2,091 matches
-
mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca-n Cîntarea Cîntărilor, înmiresmat cu smirnă și cu fel de fel de prafuri aromate. Noi, cearcănul zurbagiu al lunii. Somnul? Succedaneul morții? Să-l ia dracu'! Pe Vovidenie, Șaraga se cațără într-un mălin și ne aruncă ramuri în floare, buchetul se mărește, otrăvitor, captează lumină, luminează el însuși. Pentru cine flori? Pentru nimeni. Cucuvele, speriate de trecerea noastră hulpavă, țipă și-și schimbă un horn pe altul". Prin subtilitatea analizei
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
fapt, gândirea sa este tipică "piaței de sacrificiu"! într-adevăr, cine ar trebui "să se gândească" și "să construiască" în România? Doar clasa politică? Doar cetățeanul? E drept că cei mai răi și mai nesimțiți dintre noi ajung să se cațere pe cele mai înalte piscuri. Dar ei sunt, totuși, plecați dintre noi și sunt ca noi! Nu sunt importați din Deșertul Gobi și nici din Groapa Mariannelor! Vin alegerile locale. Câți dintre românii ce se buluceau spre crengile stejarilor pline
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
ușurau și pe ei de ceasuri. Și că cehii, atât de civilizați, credeau că vor să știe cât e ora; nu le-ar fi trecut prin gând. Tot el mai pretindea că aceiași militari încercaseră într-o zi să se cațere pe turnul clădirii unde figurinele medievale ale Orologiului anunțau orele. Nu știu dacă era adevărat. Și dacă nu se plusa spre a spori efectul informației. În orice caz, asta semăna cu fapta faimoasă a sergentului rus ce se urcase pe
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
cărturar-patriot a ajuns în mormânt tocmai datorită luptei inegale cu prostia, tâmpenia, reaua-credință întâmpinate, atenție!, în țară, nu în străinătate! la fiecare pas în opera sa de servitor strălucit al României - a ajuns să fie astăzi terfelită de niște neica-nimeni cățărați în înalte fotolii doar în numele fidelității de partid. Tot în numele acestei oribile concepții, Theodor Baconsky, strălucitul ambasador la Vatican, a fost "rechemat", nu care cumva să ajute și mai mult la consolidarea imaginii unei Românii cu adevărat europene. Și, după cum
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
Iar fratele meu, care era cu doi ani mai mic, aruncă tuburile de oxigen, măștile și aripioarele de înot, și o rupse la fugă cu un strigăt de groază. Doamna Forbes îl auzi de pe scara șerpuitoare de piatră care se cățăra pe stânci de la debarcader până acasă, și ne ajunse din urmă, gâfâind, lividă; i-a fost însă de-ajuns să vadă animalul crucificat în poartă ca să înțeleagă pricina ororii noastre. Obișnuia să spună că atunci când doi copii sunt împreună, amândoi
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
mormane de gunoaie și-am fi călcați în picioare de hoardele de guzgani. Nu mă iluzionez că articolele mele ar avea un cât de mărunt impact - nici măcar la nivelul păturii intelectuale și artistice. Nu mă chinuie nici fantasma de moralist cățărat pe butoi și clamând adevăruri ultime. Scriu ceea ce scriu strict pentru a-mi păstra propria sănătatea mintală. Scriu dintr-un efort disperat de a sta cu ochii deschiși atunci când constat că prea mulți dintre apropriații mei nu-și mai pot
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
unei generații. Zile întregi mi-am imaginat Craiova în intervalul '56-'58. Casa pe trei niveluri unde conviețuiau, atmosfera repetițiilor și serilor de la restaurantul Minerva, incendiul ce a vrut să ardă teatrul și curajul lui Ghiță Cozorici de a se cățăra unde nici pompierii nu îndrăzneau pentru a-și salva templul. Templul de aur. Aici a fost Hamlet la douăzeci și patru de ani. Cei care l-au văzut spun că era atins de geniu. Plecarea de la Craiova a însemnat o schimbare radicală
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
al deșertului Gobi. Atunci îmi dădusem seama că pătrundeam în altfel de civilizație, în cu totul alta decît cea europeană. Străjuită de lanțul Himalaiei, de imensitatea deșertului celui mai întins din lume plus Zidul gigantic pe care aveam să mă cațăr gîfîind de emoție dar și de grandoarea neomenească. Abea atunci îmi adusesem aminte de Condiția umană: La Chine est la Chine et le reste du monde est le reste du monde. Mai tîrziu, mi se explicase că România, după China
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
carierei sale politice (la dl. Antonesei mă refer). Pot să înțeleg că împins de adâncul său ortodoxism (care era să ne arunce într-un război civil, când cu imbecilitatea �partidului moldovenilor�) nu vede că în fruntea Bisericii Ortodoxe Române stă cățărat de prea multă vreme un personaj nedemn. Dar nu înțeleg ce anume îl califică pentru comportamentul de ciocoi samavolnic, pentru stilul dictatorial de a dispune de banii contribuabilului ieșean. A făcut d-l Simirad vreun referendum din care să rezulte
Pamflet cu primari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16110_a_17435]
-
foarte grea”. Foarte grea?? După ce, cu un trafalet greu, cu coadă lungă (pe care nu-l pot manipula altfel decât încordându-mi tot corpul), termin de văruit un singur perete, practic nu mai pot sta în picioare de oboseală. Mă cațăr pe un maldăr de polistiren expandat, ca să ajung să dau cu pensula în colțurile de sus și sunt sincer îngrijorată să nu cad, din cauză că am privirile împăienjenite de la efort. Nu am făcut niciodată în viața mea ceva mai epuizant, deci
Ultimul tango la… ultimul reportaj la Cațavencu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19626_a_20951]
-
avut onoarea, plăcerea, bucuria și privilegiul să experimenteze pe pielea lor libertatea de exprimare a idiotului de Internet. Idiotul de Internet nu trăiește decât ca să-i conteste pe ceilalți, dar cel mai mult și mai mult îi place să se cațere pe statui. Cu cât cel contestat e mai sus pe scara evoluției și mai bine acoperit de praful istoriei, cu atât idiotul de Internet și-ar dori mai mult să-i tragă o flegmă. Flegma e pașaportul lui către egalitatea
Einstein şi libertatea de exprimare a idiotului de internet by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19835_a_21160]
-
mărturisesc de bună voie că i-am spus să nu atace în zori că e noroi.” 13:06 Vadim se enervează pe sine însuși, se dă cu capul de masă și își strigă injurii. 13.07 Mâna lui Vadim se cațără pe o macara din sediul parchetului și amenință că se aruncă de acolo dacă europarlamentarul nu este lăsat în pace. 13.08 Vadim începe să plîngă și o roagă să coboare. 13.09 Vadim cere voie sa meargă pînă la
Interogatoriul lui Vadim minut cu minut – Live text by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19843_a_21168]
-
Nicolae Coan „E vorba de a te cățăra pe sicomor/ pentru a-l vedea pe Domnul, de trece cumva... Eugenio Montale, Jurnal din 71 Am citit pentru prima oară poezii de John Berryman în traducerea lui Mircea Ivănescu, în Antologia poeziei americane moderne și contemporane (Ed. Dacia, 1986
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
haina spre briza trecătoare! Când nava fu aproape de țărmurele teș, Speriind tot păsăretul cu pânzele-i sprințare, Văzurăm că e vorba de o spânzurătoare Cu siluera-i neagră, așa ca un cipreș. Iar pasări mari de pradă, de foame asmuțite, Se cățărau de-a valma pe-un spânzurat putrid Rupând de pretutindeni, cu ciocul ascuțit Din putregaiu-acela cu coaste ciuruite. Îi erau ochii găuri, din pântecu-i scobit Se prelingeau pe pulpe hâd mațele afară, Casapii lui feroce cu pliscuri și cu gheară
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
Destinul fiicei lui Hokusai arată simultan ca rescriere a proclamației și ca replică. Oei nu poate repeta gestul lui Brâncuși, a înțeles de copil că trebuie să-i poarte ea de grijă tatălui, că prin el va trăi experiențele fundamentale. Cățărată pe umerii lui pătrunde în cartierul plăcerilor și cunoaște din interior lumea plutitoare, cu artiști asemenea lui cunoaște și inițierea erotică, se mărită cu un ucenic al tatălui. Se strecoară ca un soi de laitmotiv constatarea ei că nu este
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
nu poți să le faci ceva. Sunt zei, adăugă Geea cu glas gâjâit de bătrînă. Sunt zei... relua ca un ecou Perigeu fugând din calea ei către zidul cu care se izolase de lume. Cu brațele îmbărbătate de groază se cățăra până aproape de coamă. Zidul era destul de înalt și se șubrezise. Când apucă de coama ușor măcinată de ploi căzu. Câteva pietre căzură sub el. Atunci bătrâna s-apropie înduioșată. Perigeu, adunându-și ulti mile-i puteri, zise: Tu nu ești
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
Lăsam auzul să se umple de imensul calm care domnea peste aceste locuri izolate, sălbatice, în care omul și civilizația nu puseseră încă piciorul. Mirosul zăpezii și al pământului, al căldurii, al aburului și al brazilor pitici care se mai cățărau pe stânci, îmi pătrundea toată ființa. Era o senzație de împlinire care se adăuga dragostei corpurilor noastre și râsului și alergării pe zăpada înghețată cu "pisici" legate de bocanci și chiotelor care, toate, ne istoviseră mai înainte. Stăteam într-o
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
mai știi care e unul și care celălalt“. Acești eroi nu sunt însă cu totul scufundați în prozaismul vieții de fiecare zi. Își îngăduie evadări. Petrache are viziunea unor trăiri ideale, de noblețe și glorie, ceea ce îl îndeamnă să se cațăre pe statuia ecvestră din oraș, dublându-l în șa pe eroul de bronz titular. Nu știm chiar dacă o face dar visează să o facă. Alte ipostaze. Contemplă răsăritul soarelui dintr-un loc pe care numai lui i-l oferă un
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
Ileana Vičič Stâncă.... X. REVENIRE, de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016. Revenire Va reveni toamnă, revenind în visul meu. Îmi vei spune:te iubesc! Noi doi,doar noi doi,vom pleca, ne vom cațără pe Muntele Sfânt, unde vom învăța împreună urcușul și coborâșul. Ne va fi plăcut, ne vom iubi în strâmtoarea Magelan, undel clopotele nu vor bate, decât inimile noastre,simultan. Lângă stâncă albă,apa clară, ne vom iubi,îți voi dărui
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
pe stânci. Iubitul meu,vei reveni în visul meu, când toamnă vine? Autoarea,Ileana Vicic Stâncă. Citește mai mult RevenireVa reveni toamnă,revenind în visul meu.Imi vei spune:te iubesc! Noi doi,doar noi doi,vom pleca,ne vom cațără pe Muntele Sfânt,unde vom învăța impreunaurcusul și coborasul. Ne va fi plăcut,ne vom iubi în strâmtoarea Magelan,undel clopotele nu vor bate,decat inimile noastre,simultan.Langa stâncă albă,apa clară,ne vom iubi,îți voi dărui puritatea
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
are nici o șansă să-i bată la audiențe pe cei doi. Sau, mă rog, aproape orice. E perioadă Mihaelei, dar mai ales a lui Dani, cel mai fericit om din România la ora asta și cel mai pregătit să se cațere pe șansă care tocmai i s-a oferit. Spun asta nu pentru că n-am auzit de “prezumția de nevinovăție”, ci fiindcă că mi s-a părut pregătit încă de acum vreo luna, când, în loc să nu facă nici un comentariu, ca un
Dragostea lui Dani Otil in vremea PR-ului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20498_a_21823]
-
cu trotineta sau cu rolele? De ce nu cu parapanta? De ce nu înotând într-o piscină de plastic, cărată pe brațe de câțiva gealați? De ce nu îmbrăcat în zână înaripată și zburând cu ajutorul unor sfori agățate de un elicopter? De ce nu cățărându-se pe ziduri ca Omul Păianjen? De ce nu deghizat în Scufița Roșie sau în Albă a Zăpada, după ce a înghițit mărul? De ce? Aștept cu mare interes ca analiștii de ieșiri din pușcării să ofere niște interpretări.
Nuţu, spaima Constituţu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20587_a_21912]
-
dacă merge pentru elefanți, sigur merge și pentru pisici. Da’ uite că nu merge... Însă asta nu-i împiedică pe oameni să-și facă treaba, daa? Două echipe, compuse din foști hingheri de câini convertiți la mâțe, aleargă și se cațără prin pomi, zi de zi, între orele 8.00 și 22.00. Uraaaa! Felicitări băieților deștepți de la sectorul 1! Bravo! Mă simt mult mai liniștită și mai în siguranță de când am aflat de treaba asta. Mă vor alerga în continuare
Vânătoarea de pisicuțe by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21067_a_22392]
-
cu gura căscată, zise Aurel, care nu prea vorbise până acum. Într-o dimineață foarte devreme deabia se lumina de ziuă, am plecat cu nevastă mea să culegem bureții ăștia de toamnă, sunt grozavi de buni pentru zacuscă. Ne-am cățărat noi pe deal, nu ne-am dus pe cărarea aceea din spatele fântânii, am luat-o pe de-a dreptul, urcând dealul pieptiș. Nu făcusem nici jumătate din drum când auzim un zgomot făcut parcă de o bucată de tablă ce
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
viață.Dar următoarele ? Ce-și aducea ea aminte din celelalte primăveri? Cu ochii blânzi privea la castanul din fața casei. Și peste el trecuseră mai mult de șaptezeci de primăveri. Și-l amintea când de o șchioapă fiind, încerca să se cațere în plăpândul pom. Ce căzătură a tras ! La speriat și pe cățelul din curte. O da, își amintea asta , de parcă a fost, ieri! Încet coborî peste ea tristețea ! intră în casă, spunându-și: mâine mă așez pe banca mea dragă
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]