394 matches
-
tânără, cu chipul arămiu, puțin empîté, și din pricina asta fără riduri, dar cu părul albit complet, însă bine coafat, o distinsă cucoană... Bărbatul, maistru electrician, avea și el tâmplele brumate, dar nici un pic de distincție, arăta alături de ea ca un căruțaș, fără acea tentă de asprime virilă a celor care, pe drumuri, se călesc sub ploi și vânturi reci... Bunica spunea că pe vremuri, când era și el mai tânăr, fusese odată "bicarbonizat" pe un stâlp cu secerile acelea la picioare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scrie că "pentru ca poporul să-și frîngă orice putere de rezistență, jidanii vor aplica un plan unic și diabolic... (jidanii) îi vor otrăvi și ameți (pe români) cu tot felul de băuturi și otrăvuri". Mai era și ideea despre evreul căruțaș iar, în Maramureș și Bucovina, despre evreii agricultori și ciobani, atestată, aceasta din urmă, de statistici și recensăminte. Capitolul (secțiunea) din carte despre portretul moral și intelectual al evreului aduce, la început, în dezbatere evreul inteligent și viclean, cînd inteligența
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
Moussa El Djebe, omul de Încredere al emirului, deși stăpânului său i se păruse destul de exagerată. Caravana adăpostea o Întâlnire Între prieteni și aliați, nu o demonstrație de forță. Și, oricum, cu cei cinci sute de luptători deghizați În negustori, căruțași sau Îngrijitori de cămile, n-ar fi putut constitui În nici un caz o amenințare. Mai mult, caravana nu Întâmpinase nici o neplăcere pe Drumul Mătăsii, câtă vreme fusese escortată de luptătorii caucazieni Alani, și nici pe varianta sa nordică, drumul Kievului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
începură să scormonească prin căruțe, cu niște sulițe ascuțite. Văzând că din căruțe nu iese nici un țipăt de om, mai întrebară ce mai întrebară pe drumeți și își căutară de drum. După o bucată de drum numai ce vede un căruțaș că din căruța lui tot picură necontenit sânge”. Căutând, dădu peste Ștefan care era rănit la șold. Minunându-se de tăria copilului, cărăușii l-au îngrijit și l-au dus cu ei până la Galați. De fapt este greu de spus
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de ce l-au mai primit în casă și i-au arătat atâta cinstire", rămâne total dezorientat inocentul și visătorul Dimitrie Cristea de perfidia și falsitatea relațiilor umane dintre varvarieni. O altă ciudățenie varvariană ține și de atitudinea țăranilor față de pământ. Căruțașul Săsărman, întrebat dacă ar accepta să i se restituie pământul luat în cooperativă, răspunde: "Păi, ce să facem noi cu pământul ?" Dimitrie Cristea e convins că "un țăran cu picioarele pe pământ nu l-ar fi rostit niciodată", fără să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Unul din "simptomele" fenomenului varvarian este descris de autor într-o formă incifrată, de parabolă, și anume acest procedeu specific de altfel întregii cărți, conferă scriiturii farmec și savoare, amplificându-i valoarea literară incontestabilă. Oricât de bine și-ar păzi căruțașul Săsărman bunurile, din propria sa gospodărie dispar într-un mod enigmatic diverse lucruri ba un sac de știuleți, ba niște găini și chiar un butoi de vin din beci, fără ca să rămână barem vreo urmă, ori vreun semn oarecare. Sugestiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sesizat, de la început, că Varvara are ceva cu totul special, de la faptul că oamenii nu spun niciodată ce gândesc, ascunzându-se parcă și de ei înșiși, și până la întâmplări cu totul senzaționale, cum e cea, devenită celebră în zonă, a căruțașului Săsărman, căruia îi dispar tot felul de obiecte din gospodărie, până când, sesizate autoritățile, se descoperă o stranie ascunzătoare subpământeană, iar absurdul a tot ce se întâmplă îl determină pe țăran să-și vândă gospodăria și să plece la oraș. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
răsărit precum ciupercile după ploaie În momentul când li s-a comunicat din timp că totul este permis, că regimul nu-i mai consideră pe evrei ființe umane. Ei au aparținut păturii celei mai de jos a societății românești - servitori, căruțași, măturători de stradă ai primăriei, elevi În școli de meserii, simpatizanți taciți ai Mișcării legionare, dar nu cu adevărat membri În Mișcare. Faptele lor oribile s-au gravat adânc În memoria supraviețuitorilor, deoarece tragedia lor a Început, așa cum credem, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
civili) ca și el50. Împreună cu un alt huligan, l-a silit pe un evreu să-i dea căruța care-i aparținea și s-a Îngrijit să-l ducă pe evreul respectiv la Chestură. Apoi „a venit acasă la ei șla căruțașul evreuț și i-a spus soției acestuia că soțul ei e mort și a cerut roatele de la căruță amenințând că o omoară și pe ea dacă nu i le dă”51. Constantin Vidrașcu XE "Vidrașcu, Constantin" , de 18 ani, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
biserica Sfântul Ilie. În ciuda măcelului de la Chestură, jandarmii și polițiștii continuau să aducă acolo convoaie, deși intrarea era aproape imposibilă - până când, după un timp oarecare, evreii apți au fost siliți să aranjeze cadavrele (vezi infra). Herșcu Bențin XE "Bențin, Herșcu" , căruțaș În vârstă de 43 de ani, a descris cum arăta strada V. Alecsandri la ora 5, când a fost adus acolo un convoi de 700-800 de oameni, evrei care fuseseră concentrați la circumscripția de poliție nr. 5 sau care veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
transporturile, se Încărcau și muribunzi care ori erau Înăbușiți pe drum de celelalte cadavre așezate peste ei, sau erau puși În gropi, fiind Încă În viață... Au fost puse la dispoziție șoperațiuniiț atunci patru camioane și 24 de căruțe”36. Căruțașii, a adăugat directorul, se Întorceau seara beți, Îmbrăcați În haine pe care nu puteau să-și permită să le cumpere, iar atunci când, după câteva zile, au primit salariul, nici măcar nu s-au obosit să-și numere banii. „Eu am convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
la nisipăria de lângă poligonul militar - zonă interzisă evreilor - s-a făcut cu camioane ale serviciului de salubritate. Nu se știe câți morți au fost transportați acolo și cum au fost Îngropați 44. Groparii evrei au declarat că șoferii camioanelor și căruțașii le-au spus În zilele Îngropării că au transportat cadavre și la nisipărie. Căruțe de gunoi ale primăriei care transportau cadavre la malurile Bahluiului XE "Bahluiului" de lângă vechiul cimitir evreiesc au fost văzute de către evrei din cartierele sărace din Împrejurimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
provocat Întâlnirea Între două categorii de oameni interesați de evrei și de cadavrele lor: evreice care au Îndrăznit să iasă din casă și să-i caute pe cei dragi, pe de o parte, iar pe de altă parte, slujbașii primăriei - căruțași și podari și responsabilii lor -, polițiști de rând care supravegheau acțiunea de curățenie. Această Întâlnire a fost descrisă de Lili Moscovici XE "Moscovici, Lili" , o femeie În vârstă de 30 de ani, rudă cu președintele Comunității. Ea a ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
este sigur că Întrece cu mult numărul de 500 indicat de comunicatul Președinției Consiliului de Miniștri, atingând numărul de aproximativ 10.000”57. „Agenții forței publice” au fost polițiști și jandarmi români; „serviciul salubrității” au fost podari și responsabilii lor, căruțași și șoferi ai primăriei din Iași. Deși a menționat numărul aproximativ de victime, Tribunalul s-a abținut să indice celelalte locuri În care au fost Înhumați sau pur și simplu azvârliți mii de evrei. Cimitirul a fost pângărit, „mormintele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și sub căldura Înăbușitoare din vagon a Început goana după urină”. Vezi depoziția lui Theobald Schneier XE "Schneier, Theobald" la Tribunalul special pentru judecarea criminalilor de război, 13 aprilie 1945, ibidem, vol. 30, p. 20b (USHMM, microfilm 48). 97 Declarația căruțașului Herșcu Bențin XE "Bențin, Herșcu" la Poliția din Iași, fără dată (septembrie 1944), ibidem, vol. 42, p. 396 (USHMM, microfilm 43). 98 Declarația lui Israel Schleier XE "Schleier, Israel" , fără dată, ibidem, vol. 24, p. 84 (USHMM, microfilm 47). 99
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
care elimină oboseala de a patrula pe pista de 3 kilometri, de trei ori pe zi, cu bidoanele infernale În spinare, pline ochi cu o fiertură de cartofi - pe care Încă ne Încăpățînăm să o numim „tocană“, probabil din cauza foamei. Căruțașul, după cum s-a spus se numește Barbu, un răcan diliu a cărui conversație cu mîrțoaga lui nu poate fi Întreruptă de nimic. — Mă tîmpitule, ai grijă pe unde ne duci, strigă la el Moise din cînd În cînd, cînd căruța
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu Tugan, șeful de secție de la Neuro. L-a luat o neurastenie de primăvară. Asta pentru că nici lui nu-i place foarte tare În armată - dar cui dracului Îi place? Nu-l cunoști pe Patrana? — Nu, dar Îl cunosc pe căruțașul Barbu. Toată stima și respectu’, rîde el. — Și cînd te gîndești că noi sîntem aici și ei fac armată. — De ce Îți faci griji? Ar trebui să vezi ce marfă e În salonul meu. Băi, dar am auzit povești despre aventurile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
soarelui, aflat pe peretele din față. - Nimic! eram atent la dumneavoastră... - Da, da, domnule judecător, așa cum vă spun. Pe micul bulevard din fața porții (care se termină în cel mare, circular, al orașului, aici spre capătul lui), se auzea vocea unui căruțaș strigându-și marfa de primăvară; vindea „pământ de flori” cernoziom din cea mai pură alcătuire, adus din câmpia darnică a sudului. - E de-acum primăvară! exclamă doamna Pavel. Se ridică veselă din fotoliu, și adăugând încă vreo câteva cuvinte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vorbit la telefon cu nepoată-mea, și mi-a spus să vă transmit complimente; ori de câte ori vorbesc la telefon cu ea vă transmite complimente. Era duminică. Pe micul bulevard din fața porții se auzi căruța cu calul slăbănog și mic, și vocea căruțașului care stătea pe capra căruței, adus de umeri; îl vedeam acum prin fereastră, era același din primăvara trecută; îl auzeam strigând - sosea odată cu primăvara, asta era, probabil, menirea lui, să o vestească, în timp ce oamenii îl credeau un simplu căruțaș: „Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vocea căruțașului care stătea pe capra căruței, adus de umeri; îl vedeam acum prin fereastră, era același din primăvara trecută; îl auzeam strigând - sosea odată cu primăvara, asta era, probabil, menirea lui, să o vestească, în timp ce oamenii îl credeau un simplu căruțaș: „Pământ de flori! Pământ de flori!” părea pe jumătate că doarme, cu fața luminată de soarele Levantului ce se ivise la orizont. Venea, sigur, din O mie și una de nopți, vindea pentru serai pământ de înflorire, altfel nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
explică sosirea lui, regulată, în fiecare primăvară, lumina de pe față, mantia orizontului roșiatic pe umeri, vocea familiară. Ce părere aveți, doamnă Pavel? Întorcându-mi fața de la fereastră văzui că doamna Pavel plecase, nu observasem, atât de absorbit fusesem de trecerea căruțașului cu calul mic și slăbănog venind din orient, că nici n-o auzisem când îmi spusese, sunt sigur, ca de obicei „la revedere”. Domnul Pavel, înalt, subțire, părea chiar zvelt, deși obosit - era spre prânz - intră în curte cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rostii în gând. Ea răspunse simplu: „Te iubesc.” Și nimeni nu auzi nimic: nici ea, nici eu, nici dimineața aceea de primăvară. După două ore Lung veni cu căruța ce mă adusese de la gară cu câteva zile înainte. Pe capră, căruțașul tânăr, amintindu-l pe Lung de odinioară. Plecarăm. Toți ai casei fluturau batista sau dădeau din mâini. Ana stătea dreaptă, cu mâinile lipite de-a lungul trupului, statuie în viitorul amintirii. La câteva minute căruța începu a străbate marea câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ana stătea dreaptă, cu mâinile lipite de-a lungul trupului, statuie în viitorul amintirii. La câteva minute căruța începu a străbate marea câmpie a răsăritului. Îmi făcuseră lăcaș - un fel de scăunel larg cu spetează spre mijlocul căruței; pe capră, căruțașul tânăr și Lung, care întorcea din când în când capul spre mine întrebându-mă: - Cum vă simțiți? - Bine! îi răspundeam invariabil; îl priveam și mi-aduceam aminte de el în tinerețe. „Lung, suntem acum spre bătrânețe amândoi!” El, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
depărtându-se până ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarâmului nu se mai auziră. Era duminică; mâncai ceva pregătit de doamna Pavel din ajun și-mi făcui o cafea. - Pământ de flori... Pământ de flori! În urechi îmi răsuna vocea căruțașului fără clienți, cu căluțul obosit de hamuri și povara pe care-o trăgea după el. Deodată podelele camerei alăturate scârțâiră și prin ușa uitată deschisă, Keti apăru în prag zâmbind, îmbrăcată cochet într-o rochie lungă, de culoare albastru-închis, asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
legat-o și au săltat-o În căruța unuia care mai căra câțiva godaci la obor. Fiindcă animalul nostru era prea mare și i-ar fi putut pricinui necazuri În cei treizeci de kilometri pe care Îi avea de făcut, căruțașul i-a proptit peste picioarele legate două câte două scândura pe care s-au așezat el și Încă un vlăjgan Înalt și grăsan. S-au Întors a doua zi, nu izbutiseră s-o vândă la prețul cerut de tata, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]