1,044 matches
-
l-a determinat spre a intra, definitiv, în monahism. Este eliberat în anul 1954 dar i s-a impus domiciliu forțat în București și, totuși, în aceste condiții, merge pe ascuns la Iași unde Mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei îl călugărește și îl hirotonește diacon, aici - la Catedrala Mitropolitană - făcând bună misiune, mai ales cu tinerii. În anul 1959 este arestat din nou, anchetat timp de un an de zile, căutându-i-se învinuiri închipuite, pentru ca până la urmă să fie încadrat
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
la vite ca păstor... Trăia în Post și Rugăciune, iar din hrana ce primea, (Cum învățase de la Preot) pe cei săraci îi miluia ! Cu multă râvnă de Scriptură, înțelepciunea i-a sporit, La fel Sacra lui Slujire de când s-a călugărit. În peșteră, pe mal de râu, el zi și noapte s-a rugat În Post aspru a sa viață DOMNULUI i-a închinat ! După viituri de ape trupul său a fost găsit În arome prea plăcute și deloc neputrezit... În
SF. DIMITRIE CEL NOU BASARABOV de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384637_a_385966]
-
deveniți monahi râvnitori, cât și prin construirea unei biserici de piatră care se împodobește acum cu o frumoasă pictură, și a două paraclise cu hramurile Schimbarea la Față a Domnului și Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. Intrat în mănăstire în anul 1944, călugărit trei ani mai târziu, hirotonit ierodiacon în anul 1947 și ieromonah în anul 1968, Arhimandritul Teofil Bădoi a continuat lucrarea spirituală a unui stareț vestit, cu viețuire filocalică, Protosinghelul Vitimion Nițoiu, căruia i-a fost până la vârsta de 50 de
SPRE PURUREA ADUCERE AMINTE – ŞASE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOAULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL BĂDOI DE LA MĂNĂSTIREA SLĂNIC – ARGEŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2043 din [Corola-blog/BlogPost/383855_a_385184]
-
vin aproape, dar să te uit; NU POT. Tu uită-mă, căci văd că ai resurse, Împotrivă-mi ridică al gândirii complot, Mai știu?Găsi-voi alte și alte muze, Dar pe tine nu te voi uita; NU POT. Valea Călugărească 06 aprilie 1966 Referință Bibliografică: NU POT / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
NU POT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383974_a_385303]
-
motiv pentru care ia parte la două lupte ale polonezilor contra turcilor: la Țuțora în 1620 și la Hotin în 1622. Cunoaște pe starețul mănăstirii Pecerska, arhimandritul Zaharia Kopâstenski, care are o influență deosebită asupra lui și hotărăște să se călugărească, după ce, în prealabil, la moșia lui de la Rubiejovka a zidit o biserică cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Crescut în duhul curat al ortodoxiei, va refuza cu demnitate și aleasă noblețe să treacă la uniați deși după evenimentele
SF. IERARH PETRU MOVILĂ, MITROPOLITUL KIEVULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383149_a_384478]
-
hirotonire a avut loc la 28 aprilie 1633 condusă de patriarhul Teofan al Ierusalimului, cu împuternicire din partea lui Kiril Lukaris, patriarhul ecumenic al Constantinopolului. Alegerea sa a fost întărită și de regele Wladislav I. Rămasă văduvă, mama lui se va călugări sub numele de Melania. Meritele lui întru apărarea ortodoxismului sunt atât de mari încât și numai enumerate, acestea ocupă un spațiu mult mai mare decât ne-am propus noi în lucrarea de față. Acestea includ Mărturisirea de credință a Bisericii
SF. IERARH PETRU MOVILĂ, MITROPOLITUL KIEVULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383149_a_384478]
-
sale catolice, au fost însușite atât de Patriarhia ecumenică a Constantinopolului dar și de patriarhiile Ierusalimului, Alexandriei și Antiohiei. A lăsat la dispoziția Lavrei și Academiei înființate de el proprietățile sale de la Rubejovka pe care le poseda înainte de a se călugări. A trecut la cele veșnice la 22 decembrie 1646. A fost canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în martie 2002 dar este considerat sfânt și în Polonia și în Ucraina. Referință Bibliografică: 22 decembrie: sf. Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului
SF. IERARH PETRU MOVILĂ, MITROPOLITUL KIEVULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383149_a_384478]
-
Mi-e teamă că nu le-aș găsi potrivite, Atunci care ar fi sensul lor anume? Rigide fraze. Altfel trebuia să scriu, Însă vreau așa pentru această lume, Afon, nepriceput, nepregătit să fiu. Verdictul îl voi primi fără cutume. Valea Călugărească 06 aprilie 1966 Referință Bibliografică: NU VOI CĂUTA SIMBOLURI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NU VOI CĂUTA SIMBOLURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383276_a_384605]
-
Mănăstirii Rohia. A condus mănăstirea până în anul 1984 când, din motive de sănătate, cancer la gât, s-a retras. Preacuvioșia Să a fost cel care în anul 1980 l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obștea Mănăstirii și l-a călugărit. Părintele Arhimandrit Serafim Mân a absolvit Seminarul Teologic din Cluj - Napoca și a fost licențiat al Institutul Teologic Universitar din Sibiu, promoția anului 1979. La data de 6 decembrie 1973, de sărbătoarea Sfanțului Ierarh Nicolae, a fost hirotesit Protosinghel, iar
ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA – MARAMUREŞ (1935 – 2013)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2236 din 13 [Corola-blog/BlogPost/383268_a_384597]
-
se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute. După veșmânt, ai fi socotit că sunt călugări benedictini, numai că pe cap purtau bască. Mergeau iuțit, înturnându-și din când în când capul cu grijire. Când ajunseră în Văioaga Ursului, făcură popas. — Preacuvioase Metodiu, grăi cel tânăr cu sfială, dar nu fără o zâmbire scurtă în colțul gurei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de satin alb. Copila veni zâmbitoare și se cățără pe unul din genunchii lui Sima-Vodă, cuprinzându-l pe moșneag cu brațele și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă-mea, Doamna Moldovei - făcu prezentările Sima-Vodă, tușind cam încurcat. Dânșii sunt călugări și vin de la Râm. Metodiu și Iovănuț rămaseră literalmente cu gura căscată. Mai ales Iovănuț, cu gura căscată specifică vârstei, holbă niște ochi cât cepele. Ruxăndrița sări de pe genunchiul lui Sima-Vodă și se plecă în fața lui Metodiu. — Binecuvântează-mă, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Da’ ce-ai visat? — Am visat - răspunse palpitând atrăgătoarea femeie - vreo șase-șapte sfinți, toți unul și unul. Am dormit ca legănată. — Domnul să te aibă în pază... - mormăi Metodiu, grăbind pasul. Să-i lăsăm acum o vreme pe bunii noștri călugări să se piardă pe drumul secretei lor misii spre Cetatea Eternă și noi să ne întoarcem degrabă, la timp, în Moldova, să aflăm ce-au mai pățit surghiuniții Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, tăcutul Broanteș și întru vecie oacheșa Cosette. Episodul 170
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deși noi, răsăritenii, nu recunoaștem primatul papal, dacă ar fi vreodată să-l recunoaștem, apoi numai în persoana unui om ca Dumneavoastră am face-o. — Sunteți încântători, dragii mei - spuse papa cu lacrimi în ochi. De ce n-avem și noi călugări precum aceștia, cardinale Damiani? — Sanctissime - răspunse Damiani - din câte știu, arta vorbirii la ei în Răsărit a ajuns la un asemenea rafinament pentru că nu au Senat, unde să aștepți rândul să exersezi limba. La noi Senatul, unde subiectul era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
respect și ascundeau de el returul. Nu și-a făcut testamentul. Era sigur pe el. Mi-a promis că va păstra tablourile lui Baár până la sfârșitul vieții mele. Mai nou, i se spunea Sfântul Bódog. Nu pentru că s-ar fi călugărit, ci s-a iscat o poveste, care s-a prescurtat într-o poreclă și care s-a lipit de el ca Fratele său de Iosif. „Sfinte Sisoie, ăsta mai trăiește?!“ exclamau oamenii zi de zi. Da, vestea se răspândea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
clădită pe fundamentul unei străvechi insula romane, de la care preluase perimetrul dreptunghiular. În față se ridica biserica abației, cu fațada ei simplă din cărămidă, urmată, dincolo de absidă, de un al doilea corp, care o vreme adăpostise o comunitate restrânsă de călugări benedictini. Un alt zid orb, pe stânga, Împiedica vederea spre claustru, strâns Între biserică și clădirile Învecinate. - Spune-mi, messer Duccio, Își apostrofă Dante Însoțitorul În timp ce se străduia să Își croiască drum prin mulțimea care se Îmbulzea În fața portalului, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
le pomenise. - Forma sa e perfectă, murmură, arătând spre tamburul cupolei de deasupra sa. De o perfecțiune inutilă, ca Întotdeauna când faptele oamenilor vor să maimuțărească Natura, adăugă sarcastic. Dante ajunsese În fața lui. Le porunci, printr-un semn, celor doi călugări să stea locului. Carul se opri lângă sarcofag. Astrologul ridică o margine a perdelei, scrutând cu luare-aminte. Privirea sa zăbovi pe chipul senin al lui Arrigo, apoi pe lada de la picioarele lui. Pe urmă se Întoarse către poet. - Așadar, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Esența lor pribeagă Lucidă pentru a trăi Rezistentă și întreagă. Existența mea, departe totuși, Ideală va rămâne, Neștiută printre lotuși Căutându-te pe tine. Arcuri largi de sentimente, Pur și simplu întâmplări, Trăi-vor de tine dependente Autentice visări. Valea Călugărească Mai 1966 Referință Bibliografică: Mâine / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 333, Anul I, 29 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
MÂINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364567_a_365896]
-
în călugărie. Este vorba despre Calinic și Jachift, ultimul fiind chiar stareț, și de Fevronia, Olimpiada și Sofia, toate călugărițe la Mănăstirea Agafton, iar o altă soră a mamei lui Mihai Eminescu, Safta, avea o fiică, Xenia, care s-a călugărit și ea tot la Agafton. De altfel, Mihai Eminescu, în copilărie, cum arată profesorul Nae Georgescu, mergea foarte des la Mănăstirea Agafton, unde rămânea cu săptămânile, participa la viața de obște, asculta povești, cântece și întâmplări povestite de călugărițe, iar
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
din mănăstire ale poetului în sonetul "Răsai asupra mea", de pe la anul 1879, din zona manuscris a cunoscutei "Rugăciuni", cum spune Nae Georgescu: "Răsai asupra mea, lumină lină,/ Caân visul meu ceresc dâodinioară ... Poetul a gândit serios și sincer să se călugărească Un alt aspect mai puțin cunoscut de către publicul larg se referă la faptul că la un moment dat Eminescu pare a fi dorit sincer să se călugărească. Despre acest lucru a vorbit cercetătorul Theodor Codreanu în volumul "Eminescu și mistica
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
Caân visul meu ceresc dâodinioară ... Poetul a gândit serios și sincer să se călugărească Un alt aspect mai puțin cunoscut de către publicul larg se referă la faptul că la un moment dat Eminescu pare a fi dorit sincer să se călugărească. Despre acest lucru a vorbit cercetătorul Theodor Codreanu în volumul "Eminescu și mistica nebuniei". Această alternativă a mărturisit-o poetul în perioada epuizantă de la " Timpul", în luna iunie anul 1883, când era "stricat cu toată lumea", iar Titu Maiorescu și Simion
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
1883, când era "stricat cu toată lumea", iar Titu Maiorescu și Simion cloceau o viitoare internare "salvatoare" a lui Mihai Eminescu. Iată ce nota criticul referitor la intenția poetului: "Foarte excitat, sentiment al personalității exagerat (să învețe albaneza!), vrea să se călugărească, dar să rămână la București". De ce dorea el o călugărire la București? Ne explică profesorul Codreanu: pentru că dorea avantajul "păstrării contactului cu marele centru cultural al țării". De altfel, gândul călugăririi l-a mărturisit și lui Zamfir C. Arbore, un
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
mărturisit și lui Zamfir C. Arbore, un confrate de la "Românul", în anul 1882, când Titu Maiorescu nu-i descoperise încă semne de "alienat". "Știi ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la "Românul", eu de la "Timpul", și hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuți să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopisețe în cari să înșirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se știe cât amar a suferit românul, cât a trăit pe acest pământ
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
sec. XIV. Mergând cu părinții săi la biserică și ascultând sfintele slujbe, s-a cuprins de o mare dragoste față de casa lui Dumnezeu și toată obștea părinților și călugărilor din catedrala voievodală l-a primit cu multă dragoste. A fost călugărit cu numele de Lavrentie. Petrece o bună perioadă de timp în satul Laura unde se afla o vatră sihăstrească de câțiva pustnici. Alte surse spun că această lavră a fost întemeiată de el și de aceea a purtat numele lui
SFÂNTUL LEONTIE, EPISCOPUL RĂDĂUŢILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363990_a_365319]
-
Prin moartea Părintelui Petroniu, obștea Schitului Românesc Prodromu de la Muntele Athos a pierdut una dintre figurile sale emblematice, iar Biserica Ortodoxă Română a pierdut cel mai de seamă duhovnic român de la Sfântul Munte Athos, din Grecia. Părintele Petroniu s-a călugărit de tânăr, la Mănăstirea Neamț, iar mai târziu a intrat la mănăstirea Antim din București. A urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă, dar a făcut și studii în matematică și filosofie. Ascultările călugăriei Dorul după o viață îmbunătățită l-a
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE PETRONIU TĂNASE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362810_a_364139]
-
multe meșteșuguri : sculptarea și să brodeze Dar mai ales cele Sfinte, cu Har de Sus, să le picteze ! La sfârșit de secol "paișpe", e-adus în Țara Românească De Constantin Brâncoveanu și-nvață să tipărească, De la Ierarhul Mitrofan...apoi se Călugărește Sub numele Antim Monahul, pentru Altar se Preoțește ! I se dă ca să conducă, Tipografia Domnească. Și tipărește 3 cărți, ca multă lume să citească ! La Mânăstirea Snagov, monteză o Tipografie Iar Obștea-l pune-n ascultare, să conducă-n Stăreție
SF.MRT.ANTIM IVIREANUL, MITROPOLITUL ȚĂRII ROMÂNEȘTI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363444_a_364773]