118 matches
-
lor dreapta ocina, din a lor drept uric și credincios ce a avut bunul lor Cînde, de la străbunul nostru, de la Ștefan Voievod, a patra parte din sat, din Cîndesti, în Câmpul lui Dragoș, si au vândut slugii noastre, lui Toader Cămăraș, drept 280 de zloți tătărăști.” Pe teritoriul comunei Cîndesti au fost descoperite întâmplător, iar mai tarziu prin cercetări sistematice, numeroase mărturii ale continuității așezărilor omenești pe aceste meleaguri. Cele mai vechi urme ale culturii materiale(vase, topoare din piatră) aparțin
Comuna Cândești, Neamț () [Corola-website/Science/301625_a_302954]
-
sud-estul satului vecin actual Poiana) o stațiune de producere a prafului de pușcă, numită Buda. Un alt Vasile Buhăescu, nepot de frate al celui menționat mai sus, bifează funcții importante în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ca vel cămăraș, vel pitar, vel medelnicer, paharnic ori logofăt. În a doua jumătate a secolului XVIII, după 1766, un negustor cu dughene în Iași, Anastasie Duca, intră în posesia unor pământuri la Buhăești, după ce Vasile Buhăescu (al doilea) și fiul său Ștefan
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
(n. 17 iunie 1927, Cămăraș, județul Cluj (interbelic) — d. 30 septembrie 2006, Budapesta) a fost un scriitor maghiar și demnitar comunist român, membru al Partidului Comunist Român din anul 1947. a provenit dintr-o familie de simpli țărani maghiari transilvăneni. A urmat cursurile gimnaziului reformat
András Sütő () [Corola-website/Science/302089_a_303418]
-
pe ducii de Franconia, Suabia, Bavaria și Lotharingia: Arnulf de Bavaria ca mareșal ("marescalc" "șeful peste grajduri"), Hermann de Suabia ca paharnic ( sau "buticularius"), Eberhard III de Franconia ca "senexscalc" "seneșal" ("servitor senior") și pe Gilbert de Lotharingia ca șambelan ("cămăraș, camerier, logofăt de taină"). Astfel, Otto și-a arătat, chiar de la începutul domniei, ambițiile de a fi succesorul lui Carol cel Mare, a cărui linie de succesiune încetase în 911, și de a nu se lăsa dominat de ierarhii Bisericii
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
au resemnat însă și au început un lung proces, împotrivindu-se, în același timp, astfel încât boierul nu a reușit să stăpânească efectiv târgul. În 1781, deși o parte a orășenilor, urmașii celor „"ce se trag din neamul roșiilor, călărașilor și cămărașilor celor vechi"”, s-au desolidarizat de ceilalți, cerându-și separat drepturile, ploieștenii au reușit să determine judecarea procesului și au câștigat o victorie parțială. Prin actul pe care îl capătă la 18 octombrie, Ploieștiul era declarat târg slobod, în schimb
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
corp liber italian sub comanda colonelului Schneider în timpul războaielor napoleonene. Din 1824 până în 1831 a apărut în serviciul Ducatului Modena, apoi, s-a întors în Austria. Ca căpitan a fost mai mulți ani trimis în Italia, până când a fost desemnat cămăraș al arhiducelui Francisc Carol al Austriei și numit educător al viitorului împărat Franz Joseph I în 1836. Celălalt fiu, Arhiducele Carol Ludovic al Austriei, a fost învățat de către contele Karl de Morzin. Un an mai târziu Johann Baptist a fost
Johann Baptist de Coronini-Cronberg () [Corola-website/Science/305953_a_307282]
-
Oláhfalu, oláh =valah"). Localitatea s-a numit în maghiară până în 1899 "Oláhfalu", după care i-a fost schimbată denumirea în "Szentegyházasfalu". În afara scaunelor secuiești propriu zise mai există secui în localități răzlețe pe teritoriul județelor Bistrița-Năsăud (Cireșoaia=Magyardécse) și Cluj (Cămărașul de Pustă=Pusztakamarás). O comunitate arhaică de maghiarofoni, asociați uneori cu secuii, supravietuiește până în prezent la Săcădate (Oltszakadát) în imediata apropiere a orașului Avrig, astăzi parte administrativă a județului Sibiu, dar istoric parte a Țării Făgărașului. În Evul Mediu timpuriu
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
din 26 august 1612, când îi întâlnim depunând mărturie pentru pricina unor ""rumâni"". În Ocnele Mari, în secolul al XVI-lea se afla o biserică domnească, ai cărei preoți, precum și casele lor, erau scutiți de dări și de obligații față de cămărașii de la Ocnă. Acest lăcaș de cult nu a supraviețuit, surpându-se înainte de 1676; biserica ridicată apoi pe acest loc, cu hramul "Sfântul Gheorghe", considerată și ea domnească, datează din 1676-1677. La Ocna s-a ridicat "Mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust" (numită
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
ctitorit de un oarecare Enache Bătrânul. Un document din 1709 scris de Vasile Diacul de la Mănăstirea Zlodica se referă la donația unor vii din Cotnari. Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, biserica de lemn din Zlodica se afla pe proprietatea cămărașului Ștefan Bosie. Acesta a dăruit bisericii în 1753 o evanghelie, pe care se afla următoarea însemnare: "„Această Sf. Evanghelie iaste a dumisale Ștefan Bosie cămăraș, cumpărată de drepții bani a dumisale și au dat-o la sfânta biserică a dumisale
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, biserica de lemn din Zlodica se afla pe proprietatea cămărașului Ștefan Bosie. Acesta a dăruit bisericii în 1753 o evanghelie, pe care se afla următoarea însemnare: "„Această Sf. Evanghelie iaste a dumisale Ștefan Bosie cămăraș, cumpărată de drepții bani a dumisale și au dat-o la sfânta biserică a dumisale la satul Zlodica, la Cotnari ca să se citească în toate zilele pentru folosul obștii și pentru pomenirea dumisale. Martie 18 leat 7261 (1753)”". Evanghelia este
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
dat-o la sfânta biserică a dumisale la satul Zlodica, la Cotnari ca să se citească în toate zilele pentru folosul obștii și pentru pomenirea dumisale. Martie 18 leat 7261 (1753)”". Evanghelia este considerată astăzi ca fiind dispărută. În anul 1758, cămărașul Ștefan Bosie a donat biserica de lemn din Zlodica, cu toate acareturile (via), către Epitropia Sf. Spiridon din Iași pentru a lor pomenire. Potrivit unui document, biserica de lemn din Zlodica, "fără tipic", aparținea în 1841 Mănăstirii "Sf. Spiridon" din
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
al primei biserici. Existența Bisericii Sfântul Nicolae din Suceava este menționată pentru prima dată într-o însemnare în limba slavonă pe un Tetraevanghel aflat în colecția Sfântului Sinod din Sofia, care a fost dăruit acestei biserici în anul 1519 de către cămărașul de vistierie Mateiaș, fiul lui pârcălabului Grumaz de la Cernăuți. Donatorul provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova, fiind ulterior ctitor al Mănăstirii Coșula (1535) - a cărei biserici are tot hramul "Sf. Nicolae" și al Bisericii "Pogorârea Sf. Duh
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
Hâra a avut rangul de chelar în prima domnie a lui Petru Rareș, fiind un boier credincios al acestuia. El i-a dezvăluit domnitorului complotul boierilor și apoi l-a însoțit în exil la Cetatea Ciceului (1538-1541), pe postul de cămăraș. După revenirea lui Petru Rareș pe tron, Hâra a fost numit la 11 martie 1541 în postul de pârcălab al Hotinului. A deținut această dregătorie până la 4 aprilie 1545, când a fost înlocuit de Borcea și Sturza. A murit înainte de
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
obștii și o vărsau vistieriei domnești. De asemenea, aveau privilegiul de a judeca pricinile dintre evrei după prevederile codurilor iudaice, în situația în care părțile erau nemulțumite de judecata rabinului. În situații de drept penal, cazurile era judecate de marele cămăraș, trezorierul domnitorului. Prin decretul din 4 septembrie 1834, a fost limitată puterea hahambașiei, dreptul de judecare a pricinilor între evrei fiind transferat către tribunalele civile. Primul hahambașă este considerat a fi Naftali Yitzhak Ben Cohen, care s-a născut la
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
fost înmânat personal de către guvernatorul rus al țărilor române în acea perioadă, generalul Pavel Kiseliov. De asemenea, i s-au oferit privilegii în comerțul cu Rusia, de care, însă, nu a profitat. În anul 1836 Bally a fost numit trezorier (cămăraș), fără salariu, al poliției (agiei) Țării Românești. funcție pe care a ocupat-o vreme de zece ani. În 1840 a luat în arendă moșii ale familiei boierești Manu.. După 1850, Bally a participat la mai multe inițiative de modernizare a
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
tătarălor neoprită, ce și dinlăuntru slabi și plin de vicleșug”. Implicarea sa în dezvăluirea complotului este confirmată de cronicarul Nicolae Costin în letopisețul său. Boierul l-a însoțit pe fostul domnitor în exil la Cetatea Ciceului (1538-1541), pe postul de cămăraș. Domnul Ștefan Lăcustă (1538-1540) a căutat să-l atragă de partea sa și l-a chemat în Moldova, promițându-i iertare pentru „greșeala ce ne-ai greșit”, dar fără a avea succes. Potrivit unui document polonez din 19 martie 1541
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
Dabija, care va ajunge domn al Moldovei în 1661. Căsătoria Anastasiei cu Gheorghe Duca, „un grec ambițios, ridicat de Vasile Lupu”, a fost aranjată de mama Anastasiei și a avut loc în perioada 1651-1653, când viitorul ei soț era Mare Cămăraș la curtea lui Vasile Lupu. Cei doi au avut împreună opt copii: Maria (care a fost logodită cu Antioh Cantemir), "Catrina" (căsătorită cu Ștefan Tomșa), "Ileana" (căsătorită cu Nicolae Costin), "Constantin" (căsătorit cu Maria Brâncoveanu), "Matei", "Sanda", "Safta" și "Anastasia
Anastasia Duca () [Corola-website/Science/332568_a_333897]
-
acordată deja la 27 aprilie al anului - în semn de recunoaștere pentru comportamentul său curajos în fața adversarului și serviciile sale excelente, Crucea de Merit Militar cu săbii. Ordinul Coroana României Împreună cu frații săi, la 19 decembrie 1905 a fost numit cămăraș imperial. Printr-o înaltă rezoluție a împaratului Carol I al Austriei dată la 29 august 1918 în Eckartsau (Diploma: Viena, 19 octombrie al anului), a fost onorat cu titlul de conte, motivul fiind loialitatea sa de soldat și capacitatea de
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]