1,525 matches
-
l-am așteptat pe Nică să-și ieie moțata. Tocmai când s-a suit în tei, l-am prins: Dar ce faci aici, amice? Păi, ... vroiam să culeg niște flori de tei! Nu mai spune... Coboară-te jos că te căptușesc eu! Nică nu vroia, dar a sărit gardul și a fugit acasă. Vino înapoi, lașule! Dar ce să mai insist... Vrând să se răzbune, Nică s-a gândit să fure cireșe. În sat erau destui cireși, dar numai la noi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și pe peronul gării Înțesată de civili și de militari, Înainte ca domnul Andrei, În uniformă, să plece pe front, convins că Între două lupte va putea să-și plaseze la prețuri avantajoase ultimul model de prezervative cu care Își căptușise pereții dubli ai unui impresionant cufăr de fag. Norocul i-a surâs până la Cotul Donului. Cu resturile mărfii, salvată ca prin minune de la Îngheț și umflată cu mare greutate, a Împodobit bradul primului Crăciun petrecut În Siberia. A murit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vorbea peste ocean. Dintr-un colț puțin luminat al Încăperii se desprinse un bărbat trecut de șaptezeci de ani, scund, cu trăsături regulate, cărunt, cu barbișon și ochelari - seamănă cu Cehov, observă Petru Îmbrăcat Într-o parka destul de uzată, kaki, căptușită cu blană de câine, Încălțat cu cizme de marmotă, și se apropie de geam pentru lămuriri suplimentare: În ce cabină ați spus, domnișoară? Unu, domnule, unu! Vă mulțumesc, domnișoară. Bătrânelul se Îndreptă spre cabină, lăsând-o pe fata de la „Internaționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își spuse cu glas tare: Iolanda, telefon, măcelărie, librărie, mica publicitate. Își verifică portmoneul, actele, banii, scoase din dulap un sacou cu cotiere, destul de vechi dar singurul care se potrivea cu pantalonii de catifea raiată de culoarea lichenilor, Îmbrăcă parkaua căptușită cu puf de gâscă și, după o scurtă oprire În fața oglinzii În holul mare de jos, doar cât să-și treacă o singură dată o perie peste claia de păr, ieși În curte. Zăpada de pe terasă mai păstra urmele lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bolii. Avea o barbă de câteva zile și o pereche de ochelari rotunzi pe un nas coroiat. Semăna cu Petru Cain tânăr. În jurul gâtului, Înfășurat de mai multe ori, un fular roșu. Dacă mai punea la socoteală și paltonul, bine căptușit după cum se vedea, n-ar fi avut motive speciale să clănțăne din dinți. Lui nu Îi era frig deși adormise acolo, lângă mașină, câteva minute bune. Atât cât să-și tragă sufletul Înainte de marea Întâlnire cu Grațian pe tabla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se despărțeau de ametistul lor. -Și avea efect? -Nu cred. În zilele noastre, fiecare are trucul său mai mult sau mai puțin dezgustător: să înghiți uleiul dintr-o cutie de sardele înainte de a merge la o băută, sau să-ți căptușești stomacul cu două aspirine dizolvate în apă ori în ulei de măsline. -Ce oroare! -În vreme ce nouă ne este suficient că suntem împreună. Totul se petrece ca și cum am transforma șampania în intensitate în chiar clipa în care o bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
care timp de aproape treizeci de ani funcționase cu precizie. I se păru că doamna Mina doarme încă dusă, n-o s-o trezească, la urma urmei e o nimica toată, un fleac, se gîndi, vîrîndu-și lăbuțele în papuceii de casă căptușiți cu blănițe moi, simțind cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa garajului înfofolit într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul drept o sacoșă. La vîrsta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spunem că eu și Petrică sîntem doi autostopiști care mergem la un congres la Iași. De Sena și Monte Cristo n-o să se ia nimeni, vor arăta ca doi pescari autentici, zice domnul Președinte scoțînd de pe umeraș o pufoaică verde căptușită cu o mulțime de buzunare. — Să-mi spună cineva dacă asta este șosea de secolul douăzeci, se enervează la culme Sena, dacă e normal ca pe același drum să circule căruțe, tiruri, turme de oi și pietoni în același timp
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu stătea pe gînduri să pună mîna pe telefon și să comande de mîncare ori la restaurantul Melodia de vizavi, ori la o rotiserie aflată puțin mai sus pe strada Grigorescu. Felurile soseau aproape de fiecare dată aburinde, în caserole separate, căptușite cu folie de aluminiu. Poștășică nu se putea abține niciodată să nu saliveze, iar ei îi plăcea de fiecare dată să întîrzîie cu așezarea mesei, ca să vadă pînă unde îi poate crește apetitul. De cînd devenise unul de-al casei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
extaz! Lacătul lăzii de metal în care taică-său ținea comoara despuiată ceda la prima atingere. Inima, cât un purice. Între înger și demon, Dumnezeu nu a tras hotar, ci doar a lăsat o dâră de lumină să curgă. Lada căptușită cu fericiri. Aleluia! Ochi să ai pentru a le cuprinde pe toate, o ladă bine ascunsă sub mormanul de zestre... "Trei băieți are mama cine știe ce muieri rupte-n cur îmi vor fi nurori!" Neliniște, ispitire, nesomn. Visele încuiate se deosebeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
creste, crește sfidător și mă apasă precum un drum nefăcut până la capăt. Mama ei de momâie cu țâțele stafidite de sterpăciune, cu ochii descompuși în mâlul cerului după furtună, cu obrajii exfoliați! Fardul ascunde brazdă în inimă. Cum mi-a căptușit sufletul cu singurătate? Dimineți ulceroase, înserări hepatice, noapte și zi deopotrivă la capătul nelocuirii! Mama ei de prefăcută... Mă răscolește o stare de indigestie cumplită, de suflet vomat sub gardul cimitirului, de hoit putred, de amintiri voalate, de pământ afânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și nici În ruptul capului nu mai voiau ori nu mai Îndrăzneau să Înainteze. Pierduți cu ochii În cer, pe pămînt Îi Înconjuraseră sălbăticiunile. Era un cerc larg, nu-l vedeau, dar Îl simțeau cum se strînge. În cizmele lui căptușite cu pîslă, Gheorghe se Înfipsese În omăt Înaintea cailor și trăgea la răstimpuri cîte un foc În așa fel Încît lupii să nu cuteze a Înainta. Știa că În cele din urmă, lăsînd cîteva leșuri pe zăpadă, vor răzbi pînă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spre ușa dezolantei săli de așteptare a gării uitate de lume, șoptindu-i : "Să mergem !" Sania, asemănătoare cu un rădvan de modă veche larg și scund, sugerează că și obiectele ne pot scoate în afara timpului. Jilțul din spate este bine căptușit cu o blană groasă din care este făcută și învelitoarea de picioare sub care dogoresc cărămizi fierbinți. Înveșmântat într-o manta până la pământ, încinsă cu o frânghie grosolană, purtând pe cap o cușmă enormă și nerostind nici un cuvânt, Atanasie pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să fi avut încă habar ce muncă vom avea de făcut ca deținuți. Olga, Ana și Iuliana s-au apucat să sape un adăpost în pământ, iar Ulitia și cu mine am cules ierburi și crengi ca să acoperim și să căptușim viitorul nostru bârlog. Minodora se juca cu Vasili printre copaci și ierburi, fără să își dea seama, dragii de ei, cât de util avea să devină jocul lor. Își alegeau o plantă din "Farmacia plantelor", după care alergau să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mult, mai profund, cum nu mai gândisem dinaintea plecării noastre din Hliboca spre libertatea iluzorie ? Abia dusesem la gură primele înghițituri, privind fascinată cum îmbucau oaspeții noștri, se vedea bine că nu mai mâncaseră demult nimic, când ușa din nuiele căptușită cu blană de ren s-a deschis cu violență lăsând să intre în mica noastră vizuină suflul iernii siberiene. Minodora s-a lipit și mai strâns de mine. Trei militari cu puștile îndreptate spre oaspeții noștri au umplut, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dorea și el să-și vadă chipul pe prima pagină și să se fălească prin sat că despre el se spune că-i stahanovist, spărgător de norme în zootehnia cooperatistă, fruntaș în întrecerea socialistă, grăjdarul‑minune dichisit cu tinichele și căptușit cu lovele... Ce mai, un Gheo pe cinste, un Gheo și jumătate, fost lipit pământului din cauza bogătanilor hrăperți. Și-apoi, câte un hartan se va mai putea dosi pentru acasă, că doar carnea de cal abatorizat îi mai bună decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
i-a atras atenția bunica-bica. Bunica! Să știi că mi-a mirosit a tocinei cu smântânică când ai deschis ușa de la bucătărie... Dar mănânci și un mic cârnăcior cu puțină grăsime și brânză de oi cu mămăliguță caldă ca să te căptușești pe dinăuntru și să fii rezistentă la frig... Ca o fetiță cuminte ce ești... ca o prințesă cum zici că ai vrea să fii... Că-i un frig afară, de crapă pietrele... Vreme numai bună pentru călătoria Moșului. Da, buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gândi. Mama-i mult mai lipsită de resurse financiare decât crezusem la început. Abia acum am descoperit și eu că acel uriaș portofel al ei nu este atât de umflat pentru că-i prea plin cu bani, ci doar pentru că-i căptușit la interior cu prea mult burete!” Și totuși, acesta își ridicase, în mai multe rânduri, problema cu privire la ce anume se va întâmpla, când va ajunge să nu mai poată face deloc rost de bani în felul hoțesc, în care făcuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a mâinii mele prin aer, spre o buclă de păr care, între timp, a uitat să mai existe. Nu am cronologie sau sunt cronofagă. Orele curg prin mine fără să lase nici măcar dâre lipicioase de melc. Un fluid vegetal îmi căptușește arterele. Nu pot ajunge la nici o întâlnire, pentru că întotdeauna ceasurile se topesc în jurul meu, scurgându-se în pielea invizibilului, așa cum au fost visate de un tablou, cândva. Big-bang-ul este doar un mit, carnea mea are parfumul divinității de dinainte de marele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în noapte spectacolul greierului. Furnica se trezea de dimineață, înainte de a se evapora roua și pleca la muncă. Aduna mâncare, aducea câte un boț de pământ galben pentru a-și cârpi adăpostul apoi cu câte o frunză cu care-l căptușea pentru a nu da frigul peste ea. Greierul, cât de mare era ziua, stătea în adăpostul lui odihnindu-se. Din când în când vecina lui, furnica îi dădea câte ceva de mâncare, din ceea ce-i rămânea ei. Cum venea seara, începea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu o funie din coajă de agud. În timp ce crăiasa bătea de zor în poartă, în spatele colibei, craiul țesăla o iapă. În ciuda anilor, auzea destul de bine și vedea la fel de bine. Pomeții erau împodobiți cu încrețituri ale pielii, iar urechile erau bine căptușite cu păr alb și lung. A lăsat treaba și s-a îndreptat spre locul din care se auzea zgomot. Mare i-a fost uimirea, când a văzut că o bătrână îi bate în poartă. Crăiasa a rămas încremenită când i-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a mai spus: -Toate carele sunt pline cu pământul galben de care o să fie nevoie, ciuberele cu seu fierbinte sunt pregătite, cărbunii au fost înșirați în canale, gardul cu țepușe este montat iar locul mincinos de iscodire a fost bine căptușit pe interior cu strujăni, pe afară cu paie iar înăuntru mustește a seu topit și fierbinte, o scânteie și-i gata... Discuția celor trei conducători ai luptătorilor urieși a fost întreruptă de santinela care i-a anunțat prin zgomotul dobei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la masa lui, destupă Încă o sticlă și nu se Întâmplă nimic. — Am o treabă pentru tine. Locotenentul de alguazili Martín Saldaña era dur și tăbăcit de intemperii ca o cărămidă. Purta peste cămașă un pieptar din piele de bivol, căptușit pe dinăuntru, foarte practic pentru amortizarea loviturilor și Împunsăturilor de cuțit sau de sabie; și, cu pumnalul, daga, spada și pistoalele lui, avea pe el mai mult fier decât toată Biscaya. Fusese soldat În războaiele din Flandra, ca Diego Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vor petrece așa? Oricum, cineva tot l-a mătrășit pe amicul Villiers, ceva mai târziu și În propria-i țară: când un ofițer puritan, pe nume Felton, pare-se la Îndemnul unei anume milady de Winter, l-a lăsat rece căptușindu-l cu mai multe lovituri de pumnal În vintre și bojoci decât câți „Doamne miluiește“ găsești Într-un Liturghier. În sfârșit. Mărunțișurile astea le aflați oricând din analele epocii. Acolo Îl trimit și pe cititorul interesat, fiindcă nu mai au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a substanțelor toxice se va face astfel încît să se asigure o etanșeitate perfectă, în recipiente de sticlă sau masă plastică, închise cu capac sau dop, sau în recipiente metalice, după ce în prealabil au fost introduse în pungi de hîrtie, căptușite cu hîrtie cerata sau cu material plastic. Recipientele fragile care conțin substanțe toxice, gazoase sau lichide, vor fi înconjurate de un cadru de metal sau lemn. Spațiul dintre recipiente și cadru se va umple cu cîlți, vata, rumeguș sau alte
DECRET nr. 466 din 28 decembrie 1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106563_a_107892]