113 matches
-
Una cruce cu toc mijlocie. 12.5 cruci cu toc mici. 13.Șase cruci mici fără toc. 14.5 cădelnițe de argint. 15.10 bucăți cești și ibrice. 16.2 potirașe. 17.Un pahar argint aurit cu capac. 18.3 cățui mici, argint. 19.Un ibric de argint. 20.Două potire mari, argint aurit. 21.5 potire mijlocii, argint. 22.6 discuri și 6 steluțe. 23.Una tavă argint. 24.3 discuri mici pentru ibrice, 2 sfeșnice de argint. 25.Un
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de argint. 20.Două potire mari, argint aurit. 21.5 potire mijlocii, argint. 22.6 discuri și 6 steluțe. 23.Una tavă argint. 24.3 discuri mici pentru ibrice, 2 sfeșnice de argint. 25.Un artoforiu de argint. 26.2 cățui argint mari. 27.4 scorpii de argint de la candela mare. 28. Una pereche trichele. 28.6 perechi paftale. 29.7 perechi rucavițe. 30.2 bedernițe. 31.Un acoperământ cusut cu fir pentru Sf. Paraschiva. 32.34 de candele. 33.Una
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
tiniche" în număr de 16, precum și 12 "stupitoare de lemn" completau mobilierul dezolant al Ospiciului, unde se aflau cum am spus "29 crivaturi de lemn din care unul sfărâmat". Existau câteva obiecte de uz comun: un vas pentru agheasmă, o "cățuie" de afumat, "doi feredei (sic) pentru fereduit" și de asemenea "două feredoare de spălat picioarele". Nu era nici o încăpere pentru baie, ci numai spălătorie de rufe. Se făcea baie în saloane, în condiții precare, utilizându-se în acest scop un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
bine probat de Pogor despre originele "Junimei". Apoi, rădicându-se la gradul de temperatură a adunărei, prinse cu un ton onctuos de vlădică să cădelnițeze pe fiecare membru activ care a colaborat la Convorbiri, rezervând însă pentru caracudă, pentru clefăitoarea caracudă, cățuia întreagă de tămâie și atribuindu-i cele mai deosebite merite la succesul Convorbirilor, pentru trei mari rezoane: 1. Pentru că, nescriind nimic, n-a spus nici o prostie. 2. Pentru că n-a făcut pe Convorbiri să piardă nici un abonat. 3. Pentru că prostiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace” apoi aprinse pe rând cele patru lumânări mari, din ceară de albine curată și le așeză la colțurile sicriului, puse una și în sfeșnicul de la cap și aprinzând într-o cățuie câteva boabe de tămâie, o vântură să răspândească fumul aromat în odaie și pe lângă sicriu. Feciorii și fetele mamei Elena știau toate rânduielile și datinile de îngropăciune, se îngrijiseră de tot ce trebuie, de slujbele ce se oficiază în astfel
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
creștet în tălpi cu alifia domniei tale "unguento miracoloso universale"? Ce zici, trag nădejde să mai cresc olecuță? O palmă, un lat de palmă, barem... E... e posibile, unguento e miracoloso, spune el cu modestie spălându-i fața într-o cățuie de tablă. Poate mai cresc olecuță, spune Ștefan în bătaie de joc luându-se peste picior. M-am săturat ca orice mocofan să mă măsoare de sus. Mai cu folos ar fi să vă scurtez pe toți de picioare, continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i una. Zi bogdaproste... Bogdaproste... Bogdaproste că la Stambul peste tot e liniște. La fereastră, Ștefan privește cerul însângerat de soarele ce apune dincolo de colinele Sucevei. Voichița intră pe ușa de taină. Tresare și se oprește. Pe palme duce o cățuie cu jăratic, din care fumegă învălătucit mireasmă de tămâie. Voichițo! Voichița face o plecăciune și murmură: Măria ta... Alexandre... Tămâiază în grabă icoana Sfintei Fecioare Maria, bolborosește: Prea curată și binecuvântată Stăpâna noastră născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioară Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jăratic, din care fumegă învălătucit mireasmă de tămâie. Voichițo! Voichița face o plecăciune și murmură: Măria ta... Alexandre... Tămâiază în grabă icoana Sfintei Fecioare Maria, bolborosește: Prea curată și binecuvântată Stăpâna noastră născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioară Maria. Lasă cățuia la icoană, se închină la repezeală, face altă plecăciune către Măriile lor și se retrage spre ușă. Voichiță! Dat-au turcii?! Voichița se lipește cu spatele de zid, cu ochii plecați. Alexandru îi aruncă pe sub gene o căutătură grea. Fulgerător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în mine emoții tulburătoare. Am trăit îndrăzniri și am răzbit primejdii. Am simțit tremurul inimii din creștet până în tălpi. Acum se stinge pe nesimțite flacăra care ne-a purtat pe cărările morții. Dar sângele nostru, mireasmă, veșnic va arde în cățui, slăvind pe Hristos, luminând cărări și inimi răpuse. Nici un pământean nu a cules atâtea ocări și schingiuiri cât numără răbojul legionarului și care au fost și sunt tăinuite de făptași. Ascuns ca într-un adânc de fântâni sau afund de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
scrisoare de la Constantinopol, împreună cu boieri, oșteni și târgoveți, după care intra cu pompă în oraș și se oprea în curtea Bisericii „Sf. Nicolae Domnesc”, unde descăleca. În fața ușii bisericii, mitropolitul îl întâmpina cu două lumânări mari, îl tămâia cu o cățuie și îi dădea să sărute crucea și evanghelia, după care era condus în biserică. Domnul pășea până la altar, îngenunchea în fața ușilor împărătești, iar mitropolitul îi punea patrafirul pe cap și citea cu glas tare rugăciunea pentru înscăunarea domnilor drept-credincioși, ungându
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
reînhumase în ctitoria sa din Curtea de Argeș pe acelea ale mamei sale. Voievodul pregătise de mult timp Arnota pentru rolul de mausoleu al familiei. Cu mult înainte de a se ridica pe tron, în 1622, el și soția sa dăruiseră Amotei o cățuie de argint . Curând după urcarea sa pe tron, în 1634-1635, el îi dărui clopote și în 1636 și 1637 îi întări veniturile. Apoi Matei și domnița Elena cumpărară «de la călugării de la Muntele Athos, plătindu-le foarte scump» moaștele Sfinților Mihai
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
corespundă unui edificiu funerar. În general se consideră că biserica a fost fondată în 1637, data actului de donație în care se precizează că a fost „făcută și întemeiată” de Matei Basarab. Or, această afirmație este contrazisă de inscripția de pe cățuia de argint oferită în 1622, care atesta că mănăstirea exista deja la acea data. De asemenea, A. Sacerdoteanu precizează că mănăstirea a fost la origine ctitorie boierească și că a devenit ctitorie voievodală mai târziu. În 1942, Nicolae Ghica-Budești consideră
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
fost parțial distrusă în timpul Revoluției de la 1821. A fost consolidată în urma lucrărilor de restaurare din anii 1964-1971. Astăzi, casa domnească adăpostește un muzeu de artă feudală conținând 112 obiecte de cult: broderii, icoane pictate pe lemn și îmbrăcate în argint, cățui, cărți ferecate în argint, cruci sculptate și ferecate în argint sau argint aurit, sfeșnice, manuscrise ș.a, provenind din depozitele mănăstirii și al centrului mitropolitan. În incinta mănăstirii, pe latura de est, se mai află o clădire din piatră care
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]