144 matches
-
sufletul românesc. Între o falsă glorie trecută și un mereu actualizabil autopersiflaj se consumă slaba aderență la realitate de care suferă românitatea. Noi suntem fie cei mai (buni, viteji, drepți, înțelepți, pacifiști etc.), fie cei mai (lași, mediocri, nesolidari, leneși, cârtitori etc.). Pentru "între"-le mijlocitor, adică pentru media pe care se clădește orice realitate normală, nu avem încă organ. Iată de ce a fi român este cu adevărat incomod. Subiectivi prin vocație, boicotăm istoria și ne victimizăm singuri, neștiind (sau nevrând
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
DEVENIT un loc comun al comentariului închinat lui Tudor Arghezi consemnarea atitudinilor sale de contestare, fronda, întărîtare, mergînd pînă la tonalitățile cele mai înalte, de natură pamfletului. Poetul-gazetar preferă a se rosti a contrario. Face parte din specia nemulțumiților, a cîrtitorilor cronici, ca o veritabilă incarnare a atitudinii anti. Propunînd, pînă la un punct, o paralelă a autorului Cuvintelor potrivite cu Louis Ferdinand Caline, Nicolae Balotă scrie: "Anticlericalism, antimilitarism, antiburghezie, anticonformism, pe lîngă multe alte antipatii ale lor, fac din ei
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
dimpreună și în frunte cu, neînvins...Cârmaciul sau “traian” (a cărui “gândire transcende Galaxia”... declară țuțerul Traian Ungureanu...: ”are mama trei căței,/ cine-i pupă-n cur pe ei?” - cf. Chirilice, p. 20). ...Și, pentru a liniști spiritele neliniștite ori cârtitoare, vom zice că, si stalinis mul dejist (și, parțial, ceaușist), si ameri canismul globalist, au “glorioase realizări”: “glorioasa Armata Roșie/după lupte eroice, a eliberat/Câmplungul ” (că-i trebuia!, ca și bazele americane de azi, că-s de la Deveselu ori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
dimpreună și în frunte cu, neînvins...Cârmaciul sau “traian” (a cărui “gândire transcende Galaxia”... declară țuțerul Traian Ungureanu...: ”are mama trei căței,/ cine-i pupă-n cur pe ei?” - cf. Chirilice, p. 20). ...Și, pentru a liniști spiritele neliniștite ori cârtitoare, vom zice că, si stalinis mul dejist (și, parțial, ceaușist), si ameri canismul globalist, au “glorioase realizări”: “glorioasa Armata Roșie/după lupte eroice, a eliberat/Câmplungul ” (că-i trebuia!, ca și bazele americane de azi, că-s de la Deveselu ori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și riscă să fie ridiculizat în presă. Cine are un mesaj potrivit împrejurării îl poate comunica și, de cele mai multe ori, acest mesaj are ecou. Diplomele și medaliile aniversare, oricît de hulite ar fi ele în mediile neconformiste sau în cele cîrtitoare din interes ori din principiu, au rostul lor în orice societate așezată, necum într-una care de zece ani își tot caută locul. La 150 de ani de la nașterea lui Eminescu, ar fi fost bizar ca președintele României să-și
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
ne dă cît trebuie, fiindcă niciodată nu ne ajunge cît ne dă, și care ne face să fim veșnic opozanți (dovadă numărul și tirajul ziarelor "de scandal"), dar, în același timp, "la urnă", să fim veșnic guvernamentali, ca niște copii cîrtitori, dar în definitiv fricoși, dacă nu respectuoși față de părintele nostru, în afară de care nu există nici o salvare." La 17 decembrie 1990, din nou într-o ședință a Camerelor reunite, Caragiale a combătut pretenția zgomotoasă a unora de a se ține alegeri
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
și tălmăcitorul Filocaliei, precizează că omul poate fi ispitit prin cele lumești și prin cele rele, dar și prin virtuțile dobândite care-l pot face să se mândrească; la fel, și prin plăcere și prin dureri, care-l pot face cârtitor<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 145, în Filocalia..., vol. VIII, Edit. Humanitas, București, 2002, p. 76. footnote>. Uneori, diavolii vor să-i facă pe oameni să creadă că ispitele nu există și că nu mai pot fi acum
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
dimpreună și în frunte cu, neînvins...Cârmaciul sau “traian” (a cărui “gândire transcende Galaxia”... declară țuțerul Traian Ungureanu...: ”are mama trei căței,/ cine-i pupă-n cur pe ei?” - cf. Chirilice, p. 20). ...Și, pentru a liniști spiritele neliniștite ori cârtitoare, vom zice că, si stalinis mul dejist (și, parțial, ceaușist), si ameri canismul globalist, au “glorioase realizări”: “glorioasa Armata Roșie/după lupte eroice, a eliberat/Câmplungul ” (că-i trebuia!, ca și bazele americane de azi, că-s de la Deveselu ori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
adevăr, luate individual ori rupte de context, imperfecțiunile par derizorii sau meschine și atunci cel care le comentează se expune ridicolului, fiind taxat de lumea rafinată a literelor autohtone când drept un naiv incurabil sau idealist anacronic, când drept un cârtitor de vocație ori chiar maniac. Se uită însă prea ușor că o cât de mică eroare poate genera, mai ales când vine vorba de poezie, piste interpretative iluzorii ce conduc la comentarii fanteziste, iar interpretul - acordând credit în alb surselor
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
contradicție în termeni. De aceea carența simțului critic îi este acută, compensația venind de la timbrul egolatru, de histrion debordînd de admirație de sine. Pandrea e un deliciu în latura mînuirii verbului și o stupoare în latura mărturiei directe. E un cîrtitor fierbînd în suc propriu și ridicînd limba la pragul unui carnaval cult. Din acest motiv, chiar scriind în singurătate și tăcere, Pandrea nu renunță la impostația avocatului aflat în plin oficiu de pledoarie juridică. Un scriitor de rasă căutînd altercația
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
iar la stat nimic. Apoi s-a făcut o singură gospodărie, pe toată comuna. Au apărut tractoarele și a început tăierea cailor. Oamenii erau fie nedumeriți, fie dezorientați, fie entuziasmați. Cei nemulțumiți erau chemați la miliție, iar dacă nemulțumitul sau cârtitorul fusese legionar ori țărănist, în comună își făcea apariția și un bărbat mic și uscățiv, despre care se vorbea că era de la Securitate și că prelua personal ancheta... Să ne trăiască tovarășul prim și la mai mare! tună primarul din
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
că, așa cum i-a integrat pe Maiorescu, Caragiale, Paul Zarifopol, Lovinescu, B. Fundoianu, Eugen Ionescu, Cioran, Geo Bogza, Geo Dumitrescu, I. Negoițescu, Alexandru George, Nicolae Manolescu, Mircea Dinescu, H.-R. Patapievici, Mircea Cărtărescu, Marius Ianuș și mulți alți "de-molatori" și "cârtitori", istoria literaturii noastre îl va asimila și pe Eugen Negrici. Nu numai cu sinteza care o decupează și o reproiectează (Literatura română sub comunism), ci și cu acest studiu de referință, care o demitizează.
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
pieptului, pe care lucea o cruciuliță de alamă. Păstrase doar o cârpă în jurul șalelor. Se apropie încet de malul râpos al fluviului, călcând prin nămeți cu tălpile goale, urmat la ceva distanță de săteni. Ocoli nuielele negre, pline de ciori cârtitoare și deodată umbra lui prelungă și ascuțită ca un ac negru de ceasornic se prelinse pe gheață. Sătenii îngenuncheară și își făcură cruci mari, din frunte până la buric, pe când popa ruga mărețul zeu înghețat să primească jertfa și să-i
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mână... Dar a fi trebuit Norodul și boierii și ostășimea toată Să giuruie credință lui Bogdan Voievod... Prea șubrede sânt Doamne, tocmelele Moldovei Și pentru-a sale cumpeni o pază trebuiește... Măriei Tale fost-am o slugă credincioasă Deși cam cârtitoare... Dar de-ai [fi] spus vreodată: "Roman Bodei să fie epitropul moșiei", Eu aș fi spus: "O Doamne, deschide bine ochii! Nu-mi crede... Sânt om și e moșia și scaunul la mijloc, Sânt om și șubred este copilul cel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de, la noi, ce voiai să o faci pe cutii, pe mașini? Altceva e pe canapea, fotoliu. EL: Las’ că acuma e la fel, nu le spun ăștia canapeluțe la unele parlamentare, femei politice ? EA: Bârfește, păcătosule, esti o babă cârtitoare, nu un moș burghezo-moșier, fost. EL: Las’ că era amuzant. Să iți povestesc una cu unul din securiștii noștri. Noaptea mai veneau în control. Într-un an se repară acoperișul și a venit. A făcut o tură pe la parter, s-
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
și trecut pe la Viena și ajuns la București: Marian Talaba. Dezamăgitor Ștefan Ignat, neașteptat, în monologul mare din Oedip, ca și un fragment din Wagner, Lohengrin, unde lui Marius Vlad nu prea i-a ieșit rolul. Nu vrem să fim cârtitori cu orice preț, am așteptat cu mare emoție acest festival și doar muzica în sine ne interesează. Tocmai pentru marea prețuire pe care i-o purtăm lui Enescu, și nu dintr-un sentiment oficial-oficios legat de „exportul de cultură“, „marile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
trăncănește ca personajul lui Céline, Bardamu... La peste 70 de ani, această femeie care muncește din greu pentru alții a asistat la toate cataclismele unei epoci pline de trădări, știe totul despre oameni și povestește, povestește, povestește... Dar această neobosită cârtitoare cu limba ascuțită știe să îi asculte și pe alții și datorită acestui lucru avem parte de portrete magnifice. Sophie Mironescu Ioaniu, jefuită de comuniști, care se chircește încet-încet în apartamentul ei din București. Fiica ei, Ivona, o ciudată care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
instruire, la control ginecologic forțat, la cozi impredictibile și interminabile, la muncă patriotică, la pândă nocturnă de gaze și apă caldă și la acțiuni culturale de proslăvit Conducătorul Părinte. Generația mea de femei și bărbați era public amuțită și privat cârtitoare. Asta desigur, dacă acceptăm că termenii public și privat au cel mai vag referențial în comunism. Îmi par cel puțin ciudați cei care actual se apără misogin împotriva feminismului și susțin că suntem tarate de Leana, Lina și Găina (Elena
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
vînt", un roman crud despre ceea ce vor fi fiind dragostea, amorul, iubirea, Stendhal și Ibrăileanu, spre cincizeci de ani. "Ca frunza-n vînt" e unul dintre (prea) rarele romane de care se poate ține seama în stricta noastră actualitate literară. Cârtitorii În drumul spre gară l-a întâlnit pe Alexe. Fuma cu umerii ridicați, cu mâna stângă adâncită în buzunarul pardesiului. De îndoitura cotului atârnau toartele unei sacoșe goale, din pânză, ce flutura din când în când. Femeia mai avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se fac așa cum ar trebui să se facă. Ninei îi jucau ochii în cap și păreau a fi plini de roua recunoștinței, atât de mult apreciase expunerea lui Alexe. Acum, dacă era să se gândească la soții Alexe, murmura împietrită CÂRTITORII și își masca ușorul sentiment de jenă, o oarecare alterare a propriului său cuget, o dereglare de-o clipă numai, după care totul reintra în normal, se scutura de ei ca de o conștiință prea sâcâitoare ce nu-ți dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obișnuit, Alexe era cu totul altul, pierduse din siguranță nu mai avea acel aplomb asupra celorlalți. Părea și el acum un om oarecare, vulnerabil, în voia valurilor. Cine ar fi fost Alexe fără plicurile lui albastre? se întrebă Carmina. Un cârtitor de duzină, un înrăit sadea, un suflu distrugător și veninos care trece vijelios și nu lasă în jur cadavre, ci doar nesiguranță și silă. Puterea lui stătea în plicurile albastre. Carmina se gândi să plece, simțea din nou că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cumva Alexe să posede o armă secretă, ascunsă, zdrobitoare care să mă neutralizeze. Să mă neutralizeze? Adică ce să mi se întâmple? Eu n-am nimic de pierdut, nimic! Chiar așa, așa, în definitiv n-am ce pierde în fața acestui cârtitor, se înverșună ea, ăsta-i adevărul. Lăsând la o parte generalitățile, se avântă ea, totuși cum se poate ajunge la acea listă secretă de oameni, creatori totali, de vreme ce atât eu cât și alții am încercat s-o depistăm și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gară. Lăsă mașina lângă bordura trotuarului și păși pe terasa unei cofetarii. Se așeză la o masă cu ochii pe arțarul din fața lui, cu frunzele îngălbenite și ceru o cafea. Cuprins: Ioan HOLBAN Viața ca un hățiș foarte des 5 Cârtitorii 11 Te fură viața 121 Să nu te lupți cu morile de vânt 211 În colecția Epica au apărut: (alfabetic): Constantin PÎRÎIALĂ DOROȘ, Cuib de litere Vasile IFTIME, De la Petru citire Romel MOGA, Drumul regăsirii Gheorghe SCHWARTZ, Hotarele istorice Constantin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și țara pe care o conduce, i-a chemat la București pe acești eroici luptători pentru libertate. Să vadă și ei, la fața locului, rezultatele luptei lor, adică bunăstarea poporului român. Eu eram emoționat, Pastenague însă, mai tânăr și mai cârtitor, a început să ricaneze. — Au luptat până n-au mai putut. Au luptat pentru dolari. M-am indignat. — Cum poți să vorbești așa? Parcă ai fi Păunescu sau Vadim Tudor... — Vorbesc, de ce să nu vorbesc... Și puțin îmi pasă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
eu judecată ca să mi să prețuiască dughenile ș-au trimes în doo rânduri vornici de poartă... și neputându-ne învoi din prețul dughenilor în trii rânduri am ieșit la giudecata Divanului”. --Până aici nu văd pricină care să te facă cârtitor. Nu are decât să aștepte judecata Divanului. --Ia ascultă tu, Toma Necredinciosule, ce spune cofetarul: “Și giudecata căutând pravila au aflat scriind la carte 22 lucruri bisericești și a casălor celor sfinte... <de nu va plăti rânduiala ce-au tocmit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]