145 matches
-
primit un premiu. Crevalcore, șopti ea, în timp ce își freca fruntea mare de cea a câinelui care-și dăduse seama de prezența mea, dar părea că mă privește fără nici un interes, cu ochii întunecați de o ceață ciudată. Luă tava și cănițele murdare. E orb, zise coborând vocea, de parcă ar fi vrut să nu fie auzită de animal. — Ați putea să-mi dați un pahar cu apă? — Vă simțiți rău? — Nu, mi-e cald. S-a răsucit. I-am privit șoldurile, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Stă în fața ferestrei, prin care pătrunde o lumină vie, ușor filtrată de bumbacul perdelei. Îi privesc profilul, buzele decolorate sunt două bășici de carne ursuză. Există multe gânduri pentru mine în buzele acelea, poate împotriva mea. Mă ridic, umplu o căniță de cafea și beau. Vrei puțină cafea? — Nu. Îmi mai umplu o căniță și o beau. Elsa s-a tăiat. A lăsat să cadă foarfecele pe masă și și-a vârât degetul rănit în gură. Mă apropii de ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
perdelei. Îi privesc profilul, buzele decolorate sunt două bășici de carne ursuză. Există multe gânduri pentru mine în buzele acelea, poate împotriva mea. Mă ridic, umplu o căniță de cafea și beau. Vrei puțină cafea? — Nu. Îmi mai umplu o căniță și o beau. Elsa s-a tăiat. A lăsat să cadă foarfecele pe masă și și-a vârât degetul rănit în gură. Mă apropii de ea. Nu-i nimic, zice. Dar eu îi iau mâna și o pun sub jetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la bar să bem o cafea ca lumea. Pierdem congresul. Fir-ar să fie, zice Manlio. Lui îi plac improvizațiile. Și în timp ce stă acolo în picioare, îi spun. Îi povestesc totul cu obrajii atârnând, pentru că îmi țin capul aplecat peste cănița goală și mă joc cu lingurița. Acolo, în barul aeroportului, cu lumea care mănâncă sandvișuri trăgând cu ochii la bagaje, dezleg sacul emoțiilor, al dorințelor, ca un bătrân adolescent înecat într-o poveste de dragoste. Nu-mi pasă că Manhlio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sunt afară printre bărbați, gata să-i ajut, inclusiv la înfipt cuțitul în gât. Reușim să prăvălim animalul și să-l înjunghiem. Moș Emil aduce paie proaspete și o lampă cu gaz. Începe să miroase a șorici. Bem adălmașul din cănițe de lut: țuică fiartă cu piper. Ne tăiem câte o ureche proaspăt pârlită și o împărțim între noi, „bărbații”. Universul miroase a șorici și vinars. Și a bucurie simplă. Ne încălzim mâinile la focul sub care arde porcul. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tine cât de simandicos ești. No, hai, că am glumit! Nu mai așteptă răspunsul lui Cristi. Se ridică pe jumătate, cât să se aplece peste interfonul de pe birou și zbieră în microfon: Ildiko, adu tu ibricul de cafea și două cănițe! Toma se întrebă de ce oare bătrânul se mai ostenise să vorbească la interfon. Vocea puternică a lui Pop răsunase în toată clădirea. Oricine se afla de partea cealaltă a ușii l-ar fi auzit fără probleme, ba chiar și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încastrată ocnița cu scăcița, solnița o cutie de chibrituri și o lumânare. În spatele sobei se vedea un cuptor îngust, pe șparhat era un ceaun în care se afla un culișăr, un polonic, o lingură din lemn și lângă el o căniță, iar în fața sobei câteva vreascuri pregătite pentru foc și vătraiul. Când a ridicat mâna de pe nuci, mi-am îndreptat și eu atenția spre el, gândind că trebuie să-i spun că mă grăbesc să ajung acasă, pentru a nu avea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
însămânțează la timp și seceră la timp, le duduie cuptoarele de pâini bune, dacă sapă în locurile indicate și la adâncimea potrivită dau de apă rece curată - și ce bună e, pentru ei, după două ore de muncă grea, o căniță cu apă din aceasta dulce să te lingi pe degete, dar pentru cei nobili nu este bine să asculte ordinele unui conducător vremelnic, și tu ești o nobilă prințesă, numele tău este sacru și secret, luo na, tu nu îl
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
viața acestei sfinte țări? Până când? O PATRULĂ SOMNAMBULĂ Lache Costache termină de făcut îngusta pârtie de la trotuar până la intrarea în garaj, pătrunse dincolo de ușa metalică, o închise după el, rezemă lopata de un perete și-și încălzi, la fierbător, o căniță de vin. O sorbi. Ieși, apoi,îndreptându-se către locuință, aflată la nu mai mult de un kilometru depărtare. După câteva zeci de pași lunecă pe zăpadă. Nu căzu rău. Nu se lovi. Doar, se umplu, pe haină, de puțină
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
suflând greu îi dădu celuilalt pentru osteneală o măsură de grâu și, pe deasupra, două plăcinte calde. În alt colț al pieței, o femeie vindea țesături înflorate. În brațele ei plângea un prunc. Femeia îi turnă ceva în gură, dintr-o căniță, și copilul tăcu o clipă, strîmbîndu-se, apoi vărsă, începu să țipe, iar fu silit să sugă din cănită și iar vărsă, după care în sfârșit se liniști, nu pentru mult timp. - Ce-i dă copilului? întrebă Nefert, Auta cunoștea destule
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
descopere misterele întunecate, dar de data asta rezistă ispitei. Nu se mai hazardă să cutreiere prin locuri necunoscute și primejdioase. Se întoarse în casă și își făcu o cafea. Îi plăcea mirosul cafelei, era ca un drog pentru ea. Duse cănița aburindă la buze, încălzindu-și palmele reci. Aroma cafelei îi invadă nările. Drogul îi destinse mușchii încordați, iar întrebările se evaporară fără să mai aștepte răspuns. Ieși afară apropiindu-se de leagăn. Se așeză în el și se lăsă legănată
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se evaporară fără să mai aștepte răspuns. Ieși afară apropiindu-se de leagăn. Se așeză în el și se lăsă legănată de mișcarea aceea lină, ca o adiere blândă de primăvară. Închise ochii savurând cu înghițituri mici cafeaua aromată din cănița roșie. Legănarea leagănului o purta în pași de vals pe un ring de dans. Plutea în îmbrățișarea aceea caldă, care îi ghida fiecare mișcare. Îi era frică să deschidă ochii pentru a nu risipi vraja, dar voia să știe cine
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
atinsă de lichidul fierbinte. Atentă să nu verse și cafeaua care îi mai rămăsese, scutură bluza pentru a îndepărta măcar o parte din lichidul care lăsase o pată mare, maro, pe roșul acesteia. Un fluture alb se așeză pe marginea căniței din mâna ei. Se opri din scuturatul bluzei privind mica vietate care își mișca aripile cu atâta grație și finețe încât rămase mută de uimire. Uitase și de cafea, și de pată, și de leagăn, și de valsul care fusese
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mută de uimire. Uitase și de cafea, și de pată, și de leagăn, și de valsul care fusese întrerupt de curiozitatea ei, când descoperise masca. Timpul parcă se oprise pe acea gingașă ființă care se așezase, fără frică, pe marginea căniței. Voia să aibă și ea curajul fluturelui. Să facă ce dorea fără să se gândească că deranjează sau că supără pe cineva. Pur și simplu să nu-i pese de urmările faptelor sale atât timp cât nu făcea rău nimănui. Așa cum nici
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ferestrei deschise. Florile din straturi, pe care le descotorosise de buruienile invadatoare, se lăsau dezmierdate de razele soarelui de primăvară. Se bucură și ea de căldura lui binefăcătoare. Terminându-și cafeaua în compania gândurilor și a soarelui și spălându-și cănița, își dădu seama că nu are nimic de făcut. În graba în care plecase nu-și luase la ea nici jurnalul, nicio carte, nimic cu care să-și ocupe timpul. Nu mai voia să meargă în explorarea pădurii care o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aceea și ajunseră repede la apartamentul Karinei. Ana o ajută pe Karina să despacheteze, îi pregăti un ceai cât acesta făcu un duș, se asigură că totul este în regulă cu prietena ei și plecă liniștită acasă. Karina își luă cănița din care ceaiul împrăștia o aromă acrișoară de fructe de pădure prin aburii care se ridicau ca într-un dans senzual spre nările ei. Nu-i plăcea ceaiul, îi amintea de spital, alte amintiri urâte ale copilăriei, dar adora parfumul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vigilența mea.” Karina își pregăti un ceai aromat și acrișor de fructe de pădure. Era singurul ceai pe care îl bea cu plăcere. Își răsfăță nările cu aroma îmbietoare, cuibărindu-se în fotoliu. Mâinile reci se încălzeau treptat la atingerea căniței fierbinți. La radio se auzea discret o melodie tristă, veche, de pe vremea adolescenței. Parcă trecuse o veșnicie de atunci. Era aceeași melodie pe care dansase cu băiatul pe care îi plăcuse încă de când îl văzuse. Timid, nu se apropia niciodată
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să ajungă. Nimic rău nu i se putea întâmpla în îmbrățișarea aceea. Plângea. După mult timp în care lacrimile nu veniseră atunci când avusese nevoie de ele. Acolo, în brațele lui, în sfârșit putea să plângă. Ana intră în cameră cu cănița de ceai aburind în mână. - Karina, ceaiul e numai bun de băut. Karina deschise brusc ochii, dezorientată. - Ai adormit? Atât de mult a durat pregătirea lui? Ana o privea nedumerită observându-i lacrimile curgându-i pe obraji. - Am adormit? - Se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
peti” crescuse cât ograda și În ea Înota Vizanti care se gudura prietenos, Cristofor Îl invita să se suie În spinarea sa cu pene roșii ca și mărgelele, Marțolea Îi arăta cu capul pe care coarnele crescuse până În salcâm, o căniță cu lapte cu multă spumă, apoi În timp ce blănița lui Sinan Pașa și mustățile Îl mângâiau, acesta sforăia iar pe cerul senin-senin se auzea zgomotul monoton al unui avion nevăzut ... Sfor, sfor! Ca prin vis o mai auzea pe Aneta zicând
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ochi cu gene lungi se măreau brusc, În timp ce ceilalți ochi, ai minții, aduceau În sufletul gingaș de copil ce copilărea, primele amintiri ale ... copilăriei sale. Ochenoaia se spălase temeinic pe mâini și mulgea vaca. Dorița a Întins către juvaer o căniță roșie cu flori albe, fără a-i spune nici un cuvânt, copilul s-a uitat Întrebător, mătușă-sa a schițat gestul examinatorului care știe dar nu vrea să spună, un clopoțel de argint a sunat și Va și-a amintit fulgerător
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
albe, fără a-i spune nici un cuvânt, copilul s-a uitat Întrebător, mătușă-sa a schițat gestul examinatorului care știe dar nu vrea să spună, un clopoțel de argint a sunat și Va și-a amintit fulgerător nobilul rol al căniței, a Întins mâna și s-a postat În fața Mamaiei: Muța-mamii! Ți-ai amintit? Ia să-ți dea bunica ta „leacu’ pentru sănătate”! Și Ochenoaia, bucuroasă de isprava lui Va, a umplut cănița cu laptele plin de spuma ce se adunase
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Va și-a amintit fulgerător nobilul rol al căniței, a Întins mâna și s-a postat În fața Mamaiei: Muța-mamii! Ți-ai amintit? Ia să-ți dea bunica ta „leacu’ pentru sănătate”! Și Ochenoaia, bucuroasă de isprava lui Va, a umplut cănița cu laptele plin de spuma ce se adunase În doniță. Copilul a sorbit cu plăcere și cu voluptatea de altă dată, apoi a mers și a mângâiat botul umed al Dumăniței, un gest nou care surprinse mica asistență, un mod
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
din senin, întinzându-mi foaia aceea. S-a așezat pe marginea patului și mă privea concentrată, îngândurată. Apoi, ca și cum și-ar fi amintit că mai avea ceva de spus despre versurile acelea, a continuat: „Știi, la Hanuca, ne amintim de cănița cu ulei care a rămas după ce grecii au profanat Templul. Era ulei de măsline, care întreținea lumina rugăciunii în Templu. Cât rămăsese nu mai putea arde decât cel mult o zi. Minune a fost că a ars neîncetat opt zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trăite; care - din auzite. și tot așa. Badea Minciună, ca bun cumpărător ce era, sta și asculta.Câte odată intervenea și el, cu câte ceva, în discuțiile multe ale acelora, mai ales ale acelora care, între timp, serviseră câte mai multe cănițe de vin fiert, și li se cam trezise pofta de depănat unele și altele, care de care mai ademenitoare. Apoi, la un moment dat, observând că se cam apropie seara, badea Minciună părăsi acea minunată adunare. O părăsi, cu o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sugestia numelui; oricît ar părea de ciudat, numele personajului eponim derivă de la Radu, în slavă cu sensul de bucuros, trecut prin formele Răducanu, Răducu, Răducăniță; cel care nu a știut să se bucure este și un vas, un recipient (cană, căniță, cănuță) în care călăuzitorul destinelor a refuzat să depoziteze virtuțile împlinirii prin bucurie, un recipiendar care nu și-a găsit redemptorul pentru că a ratat timpul propice; drama pe care o trăiește hangiul Stavrache (În vreme de război) este cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]