212 matches
-
vin eu afară! (cei doi aleargă prin interiorul 5 și exteriorul cercului, foarte puțin, până soarele se lasă prins, iar Bogdan iși termină replica următoare): Bogdan: (către Dan) Uite-l colo! Uite-l dincolo! Prinde-l Dănuț Zvârle bundița... zvârle căciulița... așa... Acum alergi mai ușor! Așa... acum ai să-l prinzi mai ușor! Bravo! Zvârle mănușile,zvârle fulărașul, zvârle pieptărașul... așa...Ce te-ai mai îmbujorat la față! Dan: Gata! Te-am prins! Ciprian: (își scoate masca) Ba, ai prins
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
legătură mai strânsă. Alături de Gheorghe Duca, în tabloul votiv, sunt reprezentați soția, doamna Anastasia, doamna Ecaterina și fiii: Constantin, Elena, Ecaterina și Maria. Personajele feminine sunt îmbrăcate cu mantii și rochii diferite, probabil pentru a da varietate tabloului. Ele poartă căciulițe roșii, cu marginea îmblănită și cu penaj alb. Doamna Anastasia poartă la gât un colan format din patru rânduri de perle. Este înveșmântată într-o rochie de brocart albastru, cu mânecile de mătase albă cusută cu fir, peste care poartă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pungă. Plasarea doamnei Ecaterina-Dafina, soția lui Eustratie Dabija, soacra lui Gheorghe Duca imediat după ctitor poate fi considerată ca un omagiu adus de ginere, fiindcă datorită intervenției ei energice a fost numit voievod al Moldovei. Constantin poartă pe cap o căciuliță asemănătoare cu a doamnei Anastasia, mantie de culoare verde, fără mâneci, dar brodată cu flori de aur și dintr-un caftan de culoare roșie, cu mâneci brodate. În mâna stângă ține și el semnul ctitoricesc. Nicolae Iorga ni-l descrie
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la plata cu ora. — Slavă Domnului că am fost scutiți să-l avem angajat permanent! exclamă directorul. în al doilea rând, care dintre profesori obișnuia să le recomande sistematic fetelor de la clasa de educatoare să aibă permanent la ele... ăăă... căciulițe de cauciuc? — Păi, domnul Sedgwick e foarte atașat de ele, zise dr. Morris. — De educatoare sau de căciulițele de cauciuc? îl chestionă directorul. — Poate chiar de amândouă? sugeră dr. Board sotto voce. — Omul are un ghimpe împotriva pilulei anticoncepționale, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
al doilea rând, care dintre profesori obișnuia să le recomande sistematic fetelor de la clasa de educatoare să aibă permanent la ele... ăăă... căciulițe de cauciuc? — Păi, domnul Sedgwick e foarte atașat de ele, zise dr. Morris. — De educatoare sau de căciulițele de cauciuc? îl chestionă directorul. — Poate chiar de amândouă? sugeră dr. Board sotto voce. — Omul are un ghimpe împotriva pilulei anticoncepționale, zise dr. Morris. — Ei bine, vă rog să-i spuneți domnului Sedgwick să poftească la mine în birou luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mic birou, unde e tov Ionel, redactorul, și doamna Irina, care face machete. Imediat ce coborâți, o ușă cu perdeluță verde. Tov Ionel e vechi la noi, el știe totul, vă orientează... Își îmbrăcase deja paltonul cafeniu, uzat, își pusese deja căciulița de lână. — Trebuie nervi de oțel, să știți. Nu-i ușor! Deloc nu-i ușor, munca noastră și statutul nostru și obiectivele noastre și... Da’ vă spune tov Ionel toate, eu mă grăbesc. Abia am timp să-i dau fetiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că s-a întâmplat, într-adevăr, și cum și ce au de făcut.“ Părea calm și detașat bătrânul avocat din alte vremuri. Își potrivea doar din când în când pe nas ochelarii cu ramă aurită și își îndesa pe cap căciulița neagră, un fel de ciorap de lână țuguiat la capăt. Gâfâia, e drept, și era cam încovoiat de spate, dar ținea la drum lung și nu-și pierduse vioiciunea, în ciuda șocului. „Au trecut două ore, închipuie-ți, și încă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mult, mult! — Să nu mă săruți, îi șoptește din nou Teofana, că pe alee era multă lume ca-n zi de duminică. — Fir-ar să fie, tocmai acum nu-ți pot mulțumi cum mi-aș dori eu, își trântește Cezar căciulița de sport de pământ râzând în hohote amândoi. O ridică și o așează pe cap. Stai tu că are zăpadă pe ea, i-o ia Teofana de pe cap, i-o scutură, îi curăță părul cu grijă, apoi i-o așează
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
altă întrebare îl iscodi cu un surâs tulbure: ― Nici pe mine? El tăgădui din cap. ― Și vezi, eu totuși am venit! murmură ea cu o privire stranie, înfășurată în haina de iarnă, cu blana de vulpe în jurul gâtului, cu o căciuliță de catifea înfundată pe cap, fata parcă răspândea o lumină vaporoasă în odaia ce se lupta cu amurgul. ― Ai adus bucurie în camera asta mohorâtă... Titu Herdelea amestecase o tremurare romanțioasă în cuvinte, ceva teatral și prefăcut, deși inima îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiu aici cu tine... ― În orice caz... Glasul lui Titu se schimbase. Apropierea ei îl turbura. Nici nu putu sfârși. Îi cuprinse amândouă mâinile și le strânse la inimă. Apoi, fără trecere, îi scoase haina în timp ce ea însăși își lepăda căciulița. Întunericul se infiltra nesimțit în casă. Lucrurile luau înfățișări mai rotunde, își pierdeau contururile, se confundau. Numai fereastra ce dădea în curte păstra o culoare alburie și în cadrul ei se îmbulzeau și se întreceau fulgii strălucitori de zăpadă, ca un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la marginea județului Ilfov, azi-noapte, o patrulă de cavalerie de-abia a putut împrăștia o ceată de câteva mii de țărani, pornită asupra Bucureștilor... Pe la unsprezece intră grav, ca un ministru fără portofoliu, Antimiu, reporterul gras, cu blana soioasă și căciulița de lutru fals, mai asudat ca alte dați, căci afară bătea soarele și, dând mâna plictisit cu câțiva, șoptind "bonjur, monșer", se prăvăli pe un scaun liber de lângă Roșu. Intrarea lui, ca unul ce culegea informații politice din izvoare înalte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parcă vestea I-ar fi surprins, cu toate că de câteva minute auzea de afară murmurul de oameni din ce în ce mai neliniștitor. Se uită un moment în ochii logofătului: ― Bine, Leonte!... Să mergem să vedem ce mai poftește satul! își luă de pe o mobilă căciulița ce o purta obișnuit prin curte, și-o potrivi bine pe cap și păși spre ușă. Bumbu îl opri o clipă, apucă din cuierul de lângă ușă o haină scurtă de piele căptușită cu blană și i-o ținu s-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o înnebunire subită. Pe când rostea Toader Strîmbu întrebarea, un băț de rădăcină cu măciuca cât un pumn de copil se înălță în aer lângă Miron Iuga. Măciuca îl lovi în cap cu atâta sete, că se auzi împrejur un pârâit. Căciulița boierului se turtise în creștet. ― Cum îndrăznești, hoțule, să ridi...? începu Miron fără să mai poată sfârși. Zeci de alte bețe se agitau, izbind la întrecere într-o vălmășeală furioasă. Bătrânul Miron Iuga, fără cunoștință, cu țeasta zdrobită, rămase în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Mda, se poate și așa... Se poate și așa, dar nu toate societățile își împachetează copilașii ca pe un salam și îi țin așa, strîns înfășați, pînă hăt tîrziu. Iar cînd, în sfîrșit, nu mai încap în scutece, le trag căciulița de lînă pe cap și le pun botoșeii în picioare ca să nu răcească. Îmi revin în minte alte nenumărate scene cu tineri părinți grijulii (sau bunici și mai grijulii) alergînd după copiii lor care făceau primii pași, înspăimîntați să nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe cap și le pun botoșeii în picioare ca să nu răcească. Îmi revin în minte alte nenumărate scene cu tineri părinți grijulii (sau bunici și mai grijulii) alergînd după copiii lor care făceau primii pași, înspăimîntați să nu le cadă căciulița de pe cap. Un amic de-al meu a stat o dată cîteva ore într-un loc de joacă dintr-un parc și a numărat copiii și adulții : erau între doi și trei bunici la un copil ! Pe de altă parte, îmi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
frigul acela întunecat care ne prindea steluțe de gheață în gene. Gina era ninsă, sclipitoare în lumina vitrinelor de autoservire, decorate cu beteală, copii pe săniuțe de carton, becuri și globuri colorate. Părul și fața ei, sub spicul delicat al căciuliței de vulpe, se înroșeau brusc de la staniolul purpuriu al veșmântului vreunui Moș Crăciun tronând, cu barba de vată, între băuturi și conserve; în holul casei, când am prins-o în brațe, m-a întrebat dacă n-aș vrea să stăm
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de departe înaintînd înspre mine o pereche îmbrățișată. Erau elevi de liceu, căci purtau în mâini serviete. Când s-au mai apropiat, am fost mirat de asemănarea fetei cu Gina: același mers țopăit, pe tocuri interminabile, aceeași haină de blană. Căciulița de vulpe cu luciu roșcat pe care-o purta fata era și ea asemănătoare cu a Ginei. Am simțit că-mi pierd cumpătul când am înțeles că spre mine se îndrepta Gina cu un băiat, ținîndu-și mâna în buzunarul lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
începuse să semene cu un culcuș îmbietor, policrom, de o moliciune delicioasă. Apoi, din despărțitura cealaltă a șifonierului, scoase umerașe întregi de rochii de seară, unele vechi, brodate migălos, groase ca brocartul, altele de mătase ușoară, apoi câteva haine și căciulițe de blană. Era cojocul alb, cu înflorituri negre și roșii, pardesiurile, cel galben-citron și altul crem, o altă blană de vulpe, pe care Gina nu o purta la școală, și trei canadiene lungi și pufoase, cu glugă. Dedesubt își ținea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răsucite un berbec imens și mițos. Chiar atunci aud pași pe culoar, o cheie se răsucește în broasca yale și intră ea. Aduce în blana de vulpe mirosul de zăpadă de-afară. Are încă ace de gheață în sprâncene, iar căciulița de lână tivită și ea cu blană de vulpe e albă de zăpadă. Tropăie la intrare cu cizmele scurte în care și-a vârât pantalonii tricotați, strânși pe picior, își scoate mănușile, apoi haina de blană, scurtă până la șolduri, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
degeaba ! Spui că ți-au trecut destui bani prin mână ca să-ți fi cumpărat o căsuță ? Dar câți i-au trecut lui Margot ? Și-a ajuns să se prăpădească într-un subsol... Sărăcuța de ea, cum ajunsese s-arate ! Cu căciuliță de copil, roz-murdar, flaușată, înfundată până la sprâncene ! în zăpușeala aceea îngrozitoare de iulie, ea cu căciuliță pe cap ! De mirare că n-am gafat, că n-am îndemnat-o s-o scoată ! A, da, fusesem avertizată de Muti... Muti îmi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dar câți i-au trecut lui Margot ? Și-a ajuns să se prăpădească într-un subsol... Sărăcuța de ea, cum ajunsese s-arate ! Cu căciuliță de copil, roz-murdar, flaușată, înfundată până la sprâncene ! în zăpușeala aceea îngrozitoare de iulie, ea cu căciuliță pe cap ! De mirare că n-am gafat, că n-am îndemnat-o s-o scoată ! A, da, fusesem avertizată de Muti... Muti îmi spusese să nu mă mir dacă o văd prea slăbită, să nu mă mir nici de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o rochie de vară, aleasă de Pearl. Dar astăzi ningea. Hattie și Pearl stăteau în Grădina Dianei, lângă grilajul care zăgăzuia năstrușnicele capricii ale Pârâului lui Lud. Pearl era îmbrăcată într-un hanorac și pantaloni, Hattie purta un palton, o căciuliță de lână și ciorapi de lână. Reușiseră să ajungă până la coridorul cabinelor, când Hattie bătuse brusc în retragere. Dar ce s-a întâmplat? o întrebă Pearl. Am avut senzația că mă aflu la Denver. Pentru Dumnezeu, ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
peste cuplul Ionescu de la șase, ambii sforăind lin și monoton după tactul pendulei. Și ne-am opri aici cu descrierea dacă n-ar apărea din nimic al treilea personaj, un individ cu cizme roșii, barbă albă, rubașcă roșie, mustață albă, căciuliță roșie, nas roșu și mai roș și pe dincolo. După ce îi trage o pereche de palme părintești domnului Ionescu și un singur ghiont doamnei, personajul zice: Bună seara. Copiii dorm? Sigur că dorm cum dormeam și noi dacă n-apăreai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
milimetrică. Era de-ajuns să petreci două zile în această rețea perfectă și - dacă nu aveai leziuni care să-ți afecteze orientarea în spațiu - puteai găsi orice. Trei copii uriași erau instalați pe podea, în jurul televizorului lui Mark. Mark, cu căciulița lui tricotată, stătea între un bursuc îmbrăcat în uniformă de pușcăriaș și un bărbat cu pieptul umflat ca un butoi, cu o pălărie de vânătoare și îmbrăcat în trening. Weber îi recunoscu din fotografiile lui Karin. Pe ecran, o șosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ceva îndepărtat o preocupa. Demascată, deveni timidă. Expresia ei îl agita, deși el o ceruse. Se uită în altă parte. Doar apariția lui Mark Schluter în ușa de la baie reuși să-l salveze. Ținea un prosop în fața corpului său gol. Căciulița tricotată dispăruse, lăsându-i la iveală smocurile de păr care-i creșteau la loc. Copilăros, îi zâmbi îngrijitoarei sale. —Sunt gata să-mi iau porția de durere, doamnă. Arcuindu-și ambele sprâncene, Barbara se scuză pe un ton ciudat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]