KorAP: Find »[drukola/base=cățelușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...23 >

553 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

-i chip, dragă, să existe o femeie mai frumoasă se precipită bătrîna spre vecină, care se îngrijește de cățelușă că-i și ies vorbe. Asta-i soarta orașelor mici. Maria Bujoreanu tace. Împarte bucățica de carne în fărîme, hrănindu-și cățelușa, jenată de prezența celor din jur, în ochii cărora vede numai reproș pentru grija ce o poate purta acestui animal. Odată, în Iași, stînd la coadă la carne, a cerut o bucățică mai macră, pentru cățel. A ieșit o zarvă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Noi abia reușim să găsim carne pentru copii și dumneata..." "Un copil, de la leagăn, nu ești în stare să ei." "O fi cîine-lup, i-o fi ținînd de urît..." A plecat în fugă, cutremurată, hotărîtă să ducă undeva, în afara orașului, cățelușa și s-o părăsească, dar cînd a ajuns la ușă și i-a auzit ghearele zgîriind lemnul, pe dinăuntru, ca un semn de întîmpinare, i s-a făcut milă. A început să plîngă, dar nu de mila cățelușei. Abia tîrziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în afara orașului, cățelușa și s-o părăsească, dar cînd a ajuns la ușă și i-a auzit ghearele zgîriind lemnul, pe dinăuntru, ca un semn de întîmpinare, i s-a făcut milă. A început să plîngă, dar nu de mila cățelușei. Abia tîrziu, cînd suspinele i s-au mai potolit, a înțeles că vorba femeii aceleia, de undeva de pe la mijlocul rîndului, grasă, încărcată de sacoșe, probabil gospodină, mamă a cîtorva copii, care i-a strigat că n-ar fi în stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tragedia oedipiană poate, eventual, avea loc... Da, desigur, încuviințează ferm bătrîna cu ochelari devine tragică situația noastră aici. Bătrîna, cu cățelul în brațe, tace. Discret, încearcă să-și șteargă coada ochiului cu colțul năframei, din care iese capul mic al cățelușei. Alături, vecina cu ochelari, vorbește întruna despre cît de bine i-au ajuns ceilalți doi copii, aducînd uneori vorba și despre Coca, pe care o deplînge că, la frumusețea ei, putea să aibă mai mult noroc. "Nici Maria n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care nu știa nici cuvîntul "scuze", înlocuindu-l, după o scurtă bîlbîială, cu "iertare". Am! țipă unul din băieți, trăgînd de broboadă, rupînd-o pe bătrînă din firul gîndurilor. Am, am! Ham face nani, puișor spune bătrîna copilului, prefăcîndu-se că leagănă cățelușa. Am nána, am nána întoarce copilul ochii către studentă. Hai să mai păpăm spune studenta. Pá-pa, páaa-pa! strigă copilul bucuros, iar celălalt, din brațele tatălui, începe și el. Oof, i-am stîrnit clatină din cap studenta. Ce-o să le mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
amețiți de legănat, s-a așternut liniștea. Pasagerii vorbesc în șoaptă, ori, cei mai mulți, stau întinși pe saltele, privind aiurea. Bătrîna cu ochelari, înțelegînd că vecina ei n-o ascultă, a tăcut și ea, mulțumindu-se să ofteze cînd și cînd. Cățelușa a mîrîit scurt, iar stăpîna a înțeles că vrea afară; s-a ridicat și a pornit spre grupul sanitar. Nina s-a culcat din nou, cu ceafa rezemată de brațul actorului, învelită pe picioare cu pătura aspră, înfrumusețîndu-și fața adormită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Oedip, care nu-i adevărat în cazul meu. Între mine și tata a fost o dragoste mai mare și mai frumoasă decît poate reieși din toată psihanaliza lui Freud. Eu n-am avut pragul bucătăriei de vară, unde, ca o cățelușă, să aștept prima plăcintă. Am avut, în schimb, haina cu guler brumăriu și serile tîrzii, cînd se întorcea tata și mă întreba, cum a făcut-o aseară: "Unde pupă tata fata?". De aici pornește dragostea mea pentru tăticu', de pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-l întreb... E foarte mult pînă la ziuă... Și dacă mor aici... Poate el scapă, să spună că Doina-i a mea și a lui Theo... Nu pot muri ducînd cu mine taina..." Bătrîna se ridică de pe saltea, lăsînd cățelușa locului, în broboadă, acoperită cu gulerul paltonului, făcîndu-i semn să stea liniștită. Privește roată, nu-l vede pe profesor, își amintește că a cerut cărțile de joc și pornește spre bucătărie, înțelegînd unde s-au retras. Vrea să intre, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prin ușa întredeschisă, îl vede pe Lazăr desculț, cu picioarele sprijinite de un lemn, iar profesorul, gol pînă la jumătate, se căznește să-și scoată cureaua de la pantaloni. ,,Brrr!" se înfioară bătrîna și fuge la locul ei, cuibărindu-se lîngă cățelușă, bucuroasă că are cine o păzi. Trei cărți zice Lazăr. Și trei repetă profesorul, apoi filează îndelung, concentrat. Nu era chiar așa frumoasă, ți-o spun eu. Știa să pară. Te lauzi c-ai sărutat-o? Am cuprins-o de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bine se naște cu moașa. Ziceam de bani. Ce, nu mai joci? Da, dar nu pe mărunțișul de tramvai; ar fi necinstit din partea dumneavoastră. Pe ce-avem! se înfurie profesorul, scoțîndu-și un pantof, cu care rămîne în mînă, așteptînd cărțile. Cățelușa scheaună o dată, scurt, înfundat, sub gulerul de blană al paltonului. Taci, Pușa mamii, taci șoptește bătrîna, îngrozită de neliniștea cățelușei. "Nu-i a bună gîndește ea, strîngînd la piept capul mic, înfiorată de răsuflarea fierbinte. Mai scap de aici?! Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi necinstit din partea dumneavoastră. Pe ce-avem! se înfurie profesorul, scoțîndu-și un pantof, cu care rămîne în mînă, așteptînd cărțile. Cățelușa scheaună o dată, scurt, înfundat, sub gulerul de blană al paltonului. Taci, Pușa mamii, taci șoptește bătrîna, îngrozită de neliniștea cățelușei. "Nu-i a bună gîndește ea, strîngînd la piept capul mic, înfiorată de răsuflarea fierbinte. Mai scap de aici?! Că dacă mor, poate-mi merit moartea; dar, fata trebuie să știe! Mai bine îi spuneam adevărul procurorului cînd mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-l ajut, dar cum s-o fac?! Eram încă tînără, puteam să-l doresc, iar el era atît de absorbit de dragostea pentru fetiță... Trebuie să afle că-i a lui..." Taci, Pușa, taci! încearcă bătrîna să-și tempereze cățelușa, care a scheunat din nou. Am, tata, am! se ridică în capul oaselor unul din băieți, făcînd dintr-o dată ochii mari, mari și senini cît două zorele. Dormi, Vlăduț, dormi îl culcă tatăl lui la loc. Ham face nani. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dosarul lui! Și despre mine ai declarat că afișez insolență față de elevii de la seral, "față de toți cei proveniți din rîndurile clasei noastre muncitoare, forța de elită..." îi strigă bătrîna, apoi o rupe la fugă spre ușă, dincolo de care, tupilată, stă cățelușa. Odată ușa deschisă, cățelușa o zbughește afară în zăpadă, zbătîndu-se din răsputeri să scape cînd e prinsă și luată în brațe să fie dusă înăuntru. Pușa, mama n-a pățit nimic, hai la căldură o mîngîie bătrîna și o sărută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mine ai declarat că afișez insolență față de elevii de la seral, "față de toți cei proveniți din rîndurile clasei noastre muncitoare, forța de elită..." îi strigă bătrîna, apoi o rupe la fugă spre ușă, dincolo de care, tupilată, stă cățelușa. Odată ușa deschisă, cățelușa o zbughește afară în zăpadă, zbătîndu-se din răsputeri să scape cînd e prinsă și luată în brațe să fie dusă înăuntru. Pușa, mama n-a pățit nimic, hai la căldură o mîngîie bătrîna și o sărută între urechi, intrînd cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie" și rămîne cu ea în mînă, îngrozit de trupul stejarului ce se apleacă încet sub vîntul tot mai aprig. De dincolo de zid, din sala restaurantului, răzbate scheunatul prelung al cățelușei. Bateți de mult? întreabă Mihai, frecîndu-se la ochi. Acum. Urcam spre birou și mi-am zis că trebuie să fi adormit răspunde Ștefănescu înaintînd în birou. Am auzit c-ai avut inspecție ast' noapte, Săteanu, cum ai ieșit? Bine. Nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vremuri, începe să pregătească hainele bune, să arate frumos amîndoi deseară, la spectacol. Doamnă, duceți javra asta undeva, ce naiba tot scheaună atîta, parc-am fi în codru! se înfurie mama gemenilor, nervoasă că băieții, în loc să mănînce, întind mereu mîinile spre cățelușă, preocupați doar de ea. Nu știu ce are, nu mi-a mai făcut niciodată așa spune Maria Bujoreanu bătrînei cu ochelari, care s-a așezat pe scaunul de lîngă ea. Începe să-mi fie tot mai frică... Și mie spune vecina -, toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mamă e vinovată de moarte dacă nu are grijă de un copil. Mă duc acum, dar cam tîrziu: eu, bătrînă; ea, matură, apucată pe căi rele, ce, crede că nu mi-am dat seama ?!... Alături, Maria Bujoreanu plînge înfundat, în timp ce cățelușa, observînd-o, s-a oprit din starea de nervozitate și-și întinde botul mic să-i poată atinge mîna. Dorin tresare, se ridică în capul oaselor și-i face semn doctorului să se apropie: Am avut din nou impresia că fuge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
facem cu pasagerii, că vor mîncare, ce le dăm? Cin' te-a pus să cobori? întreabă șoferul. Stați sus cît mai mult, poate vine autofreza. Și-apoi, mai sînt cîteva găini. De jos, din sala restaurantului, se aude iarăși scheunatul cățelușei. Nu-i a bună spune țăranul nevestei. Da, scheaună urît confirmă țăranca. Îți amintești?, și-n vara lui '40, cîinele nostru, care era legat sub șură... Noi amîndoi dormeam afară, în coșul căruței, mai ții minte? Bătrîn și fără minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îngrozește el înseamnă că stîlpii centrali au cedat deja..." Ieși afară! bate el cu palma ușa e blocată, cred că se dărîmă vreun perete. Dărîme-se mormăie Mircea Emil, căscînd somnoros. În sala restaurantului, pasagerii devin tot mai nervoși din cauza scheunatului cățelușei, care se zbate în brațele bătrînei. Dă-i drumul pe jos, o fi vrînd și ea să facă ceva spune un pasager. Maria Bujoreanu știe că nu asta vrea cățelușa, dar îi dă drumul, să facă pe plac celor care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
În sala restaurantului, pasagerii devin tot mai nervoși din cauza scheunatului cățelușei, care se zbate în brațele bătrînei. Dă-i drumul pe jos, o fi vrînd și ea să facă ceva spune un pasager. Maria Bujoreanu știe că nu asta vrea cățelușa, dar îi dă drumul, să facă pe plac celor care o ceartă mereu. Ajunsă jos, cățelușa o zbughește înnebunită spre ușă, dar pe la jumătatea drumului se întoarce la bătrînă, își înfinge colții în poala paltonului cu care e îmbrăcată stăpîna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bătrînei. Dă-i drumul pe jos, o fi vrînd și ea să facă ceva spune un pasager. Maria Bujoreanu știe că nu asta vrea cățelușa, dar îi dă drumul, să facă pe plac celor care o ceartă mereu. Ajunsă jos, cățelușa o zbughește înnebunită spre ușă, dar pe la jumătatea drumului se întoarce la bătrînă, își înfinge colții în poala paltonului cu care e îmbrăcată stăpîna și trage în direcția ușii. Bărbate, ai dreptate, se întîmplă ceva! se sperie țăranca, sărind în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în sus... Sultana continuă să o dea pe fată cu capul de roată în timp ce toți ceilalți, îngroziți, privesc spre clădirea care lunecă încet, cu tot cu bucata de pămînt de sub ea și cu stejarul de alături, spre fundul iazului secat. Singura liniștită, cățelușa întinde botul mic, să atingă mîna stăpînei. Uite-o, prima întroienită arată Cornea cu brațul întins. Vlad frînează, apoi oprește freza. Cornea coboară din cabină și, împreună cu mecanicii, curăță zăpada din jurul mașinii. Forțează o portieră, o deschide și se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
luat-o razna cu toții... Plutonierul salută și pleacă, lăsîndu-l pe ofițer să se plimbe agale pe peron. Bătrîna cu ochelari, strînsă lîngă brațul soțului, tremurînd, pleacă spre centru. Maria Bujoreanu scoate de la bagaje coșul de nuiele, așterne broboada și pune cățelușa în culcușul format, după care, plimbîndu-se într-o parte și-n alta, caută cu privirea printre cei din jur. Am, am strigă copilul din brațele mamei, întinzînd mînuțele spre bătrînă. Stai, drace, liniștește-te odată! îi dă maică-sa una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cele noi se scriu greu zice actorul rîzînd și-și duce degetul la frunte în semn de salut, apoi pleacă. Majoritatea călătorilor s-au împrăștiat deja. Maria Bujoreanu înțelege că nu o așteaptă nimeni și, trecîndu-și mereu palma peste capul cățelușei, pornește către centrul orașului. În urma ei, profesorul continuă să rămînă sprijinit de un stîlp, amintindu-și ultima discuție cu Lazăr, pe care l-a căutat un procuror sau ofițer, aude rîsul bătrînei, că fata e a ei, făcută cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

lichid așa amar; am descoperit ceva mai spurcat decât un baubau, care te făcea să plângi de-o mulțime de ori pe zi și pe noapte (nu pe mine, ci pe el) și care avea un nume asemănător cu rasa cățelușei Lassie, nu collie, ci colici; a trebuit să mă ocup mai abitir ca înainte de cumpărături și treburi casnice, chestie cam nasoală; era grozav să-mi plimb frățiorul cu căruciorul și toate fetele să se topească, să-i facă ghidi-ghidi-ghidi ăluia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]