261 matches
-
se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Ion Moldoveanu - Zbor peste ape. Poeme. [Coperta volumului este lucrată de domnul Ion Vlasiu]. [Cluj, Tipografia „Cartea Românească”], 1939, 72 pagini. (Colecția revistei „Symposion”). 2. Debutează cu două poezii, Cărăruie, cărăruie și Lacrimi, în paginile revistei Hyperion. 3. Lui Dimitrie Goga, întâiul meu îndrumător în literatură, închin întâia mea carte. Autorul. 4. Horia Stanca îl evocă pe tânărul poet Ion Moldoveanu în cartea sa, Fragmentarium clujean. Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1987, p.
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
Editura Minerva, 1974, p. 166 sq.). Un rafinat expresionism, cu extraordinare metafore plasticizant-revelatorii, se remarcă și în volumul "Cununi uscate" (1938), determinându-l pe criticul / istoricul literar Ovid S. Crohmălniceanu să mai noteze: «...metaforele „sublime“ sunt răspândite cu nemiluita: o cărăruie „unduiește pe lângă vis“ și „piere în fildeș“; crinii sunt „ciobani de borangic“; cârciumărese roșii țin hanurile lor deschise pentru gângănii zvelte; crăițele sfioase au „carne de madonă“; „amfore cu zări“ se răstoarnă peste un „ostrov de leneșe candori“; pomii, întinzând
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
îi curge sângele genunii". (Radu Gyr, "Balade", București, Editura Gorjan, 1943, p. 13 sq.). În ciclul secund, "Cântece", autorul trece prin rafinăriile estetic-expresioniste motive din doine / balade dacoromânești (1. «Cucuruz cu frunza-n sus», 2. «Pasăre galbenă-n cioc», 3. «Cărăruie, cărăruie...», 4. «Ineluș-învârtecuș», 5. «Frunză, frunză de cucută», 6. «Bate vântul vinerea», 7. «De trei ori potcovii calul», 8. «Doi voinici trec peste Jii», 9. «Codrule», 10. «Sus, pe dealurile Cernii», 11. «Ziurel de ziuă», 12. «La poarta lui Ștefan-Vodă
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
curge sângele genunii". (Radu Gyr, "Balade", București, Editura Gorjan, 1943, p. 13 sq.). În ciclul secund, "Cântece", autorul trece prin rafinăriile estetic-expresioniste motive din doine / balade dacoromânești (1. «Cucuruz cu frunza-n sus», 2. «Pasăre galbenă-n cioc», 3. «Cărăruie, cărăruie...», 4. «Ineluș-învârtecuș», 5. «Frunză, frunză de cucută», 6. «Bate vântul vinerea», 7. «De trei ori potcovii calul», 8. «Doi voinici trec peste Jii», 9. «Codrule», 10. «Sus, pe dealurile Cernii», 11. «Ziurel de ziuă», 12. «La poarta lui Ștefan-Vodă», 13
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
găsit Gheorghe în pragul Crăciunului. Și-a dus familia la Iași, unde a găsit o locuință temporară. În restaurantele Târgului Ieșilor, Cristian avea să asculte muzica lui Ion Marin, Ionel Băjescu-Oardă și Alfred Pagoni. Vibrația cântecelor "Închide ochii dulci" și "Cărăruie care duci la București" ascultate acolo i-au adus toată viața lacrimi în ochi. Îl duceau cu gândul la ultimele momente petrecute alături de tatăl său. A fost pentru prima și ultima dată când Virginia și cei doi copii au văzut
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
prezentată aici fiind cea mai veche. Satul Ionășeni se află situat într-o pădure ce se întinde pe mulți kilometri. Într-o veche livadă boierească se află o biserică de lemn, la care se ajunge de pe o uliță urcând o cărăruie cu pietre pe ambele părți. Unii autori consideră că această biserică de lemn ar fi una dintre cele mai vechi biserici de lemn din România. În biserică se află o veche lespede de piatră cu o inscripție conținând anul 1234
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
religii excentrice, cu nețărmurită gentilețe și nebunie fără de moarte. De cele mai multe ori se presupune că Sfîrșitul Lumii se va petrece aici, dar Grădina Edenului nu face decît să se lățească. Casa Sandinei este ascunsă În sînul unei grădini de rai. Cărărui pavate cu scoici și pietre plate duc către un chioșc de meditație și o clădire fără ferestre, din lemn de sequoia. Wakefield șade În bucătărie, Înconjurat de cele zece mii de cărți de bucate, În timp ce Sandina răsucește un joint imens. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ochii țintă către bucătăria unde ardea lumina în ferestre, ca în toate zilele bune când se afla și ea sub aripa ocrotitoare a părinților ei. Stătu un timp pentru a se reculege, apoi deschise poarta. Făcu vreo câțiva pași pe cărăruie, apoi se opri în loc preț de câteva minute pentru a privi în toate părțile, având strania senzație că este urmărită de mai multe umbre nedefinite. Erau cu siguranță ideile care-i fuseseră inoculate obsesiv de cei din jur și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pentru că îi acopereau doar sufletul. Ridică dealul pe care i-l arătase șoferul, dar ca să ajungă în sat, mai era ceva cale. Simțea că drumul o obosise. Făcu un scurt popas, apoi porni din nou, de această dată urmărind o cărăruie care șerpuia pe marginea șanțului ca o curelușă. Ajunsă la școală, fu primită de directoare, care îi detalie tot ce o putea interesa pe Simona despre această instituție de învățământ. Școala funcționa în două schimburi, cursul primar dimineața, cel gimnazial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
văzut. Și i-a plăcut. S-a și mutat a doua zi, spre seară. Costel și Zitta Ursan locuiau pe strada Deea, la nr. 12. De la stadion aveai de urcat vreo 250 de pași. Dacă, însă, o luai pe niște cărărui, pe malul pârâului Deea, când ajungeai la primul șipot, pe niște trepte largi săpate-n mal, urcai în stradă, chiar în fața locuinței lui Costel și a Zittei. Casa era, într-adevăr, mare. Făcută din bârne de brad și tencuită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
director al școlii din Varvara, personajul îi mărturisește ziaristului că el însuși a încercat să meargă pe o cale diferită, să dea gir principiilor sale, ipostază din care a remarcat că, în asemenea context, drumul "cinstei" ar fi fost o cărăruie a naivității. În acest context, inocența varvarienilor, coroborată dacă nu cu ostilitatea, măcar cu oarecare reticență față de nou, nu din respect neapărat față de tradiție, de orice fel, ci din comoditate, constituie câteva dintre simptomele unei adevărate maladii cu manifestări ciclice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mult printr-o ușoară voalare a peisajului în amintire. Pigmentată de dor este și rememorarea figurilor dragi (mama, tatăl, iubita) ori a câtorva episoade ale copilăriei. S. încearcă o apropiere mai mare de simbolism, dar nu izbutește, în poezii precum Cărăruie sau Râul, decât simple alegorii. Paradoxal, în încercările lui lirice lipsesc cu totul vocabulele dialectale, dar abundă neologismele, unele inoportun utilizate. Dacă fragmentele publicate din piesa Costa Vlahia nu pot da seama nici de dramatismul acțiunii, nici de veridicitatea personajelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
și-a făcut rană la genunchi. A vrut să se-ntoarcă. Băieții i-au zis că nu-i grav și i-au legat rana cu o bucată ruptă din pantaloni, după ce i-au spălat-o cu apă. Au descoperit o cărăruie printre copaci. De fapt, Marcu o văzuse mult mai devreme, cînd plecase în recunoaștere, imediat după ce se cazaseră. Cărăruia ducea sigur undeva, că avea, din loc în loc, balustrade din fier și trepte. Nu s-ar fi rătăcit dacă se lăsau
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și i-au legat rana cu o bucată ruptă din pantaloni, după ce i-au spălat-o cu apă. Au descoperit o cărăruie printre copaci. De fapt, Marcu o văzuse mult mai devreme, cînd plecase în recunoaștere, imediat după ce se cazaseră. Cărăruia ducea sigur undeva, că avea, din loc în loc, balustrade din fier și trepte. Nu s-ar fi rătăcit dacă se lăsau ghidați de ea. Intrînd în pădure, luna se tot ascundea după copaci. Nici ea nu-i ajutase prea mult
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
face. Dacă te-ai băgat în ceva, mergi pînă la capăt. Alin enerva pe toată lumea cu mofturile lui. Au ajuns la o bifurcație. Nu prea conta ce drum să aleagă. Important era să se-ndepărteze. Și să nu uite ce cărăruie au ales, ca să nu se rătăcească, le-a spus Marcu. Mai încolo, au dat peste o cabană ce părea părăsită. Totuși, nu prea aveai cum să-ți dai seama ce-i cu ea, de la depărtare și în întunericul slab măturat
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
elevi. Am plecat de dimineață spre sat. Primisem o reclamație precum că un cetățean, frate cu 167 redactorul-șef de la ziarul județean, își construise grajdul animalelor în mijlocul drumului, pe care îl și îngrădise. Sătenii erau nevoiți să coboare pe o cărăruie în râpa care se căsca pe marginea drumului. Când ploua, nimeni nu mai putea trece dintr-o parte în alta a satului. Înainte de a pleca din satul Fundoaia, am trecut pe la postul de miliție pentru a cere șefului să meargă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și colo, iar în zori pornea mai departe sub cerul cenușiu... Dar într-o dimineață, nu i-a venit să-și creadă ochilor: un fir de iarbă verde ici, un altul colo... parcă erau niște semne puse, așa, ca o cărăruie în pustiu... A înțeles. A urmat cărarea. Când a ajuns la peșteră, l-a găsit pe bătrân în genunchi. Barba lungă și albă, pletele lungi, albe și ele, îl făceau să semene cu un munte de zăpadă. O voce caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
RONDELUL NEIMPLICĂRII Nevrînd să-și bată-n talpă cuie, Să se implice-n chip plenar, Efortu-și pune pe cîntar, Că n-o să-i facă lui statuie. Prin cîmpul vieții, milenar, Nu-și taie drum, ci cărăruie Nevrînd să-și bată-n talpă cuie, Să se implice-n chip plenar. Închis ca într-o cetățuie În egoismul său primar, Doar pîntecului tributar, Nici sufletul nu și-l descuie Nevrînd să-și bată-n talpă cuie.
RONDELUL NEIMPLIC?RII by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84331_a_85656]
-
m-am putut răzbuna. Da, așa cum am spus. Și tu nici măcar de asta nu-ți dai seama”. „Nu m-am gândit la răzbunare niciodată”, răspunsei. „Nici eu, dar e modul nostru, al femeilor, instinctiv, când nu mai găsim sinuozități, portițe, cărărui, poiene, prin care să ne strecurăm. Numai că nici asta până la urmă nu ne vindecă, dovadă că te iubesc în continuare”. Se întoarse executând un fel de piruetă, cu fața spre cel care îi era soț, se prinseră și deschiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
va trebui să vină - cu noi, fără noi - cei mai mulți care vor rămâne din ceasul de acum sau vor veni nu vor înțelege nimic, iar pe noi nici atât. Cum să înțeleagă paradoxul de-a lumina iadul cu mâinile în smoală, deschizând cărărui spre nădejdile din prima zi a lumii? cine a văzut îngeri în iad, și mai ales sus, acolo, lângă pupitrul de comandă? Și vom rămâne singuri, neînțeleși, noi câți vom fi, puțini-mulți ai ceasului de acum. Dar totuși, îmi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
este la Amălie-les-Bains, o stațiune de băi, unde veneau nu știu ce membri ai casei regale, Între care această prințesă Amălie. Orășel de munte, cochet, vilegiaturiști veniți la băi, peste tot anunțuri de camere libere (extrasezon!), o escapadă pe un fel de cărăruie punte suspendată, pe valea unui râuleț abrupt care și-a tăiat albie printre stânci și pietre, sentiment copleșitor de dominare a naturii. La coborâre, Anne cumpără un fel de prăjituri locale, uscate, specifice zonei. Se apropie ora de dejun, ne
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
reușite pagini și atunci când poetul reface mari mituri folclorice - Miorița și Meșterul Manole. Singurătatea artistului ca ființă de excepție, un „ales”, fatalitatea cu rezonanțele ei de descântec („Trecea nesimțind/ În inimă cum/ Trandafir de fum/ Negru se tot suie/ Fără cărăruie,/ Negru înflorește/ Nalt, împărătește”) din Baladă, Cioban murind, Manole vorbește zărilor, și, deopotrivă, reînvierea unui etos eroic, ce nu apune odată cu moartea lui Avram Iancu sau a lui Horea, Cloșca și Crișan, din Crăișor de munte, Trei umbre, noaptea, restituie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
buluc spre 7% ? Partea Dureroasă e că-s invizibili ! PLD Pricăjiți Lipiți de Deal din cotiga cărui Stolojan se vede Parlamentul. Poate chiar cel european, că altfel n-ar zbura Flutur prin floarea țării, cu grăbirea întoarcerii în activitate. Cărare, "Cărăruie care suie-n vârf de munte", cu afișe de pe spinarea telegarului central, icnește a răzbunare mai ales că vasluienii n-au nimic eligibil pentru că Europa nu-i de nasul lor... Politicul țâcă nu-i prea învățat cu tărbaca și mârâie
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
fi, vor fi (viitor) TESTUL NR. 16 1. Citește textul: “De dorul munților și al bunicilor, Heidi a renunțat la viața tihnită și plină de bucurii din orașul Frankfurt. S-a întors în sătucul sărăcăcios de munte. Pe măsură ce urca pe cărăruie, i se cuibări în suflet gândul că bunicuța, bătrână și oarbă, ar fi putut să moară în lipsa ei! De atâta tulburare inima îi bătea cu putere. În sfârșit, a ajuns la cabana bunicii. Tremurând, intră în casă și se oprește
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
mine, înainte de a muri. Dar cine știe dacă se va mai întoarce vreodată! (Johanna Spiry Heidi, fetița munților) 2. Scrie însușirile următoarelor substantive din textul dat: viață, sătucul, bunicuța. 3. Scrie forma pentru numărul plural al substantivelor: viață, vieți, bucurie, cărăruie, bunică, odaie, ușă. 4. Răspunde la întrebări: Care sunt personajele care apar în acest text? Din ce cauză a renunțat Heidi la viața tihnită din orașul Frakfurt? 5. Găsește câte un verb care să poată înlocui expresiile date: a aduce
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]