425 matches
-
propulsarea istoriei noastre și a personalităților României în doctrine care generează umilirea lor, distorsionarea adevărului despre ele, conturându-se pregnant o mitizare a răului, pe o cale inversă valorii, conflictuală și bezmetică, a scufundării valorilor României în defăimare în tagma căpcăunilor neamului românesc. Într-o atmosferă în care palpită dezbinarea, ura și ațâțarea la ură, asistăm la încercarea infestării spațiului public cu jigniri, acuze, insulte, la adresa elitelor. Ce poate dovedi o notă a dezechilibrului uman, mai mult decât această încercare de
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
m-atace! Așa am un chef să-i pocnesc! Și Mărțișor se ridică în picioare, făcând salturi uriașe și icnind, răsucindu-se, dând din picioare, așa cum văzuse la căpitanul Foc Nestins. - Fă karate, nene, fă karate! râdea în hohote Norocel. Căpcăunii Cap Pătrat se alertară și începură să tragă jeturi de raze în năbădăiosul luptător: - Potolește-te, bă, potolește-te, că te sfârtecăm! Vrei să ne superi? - Nu, puișori, vreau să vă zdrobesc capetele alea pătrate cu ochi bulbucați! le spuse
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
bă, potolește-te, că te sfârtecăm! Vrei să ne superi? - Nu, puișori, vreau să vă zdrobesc capetele alea pătrate cu ochi bulbucați! le spuse Mărțișor, făcând salturi uriașe prin aer. - Liniștește-te, mă, nenorocitule, că te fac scrum! zise șeful căpcăunilor care era speriat. Îngrijorat, strigă la ceilalți căpcăuni: - Mergeți la căpitanul Foc Nestins să ne spună ce facem cu zurbagii ăștia! Doi căpcăuni alergară disperați până în sala tronului, anunțând că prizonierii s-au răsculat. Tocmai atunci intră și furiosul împărat
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
ne superi? - Nu, puișori, vreau să vă zdrobesc capetele alea pătrate cu ochi bulbucați! le spuse Mărțișor, făcând salturi uriașe prin aer. - Liniștește-te, mă, nenorocitule, că te fac scrum! zise șeful căpcăunilor care era speriat. Îngrijorat, strigă la ceilalți căpcăuni: - Mergeți la căpitanul Foc Nestins să ne spună ce facem cu zurbagii ăștia! Doi căpcăuni alergară disperați până în sala tronului, anunțând că prizonierii s-au răsculat. Tocmai atunci intră și furiosul împărat. Când auzi cumplita veste de la căpcăuni, chemă urgent
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
spuse Mărțișor, făcând salturi uriașe prin aer. - Liniștește-te, mă, nenorocitule, că te fac scrum! zise șeful căpcăunilor care era speriat. Îngrijorat, strigă la ceilalți căpcăuni: - Mergeți la căpitanul Foc Nestins să ne spună ce facem cu zurbagii ăștia! Doi căpcăuni alergară disperați până în sala tronului, anunțând că prizonierii s-au răsculat. Tocmai atunci intră și furiosul împărat. Când auzi cumplita veste de la căpcăuni, chemă urgent pe generalii Rază Fierbinte și Vânt Fierbinte, poruncindu-le: - Mergeți amândoi și lichidați-i! Să
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
la ceilalți căpcăuni: - Mergeți la căpitanul Foc Nestins să ne spună ce facem cu zurbagii ăștia! Doi căpcăuni alergară disperați până în sala tronului, anunțând că prizonierii s-au răsculat. Tocmai atunci intră și furiosul împărat. Când auzi cumplita veste de la căpcăuni, chemă urgent pe generalii Rază Fierbinte și Vânt Fierbinte, poruncindu-le: - Mergeți amândoi și lichidați-i! Să-i faceți pulbere! Năbădăioasele matahale atâta așteptară, că se buluciră în pas alergător spre cuptoare. Când se deschise ușa 666, se făcură val-vârtej
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
în țeasta fălcosului de Vânt Fierbinte, care se rostogoli până la ușă, cu sângele șiroind din orbitele ochilor. Se mai răsuci o dată și izbi cu sete în țeastă și pe Rază Fierbinte, care văzu stele verzi, rostogolindu-se de-a berbeleacul. Căpcăunii Cap Pătrat o luară la fugă înspăimântați. Mărțișor alergă după cele două namile și începu să le lovească cu mâinile și picioarele. Aceștia nu mai reușeau să-și mai apere fața cu mâinile, iar loviturile lui Mărțișor erau neiertătoare. Căpățânile
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
praf, Măria Ta, scrum îl fac! Se umflă, turbă și începu să arunce în jur jeturi de flăcări și raze ucigătoare. Pocnea, urla, sufla, trosnea, bubuia, într-o atmosferă apocaliptică, înfricoșătoare. În vremea asta, Mărțișor se plimba fălos pe lângă cuptoare, căpcăunii Cap Pătrat fugind speriați din calea lui. Norocel chihotea în cârca lui: - I-ai făcut praf, nenicule, zob i-ai făcut! Ce m-am distrat! - Auzi, tu? Dă-te jos din cârca mea! M-am săturat să te mai duc
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
-i vreo împărăție!... N-avură timp nici să clipească, Nici vorbă să se dumirească.. Că fost-au prinși și duși pe dată Și-unde credeți c-au ajuns? La fată! Dar, lângă ea... ce pot să spun... O namilă de Căpcăun!!! Era stăpânu-atotputernic Și toți îl ascultau smerenic! Dădu poruncă, de pomi argintați, Să fie, cei intruși, bine legați!! Cum de-i văzu mezina-surioară Credeai că se născuse-a doua oară! S-au sărutat, de-mbrățișat nu prea Căci ei aveau la
TREI, DOAMNE, ȘI TOȚI... PATRU ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363371_a_364700]
-
pentru poemele lui Ionel Zeană: Ieșim ca niște cârtițe din hruba/ În care picuri grei de apă cad./ În fața porții ne așteaptă duba/ Să ne transporte undeva-n alt iad.// Și, înșfăcându-ne cu lăcomie,/ Ne-nghite duba ca un căpcăun./ În tot orașu-i liniște pustie/ În noaptea asta tristă de Crăciun.// Sub streașină cu țurțuri și cu vată/ Nu mai vibrează glasuri argintii./ Dintr-o copilărie-ndepărtată/ Răsună-n noi colindele târzii.// Nu-și mai vestește nimeni bucuria/ Că S-
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
și Norocel se zăreau ca două fantome, năluci agitate ce se mișcau de colo-colo prin ceața alburie. Strigau disperați, dădeau cu pumnii în pereții cuptorului și erau într-o permanentă mișcare. Peisajul acesta îi dădu fiori căpitanului Foc-Nestins, care ordonă căpcăunului din zona apropiată: - Ce te holbezi? Scoate-i imediat din cuptor! Căpcăunul execută, apăsând butoanele care deschideau ușa cuptorului. Mărțișor și Norocel țâșniră afară din cuptor. - În sfârșit, eliberați! răsuflă ușurat Norocel. - Am ordin să vă duc la Majestatea Sa
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
de colo-colo prin ceața alburie. Strigau disperați, dădeau cu pumnii în pereții cuptorului și erau într-o permanentă mișcare. Peisajul acesta îi dădu fiori căpitanului Foc-Nestins, care ordonă căpcăunului din zona apropiată: - Ce te holbezi? Scoate-i imediat din cuptor! Căpcăunul execută, apăsând butoanele care deschideau ușa cuptorului. Mărțișor și Norocel țâșniră afară din cuptor. - În sfârșit, eliberați! răsuflă ușurat Norocel. - Am ordin să vă duc la Majestatea Sa, Soare-Împărat! se repezi la ei Foc-Nestins. Mărțișor și Norocel rămaseră cu gura
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
salvatoarea noastră. Iar norii m-au învăluit și m-au purtat până în Grădina Fericirii Veșnice. - Hei, vrăjitor viclean, cum vrei să-ți cred minciunile sfruntate? Prin vrăji ți-ai făcut sclavi toți norii. Cum oare ai adormit paznicii grădinii, agerii căpcăuni ai mei? De astea n-ai spus nici o vorbă! Dar faptul că ai vrăjit-o pe prințesă, de asta nu spui nimic? - Dimpotrivă, prealuminate, cu frumusețea ei prințesa m-a vrăjit! Văzându-i chipul îngeresc, eu de ea m-am
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
Cum poruncește Măria Ta! Vom lupta în ordinea ce-ați dat! strigară voinicii luptători înfierbântați de ură. Să-ncepem lupta chiar acum! - Nu acum, mai așteptați! îi potoli împăratul, ridicând mâna. Duceți prizonierii la cuptoare și-i lăsați în paza căpcăunilor. Până atunci ne mai gândim, mai chibzuim. Soldații din gardă înșfăcară pe Mărțișor și pe Norocel, cu toată împotrivirea lor disperată și țipetele lui Norocel. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-12 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1499, Anul
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
propulsarea istoriei noastre și a personalităților României în doctrine care generează umilirea lor, distorsionarea adevărului despre ele, conturându-se pregnant o mitizare a răului, pe o cale inversă valorii, conflictuală și bezmetică, a scufundării valorilor României în defăimare, în tagma căpcăunilor neamului românesc. Într-o atmosferă în care palpită dezbinarea, ura și ațâțarea la ură, asistăm la încercarea infestării spațiului public cu jigniri, acuze, insulte, la adresa elitelor. Ce poate dovedi o notă a dezechilibrului uman, mai mult decât această încercare de
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
se revărsase peste roua ierbii și Veronica fugea ca nebuna desculță prin iarba umedă, avea o rochiță albă de borangic și fugea ca un îngeraș printre lăstăriși. „Maicăăă, o striga mama Ana, să nu te rătăcești că pe-aici sunt căpcăuni!” „Și cum sunt căpcăunii, mamă?” - întreba ea plină de naivitate. „Nici oameni, nici fiare!” - glumea mama Ana. Dar Veronicăi nu-i era frică, a luat-o prin pădure, culegând florile ei îndrăgite și cântând: Albăstrele, viorele / Precum lacrimile mele, / Udându
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
ierbii și Veronica fugea ca nebuna desculță prin iarba umedă, avea o rochiță albă de borangic și fugea ca un îngeraș printre lăstăriși. „Maicăăă, o striga mama Ana, să nu te rătăcești că pe-aici sunt căpcăuni!” „Și cum sunt căpcăunii, mamă?” - întreba ea plină de naivitate. „Nici oameni, nici fiare!” - glumea mama Ana. Dar Veronicăi nu-i era frică, a luat-o prin pădure, culegând florile ei îndrăgite și cântând: Albăstrele, viorele / Precum lacrimile mele, / Udându-mi cărările, / Deschizându-mi
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
parcă o zână cu rochița ei albă, o zână din poveștile ei de copilă... Deodată se auzi o voce de bariton: „Ce-i cu tine aici, fetițo, pe teritoriul meu?” „Dar cine ești tu?” - întrebă ea cu curaj. „Eu sunt căpcăunul!” - se auzi vocea lui și i se păru că mișca și trunchiurile copacilor. „Avea dreptate mama că pe-aici sunt căpcăuni!” - se gândi ea. Voia să-l vadă, dar nu se vedea... Și era noapte, și erau stele, și era
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Ce-i cu tine aici, fetițo, pe teritoriul meu?” „Dar cine ești tu?” - întrebă ea cu curaj. „Eu sunt căpcăunul!” - se auzi vocea lui și i se păru că mișca și trunchiurile copacilor. „Avea dreptate mama că pe-aici sunt căpcăuni!” - se gândi ea. Voia să-l vadă, dar nu se vedea... Și era noapte, și erau stele, și era lună, și adia vântul și băteau clopotele de vecernie și dinspre mânăstiri venea miros de tămâie și glas de călugărițe care
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
luciferian al lui Toma Nour și al lui Poesis, actrița-subretă care juca în Norma de Pucini... dragostea dintre ei... și scenele teribile de luptă cu honvezii.... Era poate ilustrarea acelor pagini cu moara luată de apă arzând în flăcări... De căpcăun tot nu scăpase, de acolo de pe o stâncă, deodată s-a aruncat într-un hău; aluneca undeva în gol și golul nu se mai termina, se ducea plutind ușor cu niște aripi mari de ceară ca un Icar hăituit de
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
se mai termina, se ducea plutind ușor cu niște aripi mari de ceară ca un Icar hăituit de demoni... Se trezi din visul ei și privi în jur, era liniște; singură în cupeu, medită la visul ei, cine era acel căpcăun care-i înfiorase copilăria?, citea Schiler, cartea îi căzuse din mână când adormise, o ridică ușor și începu s-o răsfoiască... CAP.14 După plecarea Veronicăi din Viena, Eminescu rămase parcă într-un pustiu, evită să se mai întâlnească cu
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
în: Ediția nr. 485 din 29 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Nu, nu vreau să știi ce tare mă dureau vorbele tale Când eu îți ofeream o floare, tu-mi vorbeai urât de tot, M-ascundeam să nu te văd, căpcăun, fugeam la vale Mă-ntrebam de-s sănătos de-ți suport aceste toane. Cred că nu, dar întrebarea e de ai cumva vre-o jenă? Și acuma știu că nu, nu ai deloc! Stăteam noaptea la taclale să-ți sărut
NU,DELOC! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362039_a_363368]
-
moarte 6. La capătul suferințelor nu le mai rămăseseră Brâncovenilor decât sufletele din ei, nu le mai rămăsese decât nemurirea, căci trupul se pierdea în hăul veacurilor. Au căutat călăii să le smulgă și sufletele, dar de data aceasta hidosul căpcăun n-a avut nicio șansă. Istoricul francez M. Mignot susține că muftiul le obținuse grațierea cu condiția ca venerabilul voievod să treacă la mahomedanism. Voievodul, încă în veac, ca și fiii lui au rămas constanți în credința lor „și apărură
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
zi-ntr-alta Că schimbarea de la Malta Când o vezi pe îndelete, Ne-a adus ea libertatea: Neputința și tăcerea Lăsând altora averea Care-au invadat cetatea! Sub același așternut Cu aceleași gânduri vechi Noaptea-mi țiuie-n urechi Hulpav căpcăunul slut. Referință Bibliografică: Gânduri, gânduri / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 358, Anul I, 24 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
GÂNDURI, GÂNDURI de ION UNTARU în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350964_a_352293]
-
oglinzi Aduna pe rând tristeți În acele dimineți Mâna când voiai să-ntinzi Domnule jandarm, un strop De dreptate să-mi fi dat Poate mi-aș fi lepădat Într-un cui bătrânul clop Două degete pădurea Ridicase la un semn Căpcăunul cel nedemn, Muta mlaștinile-aiurea Bat în lume tobele S-a încins praful de pușcă Vin dulăi străini și mușcă Magistrații, robele Muezinul întârzie La scos vorbele din fes Și la vremea de cules Vânturile reci adie Amândoi atunci tăcum Uscau
USCAU FLĂCĂRILE VATRA de ION UNTARU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356293_a_357622]