2,573 matches
-
de artă, performance. “Lumea nu este ce pare a fi- un ghid jucăuș prin artă contemporană” se folosește de jocuri tactile, de mișcare, descoperire și interpretare pentru o lume în care avioanele se pot pescui cu cârlige aurii, lupii și căprioarele trăiesc în același spațiu, femeile caută secretul fericiriii printr-un dans ritualic cu maturi, iar casă maramureșană devine un ghem de povești despre familie și sat. Programul se încheie cu un atelier în care copiii realizează instalații de artă în jurul
Goana după cunoaştere- oferta de programe educative Da' De Ce [Corola-blog/BlogPost/98824_a_100116]
-
casei? - Am să țin cont de acest lucru. Ne întâlnim mâine la liceu și mai vorbim. Acum mă grăbesc. Ne-am luat cu vorba și uite cât este ceasul! La revedere. Întinse mâna scoasă din mănușa fină din piele de căprioară, pentru a-și lua la revedere. Condurache i-o sărută galant, iar Getuța, cum o dezmierdase Sebastian, îi întinse obrazul pentru a se săruta ca între doi buni prieteni ce se bucuraseră unul de prezenta celuilalt timp de două ceasuri
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384084_a_385413]
-
Pe un pătuț doi arici mititei, cu țepi mici, mici, stăteau cuminți așteptând-o pe mămica lor. - Hai micuților, să vedeți ce v-am adus de mâncare! O mulțime de bunătăți. Aici aveți siropel de arțar, mi l-a dat căprioara, vecina noastră. Aici avem pâinișoare de brusture, mi le-a dat șoricelul cel viteaz. Și încă o bunătate, mare, mare.! Miere ! mă împiedicasem de o tulpină de floare- clopoțel, și o albinuță, o doamne ce harnică era, mi-a adus
FRUMOASA DIN PĂDUREA NEADORMITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384236_a_385565]
-
Ai visat ursuleț, continuă ea, zâmbind șăgalnic. Nu există nimic după moarte, doar întuneric și un vid inconștient etern. Se ridică din pat, își îmbrăcă pe trupul gol halatul ei rozaliu de casă, după care se îndreptă cu pași de căprioară spre baia apartamentului, aruncându-mi o privire scurtă înainte de a închide ușa. - Prostuțule, mai apucai eu să prind din zbor, înainte de-a auzi cum femeia dădu drumul apei în cabina de duș. M-am ridicat și eu din pat
FRÂNTURI DIN IUBIRILE PE CARE LE LUĂM CU NOI DINCOLO (PARTEA A NOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384228_a_385557]
-
Ai visat ursuleț, continuă ea, zâmbind șăgalnic. Nu există nimic după moarte, doar întuneric și un vid inconștient etern. Se ridică din pat, își îmbrăcă pe trupul gol halatul ei rozaliu de casă, după care se îndreptă cu pași de căprioară spre baia apartamentului, aruncându-mi o privire scurtă înainte de a închide ușa. - Prostuțule, mai apucai eu să prind din zbor, înainte de-a auzi cum femeia dădu drumul apei în cabina de duș. M-am ridicat și eu din pat
FRÂNTURI DIN IUBIRILE PE CARE LE LUĂM CU NOI DINCOLO (PARTEA A NOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384228_a_385557]
-
cei de la Top Gear mi-au dat o mașină stricată. O mașină care n-are decât două opțiuni: “oprită” sau “peste 100 km/oră”. Cu 50 la oră pur și simplu nu știe să meargă. La 120-130, zburdă ca o căprioară pe câmpii și o simți că e în elementul ei, dar când vede semnul de intrare în localitate și restricția “70″, se deprimă și începe să tragă de timp, ca la fotbal. Iei piciorul de pe accelerație, ea-nimic. Cu greu, își
Cum am cărat murături cu Mini Myfair by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18207_a_19532]
-
faptul că bărbații sunt obsedați de „mare“ și „mult“. Dacă intri cu el într-un magazin și-i propui să probeze un tricou mărimea L, o să se uite la tine jignit și o să-ți spună, cu un aer superior, de căprioară rănită (da, există genul ăsta de expresie, dar numai bărbații o pot aborda): „Cum să probez ăsta? Tu te-ai uitat la el cât e de mic și la mine cât de MARE sunt???“ CONTINUAREA AICI.
Marele e noul mic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18513_a_19838]
-
blondului păr - arămiu, să zburde iară ! Să prindă putere ! Să cânte un nou Porumbescu și Enescu ! Să colinde iară pe dealuri, munți și văi, poezia lui Eminescu ! Să revină la viață și să trăiască în veci, Labiș cu a lui Căprioară ! Și stă și așteaptă la poarta țării, frumoasa Bucovină, cu oameni harnici, strălucind de inteligență, de inventivitate. Voi munților ! Strigați voi țării ! Ne-ați răpit și bruma de industrie , de posibilitatea de a câștiga un ban cinstit A ajuns Bucovina
LAA POARTA NORDULUI DE RĂSĂRIT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383745_a_385074]
-
SĂ ÎMPRUMUT CULOARE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului SĂ ÎMPRUMUT CULOARE Vreau să împrumut culoare, Din ochii tăi albaștri de cicoare, Să lăsăm privirea ca să zboare, Prin munți ca sprintene căprioare, Prin zăpezi de culori bălăioare, Care alimentează limpezi izvoare. Îmi plimb privirea prin ceruri albastre, Pe unde umblă doar gândurile noastre, Visul nostru să nu se oprească în astre, Să ne retragem pe al iubirii suport, Să-ți descriu tabloul
SĂ ÎMPRUMUT CULOARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380218_a_381547]
-
Circumferința sa are 11 metri, iar dacă ar fi tăiat, cei 180 de metri cubi de lemn rezultați ar încăpea în două camioane de mărime medie. Stejarii milenari de la Ivenack au rezistat de-a lungul timpului și datorită parcului de căprioare creat în secolul al XVIII-lea. În anii 1900 mai existau 11 stejari milenari, iar acum mai sunt doar șase. Alături de acești șase stejari mai sunt câțiva „mai tineri“ - cu vârste cuprinse între 300 și 500 de ani. Polițistul-primar din
Un român a fost ales primar în Germania [Corola-blog/BlogPost/94200_a_95492]
-
dreptul nociv, generator de rătăcire. Din perspectiva celor afirmate mai înainte și susținuți de consistența demersului auctorial din ,,Poemele ființei’’ (Ed. Art Creativ, București, 2015, format A5, 172 de pagini), avem temeiuri să afirmăm că Mariana Didu a avut temeritatea căprioarelor care pornesc în căutarea tigrilor, cum glosa Constantin Noica pornind de la constatarea că: Oriunde mergi, înăuntrul limbii, mergi cu ea cu tot și te lovești de propriile ei praguri. Ai vrea să vezi cuprinsul limbii, dar te cuprinde și te
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
am aterizat în capitala provinciei Manitoba? Să aștept bagajul, sau să plec la drum? Foarte amabil, salariatul de la ghișeul bagaje pierdute al companiei Air Canada, m-a sfătuit să nu conduc noaptea, deoarece toamna sunt multe animale pe șosea - cerbi, căprioare, urși, lupi și chiar elani (moose în engleză sau original în franceză). Câte accidente cu animale nu am văzut în periplurile mele prin America și de câte ori nu am evitat în ultima secundă impacturile cu ele! Problema aceasta este serioasă în
Să ne cunoaştem patria… Canada (Călătorie la Thompson, Manitoba) [Corola-blog/BlogPost/93570_a_94862]
-
avut timp de admirat și fotografiat gâsca și am continuat drumul. Aproape 600 de kilometri, nu am mai văzut decât păduri, lacuri și râuri. Animalele sălbatice nu mi-au prea ieșit în cale, așa cum mă așteptam. Am văzut numai câteva căprioare, două vulpi, un lup (sau coiot) rătăcit de haită și multe, multe prepelițe. Traficul a fost foarte redus pe această șosea cu numărul 6, am mers zeci de kilometri fără să întâlnesc nicio altă mașină. Pare o mare risipă de
Să ne cunoaştem patria… Canada (Călătorie la Thompson, Manitoba) [Corola-blog/BlogPost/93570_a_94862]
-
să îl ajute să le crească pe fete cât mai frumos. Așadar, prințesele erau atent îngrijite și protejate de fiecare suflare de pe tărâmul Albastru. Toate bune, dar iată că, într-o zi, feciorul Împăratului Galben, plecat la vânătoare, urmări o căprioară cu atâta înverșunare, încât nu-și dădu seama când intră în pădurea deasă, albastră, de la marginea Împărăției Galbene. Pe când se pregătea să tragă o săgeată în animalul încolțit într-un pâlc de scaieți, în fața lui apăru o fată frumoasă ca
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
albastră, de la marginea Împărăției Galbene. Pe când se pregătea să tragă o săgeată în animalul încolțit într-un pâlc de scaieți, în fața lui apăru o fată frumoasă ca o zână, strigând: - Stai, nu trage! Prințul scăpă arcul din mână. Fata prinse căprioara pe după gât, îi șopti ceva, o sărută pe botic și o eliberă. - Heeii, strigă prințul, ce faci? E vânatul meu! - E pădurea mea, îl înfruntă fata. Abia atunci Prințul Galben băgă de seamă că, în jurul său, copacii erau albaștri, florile
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
floarea florilor, Cu aspect multicolor și un parfum mirositor, Mai există o doamnă care, are o mare asemănare, Cu această frumoasă floare și e deschisă la culoare, Ea, CAMELIA se numește și pe toți ne uimește, Cu corpul ei de căprioară și-i de o frumusețe rară. Referință Bibliografică: Camelia, regina florilor / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ilie Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CAMELIA, REGINA FLORILOR de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382161_a_383490]
-
Internațional Dinu Lipatti la Sinaia, în 1990. Textul, bogat în informații inedite, este redactat în limba italiană. Doamna profesoară Maria Margareta Labiș, sora poetului Nicolae Labiș, relatează într-o evocare emoționantă , Istoria unui manuscris. Este vorba de manuscrisul poemului Moartea căprioarei. Răsfoind mai departe revista intrăm în culisele discuțiilor privind apărarea teritoriului european dintre Prut și Nistru. Textul este semnat de domnul colonel (r) dr. Ion Petrescu, fondatorul Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică, și este inspirat de discuțiile pe această
CRONICA TIMPULUI Nr. 11 / decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/93152_a_94444]
-
Veronica Porumbacu, Nina Cassian, A. E. Baconsky, Alexandru Andrițoiu și mulți, mulți alții, victime postume ale unui oportunism deșănțat. Nimic sau aproape nimic nu rezistă din poezia publicată până prin 1960, nici un volum întreg, numai poeme izolate, cum ar fi Moartea căprioarei de Nicolae Labiș și, eventual, ceva din poezia lui Geo Dumitrescu, un poet supraevaluat și atunci, și, în mod ciudat, și astăzi. După 1960 vin poeții generației '60 și balanța estetică se schimbă în favoarea altui mod de a scrie poezie
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
Iași, a expus în ultimii ani la Galeriile de Artă Eleusis și la târgurile de carte Librex volume cu coperte de lemn și de aramă, importate, parcă, dintr-un Paradis al cărții. Mai există și tomuri îmbrăcate în piele de căprioară sau în casete din lemn de nuc. Dacă judecăm după lista aparițiilor de până acum, suverană este poezia: Mihai Ursachi, Marșul spre stele, ilustrații de Constantin Baciu, Mircia Dumitrescu, Ioan Gânju; Dan Laurențiu, Efebul de aur, ilustrații de Constantin Baciu
Cartea ca obiect (de preț) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8569_a_9894]
-
Și a ieșit din schema prestabilită. Și-a uitat frivolitățile și detaliile coregrafice, și a căpătat o mină preocupată. Și, culmea culmelor, a deschis gura și a început să vorbească. Pantomimul vorbea. Surpriza a fost ca cea încercată în fața unei căprioare care latră. Dar ceea ce a împins lucrurile pînă la limita uimirii nu a fost atît faptul că mutul vorbea, ci felul în care o făcea: vulcanic, serios și pe dinlăuntru. Nu ca să-i distreze pe oameni, ci ca să-i încarce
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
nu cade un strop? Se întâmplă frecvent așa. (Chiar și în unele cărți de versuri tună, dar nu cade un strop de poezie.) Citim în continuare: " Când le văd, pușca-i în casă, când o am, nu le mai văd." (Căprioare în grădină). Neinspiratul vânător are la dispoziție o soluție simplă; să poarte mereu pușca la el. În felul acesta nu ar mai ajunge să ne bată la cap cu probleme generate de lipsa spiritului de prevedere (dar, în treacăt fie
Scurt și necuprinzător by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8398_a_9723]
-
dispoziție o soluție simplă; să poarte mereu pușca la el. În felul acesta nu ar mai ajunge să ne bată la cap cu probleme generate de lipsa spiritului de prevedere (dar, în treacăt fie spus, de ce trebuie neapărat să împuște căprioare?). " Viața e-o constantă ce-a variat mereu." (Întotdeauna). Intimidați de profunzimea cugetării, n-o mai comentăm. Așa cum nu le comentăm nici pe altele, care seamănă cu adevărurile pe care i le face cunoscute conu' Leonida, în cămașă de noapte
Scurt și necuprinzător by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8398_a_9723]
-
puțin sacul și să scoată capul la lumină. Iar printr-o altă gaură își scosese lăbuța dreaptă, ceea ce însă nu-l salvase, întrucât nu avusese cum să se deplaseze ca să-și găsească de mâncare. Avea un cap delicat, ca de căprioară, și trăgea să moară. Tremura, cuprins de frigurile morții, iar privirea îi era împăienjenită. Întrucât de mai multă vreme ploua, era scufundat cu sac cu tot, până pe la jumătate, într-o apă rece și murdară. Greoi cum sunt, am făcut
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
poetul de-acum cu puterea lui de a-și aminti tot, așa cum a fost, dar mai ales cum ar fi putut să fie. "Copilăria mea în viile i.a.s.-ului, în livezile cu cirești, în pădurea cu stejari, la căprioara, moara dracilor, la cinema Luceafărul, tanti bibliotecara, care nu mă lăsa să citesc Homer în clasa a V-a, proful de fizică care-mi tot repeta că-s "brânză bună în burduf de câine", și lista aceasta ar putea continua
Actualitatea by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Journalistic/8002_a_9327]
-
lumină pitică." (Gheișă). Aceeași admirație delicată, de porțelan, promisă închipuirii, mult mai mult decît faptei. De citat, pentru o lungă tradiție a prieteniilor și a depărtărilor, emoționantă ca mesaj, înainte de a atinge ca vers, e Prietene: "Prietene cu ochi de căprioară,/ Spune-mi, e cerul,/ Așa cum l-am lăsat,/ De mult, în primăvară?/ Tu știi singur, cum toate m'au uitat./ Numai cerul să nu mă uite./ În toate l-am căutat și iubit./ În privirile păsărilor fără țară,/ Pe mările
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]