136 matches
-
a fost otrăvit”, spune Alexandru Tăcu. Călâii de suflete După atâta hăituiala, familia Tăcu are curajul de a pune cărțile pe față și cere deconspirarea celor care au contribuit la distrugerea unor destine. Ne alăturăm demersului, publicând În continuare numele călâilor de suflete și solicităm verificarea acestora de către autoritățile competente: locotenent colonel Roznovăț Ștefan, locotenent colonel Grămadă Mihai, general maior Alexie Ștefan, locotenent-colonel Diaconescu Gheorghe, lt. major Damaschin Gheorghe, lt. major Măriuței I., căpitan Negru, locotenent major Vieriu Valentin, locotenent Moraru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Domnule Conescu, apreciez că oportună opinia dvs. enunțata public, Întrucat Îmi oferă prilejul să vă pot aminti câte ceva despre „legile de atunci ale țării” În temeiul cărora au fost masați prin temnițe și lagăre de exterminare milioane de români, Împuternicind călâii unui stat nelegitim să arunce În gropi comune și cimitire anonime un număr imens de cadavre ale unor oameni total nevinovați. - Invocând ca martor istoria autentică, afirm cu certitudine că rezistență anticomunista a Început ca o replică demnă la acțiunile
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
oameni la umilințe, la Înfometare, la degradare morală, spirituală, materială, la durere, la suferință, la frig, la dezumanizare, la temnița, la muncă silnica, la moarte, numai pentru vină că voiau să trăiască liberi și demni! Din cele mai vechi timpuri călâii s-au ascuns după mască respectabilității, a legitimității, a justiției, țipând că din gură de șarpe atunci când li s-au scos la iveală atrocitățile comise. De aceea admir curajul Adinei Câșlaru de a aminti suferințele Indurate În temnițele comuniste de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Pe un rând se putea citi „cu salată“, În altul, „murături“. Am comandat „un platou cu cârnați și“, am Întrebat dacă era posibil să adaug și ceva salată sau murături, apoi am cerut și un pahar de cidru. Băutura era călâie; bucățile de cârnați cu care am fost tratat pluteau Într-o soluție cu oțet cu aspectul tulbure, dar inconfundabil al apei dintr-un acvariu. Întristată de o asemenea companie, salata se ofilise; castraveții erau de-a dreptul necomestibili. Am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scoase gamela. Coborî pe mal printre femeile care se odihneau și printre copiii lor epuizați. Stînd pe vine pe plaja Îngustă, umplu cu grijă gamela cu apa de la suprafață, sperînd că algele ar putea să-l ajute. Bău din apa călîie, urmărind cum urmele pantofilor lui de golf dispar În nisipul fin. Umplînd gamela, Jim urcă malul și se Întoarse lîngă cutia sa. În dreapta era soția unui inginer de la Shell din Blocul D. Zăcea stoarsă de vlagă, În iarba Înaltă, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
salon privat. Trebuia să Împartă unul dublu, de la terapie intensivă. Patul lui Îngust de spital era Înconjurat de echipamente, monitoare, ventilatoare, tot ce vrei era conectat la trupul zdrobit al Hoitarului. Logan și Watson stăteau la intrare, sorbind din cafeau călâie, cu aromă de plastic, pe care agentul le-o adusese În cele din urmă. Doug Disperatul arătase rău, dar Hoitarul arăta și mai rău. Bandaje albe separate de vânătăi. Îi puseseră ambele brațe și un picior În ghips de când Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
există...“ Simon nu băga de seamă că nu-l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede lumea Împrăștiindu-se, În vreme ce Sofia, credincioasa lui Însoțitoare, Îi ștergea fruntea și-i dădea urciorul cu apă, acum călîie, deși un altul stătea adînc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atîta vărsare de sînge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această tîrfă dintr-un lupanar sirian. „Iar pînă atunci“, stăruia Simon, scuipînd o Înghițitură din apa călîie, cînd zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țîșnind din umbra caselor și recunoscînd printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar pînă atunci, sub acoperămîntul mohorît al cerului, Între zidurile neguroase ale pămîntului, În temnița vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a ambiției lumești ce se-ascundea în spatele rugăciunilor și năzuințelor mele. „Nu e adevărat!” m-am împotrivit eu cu îndârjire. „Nutresc o dragoste nemărginită pentru Japonia și pentru japonezi. Tocmai pentru că nutresc această dragoste vreau să-i trezesc din amorțeala călâie a inimii lor. Ca preot n-o să-mi pară rău deloc chiar de-ar fi să-mi închin întreaga viață acestui țel. Toate faptele mele le fac de dragul Tău.” Însă de pe crucifixul mic aflat pe masa mea, Domnul mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
păr și de pe față, și s-o Învioreze. În loc de așa ceva, va trebui să stea sub picăturile zgârcite ale dușului ei improvizat cu un furtun și cu o stropitoare. Apa scursă pe țeava subțire care stătuse la soare avea să fie călâie, dar nici asta n-o să fie rău. Pe urmă o să bea un whisky, unul zdravăn, apoi o să adoarmă și o să uite ziua de azi și orice altceva. Pe ultima bucată de drum s-a grăbit până ce a ajuns la poarta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din același motiv... Să nu crezi că Domnica nu știe. Că nu-și dă seama. Nu înțelegi? Sunteți absolut la fel, atât că tu ești mai puternic. Mâna cu degete prelungi a balansat lingurița pe marginea ceșcuței, scuturând o picătură călâie de ceai, după care a planat deasupra mesei, după două cubulețe de zahăr. Mi-o amintesc perfect, în poza aceea de pagină de jurnal victorian. Aproape neverosimilă. A fost ultima oară când am văzut-o. 45. aici Când Alexandre și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
amăgește. Căci, de fapt, totul e numai orgoliu. Ne e foame de nemurire ca ulcerosului de fazan împănat. La prima înghițitură, incompatibilitatea noastră cu condiția zeului ne provoacă greață și dureri de stomac. Sclav, înapoi! Înapoi la micuța noastră viață călîie care cam pute dar, în care se poate delira încă liniștit. Cum să visezi nemurirea cînd spaima morții îți acoperă gîndurile ca, peste mări, o pată de țiței? Necunoscuta. Zăpăciții din jur se prefac a o ignora dar e atît
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
secole! Ai luat micul dejun? — Atât cât am putut, zise Șam. — Bei o cafea? — Da, mulțumesc. — Pun de-o cafea proaspătă, spuse Eleanor, apucând cafetiera. — Vai, nu te deranja! o opri Șam. E foarte bună și asta. Îmi place cafeaua călâie, continuă el și flutură suplimentul de la Sentinel. Ați văzut chestia asta? — Ce-i aia? se minuna Eleanor. — Numărul de azi din Sentinel. Ați citit ce-a scris despre mine ticăloasa aia de Fanny Tarrant? Șam se așeza pe canapea, simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
există...“ Simon nu băga de seamă că nu‑l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede lumea Împrăștiindu‑se, În vreme ce Sofia, credincioasa lui Însoțitoare, Îi ștergea fruntea și‑i dădea urciorul cu apă, acum călâie, deși un altul stătea adânc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atâta vărsare de sânge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această târfă dintr‑un lupanar sirian. „Iar până atunci“, stăruia Simon, scuipând o Înghițitură din apa călâie, când zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țâșnind din umbra caselor și recunoscând printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar până atunci, sub acoperământul mohorât al cerului, Între zidurile neguroase ale pământului, În temnița vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Pași bătuți Cu arnăuți. Sprinteni, spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni, De tot sus, De strigau, pierduți, ibovnici: - Ișalà, domniță Hus! c) S-a-mbuibat Și s-a dus Ceasul rău, Ceasul tău, Domnița Hus! Svelt acum, Taie-ți drum... Undă, undelemn călâi Vântul lunecă, înmoaie. - Haide, saltă-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată floarea lui. Orbit, plecat minunii, mi-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pantă, care tot urcă, urcă. Am întins mâinile spre ziduri. Mă mir că se smolesc atât de repede, sunt negru până la coate. „Aha, ia spune și tu, cine nu-i aici? Și cine-a zburat, aschimodie?” aud. *** Iar e dimineață. Călâie. S-a adunat lumea în fața blocului de vis-à-vis. - S-a aruncat una de la etajul patru, acum vreo jumătate de oră... mă lămurește o vecină. O bătea bărbată-său... Are doi copii... O bătea și băiatu’ mai mare. Și cred c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe o măsuță de pe hol și a plecat. M-am uitat la ceas. Ora două. Obosită și slăbită, m-am prăbușit pe podea. Mi-am turnat o ceașcă de ceai ca să-mi omor timpul. Am luat o înghițitură. Grețos! Era călâi. Era absolut îngrozitor să fii singură cu o ceașcă de ceai rece, într-o liniște de mormânt, pe un coridor de hotel. Unde erau băieții de la pază? Va trebui să cobor la parter, să dau singură de urma lor. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
al sânului ei fremătător, de teamă să nu dea de ochii devoratori ai lui Baubau. Și astfel se scurseră zile de plânset și înnegurare, până când lacrimile se retraseră în adâncuri și casa își risipi întunecimile. Era o casă blândă și călâie. Lumina intra printre florile albe brodate pe brizbrizuri. Jilțurile, cu o intimitate de bunici copilăriți de trecerea anilor, își deschideau brațele. Era tot acolo scrumiera cu scrumul de la ultima havană pe care-o isprăvise tatăl său. Și, pe perete, portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dar cu oarecare farmec emoțional. Cu noi în practică era un coleg venezuelan, Eduardo Golarza. Un tip care fusese într-o gherilă comunistă și era refugiat politic la romanes, băieți buni. Atâta de viu era omul acela, că toți păream călâi pe lângă el. Culcase la pământ de toate: femei, inamici apărători ai capitalismului. Umbla mereu cu șișul în gheata dreaptă. Făcea mișto în fiecare seară de băieții din echipă: - Mai, voi va batesi din chind in chind, sau stasi asa, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
carte despre ideologii, departe de oameni și de sentimente tari. Teoriile sunt excelente după o baie de suferință reală. Intri în ele ca într-o saună semiînchisă, nici nu te încingi, dar nici nu îți deschizi porii. Trăiești la intensități călâi și spui, cel mult: o, ce interesant! 17 septembrie Am citit toată dimineața. Apoi am plecat la Maria. Copilașul venit pe astă lume abia de trei săptămâni dormea și, ce să facem noi în jurul pregătirii budincii de ciuperci? Am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
hăcuiască pe acest martir al datoriei. Nu se știe ce minte diabolică Îl trimite cu regularitate pe un teren atât de minat, mai ales vara, când gunoaiele Înfloresc și se lichefiază . ,,Profesorului,, Îi vine Însfârșit rândul la șuvița de apă călâie. Își spală Întâi fața, ca un șofer de tir , coborât din mașină după un drum lung, la marginea unei șosele, după care umple până la refuz vasul de tinichea și revine pe aleea ,,Păpădiei,, numărul 8. Plăcințica Îl Întâmpină În fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai mult Îi și spune să se grăbească, pentru că funcționarul de la primărie și preotul, au ajuns deja la groapă. Îi vede buzele arse de căldură și, de milă toarnă Într-un pahar din plastic dintr-o sticlă, niște apă minerală călâie pe care i-o dă să bea.. Antoniu mulțumește, și-i Întinde o bancnotă de 1 leu, pentru o narcisă și o lumânare. Ea Îi dă două flori, ,,așa e obiceiul la mort,, , după care, Își mută privirea la ,,chilipirurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă mai duc în viața mea la ginecolog. Pe la sfârșitul facultății am făcut o cistită. Bineînțeles că nu știam ce este. Doar că aveam presentimentul că n-o s-o mai duc mult. Continuam să mă spăl cu apă rece ori călâie, la dușurile căminului nostru socialist, sperând într-o minune. După câteva zile, am întrebat o colegă. Și ea, ca și mine, era de părere că la policlinica studențească nu era de mers. Și-a început investigația: cine mai avusese așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]