598 matches
-
le avea față de criticul literar. Acesta din urmă trebuia să fie, în ochii scriitorului, un fel de slujitor necondiționat și devotat, făcîndu-i mereu pe plac, gîdilîndu-l în tălpi și, la nevoie, ducîndu-i oala de noapte. Mi-am amintit de tableta călinesciană urmărind reacția unui cunoscut prozator român contemporan la o cronică literară defavorabilă, pe care a publicat-o România literară. Și mi-am spus că lucrurile nu par a se fi schimbat în cei aproape șaptezeci de ani care s-au
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
horror-ul mitologizat. Noul tip de feerie filmică - în care primează ritmica șocului vizual și baletul montajului, mai puțin poezia narațiunii - este palpitant pentru publicul uniformizat, în care copiii sînt considerați precoci, iar adulții arierați. Rămîne valabilă totuși și definiția călinesciană a basmului - "oglindire a vieții în moduri fabuloase". Cum altfel decît fantastică ar putea fi calificată performanța de a te împrieteni la toartă prin intermediul ecranului cu un căpcăun ca Shrek - singuratic, taciturn, irascibil, într-un cuvînt timorat de faptul că
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
intitulată Apollonius, consacrată lui Vladimir Streinu, "căruia i-am venerat figura în varii articole ulterioare", precum și texte de prețuire, "la prima ocazie", la adresa lui Perpessicius (1974) și Pompiliu Constantinescu (1973), într-un moment în care ultimul ar fi fost aruncat de către "călinescieni" la "lada de gunoi": Cît privește pe Șerban Cioculescu, am fost primul (și aproape singurul) publicist român care și-a amintit că împlinește 70 de ani și am dat un articol în acest sens la Luceafărul, unde colaboram și unde
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
pagini in quarto se scrie o dată la 30-40 de ani. Trebuie deci să așteptăm patru decenii pentru o rectificare." Pasajul este tulburător, este o reflecție extrem de valoroasă asupra condiției criticului literar, în general. În fond, este prezisă soarta acestei "istorii" călinesciene. Ea își depășește, prin dimensiuni fizice, condiția discursului critic. Este tiranică, este monumentală, exclude replica, motiv de amărăciune pentru Sebastian. Să aștepți 4 decenii o rectificare, iată o stare de lucruri care nu face parte din normalitatea dialogului critic. Dar
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
edifica, de a da lucrări fundamentale". Obsedat, uneori pe o irecuzabilă intonație cazonă, de "spiritul de sinteză și ierarhie", de "firul conducător al unei demonstrații strînse", dl Adrian Marino e stăpînit de un duh megaloman, tangent nu doar la "monumentalitatea" călinesciană, ci și, prin forța lucrurilor, la una mai apropiată în timp și mai puțin onorabilă, mustrîndu-ne pentru că n-am ridicat edificii mărețe, care, așa cum le descrie, ar putea fi și ample cazărmi: "Cultura română n-a atins încă stadiul marilor
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
fac frumos". Sper să nu facem "literatură"", hermeneutul îi pune la punct pe cei ce procedează altminteri. O implacabilă reducere la scară i se aplică lui G. Călinescu, evident în numele infernalei "literaturi" la care și-a permis a apela: "stilul călinescian este mai mult un fel de fetiș, care nu a fost curmat. Călinescu nu are elevi. Piru nu este un elev al lui Călinescu. Este un discipol al lui, într-adevăr. Dar stilul lui nu are nimic în comun cu
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
continua să fie vie. Pentru criticii de azi, a fi maiorescian înseamnă a fi rămas fidel criteriului autonomiei esteticului, fără de care literatura română ar fi rămas un simplu factor cultural și nu și-ar fi dobîndit prestigiul valorii; a fi călinescian înseamnă a ține mai departe pariul cu arta criticii, cu, adică, prestigiul ei artistic, ca gen literar major; a fi lovinescian înseamnă pentru mulți dintre noi a gîndi liber și modern, a fi european, raționalist și umanist. E o lecție
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
a se ocupa de valențele comice ale scrierilor non-beletristice ale lui G. Călinescu. Ideea s-a născut natural, iar nu livresc și autorul face la început o simpatică poveste a vieții acestei idei de la rîsul provocat spontan de multe pasaje călinesciene, la documentarea filosofică ce a urmat, pînă la apariția acestui volum. Din păcate umorul nu se păstrează și în textul propriu-zis al studiului, exprimarea lui Valentin Ionescu e de multe ori nefericită, hazul lui Călinescu se dovedește a nu fi
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
inteligent și, mai ales, le exemplifică abundent. Tocmai aceste citate din Călinescu sînt atît de savuroase, încît, fie și numai pentru abilitatea de a le fi selectat, autorului i se pot trece cu vederea celelalte neajunsuri. Valentin Ionescu, Comicul comentariului călinescian, Editura Cartea Românească, 2000, 224 p., 50.000 lei.
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
Maiorescu, Slavici, doctorul Al. Șuțu, G. Călinescu (scris peste tot Ghe. Călinescu, așa ca pe firmele de altă dată ale pantofarilor). Treacă-meargă pentru memoria șovăielnică a unora (fie Slavici, fie Vintilă Russu-Șirianu) sau chiar pentru surplusul de imaginație din biografia călinesciană. Nu aici stă dificultatea anchetei d-lui Cernăianu, și nici în trivialitatea limbajului folosit, dar în prefacerea unor accidente de informație, a unor eventuale uitări sau omisiuni într-o campanie deliberată de "manipulare a opiniei publice". Ca să nu mai spun
Alienațiuni critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16460_a_17785]
-
Poemelor pentru orice eventualitate ale lui Iulian Tănase. Ibrișim este o scriere experiment în măsura în care autoarea reușește strălucit să ofere maximum de lirism unui minim de epic. O capacitate uimitoare de a surprinde naturalul din lucruri à la Sorescu (să zicem, călinescian, fantasticul) și de a-l înfățișa ca pe un continuu spectacol de mișcare, culoare și simbol. "Teza mea e că toate animalele sunt oameni[...] Dacă le născocești o poveste, le poți îmblânzi pe toate[...] Asta pentru a spori confortul pe
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
Cronicar Prostologhikon Cît de instructivă și amuzantă era rubrica din Jurnalul literar călinescian de acum peste șase decenii care avea titlul de mai sus! Cronicarul s-a simțit nu o dată, răsfoind presa culturală, ispitit s-o reia. A adunat ceva material. Doar că actualitatea obligă și nu prea îi vine să producă exemple
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
de subiectivitatea detașată a celui din urmă. Viața măruntă și colcăitoare a omului obișnuit își extinde expresivitatea joasă și memorabilă și asupra textului. Esențele (im)pure ale omenescului se extrag prin „profetizarea” amănuntelor (vezi molia din dantelă din Zgomotul liniștii călinescian). Aproape de castel e o proză ambiguă, misterioasă prin chiar filmarea în ralanti a personajelor și prin deschiderea de falii temporale cu bătaie lungă. Paznic la Mitropolie este un one-woman show filmat cu o știință a portretului uluitoare, cu auzul în
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
orizonturi, nu le închide. Astfel, Amintiri despre Caragiale se alătură unui șir de opere istoricoliterare apărute în anii din urmă, care ne îndeamnă stăruitor să parcurgem istoria literaturii române cu alte instrumente și grile de lectură. Simpla deconstrucție a categoriilor călinesciene sau apelul reiterat la abandonarea monografiilor și sintezelor mai vechi nu țin loc de o nouă perspectivă. De la perioada medievală la cea contemporană, toate epocile literaturii noastre se cer interpretate într-un spirit nou, în acord cu achizițiile recente ale
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
căpăta chiar o aură de înțelepciune. Când se amestecă dincolo de zugrăvit, încep problemele, căci criteriile artei sunt altele și orice amestec duce la ridicol, relevând prostia pe care cantonarea într-ale zugrăvitului o camufla. Exemplul e extrem, desigur, dar șarja călinesciană e menită să sublinieze delicatețea problemelor artei, care necesită nu numai o pregătire de specialitate, ci și predispoziții naturale. Pregătirea în domenii conexe - teologia, filosofia sau medicina, să zicem -, chiar și atunci când atinge pragul eminenței, nu e deloc suficientă pentru
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
aprecierea lui Odobescu, în Tehnica criticei..., adică „suficiente îndrumări” în domeniile parcurse, cunoaș terea posterității sale adaugă un unghi valorizator care leagă neîmplinirile sale de reușitele unei proze pe care el nu o va mai vedea. Este tot o idee călinesciană.
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
dintre înțelesuri - ele, ambele cărți își merită cu prisosință lectura. Și, împărțite echitabil, îndeajuns de numeroasele obiecții. Foarte bine documentat, mai ales în privința unei inaccesibile porțiuni de bibliografie germană, studiul Ilinei Gregori își delimitează inițial un teritoriu la prima vedere - călinesciană, firește - steril, pe care-l va explora însă complet, chiar cu prețul revenirilor succesive. Anii berlinezi ai lui Eminescu se dovedesc aici, gândiți dinspre capitala prusacă, cu mult mai rodnici. Întâi pentru că deși aflată într-o perioadă de criză teoretică
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
întâi de către editor, Philip Kolb, ca Elena Văcărescu, Al. Marghiloman, Nicolae Filipescu. Autoarea noastră comparând textele, urmărește cu acribie și frazele care, din corespondență, au trecut în paginile romanului. Nu se mulțumește cu atât și ca un istoric de școală călinesciană, pornește pe urmele scriitorului la Amiens, Chartres, Reims, Rouen, să vadă celebrele catedrale pe care Proust le-a vizitat mai ales la recomandarea lui Emmanuel Bibescu. Ajunge în locurile copilăriei, la Illiers (devenit în ficțiune Cambray), în apropiere de Chartres
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
la care actantul poetic participă în mod involuntar, fiind obligat la aceasta de evoluția firească a formelor de expresie" (p. 588). Un alt prilej lămuritor se ivește în secțiunea rezervată lui Ilarie Voronca, unde criticul polemizează cu modul de înțelegere călinescian, bazat pe croceanism, conform căruia conceptul de poeticitate se oprește la sens, transpunerea unui sentiment și transmiterea unei emoții. În replică, Marin Mincu etalează o concepție modernă despre poezie "ca act semiozic" (p. 400). Dacă în accepția croceană și călinesciană
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
călinescian, bazat pe croceanism, conform căruia conceptul de poeticitate se oprește la sens, transpunerea unui sentiment și transmiterea unei emoții. În replică, Marin Mincu etalează o concepție modernă despre poezie "ca act semiozic" (p. 400). Dacă în accepția croceană și călinesciană poezia nu poate fi explicată fără noțiunea de expresivitate, Marin Mincu operează pe tot parcursul comentariilor din antologie cu noțiunea de "practică semnificantă". Criticul caută, antologhează și valorizează poezia din care lipsește sentimentul, repudiază mecanica versificației, nu discută aproape niciodată
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
realizează o antologie a poeziei românești din secolul XX, despre felul cum ea înaintează, dintr-o perspectivă postmodernă, mai clar definită ca experimentalistă. Criticul distinge patru modele de poezie în secolul XX: tradiționalistă, modernistă, avangardistă și experimentalistă. Dacă acceptăm ideea călinesciană că tradiționalismul e o formă de modernism și ideea că experimentalismul e un avangardism constructiv, structura cvadripartită se reduce la una bipolară, esențială: dihotomia modernism-avangardism. Poezia experimentalistă ca "fapt scriptural" care relevă mecanismele literarității (Nichita Stănescu din ultima etapă de
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
în tradiție. Racordarea la modernism nu lipsește, dar ea nu constituie o miză explicită, urmărită cu obstinație. Dimpotrivă, în toate documentele programatice ale grupării cerchiste apare evident un mod particular de a (re)gândi tradiționalismul. Se adeverește încă o dată ideea călinesciană că, în secolul XX, opțiunea tradiționalistă a poeziei e o formă de modernism. Polemizând cu sămănătorismul și naționalismul redeșteptat în timpul celui de-al doilea război, gruparea cerchistă se revendică de la o tradiție mai profundă, îndepărtată în trecut și, pe cât se
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
ține cartea la căpătâi și, de câte ori vă va veni în minte un nume de scriitor, veți dori să știți: "Oare ce spune Manolescu despre...?" Chiar asta înseamnă o istorie literară: reper, sistem de orientare. Vă veți lăsa cuceriți de farmecul călinescian al frazei, de scăpărările ideilor și chiar de tăișul dur al unor afirmații. După care apele cărții se vor agita, pentru că veți simți nevoia să scrieți în paralel istoria dumneavoastră a literaturii române. Zodiile spun să nu încercați, dacă n-
Horoscop critic by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/7750_a_9075]
-
m-am format mai mult la școala marii critici românești (la G. Călinescu, E. Lovinescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu) decât la cea rusă, iar intuiția mi-a spus că trebuie să merg pe estetic și nu pe ideologic. Am rămas călinescian, cu modificările de paradigmă inerente survenite în urma acumulării experienței exegetice. În plus, sunt conducător de doctorate și trebuie să fiu la curent cu noile concepte, cu tot ce se întâmplă în critica literară, în hermeneutică și în discursul postmodern. - Revenind
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
Alex. Ștefănescu Personajul nr. 1 al "Zilelor Culturii Călinesciene" de la Onești a fost, anul acesta, Eugen Simion. Însoțit de Nicolae Breban, cu care a format un tandem de academicieni, ca și de un grup de cercetători de la Institutul "G. Călinescu" (Nicolae Mecu, Nicolae Bârna, Oana Soare, Bogdan Dascălu ș.a.
A 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene" de la Onești Un succes by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8023_a_9348]