1,852 matches
-
incongruenței. Îl surprinde azi tatăl său recitând această povestire, învățată poate de la doică sau de la alți copii: Teresa, de la pat, la masă; încrede-te, în ceea ce mi-ai spus; tabac, nu-i place eleganța mea; de frunză, pentru a deveni călugăriță; a lui Carmen, pentru a servi un călugăr; Francisco, pentru rănile lui Cristos; barbar, însângerează-mă, că mor; de-o parte, de durere de coastă; sus, e o verde măslină; jos e un verde portocal; la mijloc e un copil
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
magazine, în special în SUA) își au începutul în 1991, când s-a decis schimbarea imaginii produselor firmei din generatoare de pace și prietenie în imagini generatoare de șoc și agresivitate. Postere precum „norul de prezervative multicolore” sau „preotul sărutând călugărița” sau „copilul nou-născut plin de sânge”, sau posterele controversate din campania anti-SIDA din 1993 au stârnit proteste diverse și au atras atenția, dar nu au crescut vânzările ( HYPERLINK "http://www.echeat.com/essay.php?t=25115" http://www.echeat.com
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
secțiune diagonală prin carte. Cu alte cuvinte, de la o proză obiectuală, în stilul instalațiilor din artele vizuale, ca Polata, la una mai degrabă intertextuală și tot atât de expozitivă, dar nu lipsită de anumite infiltrații teoretice, cum e substanțiala bucată Jurnalul unei călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic. De la atelierul robust de concepere a unui amalgam la codul de citire corectă a unui text în egală măsură aluvionar și - prin forța contextului - rudimentar. Cam așa se prezintă substanța: "Polata poate fi
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
se întâmplă în lume simultan cu viața Eugeniei Ionescu. Parcă pentru provocarea unor corelații, a unor cauzalități care n-au cum să nu apară din moment ce două povești se juxtapun." (pag. 85) Nu frapanta coincidență de nume dintre creatorul Rinocerilor și călugărița nițel cam grafomană ne interesează, nici acuitatea remarcelor privitoare la traseul reziduurilor dense din lumea rurală, nici faptul că - valoric - cele două micro-studii sunt departe de a fi cele mai izbutite din volumul Aberații de bun-simț. Ceea ce mi se pare
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
și imprevizibil. De ce l-am ignora? Opera lui Dumitru Radu Popescu după 1989 Bibliografie Romane: Dumnezeu în bucătărie, roman, Ed. Viitorul românesc, București, 1994; Truman Capote și Nicolae }ic, roman, Ed. Eminescu, București, 1995; Simonetta Berlusconi - Călugărul Filippo Lippi și călugărița Lucrezia Buti, ediție îngrijită de Dumitru Radu Popescu, Ed. Viitorul românesc, București, 1995; Paolo și Francesca și al treisprezecelea apostol, roman, Ed. Adevărul, București, 1996; Săptămâna de miere, roman, Ed. Augusta, Timișoara, 1999; Falca lui Cain, roman, Ed. Albatros, București
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
făcut parte din prima promoție a „Institutului de educație” de la Miroslava. Mănăstirea Socola, Șoseaua Bucium, Nr. 36 Biserica este fondată pe la 1560 de Alexandru Lăpușneanu, călugărit în ultimele zile ale vieții sale, cu numele de Pahomie. Mănăstirea a fost hărăzită călugărițelor, dar în 1803 acestea au fost mutate la Agapia. În 1905, aici s-a așezat „Ospiciul de alienați mintal” condus de Dr. Alexandru Brăescu. Seminarul de la Socola, Șoseaua Bucium, Nr. 36 În 1803, domnitorul Alexandru Moruzi, la îndemnul Mitropolitului Veniamin
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
momente de solidaritate. Dintre cele menționate, unele sunt crize autentice (mineriadele, corupția endemică, tensiunile dintre Biserica Ortodoxă Română și celelalte culte, altele - însă - sunt incidente izolate, trădând, într-adevăr, slăbiciuni ale unor instituții (cazul răpirii jurnaliștilor în Irak sau al călugăriței torturate într-o biserică din Tanacu). Cu siguranță, unul dintre atuurile scriitoricești ale Ru-xandrei Cesereanu e capacitatea de sinteză a fenomenelor care se manifestă pe spații largi; de aici și câteva pasaje mișcătoare. Să citim un fragment despre celebra Golania
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
și diferențieri („ dacă punctul maxim de apropiere dintre bovaric și comediant este puterea imaginației, punctul maxim de diferențiere și Îndepărtare este conștiința ludică”-p.314). Emma Bovary, eroina emblematică a tezei, este și ea o infatigabilă interpretă de roluri :”metresa, călugărița, sfînta, Îndrăgostita, femeia În fereastră, parizianca, cititoarea, voluptoasa, persecutata, Înger-În-afara-casei” -p.88. Numai că nu le joacă pe scenă, ci În viață. Și, uneori, cînd n-are acces la podiumul consacrat, se mulțumește să joace...În cadrul ferestrei (și George Banu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mâncat banane Pisoarul lui Duchamp Polata Plăcintă cu vișine Un lan de grâu Prima zi de școală Țeavă Restul lumii Bunici neidentificați Măcinicii de după 8 Martie Tanti Cati Bice Prezențe românești peste hotare Alexandru MonciuSudinschi Fulgerică și Sângerică Jurnalul unei călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic Cântar Ouă prăjite 15 aurolaci se urcă într-un autobuz Voyeurii erau blânzi Cel mai frumos meci de fotbal din lume Artiști plastici Peisaj cu bivolar Un balon Ce ia un om cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
salva de la ignoranță o mare parte din umanitatea cititoare. Poetica lui Sorin Stoica își vădește aici, dincolo de bine-cunoscutul deziderat antropologic, și o miză etico-estetică de toată frumusețea, despre care merită să spunem câteva vorbe. Într-un text precum Jurnalul unei călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic (cel mai substanțial din întreg volumul), autorul aduce iar pe tapet (indirect, prin câteva mises en abyme de mare rafinament) obsesiile sale mai vechi legate de raportul autor-text-lume. Pornind de la constatarea oarecum paradoxală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Niciunul dintre cei doi nu te poate dezamăgi. Cei doi nu trebuie confundați. Deși, fiind tipuri ideale, pot fi găsiți și într-un același individ. În careva cu personalitate scindată care oscilează între cele două naturi. Caractere. Așa. Jurnalul unei călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic Povestea Eugeniei Ionescu, azi călugăriță la mânăstirea Dealu, a început în timp ce, la Muzeul Țăranului Român, se afla în derulare proiectul Arca lui Noe. Atunci, Eugenia Ionescu a auzit-o vorbind la radio pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
confundați. Deși, fiind tipuri ideale, pot fi găsiți și într-un același individ. În careva cu personalitate scindată care oscilează între cele două naturi. Caractere. Așa. Jurnalul unei călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic Povestea Eugeniei Ionescu, azi călugăriță la mânăstirea Dealu, a început în timp ce, la Muzeul Țăranului Român, se afla în derulare proiectul Arca lui Noe. Atunci, Eugenia Ionescu a auzit-o vorbind la radio pe Irina Nicolau despre faptul că este în căutare de documente ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dintre caiete. Până atunci, avem de-a face cu un fel de monografie a Câmpinei. Nu cred că e cazul să dau citate, pentru că ele pot fi regăsite în orice monografie cât de cât documentată a localității din care provine călugărița de la Mânăstirea Dealu. E un fel de punere în context sau un fel de rescriere egocentrică a istoriei. Apar și acte introduse între paginile caietelor. Eugenia Ionescu e o persoană cât o instituție. ...Negustorii vând și cumpără, iar cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
acești negustori localnici cum și pentru cei veniți din meleaguri megieșe sau din țări mai depărtate, stăpânirea orânduiește aici popas pentru vămuire... Un jurnal cu adrisant Al doilea caiet al jurnalului începe tot cu un fel de dialog interior al călugăriței de la Dealu. Dacă până acum călătoria noastră a avut sau nu un scop, de-acum știm precis ce urmărim. În pași domoli sau alergând, cu teamă sau speranță, vom lăsa să vadă cât mai departe și urechile să audă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
istorice prin intermediul microculturii sale. Aici apare un fel de dedublare, avem de-a face cu două perspective aproape neutre. Istoria există independent de Eugenia Ionescu. Un tip de smerenie aparte. S-a furișat printre evenimente evitând o contaminare reciprocă. O călugăriță care nu mai aparținea lumii acesteia. Doar o consemnează. Istoria - ceva exterior, neasumat. Deși nu-i sunt străine nici voluptățile lumii, vorbind despre foxtrot, charleston... Dar toate astea le abordează din exterior. Rare concluzii sau moralizări deduse mai mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
austeră de la țară... Totuși, aerul curat îi va folosi, cel puțin așa speră Sinica, în timp ce frunzărește ziare sau almanahuri ca să vadă ce se mai întâmplă în lume. La Timișoara a început construirea teatrului sub îndrumarea arhitectului Duiliu Marcu. Jurnalul unei călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic. Am simțit nevoia să revin asupra notelor care amestecau biografia femeii cu tăieturi din ziare sau puneri în context în funcție de evenimentele culturale ale acelor ani. Al cincilea caiet de jurnal al Eugeniei Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
asupra notelor care amestecau biografia femeii cu tăieturi din ziare sau puneri în context în funcție de evenimentele culturale ale acelor ani. Al cincilea caiet de jurnal al Eugeniei Ionescu începe cu o fotografie a lui Shirley Temple, numită previzibil de viitoarea călugăriță drept „copilul minune“. Lângă fotografie putem citi o remarcă deloc auto-flatantă: „Se cunoaște că este produs (jurnalul, n.m) în 1984-1985, prost lipit și hârtie proastă (ca scrisul meu)“. Nu știu de ce nu mi se pare deplasat să compar neîncrederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Ionescu. Ascultă la radio cum vorbește Iorga și e fascinată de faptul că acesta își sfârșește fiecare frază cu o interogație ultimativă: „Da sau nu?“. Ca și cum ar lua-o complice, ar responsabiliza-o. O viață la diateza pasivă duce viitoarea călugăriță, care e trimisă la bucătărie să spună servitoarei să facă focul și „să puie de mămăliguță“. Sau, la fel, e trimisă să ia covrigi cu susan. Ea nu are inițiative sau i se refuză. Mai târziu va fi trimisă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
gâză. Să nu strici vreun cuib de pasăre sau vreun mușuroi de furnici, să nu zici „zău“, că iei numele Domnului în deșert, să nu legeni picioarele când atârnă pe scaun că... legeni pe diavol. Aproape de această mărturie prin care călugărița își dezvăluie fascinația pentru părintele câmpinean găsim și o altă însemnare interesantă despre Rasputin. De fapt, o mărturie a cuiva care l-a cunoscut pe Rasputin, dar simpla consemnare în jurnalul Eugeniei Ionescu nu ne poate lăsa indiferenți. Din punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dat o expresie destul de cuminte precum „pagubă-n ciuperci“, dar sintagma e considerată de o obrăznicie intolerabilă. Ceva stătut plutește în atmosfera de urbe provincială ferită de răsturnări de situație spectaculoase. Aceasta e Câmpina, un oraș în care rudele viitoarei călugărițe pleacă la București să-și ia licența, gata să se întoarcă cu ea, călăuzindu-se după sintagma „decât codaș la oraș...“. Poate Eugenia Ionescu nu știe, dar în tot acest timp la care se referă însemnările sale, la câțiva kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
III-a): „Fata asta nu are simțul umorului. S-ar putea spune că această lipsă devedește un spirit ne-evoluat. Așa să fie? Nu e mai curând o sensibilitate prea mare? Să nu ne grăbim, poate vom afla mai târziu“. Călugărița stăpânește, orice s-ar zice, tehnica suspansului. Nu întâmplător notează: „la 8.IV., să consemnăm un fenomen care se întâmplă anual de mii și mii de ani, Amazonul își schimbă direcția, se întoarce către izvor“. Și o alta care adâncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
are ochii albaștri. Un nume pur românesc - Maria Tănase. Dar dacă lumea va crede că e vreo rudă a sa? Nu... Se va numi Mary Athanasiu, sună mai teatral. „Galerilafaiet“ Când pleacă la Școala Centrală de Fete „Marica Brîncoveanu“, viitoarea călugăriță nu știe foarte multe despre București. Doar că e acolo un magazin galerilafaiet și o stradă numai cu magazine mici, Lipscani. Și mai știe auzind mereu de la tantile că e un bulevard - Elisabeta și o stradă - Academiei și o piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a poveștii Eugeniei Ionescu se va termina cu plecarea la Școala centrală de fete. O proză sau un text de acest tip trebuie să se încheie cu o căsătorie, o călătorie sau cu un alt eveniment din același registru. Așadar, călugărița de la mânăstirea Dealu a părăsit Câmpina și, după cum aflăm dintr-un certificat medical strecurat în jurnal, la școala unde a fost înscrisă a fost vaccinată cu succes. Cântar Un prieten al lui Nae Stabiliment, Marcel, trecea pe stradă pe lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
văzut? Se numea Ana. Lucra de mulți ani bibliotecară la școala din satul vecin. Era blândă și bună la suflet ca pâinea. Copiii o iubeau mult și se adunau în jurul ei ca albinele la flori. Colegii de muncă o numeau „călugărița”. Ea nu știa, de față cu ea nu pronunța nimeni acest cuvânt. Știa, însă, că toți râdeau de ea și de convingerile ei religioase, dar acest lucru nu o făcea să sufere. Odată, în timpul recreației, una dintre colege, care era
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
umblat până acum. Vrea să împrumute felul de a fi al Mariei. Desface brațele, închide ochii și începe să alerge. Simte cum pașii ei urcă pe cărare, urcă la cer, am să urc lângă sufletele mamei și Mariei, ale celorlalte călugărițe. Vrea să ajungă în satul pe care îl tot pândește de ani de zile. Aleargă cu ochii închiși, aleargă, și când îi deschide se trezește la marginea pădurii. În fața ei se întinde un câmp nesfârșit. La numai doi pași, un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]