119 matches
-
pe dealuri sau la munte, terenurile erau fie sub formă de izlazuri sau parcele individuale, având lăcașuri sau stâne (la munte) unde locuiau păstorii.Aceste stâne aveau în mijloc vatra amenajată pentru făcut focul necesar la prepararea mâncării utilizând sistemul “căldărușe”, care era atârnată deasupra focului, iar procesul propriu zis era generatorul unei mari cantități de fum. În stână pe lângă pereți se găseau “paturi” pentru dormit, din “bârne”pe care se puneau frunze, iar pentru acoperire se foloseau pături sau cojoace
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Cernătești este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Aldeni, Băești, Căldărușa, Cernătești (reședința), Fulga, Manasia, Vlădeni și Zărneștii de Slănic. Comuna se află în Subcarpații de Curbură, în centrul județului, pe valea Slănicului, în apropiere de vărsarea acestui râu în Buzău la Săpoca. Comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ203K ce
Comuna Cernătești, Buzău () [Corola-website/Science/300808_a_302137]
-
comuna Bordei Verde (prezența "moșiei Șcheaua", care acoperea și porțiuni din suprafața actuală a comunei), aceasta nu are nici o legătură cu atestarea vreunei localități componente. În secolul XIX a existat un sat cu denumirea „Șchiaua” dar acesta era actualul sat Căldărușa din comuna Urleasca. Satul „Șcheaua-Nouă”, fostul nume al actualului Constantin Gabrielescu avea să fie întemeiat la cumpăna dintre secolele al XIX-lea - al XX-lea, prin crearea unui nou amplasament în care au fost mutați toți locuitorii din fostele cătune
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
prin crearea unui nou amplasament în care au fost mutați toți locuitorii din fostele cătune aflate în zona actualei localități (Crestezul, Mototolești și Burta-Encei). De altfel chiar atribuirea numelui de „Nouă” avea rolul de a evita o confuzie cu „Șcheaua-Veche” (Căldărușa). Prima localitate menționată documentar de pe teritoriul comunei Bordei-Verde este Lișcoteanca, care apare în actul de donație din 1715 a spătarului Mihail Cantacuzino către ctitoria sa filantropică, Spitalul Colțea. Actul original de donație nu s-a păstrat, dar conținutul său se
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
un sat în comuna Traian din județul Brăila, Muntenia, România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Urleasca era reședința comunei Urleasca din plasa Călmățui a județului Brăila, având în componență satele Esna, Burta Encii, Burdujani, Urleasca și Scheaua (astăzi, Căldărușa), cu 1182 de locuitori. În comună funcționau o școală înființată în 1860 și o biserică zidită în 1861. În 1925, comuna Urleasca era inclusă în plasa Ianca a aceluiași județ și avea în compunere satele Esna, Căldărușa și Urleasca, cu
Urleasca, Brăila () [Corola-website/Science/300995_a_302324]
-
și Scheaua (astăzi, Căldărușa), cu 1182 de locuitori. În comună funcționau o școală înființată în 1860 și o biserică zidită în 1861. În 1925, comuna Urleasca era inclusă în plasa Ianca a aceluiași județ și avea în compunere satele Esna, Căldărușa și Urleasca, cu 1767 de locuitori. În 1950, ea a fost inclusă în raionul Brăila din regiunea Galați. În 1968, a redevenit parte a județului Brăila, reînființat, dar a fost imediat desființată și inclusă în comuna Traian.
Urleasca, Brăila () [Corola-website/Science/300995_a_302324]
-
Gherlii (în ) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Bonț, Fizeșu Gherlii (reședința), Lunca Bonțului, Nicula și Săcălaia. Pe teritoriul comunei a fost descoperit un depozit de bronzuri (sec.IX î.C.), ce cuprinde fragmente de căldărușe, cupe hemisferice, brățări, fibule, vârfuri de suliță etc. Un element extrem de interesant este dat de faptul că înainte de 1877 a fost descoperită o seceră din bronz, unealtă care certifică vechimea ocupației de plugar în această așezare. Satul este atestat documentar
Comuna Fizeșu Gherlii, Cluj () [Corola-website/Science/300329_a_301658]
-
compus din niște podoabe femeiești, de argint, ornate cu pietricele colorate. Aici ar mai fi fost descoperite și căni și farfurioare întregi, din ceramică, pierdute în timp. Tot în zona Capul Dealului bunicii mei ar fi descoperit, la arat, o căldărușă de aramă, cu capac, în care era pus lanțul de la vatră. Și acestea au dispărut în timp. Satele Covei și Boureni nu apar în harta austriacului Schwantz, executată în 1722 și nici în cea a lui Specht, din 1790, teritoriul
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
comestibili, enumerăm: urechiușa, creasta cocoșului, „milătarca” (hribul), buretele de fag, ghebea și „buretele usturos” (buretele alb); dintre cei „nebuni” (otrăvitori): buretele pestriț, buretele puturos, buretele flocos și ciuperca alba. Nelipsite din flora pădurii sunt: „nușceaua” (brândușa), vioreaua, ghiocelul, brebeneii, tulichina, căldărușa, zburătoarea, fragul, afinul, „coacăzul” (pomușorul), murul și zmeurul, iar din categoria plantelor otrăvitoare: spânzul, steregoaia, mătrăguna, ghințura, omeagul și lipanul. Pe malul pâraielor limpezi și umbroase din păduri, cresc în voie plante iubitoare de umezeală precum: „podbealul” (podbal), săpunarița, calcea
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
inele), cu mici țepi pe suprafață. Achenele din interiorul receptaculului sunt de dimensiuni mai mici decât cele marginale. MMB este, in medie, de cca. 10,2 (8-15) g. În folclorul românesc gălbenelele se mai numesc și: boance, calce, calinică, călincă, căldărușe, cilimică, cilimine, coconite, crăițe, felimică, filimica, fetișcă, flori galbene, flori oșenești, gălbenioare, hilimică, năcoțele, ochi-galbeni, gălbenare, ochișele, roșioare, rujinele, rujulițe, rușculițe, salomie, salunii, sinilii, stîncuțe, tătăiși, vâzdoage, chilimiche, cilimini, filimină, filimini, filincică, hloare, floare galbenă, gălbănușe, gălbioare, hilimică, năcoțele, ochiul
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
animale. Inițiativa punerii sub protecție a zonei a avut-o Alexandru Borza, încă din anii ’20 ai secolului al XX-lea. Terenul este proprietate de stat. Rezervatia botanica Scărița-Belioara conserva specii rare, unele unice în Europa: sângele voinicului, argințica, mărtăloaga, căldărușa, gențiana, buzata, crinul pestriț. Specifice acestui masiv sunt endemismele barbă mugurului, mălăoaie și strugurii ursului (Arctostaphylos uva-ursi), relicva glaciară ajunsă aici din Peninsulă Balcanică. Căi de acces: pe drumul național Turda-Câmpeni DN 75 până la Poșaga de Jos, de unde se continuă
Șesul Craiului - Scărița-Belioara () [Corola-website/Science/309431_a_310760]
-
Crataegus monogyna"), porumbar ("Prunus spinosa"), măceș ("Roșa canina") sau mur ("Rubus fruticosus"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice de stâncărie și pajiște; printre care: garofița albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), iarba-surzilor ("Saxifraga paniculata"), crucea voinicului ("Hepatică transsilvanica"), căldărușa ("Aquilegia nigricans ssp. subscaposa"), sisinei ("Pulsatilla patens"), garoafa de munte ("Dianthus petraeus ssp. spiculifolius"), toporaș galben de munte ("Violă biflora"), coada-iepurelui (cu specii de: "Sesleria heufleriana" și "Sesleria rigidă"), iarbă câmpului ("Agrostis tenuis"), rugina ("Juncus conglomeratus") sau păiuș ("Festuca pallens
Cheile Mănăstirii () [Corola-website/Science/313861_a_315190]
-
1440 (se pare că tânăra femeie, măritată la 14 ani cu Sigismondo Malatesta, senior de Rimini, a fost otrăvită de acesta pentru a se putea căsători cu o altă femeie, "Polissena Sforza".) sau de "Margherita Gonzaga", decedată tot în 1440. Căldărușa și garoafa sunt simboluri ale morții și ale durerii. Mai mult, limba greacă folosește același cuvânt, Ψυχή, citit [psihé], pentru a desemna fluturii și sufletul.
Portretul unei prințese d'Este () [Corola-website/Science/325876_a_327205]
-
campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente floristice de stâncărie și fâneața cu specii de: bujor de munte ("Rhododendron kotschyi"), usturoi siberian ("Allium sibirium L."), ghințura ("Gențiana punctata"), veronica ("Veronica baumgartenii"), căldărușa ("Aquilegia vulgaris"), angelica ("Angelica archangelica"), clopoței de munte ("Campanula alpina"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), chimionul țapului ("Laserpitium krapfii"), volovatic ("Swertia punctata"), capul-călugărului ("Leontondon croceus"), șopârlița ("Veronica bellidioides"), cupă ("Gențiana kochiana"), arnica ("Arnica montană"), stupitu-cucului ("Cardamine amară"), ruginare ("Andromeda polifolia
Parcul Natural Cindrel () [Corola-website/Science/325531_a_326860]
-
de ani și a făcut istorie prin performanțele soliștilor vocali, instrumentiștilor și dansatorilor. Orchestra a luat ființă în luna martie a anului 1949, când Nicolae Novac, președintele Sindicatului lăutarilor din raionul Târgu Jiu, a hotărât înființarea unei orchestre. În cadrul Cinematografului „Căldărușe”, au fost organizate două concursuri de selecție, candidații având a-și dovedi măiestria de interpretare individuală, dar și cu o formație muzicală. Au fost selectați 80 de instrumentiști și soliști vocali de muzica populară, reprezentând prin repertoriu toate zonele raionului
Orchestra „Doina Gorjului” () [Corola-website/Science/328560_a_329889]
-
de piese realizate prin intarsie de sidef. Bucătăria de iarnă păstrează un bogat inventar de obiecte de uz casnic-gospodăresc folosite în epocă. Se pot remarca farfurii din argint (gravate cu anul 1824, ce au fost lucrate în ateliere vieneze), tingiri, căldărușe, ibrice de cafea. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea muzeului este monument de arhitectură aparținând tipului de casă țărănească de epocă, construită în jurul anului 1785, fiind caracteristică târgurilor prahovene. Este cunoscută sub numele de „Casa Hagi Prodan”. Are
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]
-
prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21 mai 1992, a "Consiliului European" (anexă I-a). Acestea vegetează alături de alte rarități floristice, printre care: angelica ("Angelica archangelica"), brânca-ursului ("Heracleum sphondylium ssp. transsilvanicum"), coada șoricelului ("Achillea lingulata"), strugurii ursului ("Arctostaphylos uva-ursi"), căldărușa ("Aquilegia nigricans ssp. subscaposa"), omag ("Aconitum lycoctonum ssp. moldavicum"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), coada-smeului ("Calla palustris"), orhidee ("Cephalanthera longifolia, Dactylorhiza incarnata, Dactylorhiza cordigera, Goodyera repens, Gymnadenia conopsea, Gymnadenia odoratissima, Herminium monorchis"), căpșuniță-roșie ("Cephalanthera rubra"), Mâna Maicii Domnului ("Dactylorhiza maculata
Obcinele Bucovinei (sit SCI) () [Corola-website/Science/331611_a_332940]
-
carpathica"), precum și patru specii rare de mușchi ("Buxbaumia viridis, Drepanocladus vernicosus, Dicranum viride" și "Meesia longiseta"). Alte specii rare din flora spontană a sitului: bujor de munte ("Rhododendron kotschyi"), usturoi siberian ("Allium sibirium L."), ghințură ("Gentiana punctata"), veronică ("Veronica baumgartenii"), căldărușă ("Aquilegia vulgaris" și "Aquilegia nigricans"), angelică ("Angelica archangelica"), clopoței de munte ("Campanula alpina"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), chimionul țapului ("Laserpitium krapfii"), volovatic ("Swertia punctata"), capul-călugărului ("Leontondon croceus"), șopârliță ("Veronica bellidioides"), orhidee ("Dactylorhiza cordigera"), cupă ("Gentiana kochiana"), omag (Aconitum lycoctonum
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Silene viridiflora"), capul-șarpelui ("Echium russicum"), aerelul lui Sadler ("Ferula sadleriana"), stânjenel ("Iris gurtleri"), șoaldină mare ("Sedum maximum"), didiței ("Pulsatilla montana"), alior ("Euphorbia amygdaloides"), coada racului ("Potentilla erecta"), mălaiul cucului ("Luzula campestris", "Luzula luzuloides"), frăguță ("Fragaria viridis"), trifoi alb ("Trifolium repens"), căldărușă ("Aquilegia nigricans ssp. subscaposa"), sisinei ("Pulsatilla patens"), garoafă de munte ("Dianthus petraeus ssp. spiculifolius"), toporaș galben de munte ("Viola biflora"), coada-iepurelui (cu specii de: "Sesleria heufleriana" și "Sesleria rigida"), ineață ("Linum perenne ssp. extraaxillare"), in galben ("Linum flavum"), țăpoșică ("Nardus
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]