iar! Și iar! Zi și noapte! Noapte de noapte. Noaptea mai cu osebire! Îi hăituim, să n-aibă clipă de odihnă, răgaz de îmbucătură... Și, a doua zi, osmanlâii, cu ochii cârpiți, mărșăluiesc spre Suceava, lălăind, târșind papucii prin pulberea de cenușă fierbinte, sub un soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă, atârnați prin crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rece de gheață i se prelinge pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală, clipește des; îl usturau de parcă ar avea nisip sub pleoape. Ai auzit Negrilă? Unii mai cred în Vodă Ștefan... Tu... tu mai crezi?... Cred!! strigă el. Să trăiți! Cred! Îl trec nădușelile, le șterge cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apărut câțiva vecini cu scări lungi și ne-au ajutat să ieșim din imobilul distrus de seism. ANIVERSARE UNICĂ În urma cutremurului, Căminul Cultural, proaspăt văruit și reparat, și-a arătat din nou vârsta în crăpăturile care au brăzdat pereții abia cârpiți. Pentru că se apropia festivalul concurs inter comunal, am acoperit cu ipsos crăpăturile și am dat cu var pe deasupra. Încercarea mea de a face ca acest cămin să arate cât de cât normal a eșuat. Era necesară construirea unui un cămin
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]