260 matches
-
în spate. Până la urmă, Mărțișor și Norocel reușiră să scape de urmăritorii cei fioroși, ascunzându-se într-o crăpătură de stâncă și, după ce se asigurară că aceștia le-au pierdut urma, ieșiră și o luară agale în sus, pe o cărăruie. Nu după mult timp, văzură în zare o cetate cu ziduri mari de piatră. La poarta cetății stătea de pază un vultur uriaș cu gheare de oțel, ca niște cârlige. Cum îi văzu, îi și luă în primire: - Da-ncotro
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
mâna la inimă și cade moale pe jilț. - Măria Ta! - strigă mesenii disperați. Principele deja trecuse hotarul dintre cele două lumi, acolo unde iubita sa soție îl îmbrățișă cu căldură, apoi ușori ca doi fulgi de nea plutiră pe o cărăruie spre aleile înflorite ale Raiului... Un murmur de durere străbate salonul. Căpitanul Preda urcă pe masă cu pocalul plin în mână și tună: - Locuitori ai acestei cetăți și ai împrejurimilor, poruncesc în numele Principelui Pătru Valdescu care tocmai s-a stins
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
am trecut peste ape, pe unele le-am traversat cu piciorul, pe altele pe podețe șubrede. Ziua umblam prin codrii întunecați, în care stejarii își uneau ramurile cu ulmii, formând adevărate bolți, prin care razele soarelui răzbeau cu greutate, pe cărărui înguste, pe care doar animalele treceau spre vadurile în care se adăpau. Noaptea dormeam în popasuri improvizate, care abia ne apărau de umezeala nopții și fiarele pădurii. În amurgul celei de-a treia zi am ajuns aproape de liziera unei păduri
FRONTIERA de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342321_a_343650]
-
Multe dintre ele, construite din lemn sau chirpici, erau acoperite cu șindrilă sau cu carton gudronat. Erau scunde, înghesuite unele în altele sau cu mici intervale prin care te puteai strecura, pe porți scârțâitoare de lemn înnegrit, în curți cu cărărui pietruite, spații străjuite de rânduri de stânjenei, de tufe de dalii și crizanteme colorate, curți mărginite de diverse anexe gospodărești (bucătării de vară, șoproane, adăposturi pentru animale și păsări), îndărătul cărora se întindeau grădini cu legume și pomi fructiferi. De-
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
CU DIAVOLUL Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Patru călăreți aleargă nebunește pe drumul din Ținutul Severinelor lăsând în urma lor un nor de praf. La o răscruce se afundă pe o cărăruie în pădure ca să ajungă mai repede la destinație. Deodată, printre tufișuri, zăresc pe o colină un castel ridicându-se impunător deasupra stâncilor, sub straja falnicilor brazi din apropiere. Pătrund într-un luminiș și, fără nici cel mai mic răgaz pentru
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
care să-și treacă veșnicia în suflet, Lili și Titi erau bucuroși, veseli și fericiți că reușesc în sfârșit să evadeze din atmosfera ce îi făcea să se simtă stingheri și vulnerabili. Ocrotiți de umbra pădurii, doar ei doi pe cărăruia ce șerpuia printre copacii obosiți de podoaba frunzișului îmbătrânit, Titi întinse mâna, iar Lili, de parcă asta aștepta, își strecură podul palmei și și-l uni cu al băiatului într-o încleștare plăcut-armonioasă. Amândoi au simțit un fior dulce străbătându-le
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
Și tot freamătul din codru,se oprește un moment, Chiar și inima de lotru stă la pândă,mai atent Ceasuri lungi de așteptare,tupilați printre frunziș, Stau scrâșnind de încordare,toți,privind în luminiș. Speriați și tremurânzi,iată vin pe cărărui Fulgerând din ochii blânzi,căprioara cu al ei pui. La un semn fără de noima,răscolind natură muta Cavaleri regali cu faima,încolțesc curând pe ciuta. Cu paloș la cingătoare,călărind un cal maiastru, Suna-n corn de vânătoare mândră față
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
departe, spre aeroport. În drum spre el, pe Marine Drive, șosea ce se întinde pe malul oceanului, am vizitat și moscheea Hagi Ali construită pe mare la 250 de metri de țărm. Hadji Ali este o moschee situată pe o cărăruie ce înaintează în Marea Arabiei, de culoare albă și adăpostește mormântul sfânt al lui Hadji Ali, care se crede că ar fi fost om de afaceri ce a renunțat la lumea materială și a mers în pelerinaj la Mecca. Adepții
PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343979_a_345308]
-
bobul ce-ncolțește, Te uită pe-ndelete prieten, la tot ce nu vorbește. Să iei aminte și să cugeți, la susurul de ape, Ascultă turmele din vale, ce merg să se adape, Privește pajiștea pe care, aleargă copilașii, Te uită-atent la cărăruia pe care-ți umblă pașii. Să iei aminte și să cugeți, la dimineți cu rouă, Ascultă streașina cum plânge, când toamnele o plouă, Privește chipul mamei tale, ca pe-o comoară sfântă, Te uită la pădurea-n care, privighetoarea cântă
SĂ IEI AMINTE ŞI SĂ CUGEŢI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377409_a_378738]
-
inimilor rugi Și să rămâi doar tu și cu iubirea. Ce bine ar fi să se întâmple aievea, Să poți opri timpul pe loc Să nu mai simți deloc,durerea Ce-a pârjolit cu lacrima de foc. Te uiți la cărăruie în față, Pentru că totuși,trebuie să pleci, Să te apuci c-o creangă,de speranță Si-ncrezator,prin ce-ai să treci. Referință Bibliografica: DRUM PRIN VIAȚĂ / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1858, Anul VI, 01 februarie
DRUM PRIN VIATA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377518_a_378847]
-
vadă mai bine,mai clar. Cobora fără grabă când, iată în stânga lui văzu cu uimire o despicătură în stâncă. Oare avea vreo halucinație ? Știa muntele ca pe propriul buzunar și nu își amintea de această intrare în peretele stâncos, dar cărăruia de foc îl adusese acolo. Deasupra intrării erau câteva ramuri de jnepeni, cu multă iarbă mai lungă, păioasă și rugi ce mascau intrarea. Abia acum conștientiză că în fața lui, de parcă ar fi fost un ghid, ceva asemănător unei mingii strălucitoare
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
clopotele spărgeau asurzitor întunericul senin al nopții, tot cu lună, și tot cu stele...Se-nfiorau florile, plângeau copacii, agoniza micuțul pârâiaș și tot Văraticul era răscolit de cumplita durere... Prinzând de vestea morții de la călugărițele ce se boceau pe cărăruie, doctorul Taussig lăsă trăsura încet și începu să se închine: - Dumnezeu s-o ierte! - Dumnezeu s-o ierte, domnule doctor! Apoi tăcut, intră în casă, o privi pe moartă, îi aprinse o lumânare la cap într-o tăcere solemnă și
MARTIRII LUI EROS-PREZENTARE DE LILIANA-CORINA GLOGOJANU-BOIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373382_a_374711]
-
poezia ta, de ce nu o postezi pe un site literar, poezie.ro? Revin la drumul spre cascadă. Cum părea să fie o continuare a celui forestier, am plecat la drum jumătatea mai curajoasă a grupului. Din păcate, a urmat o cărăruie prin pădure, în pantă lină, apoi panta s-a accentuat și am continuat mai mult de rușinea față de cei rămași. Obstacole apăreau la tot pasul, cred că cineva ne punea la încercare. Bușteni prăvăliți deasupra cărării, care trebuiau escaladați. Zone
CASCADA de DAN NOREA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371569_a_372898]
-
furtuni la fel ca pomul, Ce-și scutură frunzișul pe pământ. Am spus un "da!" în ceas de bucurie Și amândoi, prin Harul Tău divin, Primit-am mirul sfânt de cununie Și promisiunea unui trai senin. Dar vai, adeseori pe cărăruie, Călcam pierduți mai mult spre înapoi, Căci nu vedeam drumeagul care suie, Un pas era-nainte-n urmă doi. Dar anotimpuri trec și niciodată, Nu se va-ntoarce vremea de atunci, Pentru greșeli, ne iartă, Doamne Tată, Căci am gândit
TREC ANOTIMPURI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373846_a_375175]
-
A. E un drum forestier, destul de anevoios. Cu toate că până la Cetate sunt în jur de 20 km., am mers pe jos, urmărind să nu ne abatem de la semnul, crucea roșie. Stelian ne conducea cu siguranța îndrumătorului care cunoaște fiecare drum sau cărăruie, potecă. Iar noi eram numai urechi la cele ce ne povestea despre trecutul îndepărtat al acelor meleaguri. E drept, eram după o noapte de odihnă, iar priveliștile din jur, aerul de munte și în special interesul pentru, bătrânele meleaguri, ale
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
A. E un drum forestier, destul de anevoios. Cu toate că până la Cetate sunt în jur de 20 km., am mers pe jos, urmărind să nu ne abatem de la semnul, crucea roșie.Stelian ne conducea cu siguranța îndrumătorului care cunoaște fiecare drum sau cărăruie, potecă. Iar noi eram numai urechi la cele ce ne povestea despre trecutul îndepărtat al acelor meleaguri. E drept, eram după o noapte de odihnă, iar priveliștile din jur, aerul de munte și în special interesul pentru, bătrânele meleaguri, ale
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
la dezgropat. Luna plină apăru peste muchia dealului, invadând pădurea cu lumina-i rece. Arborii aruncau umbre misterioase și așteaptau ca în curând fantasmele nopții să-și facă apariția de prin tufișuri. Înaintară încet ca nu cumva să rătăcească acea cărăruie îngustă. După scurt timp, aceasta se afundă într-o văgăună unde trona întunericul. Descălecară și trecură pe celălalt versant. În față se ivi o râpă adâncă de douăzeci-treizeci de metri unde se aflau mormintele vampirilor. Cu caii de căpăstru ocoliră
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
magazia de deasupra beciului. Mai înjură de câteva ori cu năduf, apoi ocoli curtea păsărilor, trecu de veceul din scânduri, înnegrit de vreme și hâit spre stânga de-ai fi zis că stă gata să se prăbușească și porni pe cărăruia îngustă, printre straturile de zarzavat - cam pârlite și îngălbenite de secetă -, spre fundul grădinii. El și Păsărilă au curțile „fund în fund”, cum îi place lui să spună. Adică fundul curții lui Păsărilă pleacă exact din fundul curții lui Clăpăugea
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
iar sufletul pătrunse plutind spre fericirea veșnică. Amărât și îngândurat tovarășul făcu cale întoarsă. În zori se trezi pe un vârf de munte pleșuv. Își roti privirile de jur împrejur cu milă, apoi o luă agale la vale pe o cărăruie. În zare, pe golul alpin, zări o stână părăsită. Trecu de ea și coborând prin arșița soarelui spera să pătrundă în curând în pădurea deasă de brad să se răcorească și să-și potolească setea cu apă rece de izvor
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
Acasa > Strofe > Creatie > OMAGIU Autor: Cătălin Varga Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Omagiu Acolo, unde dorurile suie Sub pleoapa caldă-a munților din noi Pe-o cărăruie dinspre amândoi Am poposit ca să-ți ridic statuie. Cioplind în stânci, înmărmureau scânteie Iar bulgărul de piatră tresărea Zâmbeam ușor lovind cu dalta-n ea Căci forma ei o-nfățișa femeie. Dar când c-un ultim strigăt de sub cuie Căzu
OMAGIU de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346924_a_348253]
-
VI. OMAGIU, de Cătălin Varga, publicat în Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012. Omagiu Acolo, unde dorurile suie Sub pleoapa caldă-a munților din noi Pe-o cărăruie dinspre amândoi Am poposit ca să-ți ridic statuie. Cioplind în stânci, înmărmureau scânteie Iar bulgărul de piatră tresărea Zâmbeam ușor lovind cu dalta-n ea Căci forma ei o-nfățișa femeie. Dar când c-un ultim strigăt de sub cuie Căzu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346929_a_348258]
-
și dalta-n freamăt uluit Am devenit pe-o clipă-nmărmurit Un trup inert privind la o statuie. ...A te iubi e pentru mine-o artă ... Citește mai mult OmagiuAcolo, unde dorurile suieSub pleoapa caldă-a munților din noiPe-o cărăruie dinspre amândoiAm poposit ca să-ți ridic statuie.Cioplind în stânci, înmărmureau scânteieIar bulgărul de piatră tresăreaZâmbeam ușor lovind cu dalta-n eaCăci forma ei o-nfățișa femeie.Dar când c-un ultim strigăt de sub cuieCăzu și dalta-n freamăt uluitAm
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346929_a_348258]
-
Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului De ce există Doamne, atâta suferință, În lumea-aceasta-n care, umila mea ființă Dorește să răzbată? Mă lupt în duh și-n fire, Să urc pe cărăruie, cu gând la nemurire. Mă poticnesc pe cale văzând atâta ură, Mă-mpiedic de cuvinte ce ies ades din gură, Din frați ce-am fost odată, din prieteni buni, acuma, Ajuns-am ca și floarea pe care-a căzut bruma. A
TU EȘTI A MEA IUBIRE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376945_a_378274]
-
-n parte, și-o-mparte-n patru zări. AMURGUL În asfințitul clipelor de seară Privesc spre boltă cerul înstelat. Amurgu-ncet în mine se coboară Lăsând în urmă, pentru-a câta oară, Toate-amintirile de altădat'? Mă uit spre culmi - acolo-mi este datul. Pe cărărui de munte, șerpuit, Cu tine-alături eu străbat Înaltul, S-atingem amândoi nemăsuratul. Spre capătul ce e nemărginit Pe creste mă ridici cât mai departe Și nici-o clipă nu mă părăsești, Iar dragostea ce azi în piept îmi bate, Nu e
VISÂND IUBIREA (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376555_a_377884]
-
vom veghea de lângă soare. LA IESLEA TA Părinte-al îndurării mele, La ieslea Fiului iubit, M-ajută să mă spăl de rele Și să mă-nchin cu duh smerit. În fața mea, drumuri prea multe, M-au rătăcit în urma lor Și cărărui negre și slute Mi-au fost un țel înșelător. Adeseori pe drumul vieții Să-mpart iubire n-am știut Și nici cu spiritul dreptății să merg alături, nu am vrut. De-a Ta iubire minunată, În multe rânduri am uitat
VISÂND IUBIREA (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376555_a_377884]