253 matches
-
unul dintre cele mai înspăimântătoare locuri de exil și tortură pentru “dușmani” politici și militari, bădia Ion are să “petreacă” ani și ani de tratamente primare și de dezdumnezeire. Aici, în acest loc al muceniciei fizice și morale, badea Ion se căinează că nu a murit de tun sau mitralieră la Țiganca. Aici, unde satele sunt la sute de kilometri unele de altele, toți surghiuniții sunt lăsați “liberi”, chiar să plece unde vor, dacă vor. Aici, în Siberia care a determinat/inspirat
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
nenorocirea de a fi paznici de umbre în deșertul alb. Unii nu se mai pot abține și izbucnesc în plâns, își strigă mamele și copiii, se sinucid, dau în dambla, plâng continuu, râd fără oprire...pe când alde bădia Ion îi căinează, le așează plâns pe umeri, încearcă să le pună sufletele în mișcare, să-i umple cu nădejdi și cu încrederea în Cel de Sus. Alții îngenunchează și se crucesc la/spre Răsărit...(și cât Răsărit e aici, în Siberia uluitoare
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
ce frumoase-s ele. Și eu în pas distins de promenadă Privesc furiș și le trimit bezele, Sau poate le-adresez către perdele - Un fald rapid a trebuit să cadă. Zorelele se uită după mine Și râd, ori poate-mi căinează soarta... Eu am trecut, dar gândul tot revine - Ce mult aș vrea să se deschidă poarta Și-n cadrul ei să te zăresc pe tine ! E-nchis zăvorul și lăsată toarta... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: E-NCHIS zĂVORUL / George Nicolae
E-NCHIS ZĂVORUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341764_a_343093]
-
bunica Valeria... Dacă este vorba de a pune cruce, atunci e cazul să o punem la Cotul Donului, acolo unde odihnesc o sută cincizeci de mii de soldați români. Doamne feri, femeie! Dar ce are una cu alta, mă veți căina Cumpănitori De Metal Azi De Lemn Mâine Sau Din Ce Se Va Nimeri! Chiar ieri am fost la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, unde domnul Vasile Șoimaru din Chișinău a lansat două cărți, un superb album „Românii de pretutindeni” și un
ŞI IARĂŞI OARZĂNE VOR PUTREZI-N LIVEZI (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341596_a_342925]
-
titlu de respect în ierarhia lor. Acest vameș însă era și viclean nu numai harnic. Din ceea ce impozita el își lua partea sa întotdeauna, și astfel ajunsese un om bogat. Tatăl meu l-a privit atunci în Templu cum se căina și era foarte surprins fiindcă știa cine este, precum ți-am mai spus. De aceea tatăl meu gândi în clipa aceea următorul lucru, spunându-și în sine : ,,Îți mulțumesc Doamne că nu sunt ca acest vameș, nedrept, răpitor, iubitor de
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341129_a_342458]
-
Toate Articolele Autorului Cum venise vara, gândul plecării îl tot înghiontea. În sat îi ziceau Năpastă. Asta i se trăgea de la morțile alor săi. Toată partea bărbătească a neamului se stingea cu puțin înainte de a împlini patruzeci de ani... Îl căinaseră vecinii: A căzut năpasta pe capul neamului ăstuia! Ce năpastă! Ce mai năpastă! De când trecuse la Domnul și fratele lui mai mare, acum ceva vreme, de-l vedeau, de-l pomeneau, îi ziceau mai abitir Năpastă. Supărat de cum trăia, nu
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
dorm adânc în noapte Ca nu cumva să-i sperii cu vorbele de lume, Prin genele migite le-aud voroava-n șoapte Și nu vreau pe o clipă bruscată să se curme. Ascult cu duioșie această convorbire: Cum ei îmi căinează și soarta, și norocul... Cuvintele adie rozalb ca trandafirii, În semnul exclamării sfințește busuiocul. Zâmbesc c-așa sunt grave căpșoarele bălane, Privirea lor senină e-atât de grijulie, Cum aș vedea o taină închisă pentru oameni Și simplu povestită de
PĂRINȚII de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377648_a_378977]
-
o răspuns. Nu va mai dau ploaie, uăi, ptiu la dracu!, ci am înșeput și Ieu s-o ieu pi moldovinești că tini, uăi, nu va mai dau ploaie ci sînteț' cîrcotași! Daci scap oleacî di gheațî, gata, vă și căinat', ci mai ghini nu v-o dădem, daci da vreun pârâiaș afarî din maluri, iar fașiț' urât, ci v-am dat inundățâi, ci mi-am întors față di la voi, da și-am Ieu cu voi, uăi? N-am distuli
ȘI-I MAI BUNÎ ȘÎ MAI BUNÎ, DICÂT BRÂNZA CU SMÂNTÂNÎ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379827_a_381156]
-
iar căzu beleaua pe vaca Steluța -, mă împiedecai de un rug, căzui și-mi intră un șteap în pulpa piciorului. Îmi cursă mult sânge, rupsei cearșaful să mă leg. Și acum mă zvâcâie și începu să mă doară rău... Fu căinată îndelung și pentru faptul că în gospodăria fiică-si erau multe treburi de făcut. Mâncă prânzul ca de obicei la bunică și, când să plece, aceasta îi spuse „că o să-l roage pe Dumitru lui Andrei” să-i ia la
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
iconică a gândului întrerupt, altminteri frustrat de pustiul patern, paradoxal resimțit nu ca pe o sleire așteptată ci ca pe încărcare de energie voluptuoasă, ambițioasă, dătătoare de speranțe. Atunci, în prezentul acela, făcea exerciții de memorie, nici nu-și mai căina insuficientele tatonări, le lăsa pe seama curgerii la întâmplare a feluritelor împrejurări ca pe niște îmbrobodiri perverse ale unui destin din capul locului ratat, de a cărui lucrătură nu se simțea vinovat și nici nu împărtășea, cum făceau alții, distribuția pe
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
dragoste mare, promisiuni, speranțe și la urmă... împlinirea. Se întoarseră în satul Ioanei după vreo lună cu ceva bani puși deoparte pentru căsătorie și un modest început. Sătenii clătinau din cap neîncrezători de așa noroc pe capul Ioanei, dar îl căinau în șoaptă pe la porți pe bietul Nicolae, care habar nu avea în ce belea căzuse. Se căsătoriră fără prea multă ceremonie, căci niciunul nu avea familie sau prieteni care să-i însoțească. Imediat după cununie Nicolae se apucă să repare
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
Daniel Cristea Enache dintr-o recentă Românie literară vine chiar din zodie congeneră. Și nu numai Baetica se bucură de același tratament. Cvasiîntreaga ei generație cade sub observația extrem de exigentă a criticii de întîmpinare, imprimînd un dinamism pe cît de căinat de unii, pe atît de permanent salubru în durată. Există și o acoladă motivațională în aplombul actualului comentariu literar de întîmpinare și ea se măsoară pe substanțialul ambitus al prozei de prim rang ce continuă să se scrie acum în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ochim, Ijim, Adam, Reuben, Simeon, Levi, Judah, Dan, Naphtali, "Gad, Asher, Issachar, Zebulun, Joseph, Benjamin, David, Solomon, "Paul, Constantine, Charlemaine, Luther, Milton. "These are our daughters: Ocalythron, Elynittria, Oothoon, Leutha, 360 "Elythiria, Enanto, Manathu Vorcyon, Ethinthus, Moab, Midian, "Adah, Zillah, Căina, Naamah, Tamar, Rahab, Tirzah, Mary. "And myriads more of Sons & daughters to whom our love increas'd, "To each according to the multiplication of their multitudes. "But Satan accus'd Palamabron before hîș brethren, also he madden'd 365 "The
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
privească Așa splendoare minunată, în miezul slavei sale căinîndu-se C-afar' de Enion nimic nu se putea gasi să fie lăudat, adorat, iubit. Trei zile-n încîntări pe șine admirîndu-se pe stînci se mistui în flăcări, Și trei întunecate nopți se căina de singurătate, dar în a treia dimineață 130 Uimit pe Enion ascunsă o găsi într-o întunecoasa Peșteră. Ea vorbi: Ce sînt eu? de ce-am fost scoasă-afară pe-aceste stînci Să tremur printre Nouri însingurata în vileagul vîntului? Unde
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Zabulon 276, Iosif 277, Beniamin 278, David, Solomon, Pavel, Constantin, Carol cel Mare, Luther, Milton. Acestea sînt fiicele noastre: Ocalythron, Elynittria 279, Oothoon 280, Leutha 281, 360 Elythiria 282, Enanto 283, Manathu Vorcyon, Ethinthus 284, Moab285, Madian 286, Ada, Țila, Căina, Naama, Tamar, Rahab, Tirța, Maria 287. Și multe alte sumedenii de Fii și fiice față de care dragostea noastră a crescut, Pentru fiecare potrivit înmulțirii noroadelor lor. Însă Satan îl învinovăți pe Palamabron naintea fraților săi; de-asemenea scose din minți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Gomorei (cf. Geneză 19, 37). 286 (VIII, 360) Madian: În Biblie, fiu al lui Avraam de la Chetura; Madianiții (urmașii lui Madian), s-au războit cu copiii lui Israel (cf. Geneză 25, 2-4; 37, 28). 287 (VIII, 361) Ada, Țila, Căina, Naama, Tamar, Rahab, Tirța, Maria: Ada și Țila (sau Sela; engl. Zillah) sînt cele două neveste ale lui Lameh (Geneză 4, 19); Naama este fiica Țilei, care l-a născut și pe Tubal-Cain (făuritorul uneltelor de arama și fier) (Geneză
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
teamă de degradare și dependență. Chiar ființă socială fiind, omul se bate pentru el, pentru viața sa, pentru libertatea sa și independența sa. El nu poate fi considerat degradat, inferior, pentru că trăiește în mijlocul întrebărilor și fricilor. Cel mult poate fi căinat. "Poate că presimțea Thomas Morus atunci când, în 1516, scrie Utopia, de aceea îl face pe navigatorul portughez Hythlodeu să mărturisească: "Dragul meu Morus, ca să-ți spun ce mă frământă și acolo unde toi măsoară totul în bani, ei bine, în
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
primire fata, trimise îndărăt suita ei întreagă, se puse pe cale spre casă, ocolind Balcanii, luă direcțiunea spre Tîrnova, iar pe drum nu putu să nu reprime cu mustrări simțitoare și cu redresări pe prințesa Elena, care se mâhnea și se căina pentru despărțirea de bărbat și soacră, 113 {EminescuOpXIV 114} poruncindu-i să se liniștească și să aibă răbdare. Astfel rupse de atunci încoace scurt și coprinzător toate relațiile de politică și familie cu curtea grecească din Niceea, simțindu-se mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuie să fi fost ridicată („...ne descurcam...”), din moment ce vede acum în roz chiar penibila coadă pentru coșul zilnic: „Toate fetele mele, câte eram noi, toate 40 (e vorba despre colegele de echipă din fabrică ale doamnei), nici una nu s-a căinat de foame. Stăteau la rând, stăteau părinții, stăteau în schimb, dar nici una n-a spus că nu avea de mâncare. Una stătea azi, alta mâine, îi ținea rând celeilalte, bărbatu-său stătea, bunică-sa, moșu-său, tată-său, mamă-sa
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Ptiuuuu! trăsni-i-ar Cel-de-sus!”). Altfel, cârtitorul nu-și acoperă privirea când ceva îi atrage atenția. Stă și cercetează „cu de-amănuntul”, mormăind mulțumit: „Bun, tată, bun de tot!”. Fără să vrea, are și haz. Văzând „bustul lui Duca”, îl căinează că e cu ochii scoși; Heliade cel de bronz i se pare că e gata-gata să-l otânjească pe careva („când te-oi cârpi!”); la teatru, nu se dumirește cum de nu curg luminile din policandre. Și iarăși se înnegurează
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
aici; dar după decembrie 1989, În țara aceasta bătută de necazuri și lașități, se-ntorc danpetrașincii, fie personal fie În reeditări de lux, prosperi, petrecându-și concedii la Sinaia, Își lansează cărți, Își editează cronicile, ori studiile de indianistică, ne căinează că suntem săraci și necăjiți și, profitând de neștiința tinerilor și de oportunismul celor care știu, dau interviuri prin gazete, altfel prestigioase, nesuflând o vorbă despre contribuția lor majoră la instalarea și proliferarea dogmei. Un lucru e cert: după august
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de dragoste, ceea ce-l determină să inventeze o întreagă situație-pretext abstractă și lipsită de sinceritate, care-i permite în schimb să-și grădinărească în voie poemul: ...Alte munci mi te-au chemat departe. Și acum ce rar ne întâlnim! se căinează domol poetul, care pe de altă parte n-a făcut nici un gest pentru a-și reține iubita alături (...). Se întâmplă uneori ca poetul să aibă realmente ceva de spus, să-și fi conturat o intenție poetică valabilă, care transmisă - ar
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bărbatul, dă-mi te rog rația și pentru Galla. Uite-o acolo! Se întoarce spre litieră: — Galla! Galla! Scoate-ți capul! Litiera, goală probabil, rămâne în continuare închisă. — Se rușinează sărmana să iasă afară, așa, cu burta la gură, se căinează întruna bărbatul, frângându-și mâinile. Trucul este grosolan. Scârbit, Tiberius zice către Lygdus: — Dă-i dublu! și trece mai departe. Printre nenumărații dominus din jurul lui, rostiți în șoaptă și cu umilință, răsună dintr-odată cu putere un: — Nero! Toate privirile se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
greșeala să nu înțeleagă că Noua Literatură trebuie să fie civică, mai degrabă decât individualistă, folositoare, nu doar ornamentală. Glasul împăratului răsună cu duritate: — Ovidiii sunt o ramură reputabilă a familiei Paeligni. Un neam viril și rezistent. Sărmanul Ovidius! îl căinează fără să vrea Tiberius Nero. Se crispează imediat. Nu are de ce să se înduioșeze de soarta unuia care a făcut parte din școala literară patronată de fosta lui soție, Iulia. Mare minune că n-a ajuns și el în patul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vișine, pe care bunicul le-a folosit ca să facă vișinată. Voi i le-ați dat purcelului, să le mănânce, iar el, când le-a înfulecat s-a și îmbătat, căci vișinile acelea aveau alcool în ele. Aoleu, sărmanul Ghițulică! se căinează copiii. Stau gata să plângă amândoi. Ce-au să zică bunicii, părinții? Dar dacă purcelul o să moară?! Liniștiți-vă, copii! Animalului nu i se va întâmpla nimic rău. O să mai geamă așa încă puțin, apoi o să doarmă dus vreo câteva
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]