784 matches
-
cuaternarului hologenul cele mai tinere forme de relief luncile Delta Dunării definitivarea cursului Dunării și în prezent acționează asupra reliefului agenții externi omul. Gâtul: părțile moi ale gâtului fără infiltrate sanguine; tiroida pe secțiune de culoare roșiatică omogenă, de consistență cărnoasă; esofagul cu lumen gol și mucoasă cenușie albicioasă, cu plici longitudinale; căile respiratorii superioare mucoasa roz cenușie și lumen gol. Toracele: peretele osos și muscular este integru; cavitățile pleurale fără conținut patologic pleurele sunt lucioase, umede, transparente; plămânii umplu cavitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sau codița neastâmpărată iar când acesta Îi părăsea privirea, pe fața lui Va se Întipărea o tristețe sinceră. Aceasta nu ținea mult, fiind ștearsă ușor, când de o holbură șerpuitoare, cu tulpina de ață verde și cu frunze dese și cărnoase mai mici decât florile alb-roze, farfurioare În care roua Își lăsa prinosul de răcoare, când de o tufănică de troscot verde și suculent. Rupea câte o floare, o mirosea Îndelung, mulțumindu-se adesea cu satisfacția prospețimii ei și a unui
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se mai odihni caii. Va, rămas În căruță, cu dispoziția severă „să fii cuminte și să stai locului” care nu era necesară atât timp cât copilul nu-și mai lua ochii de la cei doi cai, urmărindu-i cum apucau cu buzele lor cărnoase smocuri din brațul de iarbă proaspătă pe care gospodarul o așezase dinaintea lor, după ce mai Întâi a scos zăbalele de la hamurile vechi și murdare. După ce s-au cinstit, de mai multe ori, urându-și Între ei „Noroc” și „Mulți ani
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trei patru căpșunele sălbatice, roșii și parfumate, un dar de aducere aminte făcut de tufa cu frunze verzi și pufoase. Victor, care În viața sa civilizată și Îndestulată mâncase diferite soiuri de căpșuni, mai mari, mai mici, mai roșii, mai cărnoase, mai parfumate sau mai dulci, constatase cu mult timp Înainte că nici un sortiment nu se putea compara cu acelea din Cociobana copilăriei sale. Deși micuțe, aveau un parfum și o dulceață cu totul și cu totul deosebite. Fericit că poate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bureți specifici acelor locuri și apăruți În final de vară, bogăție a pădurii din care satele apropiate, sărace În mare parte, se alimentau ades. În acel anotimp, pădurea era plină cu marea sa varietate de bureți buni de mâncat: hribii cărnoși, chitoaștele moi, hulubițele sau pânișoarele roșii, verzi, cenușii, ciobăneii gălbiori care creșteau În cete mici, Îndesați unii În alții, frumos mirositori și multe alte soiuri de bureți și ciuperci pe care Victor le cunoștea foarte bine. Cei doi bărbați culegeau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Agripina - afirmă autorul - era împlinită la carne și datorită vârstei, dar și datorită unei alimentații consistente [...] avea o gură mare înconjurată de buze sau buzișoare, cum le alinta Tinel când își odihnea ochii privindu-le, mai mult bătând în roșu, cărnoase, ușor arcuite, și acest semicerc degaja buchete de zâmbete provocatoare, dar și odihnitoare interlocutorului [...] la orice mișcare prin cabinet, își arăta minunile coapselor și gleznelor ei, le evidenția static, dar mai ales dinamic printr-un mers vertical.“ Asemenea pasaje generează
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
40 de mame adoptive în pielea goală, la lumina blițului aparatului foto: La dracu cu toate sclifoselile! Să le fută el pe toate, Eva este numai a mea. Cu Eva își finaliza visele. Șatena avea ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, fund de marmură, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbea, parcă vorbea, parcă citea, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ochii, și buzele, și obrajii ei: Gustul laptelui este un contur alb, lichid, ce se deșiră an cu an, zi cu zi. Sânii tăi, Mamă, cresc în mine, în cruce, în icoană; buzele tale lasă dâră de pământ în fotografie, cărnoase, mușcate, crăpate, descompuse; o tușă de praf, un grăunte de nisip tremurând, sărutul tău, Mamă. Și avea palme alungite și subțiri, i se vedeau venele suprapuse ca o rețea electrică, și gâtul la fel, alb, alungit, drept, parcă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
proteze după maxilarul lui Dumnezeu. Limbricii târgului și-au recâștigat dreptul suprem de parazit într-o pagină de istorie. Revoluție! Sub acea vestimentație sărăcăcioasă se ascundea un copil scund: părul creț, capul plecat, umerii lăsați, palmele mărunte, privirea tristă, buzele cărnoase, mereu uscate, obrajii alungiți, tot mai alungiți. Un copil parcă coborât dintr-un Renoir, pentru a face echilibristică pe o balustradă de pod deasupra Senei. (Intenția spărgea cercuri concentrice.) Nostalgia adâncului sfredelea cerul. Gândurile încețoșau oglinda, țăndări de apă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Maică, invidia sfinților resuscitează lacrima viței de vie. În icoană, pe când tu erai ocupată cu alte amăgiri, a venit ea. Dumnezeule, de unde atâta incertitudine sub cerul tău? Spune-mi cine este femeia aceasta șatena cu ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbește, parcă vorbește, parcă citește, parcă leagănă, parcă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tot mai vie a fetei. Întorcându-se spre mașina prietenului său cu care venise, o vedea ca într-o oglindă cu părul castaniu revărsându-se pe umeri, cu ochii de culoare albastră ca a cerului de primăvară, cu buzele-i cărnoase și cu o seninătate ce-i lumina întregu-i chip. Hai, Matei, ce mergi așa de îngândurat, îl îndemnă prietenul. Cum de n-am mai văzut-o până azi? — Pe cine să vezi, măi? Ce tot spui? Pe fata care a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe un obraz, când pe celălalt. Când a sărutat-o pe Cecilia în poartă n-a simțit aceeași plăcere ca acum. Îi venea s-o strângă în brațe și s-o sărute toată, pe ochii aceea frumoși, pe buzele acelea cărnoase, pe obrajii îmbujorați. S-a stăpânit, dar fiorul plăcerii l-a simțit până în măduva oaselor deopotrivă cu Cecilia, care roșise de emoție. Și mai mult o iubea pe fata din parc care prin stânjeneala și îmbujorarea feței dovedea pudoare, curățenie
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în cuier, s-a așezat pe un scăunel lângă patul ei privind-o cum dormea. A găsit-o fermecătoare cu păru-i răvășit pe pernă, cu una din șuvițe rătăcită pe frunte, cu obrajii rotunzi ca două mere, cu buzele cărnoase îmbufnate de somnul profund ca-ntr-un tablou de Grigorescu. Lipsea albastrul ochilor frumoși acoperiți de pleoapele mărginite de genele-i lungi, dar acest albastru se regăsea pe degetul care purta inelul de logodnă. Privind-o nu mai putea de dragul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mereu gânduri adânci și tulburi. Avea linia de contur a nasului hotărâtă, în stil grec, care, împreună cu bărbia pronunțată, ofereau vigoare întregului său chip, lăsând parcă impresia că spintecă văzduhul. Iar buzele sale, aprinse și bine conturate, erau suficient de cărnoase și de ispititoare, încât știau să sădească, în oricare femeie, dorința de a-i fura măcar un sărut... Din întreg tezaurul de femei ce îi trecuseră, până la vârsta lui, prin viață, nici măcar una singură nu reușise să se apropie de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Asta s-a mai întâmplat, nu-ți aduci aminte? Și apoi ar fi început să-mi spună din memorie un lung pasaj din Călătoriile lui Gulliver. Erau uimitor de asemănători, indiferent de sex și vârstă. Pomeți înalți, buze groase și cărnoase, nasuri plate și bărbii un pic ascuțite, dar totuși masive, ieșite în afară. De umerii puternici, încovoiați, le atârna câte un rucsac. Când pășeau, mâinile greoaie li se mișcau aproape de genunchi. Cel care mergea în frunte a venit la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
un fel de mască aurie. Pistruile dese continuau pe frunte, părând că merg și mai departe sub părul blond, auriu și el. Și genele, daca te uitai la ele atent, erau înmuiate în același gălbenuș de ou spart. Urechile roșii, cărnoase, refuzau parcă a primi pistruile, deodată. Ele erau triunghiulare, cu vârfurile nu în sus, ci în spate, - o creasta de cocos din același material... Două gropite în obraji care se vedeau numai când băiatul râdea foarte tare, ceea ce se întâmplă
Fizionomie, pictură și depresie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8051_a_9376]
-
terenul de fotbal. În rest, meci fără istorie. Ce naiba să povestești dintr-o întîlnire cu accente specifice unei ședințe de consiliu de administrație? În celălalt sfert de finală jucat pînă acum, am avut în schimb America Latină în toată splendoarea sa cărnoasă, mustindă, agresivă, focoasă și un pic bezmetică. Fotbal, frate, nu știința jocului. Rupere și pasiune. Telenovela în esența sa pură. Neymar a ieșit pe targă, cu spinarea bușină de un măcelar. James Rodriguez era focos și cocoș pe teren și
Mirel Palada compară cele două sferturi jucate la CM: "Capitalismul bate romantismul la fund, la fotbal și la cap". Ce predicție face pentru semifinala Brazilia - Germania by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79162_a_80487]
-
libertății, acționând voluptuos tautologic un cer plin de văzduh, sau, dimpotrivă, în cătușele celei mai stringente vocații a liricului: o "dâră de melc pe cer", "realul compus din bucățele pe care nu le mai putem folosi", "forma ploii", o "melancolie cărnoasă" (a strugurilor), exemplele s-ar putea înmulți până la sufocare, suntem martorii unei formidabile inspirații-expirații de materie lirică, ce pare a se resorbi, spre a din nou învia, într-un flux organic. Modalitate de a înregistra o forță a naturii de
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
ele se îmbracă în haine largi, fac lumina mai slabă și le șoptesc vorbe dulci la ureche. Ele își privesc partenerul cu afecțiune și astfel încearcă să le distragă atenția de la sâni, făcându-i să se concentreze asupra picioarelor, buzelor cărnoase, mâinilor fine, părului despletit sau sprâncenelor arcuite cu grație. Își cumpără pe ascuns pompe pentru mărit sânii și, de cum ajung acasă, se încuie bine și încep să pompeze. Astfel de instrumente nu se găseau pe piață înaintea lansării politicii de
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
frumoși n-au altă soluție decât să se bazeze pe inteligență, pe cultura vastă și pe erudiție, asta dacă vor să placă vreunui bărbat. Fata aceasta, înainte de a termina facultatea, era perfect conștientă de faptul că sânii ei albi și cărnoși vor ajunge să stârnească pasiuni care vor ajunge dincolo de rațiune și, ca urmare vor fi cauza fericirii ei viitoare. De unde în trecut se simțea prost, acum ajunsese să îi considere ispititori. După ce-și terminase facultatea venise în acest oraș
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
-i plăcea și-l respecta pe Arthur Lavell, îl urmărea cu și mai mare atenție. Omul ăsta avea șaizeci și ceva de ani, era aproape chel, avea numai o coroniță de cârlionți care-i ajungeau până la guler. Fața-i era cărnoasă, iar trăsăturile se supuneau unei forțe gravitaționale superioare, care-i trăgea fălcile în jos și-i întindea nările. Sub ochi avea pungi închise la culoare. Degetele-i erau groase, iar unul îi era chinuit de o verighetă, care arăta mai
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
pitoresc și exotisme. Pentru prima oară aici, în prefață, Iorga îl situează pe Creangă alături de Rabelais, incluzându-l în paradigma marilor inițiați în gurmanderie, eroi de ospețe abundente, devoratori nu numai de mâncăruri grele, ci și de vocabule conviviale, sympozionale, cărnoase, gustoase, mirosind a primitivitate și arome ascunse din grădina edenică a deliciilor. Istoria europeană a râsului începe cu Rabelais, pentru care - așa cum remarcă undeva Milan Kundera - "veselia și comicul erau unul și același lucru. În secolul al XVIII-lea, umorul
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi" (Caligrafiile acelorași cuvinte). Îngereasca simbologie trimite cu ușurință la o simbologie sexuală, ultima pofticios adulmecată prin intermediul celei dintîi: "Îngerii nu ne înțeleg pe deplin. Pe tine te confundă c-un crin // Cărnos cu petale pletoase / Fluturate în spatele pacinicei case. // Ei cred că fîntînile-s parte din noi. / Se-așează în ciuturi și, doi cîte doi, // Vor să coboare-n adînc, unde-i umed. / Tînjesc să ne pipăie fragedul suflet" (Îngerii nu ne înțeleg
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
care atîta distanță a pus între ochii săi și ceea ce văd ochii săi”, pentru ca apoi să observe: „Dar și mai mult impune distanță gura lui. Este însăși gura disprețului total, cu buza superioară aplatizată, lipsită de relief, în antiteză cu cărnoasa buză inferioară și cu bărbia semeață. Sub această față gălbuie de bilios, bilios care nu a surâs penelului lui Velázquez - expresia este apatică, aproape acră, aproape melancolică. În craniul acesta mic a încăput o extraordinară forță spirituală”. Iar Dámaso Alonso
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
locșor încălzit de soare, privind-o pe Molly, care era deja angajată într-o discuție înflăcărată cu vînzătorul de căpșuni. Molly rîdea și gesticula, iar bărbatul scutura din cap în semn de dezacord, în timp ce umplea cîntarul cu fructele roșii și cărnoase. - Dumneata nu suporți costuri suplimentare, auzea Anna, așa că de ce trebuie să plătim același preț ca în magazin? - În magazin, domnișoară, nu se vînd căpșuni proaspăt culese. Nu ca astea. - Zău așa, domnule, zise Molly, făcîndu-se nevăzută cu casoleta ei albă
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]