598 matches
-
aspect particular la micromonografie, apoi la ediții succesive de inedite epistolare și la ediția critică a corespondenței, în fine la reluarea lărgită a biografiei și la sinteza asupra corespondenței literare. Pentru S. istoria literară se justifică doar atunci când, în descendență călinesciană, ea poate identifica și acredita o anumită devenire și organicitate, diverse conexiuni în interiorul genurilor, între genuri, între epoci, serii / filiații și categorii etc., surprinse în dialectica infinitezimală a identității și alterității, a sincroniei și diacroniei. A stabili raporturi, diferențe este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
stilistice cu rol de identificare, individualizare și diferențiere. În ansamblul textului epic, secvența portretistică are rolul unei pauze descriptive, determinând un „decupaj“ în temporalitatea evenimentelor și în discursul narativ. Ea poate fi plasată în expozițiune (portret inițial, ca în romanul călinescian Enigma Otiliei, de pildă) sau „pulverizată“ în tot spațiul diegetic și în discursul mai multor instanțe descriptor (narator și personaje, precum în Moromeții de Marin Preda). - Portretul/autoportretul liric are, de cele mai multe ori, funcție de structurare a imaginarului poetic (Evocare de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prezența unor personaje: personajul colectiv - o ceată de vreo douăzeci de persoane - și două personaje individuale (femeia în vârstă și hamalul pe care aceasta îl observă). O altă caracteristică vizează desfășurarea acțiunii în spațiu și timp. De exemplu, în textul călinescian apar repere spațiale multiple, detaliind cartierul Floreasca, de la periferia capitalei, și precizarea timpului diegetic: întro dupăamiază de decembrie a anului 1950. 9. Secvența care încheie fragmentul este un portret literar, perceput din per pectiva externă a unui personaj focalizator, femeia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de cuvinte în care să prezinți relația dintre două perso naje dintrun roman studiat, aparținând lui George Călinescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul călinescian studiat; - evidențierea modului în care evoluează relația dintre cele două personaje, prin refe rire la două episoade/secvențe/citate comentate; - ilustrarea a patru elemente de compoziție, de structură și/sau de limbaj ale roma nului ales semnificative pentru analiza relației
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
personajul eponim este situat în centrul unei rețele de relații, Otilia Mărculescu fiind „orfana“ la care se raportează toate celelalte personaje, ca potențiali „părinți“. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul călinescian studiat Cel mai modern personaj al romanului, Otilia, este o prezență complexă, enigmatică, în continuă devenire, înscriinduse „în eternul feminin și în clipă“ (C. Ciopraga). Eroina lui George Călinescu este construită în tiparul existenței citadine, diferențiinduse însă de toate celelalte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
feminin la confluența planurilor narative, la intersecția tuturor liniilor de conflict nu este întâm plătoare, fiindcă George Călinescu creează o eroină modernă, relativizată, care se sus trage încadrărilor tipologice. Astfel, este semnificativ faptul că, deși este eroina eponimă a romanului călinescian, Otilia nu apare direct în incipitul descriptiv ce fixează repere spațiotemporale (Bucureștiul anului 1909) și nici în finalul romanului. Aceste secvențe sunt centrate asupra lui Felix Sima, din perspectiva căruia sunt schițate ipostazele eroinei. Astfel, atât prin portretul inițial, cât
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mereu schimbătoare. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema textului narativ studiat se reflectă în construcția personajului feminin selectat Personajul feminin principal reprezintă, în opinia mea, un punct de convergență a temelor din romanul călinescian, fiindcă Otilia este legată direct de tema paternității, de cea a moștenirii și de tema iubirii. Mai mult chiar, Otilia este o prezență contrastivă în raport cu mulțimea parveniților ce ilustrează tema existenței burgheziei bucureștene la început de secol XX și tema
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de lemn, pref. edit., București, 1997; Mia Frollo, Însemnări despre monseniorul Vladimir Ghika, pref.edit., București, 1999; Sandu Tudor, Colindul mocanului, pref. Pericle Martinescu, București, 1999; Ion Simionescu, Piatra Neamț, pref. edit., București, 2002. Repere bibliografice: Vlad Sorianu, Ipostaze ale exegezei călinesciene, ATN, 1979, 1; Stancu Ilin, Corespondența lui G. Călinescu, „Scânteia”, 1979, 11 433; Șerban Cioculescu, G. Călinescu, „Scrisori și documente”, RL, 1979, 23; Șerban Cioculescu, Problema jurnalului, RL, 1979, 25; Nicolae Manolescu, Documente, RL, 1979, 26; Nicolae Manolescu, G. Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289586_a_290915]
-
documente”, RL, 1979, 23; Șerban Cioculescu, Problema jurnalului, RL, 1979, 25; Nicolae Manolescu, Documente, RL, 1979, 26; Nicolae Manolescu, G. Călinescu intim, CL, 1979, 6; Al. Dobrescu, G. Călinescu, „Scrisori și documente”, CL, 1979, 6; Ion Schintee, Scrisori și documente călinesciene, R, 1979, 7; Petru D. Anghel, Taina ineditelor, SPM, 1979, 454; Mirela Roznoveanu, Corespondența G. Călinescu, RL, 1979, 38; Șerban Cioculescu, Varietăți filologice, RL, 1981, 37; Șerban Cioculescu, E. Lovinescu epistolier, RL, 1981, 38; Al. Dobrescu, În marginea corespondenței lovinesciene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289586_a_290915]
-
suplețe în analiză, deși nu s-ar putea spune că nu înregistrează și în acest sector unele reușite. Revelatoare sunt paginile despre Petre Pandrea și Constantin Gheorghiu, în care se stabilesc subtile corespondențe între om și substanța operei. Procedeul, tipic călinescian, e susținut de ochiul unui profesionist, apt să rețină acele detalii fizionomice sau de caracter prin care se trădează starea de spirit a operei. Părăsind aproape cu totul exercițiul foiletonistic de actualitate, în ultimii ani R. a lăsat impresia că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
cu elanuri dionisiace, ocultism, geocentrism, magie, teoria îngerilor, metempsihoză. G. Călinescu a ajuns la aceste judecăți, după ce a constatat în opera eminesciană influențe din lucrările lui Schopenhauer, Fichte, Hegel, Hartman. La conceptele de mai sus mai adăugăm: neptunismul, uranismul (concepte călinesciene). În "Filozofia practică" urmărește "felul în care sunt traduse concepțiile dinainte în articolele politice" (E. Simion), criticul încercând o interpretare obiectivă, departe de orice exagerări. La baza multor articole stă voința schopenhaueriană. În opera lui Eminescu, temele fundamentale sunt: facerea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu care scriitorul dă adâncime vieții interioare a personajelor. Dacă în Arta prozatorilor români, comparația cu Creangă e în defavoarea lui Slavici, trei ani mai târziu, criticul atribuie fiecăruia locul potrivit exprimându-și însă cu claritate simpatia pentru scriitorul humuleștean. Perspectiva călinesciană este nuanțat diferită. Delimitându-se cu ironie și sarcasm de opiniile lui Slavici omul a cărui moarte "înlesni apoteoza operei" -, criticul se oprește asupra creației văzută în totalitatea sa pe care o apreciază de la bun început ca fiind "remarcabilă"22
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
o capodoperă" ceea ce înseamnă oricum un pas în fața formulei "primul roman obiectiv al Ardealului" prin care Tudor Vianu oferea operei doar un loc într-o istorie literară tradițională ce nu ține cont de criteriul estetic. Nimic nu scapă spiritului iscoditor călinescian. Deși cuvintele de mai jos fac referire la romanul Mara, ele sunt valabile pentru întreaga operă a scriitorului ardelean: "Însușirea esențială a lui Slavici este însă de a analiza dragostea, de a fi un poet și un critic al eroticei
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
capitol consacrat operei lui Slavici se ascund idei ce vor sta la baza studiilor critice a anilor ce vor urmat. Etichetele care i s-au aplicat scriitorului ca aceea de "provincial", "poporanist", "tezist", "moralist" nu se regăsesc în pagina Istoriei călinesciene; nu descoperim nici măcar preocuparea criticului de a-l subordona unui curent literar (ca "realismul țărănesc" în accepțiunea lui Tudor Vianu sau ca "realismul tragic" în viziunea lui Eugen Todoran). George Călinescu e interesat doar de talentul scriitorului în "a-și
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sunt dârzi, lacomi, întreprinzători, intriganți, cu părți bune și părți rele, așa cum trebuie să fie o lume comună". Această calitate de a crea personaje veridice e trăsătura care contează și în măsura în care opera o certifică, ea se sustrage caducității. Demersul critic călinescian e condiționat primordial de un "simț" aparte, "simțul critic" (altă expresie pentru "intuiția" croceană) prin care comentatorul operei "dă valoare obiectului", "admițându-l ca un produs posibil al propriei sale activități creatoare". Altfel spus, captând pulsația intimă a operei, G.
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Călinescu o recompune cu mijloace proprii, punând totodată obiectul de studiu în tot felul de relații posibile: istorice, filosofice, sociale, etice ș.a. Din această perspectivă, capitolul consacrat lui Ioan Slavici din Istorie... este un produs reușit al laboratorului de creație călinescian în care au fost valorificate la maximum, într-un mod personal, posibilitățile criticii impresioniste. Format la o altă școală, Școala franceză a lui Jules Michelet ca istoric literar, Ion Breazu va propune o abordare diferită a operei scriitorului de la Șiria
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
disponibilitatea polemică și [...] demnitatea posturii morale”. Trăsăturile astfel identificate reprezintă tot atâtea aspirații, în sensul cărora, cu destule și deloc nesemnificative inconsecvențe, G. încearcă a-și orienta demersul critic și a-și constitui identitatea. Calofil, în declarată descendență lovinesciană și călinesciană, el își exprimă în numeroase rânduri „devoțiunea față de arta expresivă a criticului” și numește modelele tutelare care i-au „dezvoltat satisfacția stilistică”: Gaston Bachelard, Albert Thibaudet, Perpessicius și Vladimir Streinu, cărora le apreciază „verbul somptuos”. Ca rezultat, fraza sa critică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
post-maioresciene. Într-un fel s-a făcut critică literară înainte, în alt fel se face după. În acest concert al valorilor, locul lui Vladimir Streinu este unul de frunte. Autorul Paginilor de critică literară nu se bucură de audiența postumă călinesciană și credem că nici n-ar trebui făcută o asemenea comparație. În planul valorilor spirituale orice comparație șchioapătă. Vladimir Streinu este și rămâne un critic important al literaturii noastre prin valoarea de exemplaritate a operei, prin viziunea cuprinzătoare și capacitatea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
o noutate frapantă în epocă, au devenit astăzi locuri comune, „monedă curentă”. Pompiliu Constantinescu nu are puterea de seducție a lui G. Călinescu, bunăoară, și nici capacitatea asociativă - disociativă a acestuia. Nu vom întâlni în scrisul său fascinantele jerbe metaforice călinesciene, nici 1 idem, p. 249-250 2 G. Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru literatură și artă, București, 1941, p. 829 12 „academismul” solar al lui Tudor Vianu, nici arabescurile livrești ale lui Perpessicius, nici stilul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
câte ceva din toate acestea, modelate pe tiparul personalității sale inconfundabile. Vladimir Streinu este un critic-artist, de o eleganță firească, ceea ce îl apropie de Perpessicius, de o liniște și o sănătate olimpiene, amintind de Vianu, de un tumult stăpânit, sugerând personalitatea călinesciană, făcând o semnificativă și substanțială carieră de comentator al literaturii curente, în genul lui Pompiliu Constantinescu, aplicând perspectiva istoristă asupra clasicilor, reevaluându-i spectaculos, în maniera lui Șerban Cioculescu. Deși este foarte greu, dacă ar fi să recurgem la o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
o vocație constructivă pe spații ample, o tentativă perpetuă de definire riguroasă a reliefului literar. Istoria și critica literară încetează astfel a mai fi fațetele distincte ale manifestării exegetice a uneia și aceleiași personalități, fuzionând într-un tot armonic. Dezideratul călinescian al istoriei literare ca știință inefabilă și sinteză epică se împlinește, între alții, prin Vladimir Streinu, promotor strălucit al criticii estetice, căutător fervent al unicității operei de artă. Dealtfel, într-un eseu substanțial - Problema criticii literare - observa cu finețe: „A
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Vladimir Streinu a examinat cu atenție nu doar creația eminesciană ci și modul în care este prezentat poetul în scrieri critice, în evocări și biografii. Ocaziile îi sunt oferite, între altele, de apariția romanelor lovinesciene Mite și Bălăuca, a biografiei călinesciene și a amplului studiu exegetic Opera lui Mihai Eminescu, din care apăruseră primele trei volume. Spirit funciar obiectiv, Streinu îi semnalează mentorului sburătorist deficiențele cărților, care rezistă doar fragmentar la o analiză riguroasă, acestea conținând „nedezmințite frumuseți episodice”. E. Lovinescu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
op. cit., p. 182 2 Vladimir Streinu - Eminescu. Arghezi, p. 95 36 Despre Viața lui Mihai Eminescu și despre cele trei volume (din cele cinci plănuiteă din Opera lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, Vladimir Streinu scrie în 1935. Cu privire la biografia călinesciană criticul are aprecierile cele mai călduroase. G. Călinescu a avut intuiția suverană a vieții poetului: „Frumusețea este a imaginii concepute prescriptic și acreditată prin talent literar și selectarea expresivă de material istoriografic corespunzător.”1 Exegezei îi găsește în schimb cusururi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Maiorescu fără adăpost desfătându-se, în peisaj rupestru, sub o rupere de nori. În estetica lui G. Călinescu, intemperia și grandoarea sunt elemente fundamentale. Va veni desigur acel timp când un cercetător va separa ce este eminescian și ce este călinescian în noua viziune despre poet. Până atunci observăm numai că marea sărbătoare comemorativă a privit în toate felurile și îndeosebi pe poetul Eminescu creat de G. Călinescu. Apariția altui Eminescu este taina unui viitor indeterminabil.” Oscilațiile lui Streinu - în cazul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
taina unui viitor indeterminabil.” Oscilațiile lui Streinu - în cazul de față - se explică printr-o insuficientă cunoaștere și aprofundare a problemelor istorico-literare legate de viața și creația poetului genial Eminescu și prin judecățile devenite prejudecăți generate de adversitățile din jurul personalității călinesciene. Să recunoaștem, în acest context, că nici Călinescu n-a fost prea drept cu Vladimir Streinu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, unde este trecut, ca poet, într-o grupare improprie, iar criticul este sfătuit cam „de sus
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]