410 matches
-
patru zări ne trece înaintea umbrei Patria-e nesomn de poet primenită-n ambra cuvântului nerostit adăpostită în luntre de lumini a vremii când vin ploile, nesățioasele ploi... Patria-i înseninarea unui popas în care tăifăsuim coacerea ce nu cruță vremii, căpăstrul legat de hornul colibei din mijlocul lunii unde se strâng din când în când cerbii rostogolindu-se-n tine, ca-ntr-o petrecere blândă cu apă și miriști Patria-i ocol de bucium consemn la intrarea-n cetate ! Referință Bibliografică
PATRIA II de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356007_a_357336]
-
tânăr, doamnă! sunt ca un mânz fătat de-o iapă chioară, la care-au tras toți armăsarii scoși la pensie; au pus ochii pe mine, doamnă, industriașii de salamuri; prin târguri mă caută geambașii să-mi pună zăbale, doamnă, și căpăstru, doamnă, și hamuri; sunt ultimul mânz, doamnă, și n-am gustat încă ovăzul și nici nu știu dacă am nechezat până acum de atâta verdeață; am sângele curat și flămânde mi-s buzele, de lapte curat, încă nu-s înțărcat
SUNT TÂNĂR, DOAMNĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354859_a_356188]
-
sârba Un gitan cântă din drâmbă Iar un altul dintr-un hârb, a Meșterit vreo două tobe Capul lui plin de idei Și aduse pentru probe, Bate... până ies scântei! În zadar priviți la miri Că le-a pus soarta căpestre Se bat socrii din priviri Și se-njură-n gând de zestre! În sfârșit se pune masa Și ne vin bucatele la nas Cu mirosul care umple casa Și lipsește... cât a mai rămas! Bate vânt de Himalaya Prin sarmale
NUNTA de ION UNTARU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355333_a_356662]
-
Biserica e-a lui Iisus În care nu vă văd intrând Ci în afara porții stând Cu vorbe care le-ați mai spus Mai multă zarvă decât zestre Mereu tot mai săraci în rod Că simbriașii lui Irod Dansează pururi în căpestre Despre voi Apostolul a zis: Cine nu-i de-al nostru pleacă La curți străine să petreacă Fiecare-n spate c-un abis Decât să fiți ai nimănui, Vă-ntoarceți. Dumnezeu primește Pe-acela care se căiește Și-i știe
MAI MULTĂ ZARVĂ DECÂT ZESTRE de ION UNTARU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356954_a_358283]
-
din mai 1940 PANORAMĂ Vraciule înfricoșat surd, olog și gușat arată-mi comorile tale înalte, pătrate, ovale. De câteva zeci de ani vinzi minuni pe gologani dragoste, noroace, blesteme, care modeste, care cu steme. Poate ai aur, poate ai rubine, căpestre, ogoare, albine sandale ca Petre Schlemil ori alt obiect mai util. Dă-mi-le pe toate mie pentru o imensă filotimie, pentru ca să cumpăr cojoace la toți puii care ies din găoace. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 și în
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
de pucioasă și fiere, Îngerul negru va strânge din bot Gândind la edenica miere. Așa voi străbate eternitatea Cu păcatul, cu răutatea. Așa voi flămânzi În fiecare zi. ----------------------------------------------- Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 8 din martie 1944 PAȘTE Lepădați căpestrele Deschideți ferestrele Să intre binecuvântarea Cât Golgota, cât zarea. Am fugit de pe cruce Cu picioarele năuce Și-am venit înapoi Să vă dau anafura vieții d’apoi. Să fiți cuminți toți Miniștri, cerșetori și idioți; Cu roua, cu deșertăciunea Faceți
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
lătrau ca niște cățele înfuriate peste noi. Și s-au amestecat toate, soldați, cai, căruțe, tunuri, puști, mașini...Când am privit mai atent, Donul se înroșise de sângele nostru... Eu am avut noroc cu carul...Am apucat un cal de căpăstru și am intrat în apele Donului... Dintrodată mi-a înghețat sufletul în mine, apa era rece și m-a înfierbântat, parcă m-a trezit odată dintr-un somn adânc...M-am agățat de coama calului și am trecut înot Donul
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
am mirat cum putea el să facă totul cu mâna stângă, încercam și eu dar nici apă nu puteam să beau cu cana în stânga, o vărsam pe mine, pe jos, pe când el mânca, bătea coasa, ascuțea sapa, închidea cataramele de la căpestre doar cu stânga, în ochii mei era un vrăjitor, mai ales iarna, când pe masa de croit întindea blăni de oaie pe care desena linii cu creionul chimic, tăia, cosea cu ață de fitil trasă peste un ghem de ceară
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
și rit. se-aude un fluier pe dulcele plai, se vede ieșind firul ierbii, sub umbrele-adânci de stejari se-adapă-n izvoare reci cerbii. fetele culeg floarea-reginei, având în ochi azururi alpestre se-ntorc izvoarele din povești, cu flăcăi și cai de căpestre. o, primăvara mea luminoasă, cu adieri de aer parfumat, bine-ai venit, fată frumoasă, dintr-un tărâm îndepărtat. duminică, 8 martie 2015 Referință Bibliografică: Primăvară / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1529, Anul V, 09 martie 2015
PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353684_a_355013]
-
străin care mi-a poposit, o clipă, pe retină .- Deși mieroasă, nu vreau să pactizez cu ea, în ruptul capului!. Nu vreau să mă las furată de farmecele -i îndoielnice nici să-i accept hățurile. Chiar dacă-s de argint! Fără căpestre! Azi am de gând să-mi deșeuez caii. să le dau jos căpestrele, să nu-i mai țesăl! să-i las să-și aleagă pajiștea, și nici măcar să nu-i supraveghez când pasc. Doar să-i privesc și să mă
POEME de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353717_a_355046]
-
să pactizez cu ea, în ruptul capului!. Nu vreau să mă las furată de farmecele -i îndoielnice nici să-i accept hățurile. Chiar dacă-s de argint! Fără căpestre! Azi am de gând să-mi deșeuez caii. să le dau jos căpestrele, să nu-i mai țesăl! să-i las să-și aleagă pajiștea, și nici măcar să nu-i supraveghez când pasc. Doar să-i privesc și să mă-mbăt de libertatea coamelor fluturate în vânt și de ropotul copitelor înspre sălbăticie
POEME de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353717_a_355046]
-
de la pământ, apoi luă desaga cu cozonacii și pasca făcute ferfeniță, adună și pușcociul de pe jos și intră în casă. Spășit, moșul urcă la deal să prindă iapa, îmbiind-o cu blândețe și cu vorbe de împăcare. O prinse de căpăstru, o luă la vale, și se îndrepta amărât spre casă. Toată acea pățanie a fost văzută de vecinul gard în gard al lui Costan, unul Ilia Polec, un hâtru și jumătate. Se prăpădea de râs văzând cele întâmplate vecinului său
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
Acasa > Poezie > Familie > CALUL Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 570 din 23 iulie 2012 Toate Articolele Autorului ,, C A L U L” Mai pune-mi căpăstrul și lasă-mă-n brazdă, Nu-mi trebuie băț la,,heirup”. . . Și lasă-mi mâncare mai multă la gazdă, Mai trag, până ștreangul îl rup!. Nu-mi trebuie hățuri, nici bici pe spinare, Nici ,,sfinți” ce din umbră, pândesc. Mi-
CALUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354579_a_355908]
-
pot, din adânc mulțumesc! Dar știu că mai mult, nu pot face, Muncesc, pentru voi, cât trăiesc!. Fiți siguri, cât ,,Calul” trăiește, Chiar dacă mai doarme-n picioare, La voi ne-ncetat se gândește Și trage mereu, până moare!. Mai pune-mi căpăstrul și lasă-mă-n brazdă, Mai trag, până ștreangul îl rup! . . . =27 SEPTEMBRIE 2002= Referință Bibliografică: CALUL / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 570, Anul II, 23 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile
CALUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354579_a_355908]
-
acareturi, bunicul s-a răsucit încet, mustăcind, l-a fixat oarecum distrat, cu gândul la altceva și l-a întrebat: - A fost cuminte Bătrâna, nepoate? - Da, bunicule! N-am pomenit un cal mai cuminte ca ea... Am dus-o de căpăstru cum ai zis matale. Cred că poate merge și singură, bunicule... - Nu! Să n-o lași singură niciodată. - Da, bunicule! Cum s-o las singură? Îmi este drag să merg cu ea. Mă mai lași s-o duc la păscut
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
a înțeles că ea este legată de o creangă puternică crescută aproape împletit cu o alta dintr-un trunchi ce fusese cândva viguros. Acum era tăiat la două palme mai sus de acele crengi gemene. Lanțul cu belciug prins de căpăstru și înfășurat pe gâtul animalului se desfăcuse și se înțepenise între acele lemne ca într-o menghină. Bătrâna l-a simțit aproape și a încercat să-și întoarcă botul pentru a-l vedea pe băiat. Nu a reușit prea mult
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
ei mari și blânzi, i-a vorbit: - Este destul de târziu. Bunicul te va certa. Este și el îngrijorat... - Da! Ai dreptate, căluțul meu drag. Să mergem! a zis Tudorel și a apucat hotărât de belciugul din capul lanțului, trăgând de căpăstrul Bătrânei. Să stai aproape de mine, să nu se mai întâmple vreun necaz. Ai auzit? Bătrâna n-a răspuns. A dat din cap în semnul acela de aprobare al oamenilor, și-a scuturat tot trupul cu putere, și-a învârtit coada
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
coada cât a putut să cuprindă și a scuturat scurt din picioare. Un stol întreg de muște a fost proiectat prin frunziș și puține au scăpat cu viață. Băiatul a înțeles că se opune să o ducă așa, trasă de căpăstru și a dojenit-o: - Ba, nu! Vei merge cuminte după mine. Nu vreau să te mai rătăcești. Vezi bine ce se poate întâmpla. Bătrâna a nechezat ușor a aprobare și l-a urmat cuminte. Băiatul ținea lanțul strâns în mâna
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
stele să spargă al poveștilor pistil. Poetul, ram de gând și braț divin, culege din metafore omizi, iar pentru el, tăcerea e destin, cu umbra unei palme îl ucizi. Poetu-n sinea sa e falnic râu și nicidecum comoară sau uneltă. Căpăstrul lui, și-n toate, dulce frâu, e PURITATEA GÂNDULUI, cea zveltă! Janet Nică Referință Bibliografică: CITEȘTE ȘI VEI VEDEA CĂ POEȚII SUNT,DAR NU EXISTĂ / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi
CITEŞTE ŞI VEI VEDEA CĂ POEŢII SUNT,DAR NU EXISTĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357203_a_358532]
-
stele să spargă al poveștilor pistil. Poetul, ram de gând și braț divin, culege din metafore omizi, iar pentru el, tăcerea e destin, cu umbra unei palme îl ucizi. Poetu-n sinea sa e falnic râu și nicidecum comoară sau uneltă. Căpăstrul lui, ... Citește mai mult CITEȘTE ȘI VEI VEDEACĂ POEȚII SUNT, DAR NU EXISTĂPoetul, copt de gând, e suveran,miroase-a clorofilă de departe.Cu luna de pe cer contemporan,privighetori plantează-n zări de carte.Poetul, plin de muguri, mulge odasătulă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
praștia în stelesă spargă al poveștilor pistil.Poetul, ram de gând și braț divin,culege din metafore omizi,iar pentru el, tăcerea e destin,cu umbra unei palme îl ucizi.Poetu-n sinea sa e falnic râuși nicidecum comoară sau uneltă.Căpăstrul lui, ... XVII. ODĂ,VODĂ, MODĂ, de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012. ODĂ, VODĂ, MODĂ Fir-aș al prafului, tunde-mi-ar Vorbirea zulufii tăcerii, fir-aș lovit de o stea, de al blândeții tril
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
că trăgeau la ogoarele de trifoi și lucernă. Nu era ușor să stăpânești cei 20 cai ai brigăzii, dar de foarte multe ori nu ne făceau probleme. Liderul grupului de cai era armăsarul Cezar, pe care dacă îl duceai de căpăstru era docil și ascultător. Dacă duceam caii liberi, Cezar conducea grupul, iar ceilalți cai nu îndrăzneau să se contreze cu el, căci era un armăsar bine făcut și foarte aprig. La pășune totul decurgea normal până după miezul nopții, când
ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357671_a_359000]
-
acest lucru făcea ca miei să aibă carnea mai gustoasă. Dacă pasc iarbă, deja carnea începe să miroasă a oaie, decretau bătrânii satului. În timpul școlii în vacanțe trebuia să-l ajute pe tatăl său la câmp, mergând cu calul de căpăstru la prășitoare, la plug, sau în alte munci mai ușoare, uneori trebuia să absenteze de la școală, să meargă pe câmp, cu tatăl lui. Seara se ducea bătrânul cu sticla cu vin la subțioară, la învățătorul Spânoche sau la directorul Rusescu
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
se dădu jos de pe iapă și mă pofti să urc pe spinarea animalului. Mare bucurie pentru mine! Neîndemânatic, încerc să urc pe scări, pe spinare. Sunt ajutat. Trebuia să mă țin de hreava animalului, dar să am grijă și de căpăstru. Iapa se porni la deal. Cum panta era mare și eu stăteam pe șa puțin răsturnat, cu capul pe spate, eram gata-gata să cad. Mișcările crupei animalului mă dezechilibrau cumplit, simțeam că mă voi prăbuși din clipă în clipă. Am
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
rog un lucru, să nu mâni tare iapa, e bătrână, are respirație grea! îl preveni Ilia, nu prea convins că face bine. - N-aveți grijă, pani Polec! Merg încet cu ea! îl asigură. Băiatul luă cu multă delicatețe iapa de căpăstru și porni la drum, mergând pe jos, până ieși pe uliță. Apoi, când se văzu la drumul mare, cel de remorci, îndrăzni să urce pe șaua de pe spinarea animalului. Nu era deloc obișnuit să călărească, dar, după vreo doi kilometri
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]