724 matches
-
ciocul gata-gata să mă prindă.Sub fagul care doar ce-a desfrunzitM-adun lângă o frunză de granit,Din palmă ciugulește câte-un graur,Cu pene rubinii și cioc de aur.Prin iarbă, de sub lemn și rumeguș,Se-agită câte-un cărăbuș de pluș,Iar luna se aprinde-n colț de cerși cerul își desprinde-o stea de fier.Privesc la melci sticloși și fără case,La fluturii de noapte de mătase; Spre-un cerb cu stea în frunte mă îndemn,Prin
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
plecă barba în noroi. Mișcare sublimă, dar stângace: pierzându-și firescul centru de greutate aflat în zona masivă a stomacului, corpul ilustrissim se răsturnă într-o rână și Barzovie-Vodă păru câteva clipe, cât dădu din mâini și din picioare, un cărăbuș slav. Vru să se scoale, însă tina era nu puțină. — Te cheamă pământul, Măria-Ta - glumi inoportun spătarul Vulture, ajutându-l să se ridice. Ce spui tu, spătare... gâfâi Barzovie-Vodă, scuturându-și veșmintele. Pe-aici altă dată au călcat pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nimic. Era cald și muștele bâzâiau în jurul paharelor goale. La câteva mese erau așezați câțiva muncitori lucrând la noile construcții din apropiere. Dudu a comandat o cola pentru Nina și pentru el o bere. Nina scosese o cutie cu un cărăbuș de picioarele căruia legase o ață roșie. Se amuzau amândoi de încercările cărăbușului de a zbura și mai sus, așa legat cum era de picioarele de dinapoi. Nina îl arunca în aer, silindu-l să încerce să zboare sus, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
așezați câțiva muncitori lucrând la noile construcții din apropiere. Dudu a comandat o cola pentru Nina și pentru el o bere. Nina scosese o cutie cu un cărăbuș de picioarele căruia legase o ață roșie. Se amuzau amândoi de încercările cărăbușului de a zbura și mai sus, așa legat cum era de picioarele de dinapoi. Nina îl arunca în aer, silindu-l să încerce să zboare sus, cât mai sus, și să atingă tavanul. După câteva sorbituri de bere, Dudu căpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
decât să-l văd pe tata mort. - Ar fi trebuit să te fi gândit la asta mai înainte, spuse un bătrân de la masa din colț. - Nimic rău nu vine fără să poarte și ceva bun, spuse Nina jucându-se cu cărăbușul pe masă. E bine să am un copil acum, școala nu mă învață decât ce știu deja, nimic mai mult. Mama n-are nimic împotrivă să se ocupe de copilul meu. - Da, maică-ta o să-ți mulțumească cu un ciomag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
barmanul, cu o singură mișcare, îi dăduse jos pantalonii, lăsând vederii martorilor amuzați sexul lui Dudu, atât de mare în comparație cu picioarele subțiri de copil. Ca final al răutăților, barmanul smulsese din mâna Ninei cutia în care ea pusese la adăpost cărăbușul, îl scosese de acolo și-i dăduse drumul să zboare pe fereastra deschisă. Nina încercase zadarnic să-l prindă din zbor. Plină de furie, îl pălmuise pe barman, apoi îl ajutase pe Dudu să-și ridice pantalonii, îndreptându-se amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
templu și din camerele membrilor sectei luaseră drumul fumului. În lumina necruțătoare a zilei, „ideea lui Zaharel“ arăta o curată nebunie. În câteva luni proviziile se degradaseră. Armate de insecte invadaseră camerele tixite, înghițind totul. Gândaci mari de bucătărie, gărgărițe, cărăbuși lucioși ca nasturii de pe uniformele militare începuseră să se înmulțească, răspândindu-se prin oraș. Zaharel încercase să se scuze în fața propriei conștiințe: „Omul propune, Domnul dispune“. Vedea că acum devenise batjocura tuturor și nu putea să nu se plângă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Liszt, Toscanini și pe Hans Richter. De la Triebschen, Oleg ne condusese cu mașina lui mai departe spre lacul Wierwaldstalteltsjon, la fel de înghețat ca toate apele din regiune. Pe gheață aștepta ca într-o viziune suprarealistă un pian negru strălucitor ca un cărăbuș enorm, un Steinway cu toată mândria și luxul lui, nepermis de insolent, în măreția iernii și a frigului. O lume pestriță bea din sticle mari. Erau deja beți, așteptând să cânte aria operei lui Purcell, ca „popor al înghețului“. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Serafim și ținea predici la o bisericuță din apropiere. Teroarea, foametea, vărsările de sînge erau mărturii incontestabile că stăpînirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cîndva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adîncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr-o scrisoare (care-i parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
despărțiri, tristețe, dar cu un ochi care râde, fiindcă probabilitatea revederii e foarte mare, frați care te ajută să treci peste momentele grele cu jocuri amuzante de societate, frați care se ciondănesc râzând, pianul, Debussy, picturi impresioniste, un lac, oi, cărăbuși de pădure, nori aurii, drumeții cu rucsacul în spate. Mici rendez‑vous‑uri la care se fac planuri mari, orchestra de la Hofburg, cluburile de jazz, limonada, ștrandul, să pornești pe o pășune alpină de la marginea satului - din păcate e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de albină solul toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-aramă, greu. SELIM El a venit când, singur și mic, în pragul ușii, Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar; Când - ghindă cafenie - picau jos cărăbușii, Când era zarea frunză uscată de stejar. Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă, Tot mai aproape norii - ei mă-nțărcau întîi; În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea hîrlavă Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi. Dar fețe mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
paie de in de pe deal, fâlfâitul aripilor părând o rafală de furtună primăvăratică. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavăn, cărăbușii cum își împing cocoloașele spre „cămara” de iarna. Nu-ți venea să te desparți de această stare de reaxare, însă soarele se ascundea deja în spatele pâlcului de molizi, iar mașinile cu petrecăreții de weekend începuseră să părăsească valea. Am dat
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
Păreau ademenite. Cum niște duri rechini Au vrut să le invite La dans, descumpănite, Fugiră spre vecini. Vrând a păstra secretul În tainica lagună Lăsară ... alfabetul Și-apoi, cu mult umor se Deciseră-mpreună Să scrie-n ... codul morse! TALENTATUL CĂRĂBUȘ Un vesel cărăbuș Evolua în zbor, În magicul decor Din frunze de scoruș. Se învârtea ușor Și se juca ghiduș, Extrem de jucăuș, Precum un brav actor. Aplaudat de fani - Un jder, un sconcs și-un biber - Ar vrea să ... facă
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
niște duri rechini Au vrut să le invite La dans, descumpănite, Fugiră spre vecini. Vrând a păstra secretul În tainica lagună Lăsară ... alfabetul Și-apoi, cu mult umor se Deciseră-mpreună Să scrie-n ... codul morse! TALENTATUL CĂRĂBUȘ Un vesel cărăbuș Evolua în zbor, În magicul decor Din frunze de scoruș. Se învârtea ușor Și se juca ghiduș, Extrem de jucăuș, Precum un brav actor. Aplaudat de fani - Un jder, un sconcs și-un biber - Ar vrea să ... facă bani, Visând, lâng-o
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
avea doar 15 ani, i s-a propus să participe la ediția din acel an a concursului de Miss. La numai 17 ani, Maria Tănase se angajează la un restaurant central din București, loc din care află că la Teatrul Cărăbuș se caută tinere talente pentru muzica ușoară, audiția a fost câștigată și debutează în anul 1934 sub pseudonimul de „Mary Atanasiu”, cu prima romanța numită „Mansarda”. Primele înregistrări În vara anului 1936 imprimă celebrele cântece populare „Cine iubește și lasă
CENTENAR.MARIA TĂNASE, UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE SI TALENTATE ROMÂNCE,PASĂREA MĂIASTRĂ A CÂNTECULUI ROMÂNESC de MIHAI MARIN în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363239_a_364568]
-
în Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014. O sticlă de vin roșu sec pe masa desfrâului proaspăt consumat... prin fereastră se-aude cum strigă surd copiii din flori ai vecinului; pe cealalată parte a străzii, în grădina secătuita de cărăbuși lătra neconvingător câinele; cireșul urzește capcane pentru paianjeni două case mai jos, iar departele lumii crește exponențial cu fiecare tril înăbușit al mierlelor. Toate, iubito, sunt dovezi ale tăcerii. Ah, ce răcoroasă odihnă aici, înăuntru... ce liniște, ce presentiment al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
strigate se puteau auzi atunci, ce vaier... Duhurile toate simțeau irezistibila pornire de-a se purta pentru câteva clipe dedesubtul apelor iar cercurile din apropiere își conștientizau condiția de poligoane cu o infinitate de laturi. Îndată după încetarea larmei, un cărăbuș venea să se așeze în locul rămas gol, pentru a-i alină unghiului durerea despărțirii. Stătea acolo, nemișcat, insensibil la chemările florilor, pana cand rană unghiului era vindecată și vârful lui redevenea un simplu punct oarecare, fără niciun fel de dimensiune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
cele douăbisectoare.Vai, ce strigate se puteau auzi atunci,ce vaier...Duhurile toate simțeau irezistibila pornirede-a se purta pentru câteva clipe dedesubtul apeloriar cercurile din apropiere își conștientizau condițiade poligoane cu o infinitate de laturi.Indată după încetarea larmei,un cărăbuș venea să se așeze în locul rămas gol,pentru a-i alină unghiului durerea despărțirii.Stătea acolo, nemișcat, insensibilla chemările florilor, pana cândrana unghiului era vindecată și vârful luiredevenea un simplu punct oarecare,fără niciun fel de dimensiune ... XXVIII. LA NOAPTE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
pe spate, întinse brațele ca o răstignire. Cerul era cenușiu. Chiar atunci se vedea un avion la mare înălțime, lăsând o dâră de fum în urma lui. Era fericită pentru aceste clipe de dumnezeiască frumusețe a naturii. Simțea cum se mișcă cărăbușii prin iarbă, căutând rezerve pentru iarnă. O furnică urca înceată pe un fir de iarbă să ajungă la spic, pentru a-i fura un bob. Trăia cu intensitate momentul. Costi se așeză și el, leneș, lângă ea, în aceeași poziție
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
pe spate întinse brațele ca o răstignire. Cerul era cenușiu. Chiar atunci se vedea un avion la mare înălțime lăsând o dâră de fum în urma sa. Era fericită pentru aceste clipe de Dumnezeiască frumusețe a naturii. Simțea cum se mișcă cărăbușii prin iarbă căutând rezerve pentru iarnă. O furnică urca înceată pe un fir de iarbă să ajungă la spic pentru a-i fura un bob. Trăia cu intensitate momentul. Costi se așeză și el leneș lângă ea în aceeași poziție
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
de grauri zburau pe deasupra bălții, spre șurele cu paie de in de pe deal. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavan, cărăbușii cum își împing cocoloașele spre „cămara” de iarnă. Nu-ți venea să te desparți de această stare de beatitudine. Insă cum soarele se ascundea deja în spatele pâlcului de molizi, iar mașinile cu petrecăreți începuseră să părăsească valea, am dat semnalul
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
blânde, în cânt de nai, duios. În rochii de crăiese, cu năsturei de roua, Brândușele-și desfac suavele petale, Sporesc culori în crâng, picturi de viață nouă, Plutesc colibrii-n stol, în ochii tăi, agale. Tihnit, pe firul ierbii un cărăbuș în frac Adulmeca mireasma de gențian-albastră, Furnică chicotește pe-un brustu re pe lac. O buburuză-n joacă își vantura în glastra Pistruii din fustița cu soare garnisita, Fluturi în crinoline cu strasuri de smarald Aripile-și ating, îmbujorați palpita
CURG STELE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348548_a_349877]
-
cu fluturele! Parte din spectacol! Observ că și alții fluturi sunt blânzi și se așează pe hainele sau pălăriile vizitatorilor. Intru în muzeu. Zeci de panouri acoperite cu geamuri de sticlă, oferă privirii insecte minunate. Am văzut mai multe coleoptere - cărăbuși, scarabei sau rădaște - cu aripi de aur. Parol! Apoi scorpioni de toate mărimile... cu țepușa din vârful cozii pregătită de atac. Brrr! Mă retrag înspăimântat spre ieșire cu toate că pe un panou scrie că doar 25 din cele 1500 de specii
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > AȘ FI VRUT SĂ-ȚI SCRIU O POEZIE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Aș fi vrut să-ți scriu o poezie Pe redingota unui cărăbuș Pe aripile lui muiate-n tuș Și vânturate de melancolie În seara asta cu miros de plante Cu aripi de eter și mirodenii Să luăm copiii, să mergem la denii Că locurile ne-au rămas vacante Văzduhul meu cu iz
AŞ FI VRUT SĂ-ŢI SCRIU O POEZIE de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361961_a_363290]
-
de-a binelea. Ce zi frumoasă se prevestea! Primăvară, spre vară, iarba crescuse deja mărișoară, păsările ciripeau prin pădure, fagii proaspăt înfrunziră, brazii înmuguriră. Cucul se auzea cântând minunat în pădurice. Fluturii își roteau aripile alegând petalele măceșilor proaspăt înfloriți. Cărăbușii zburau prin preajmă și, când și când, mai cădea câte unul, greu, pe pământ. Și soarele, un soare cald și plăcut, îmbia totul la o liniște și o bucurie ca-n sânul lui Avram! Avea ce admira toată ziua. Spre
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]