223 matches
-
iar în timp de război era comandantul suprem al armatei. Puterea legislativă era deținută de "Rada". Ofițerii cei mai în vârstă erau numiți "starșina". Datorită absenței legilor scrise, cazacii se guvernau conform "tradițiilor căzăcești", o serie de legi nescrise. Societatea căzăcească era puternic militarizată. Națiunea era numită "voisko (armată)" și era împărțită în districte regimentale, de companie și de subunități sătești - "polcuri", "sotnii" și "stanițe". Fiecare așezare a cazacilor, singură sau impreună cu așezările învecinate, forma una sau mai multe unități
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
disperat. În Imperiul Rus, cazacii erau organizați în mai multe "armate - voisko", care erau plasate de-a lungul frontierelor externe, sau pe liniile de demarcație interne dintre populațiile ruse și cele neruse. În 1988, legea sovietică a permis reînființarea unităților căzăcești. Fiecare voisko este independentă, dar, pentru a primi recunoașterea oficială,este necesară obținerea permisiunii Atamanului Suprem al Armatei Donului. Acesta are permisiunea să poarte uniforma de mareșal. Cele mai multe organizații căzăcești, chiar și cele formate în afara granițelor Federației Ruse, au fost
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
cele neruse. În 1988, legea sovietică a permis reînființarea unităților căzăcești. Fiecare voisko este independentă, dar, pentru a primi recunoașterea oficială,este necesară obținerea permisiunii Atamanului Suprem al Armatei Donului. Acesta are permisiunea să poarte uniforma de mareșal. Cele mai multe organizații căzăcești, chiar și cele formate în afara granițelor Federației Ruse, au fost formate la puțină vreme după votarea legii mai sus-menționate, existând o "confederație" liberă a acestora.
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
lui Stalin pe vrema când acesta din urmă era comisar al naționalităților, a dat la iveală metodele folosite de tătarii din Kazan și Turkestan în lupta cu guvernul central sovietic. A fost dusă o campanie pentru stimularea printre grupurile emigranției căzăcești a mișcărilor separatiste. În perioada prometeistă a apărut și o mișcare independentă, care a intrat în contradicție cu prima. A fost vorba de Organizația Naționaliștilor Ucraineni, sprijinită de Germania, Cehoslovacia și chiar și de Lituania. Au existat mai multe acțiuni
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
lui Ștefan Báthory a suferit de pe urma conflictelor dinastice din timpul regilor dinastiei Vasa, Sigismund al III-lea și Władysław IV. Uniunea a dus războaie cu Rusia, Suedia și cu Imperiul Otoman și s-a confruntat cu o serie de răscoale căzăcești. Aliată cu monarhia Habsburgică austriacă, nu a participat direct la Războiul de Treizeci de Ani. Începând cu jumătatea secolului al XVII-lea, democrația nobiliară, supusă unor războaie devastatoare, a căzut în dezordine internă și apoi în anarhie, a intrat într-
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
cu jumătatea secolului al XVII-lea, democrația nobiliară, supusă unor războaie devastatoare, a căzut în dezordine internă și apoi în anarhie, a intrat într-un declin treptat, care a făcut odinioară puternica Uniune vulnerabilă în fața intervențiilor străine. Din 1648, răscoala căzăcească condusă de Hmelnîțkîi a cuprins sudul și estul Uniunii și a fost urmată la scurt timp de invazia suedeză, care a pătruns până în teritoriile centrale ale Poloniei. Luptele cu cazacii și cu Rusia au divizat Ucraina, partea sa estică, pierdută
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
create prin angajarea trupelor de grăniceri și a regimentului de cazaci grăniceri de pe țărmul Mării Negre (în martie 1993). Fiind el însuși urmaș al cazacilor din Kuban, pentru merite deosebite în organizarea militarilor cazaci, lui Antiufeev i-a fost acordat gradul căzăcesc de general și cea mai înaltă distincție căzăcească Crucea "Pentru credință". În conformitate cu afirmațiile lui Mihail Bergman, ofițer din comandamentul Armatei a 14-a din Tiraspol, ""în mâinile lui Antiufeev este concentrată toată puterea reală din Transnistria. Din câte se pare
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
regimentului de cazaci grăniceri de pe țărmul Mării Negre (în martie 1993). Fiind el însuși urmaș al cazacilor din Kuban, pentru merite deosebite în organizarea militarilor cazaci, lui Antiufeev i-a fost acordat gradul căzăcesc de general și cea mai înaltă distincție căzăcească Crucea "Pentru credință". În conformitate cu afirmațiile lui Mihail Bergman, ofițer din comandamentul Armatei a 14-a din Tiraspol, ""în mâinile lui Antiufeev este concentrată toată puterea reală din Transnistria. Din câte se pare, este conducătorul real al R.M.N. El este cel
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
luni, fiind lăsat în apropierea localității Coșnița, situată în stânga Nistrului, dar aflată sub controlul autorităților de la Chișinău . În ianuarie 2007, el a fost reconfirmat în funcția de ministru al securității naționale. El deține gradul de general-locotenent al Transnistriei, precum și gradul căzăcesc de general. A primit mai multe decorații cum ar fi: cea mai înaltă distincție căzăcească - Crucea "Pentru credință" a Cazacilor Mării Negre, Ordinul "Pentru curaj personal", Ordinul "Pentru serviciu adus patriei în forțele armate ale Republicii Moldovenești Nistrene" clasa a III
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
de la Chișinău . În ianuarie 2007, el a fost reconfirmat în funcția de ministru al securității naționale. El deține gradul de general-locotenent al Transnistriei, precum și gradul căzăcesc de general. A primit mai multe decorații cum ar fi: cea mai înaltă distincție căzăcească - Crucea "Pentru credință" a Cazacilor Mării Negre, Ordinul "Pentru curaj personal", Ordinul "Pentru serviciu adus patriei în forțele armate ale Republicii Moldovenești Nistrene" clasa a III-a, Medalia " Pentru serviciu ireproșabil" clasa a III-a a Republicii Moldovenești Nistrene și altele
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
-lea al Imperiului Otoman" i-a ocupat lui Repin mulți ani din viată. El a conceput această pictură ca un studiu al râsului, dar a vrut să evidențieze, de asemenea, și idealurile de libertate, egalitate și fraternitate, pe scurt, republicanismul căzăcesc. Început spre sfârșitul anilor 1870 și terminat în 1891, tabloul a fost achiziționat imediat de țar contra sumei de 35.000 de ruble, enormă pentru acea vreme. Repin a relizat multe portrete ale unor compatrioți celebri precum marele scriitor Lev
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]
-
poloneză: "Bohdan Zenobi Chmielnicki"; rusă: "Богда́н Зиновий Хмельни́цкий" (* cca 1595 — †6 august 1657) a fost un hatman al Hetmanatului cazacilor zaporijieni (din Ucraina) și liderul rebeliunii împotriva magnaților polono-lituanieni (1648-1654), care a dus la apariția statului căzăcesc. El a încheiat în 1654 tratatul de la Pereiaslav cu Țaratul Rusiei, care avea să ducă în cele din urmă la pierderea independenței Ucrainei în fața Imperiului Rus. Deși nu există documente care să ateste data sigură a nașterii lui Hmelnițki, istoricul
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
Novoselți. s-a considerat un nobil, iar statutul tatălui său de adjunct al starostelui Cijirunului i-a făcut pe contemporani să-l considere șleahtic și pe Bogdan. Mai târziu, în timpul răscoalei, Bogdan avea să pună un mare accent pe originile căzăcești ale mamei sale și pe faptele de arme ale tatălui său alături de cazacii din Siciul Zaporijian. Nu există dovezi clare în legătură cu educația pe care a primit-o Hmelnițki în primii săi ani de viață. Istoricii consideră că a învățat noțiunile
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
revoltă a cazacilor. Cele două tabere și-au trimis liste cu cereri: polonezii au cerut cazacilor să-i predea pe liderii rebeliunii și să-și demobilizeze forțele, în vreme ce Rada și Hmelnițki au cerut polonezilor și lituanienilor să restaureze vechile drepturi căzăcești, să oprească ofensiva religioasă a greco-catolicilor ucraineni, să accepte numirea liderilor ortodocși la conducerea Siciului și a regimentelor de cazaci înregistrați și să retragă trupele uniunii de pe teritoriul Ucrainei. Cererile lui Hmelnițki au fost considerate jignitoare de către magnații polonezi, care
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
mod hotărâtor pe polonezi. Cazacii au reușit să obțină o nouă victorie împotriva polonezilor la Korsun pe 26 mai 1648. Aceste succese s-au remarcat în primul rând prin măiestria militară și dipolomatică a lui Hmelnițki. Sub conducerea sa, armata căzăcească s-au deplasat spre câmpul de luptă respectând planurile hatmanului, soldații au fost hotărâți în tipul manevrelor și atacurilor și, ceea ce a fost mai important, Hmelnițki nu numai că reușit să convingă un mare număr de cazaci înregistrați să i
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
scris cu această ocazie o scrisoare plină de mânie adresată țarului, pe care l-a acuzat că a rupt înțelegerea de la Pereiaslav. În scrisoarea sa, Hmelnițki a afirmat că suedezii sunt mai de onoare și de încredere decât rușii. Armata căzăcească a suferit în acea perioadă o serie de înfrângeri în Polonia, în ciuda ajutorului dat de Transilvania. În condițiile relațiilor diplomatice dificile cu rușii și a eșecurilor în Polonia, Hmelnițki a fost obligat să facă față unei serii de rebeliuni ale
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
a cazacilor din Imperiul Rus. Era formată dintr-un anumit teritoriu populat de cazaci care locuiau în stanițe, sate întărite, organizate militărește, care asigurau de altfel soldați pentru regimentelele de elită ale armatei imperiale și pentru patrulele de grăniceri. Armatele căzăcești erau numite de obicei după regiunea de dislocare. Armatele căzăcești din Rusia au fost desființate în 1920 - 1922, la sfârșitul războiului civil rus. Cazacii care au emigrat au continuat să păstreze tradițiile armatelor lor. În Imperiul Rus, cazacii erau organizați
Armată căzăcească () [Corola-website/Science/309285_a_310614]
-
teritoriu populat de cazaci care locuiau în stanițe, sate întărite, organizate militărește, care asigurau de altfel soldați pentru regimentelele de elită ale armatei imperiale și pentru patrulele de grăniceri. Armatele căzăcești erau numite de obicei după regiunea de dislocare. Armatele căzăcești din Rusia au fost desființate în 1920 - 1922, la sfârșitul războiului civil rus. Cazacii care au emigrat au continuat să păstreze tradițiile armatelor lor. În Imperiul Rus, cazacii erau organizați în 11 armate separate, amplasate de-a lungul frontierelor: pe
Armată căzăcească () [Corola-website/Science/309285_a_310614]
-
și-a repetat ordinul de retragere a Armatelor a III-a și a VI-a poloneze din zona orașului Kiev. Generalul Rydz a organizat o serie de contraatacuri tactice pentru acoperirea retragerii de amploare a polonezilor. Atacurile repetate ale cavaleriei căzăcești de sub comanda lui Budionnîi a însoțit retragera generală a polonezilor pe întreg frontul. Pe 13 iunie, Kievul a fost ocupat de bolșevici. Mai înainte de terminarea retragerii, armata poloneză a distrus ambele poduri de peste Nipru din Kiev. Propaganda sovietică a pretins
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
provenineță turcică, la fel ca și alte denumiri de localități din regiune precum Caragaș, Carahasani, Ermoclia, Hagimus, Sugacleia (azi Sucleia), Taraclia ș.a. Cu privire la proveniența denumirii noi, Nezavertailovca, există două versiuni. Potrivit uneia, în 1775, după desființarea Secei Zaporojene (o republică căzăcească la pragurile Niprului) de către Ecaterina II, cazacii zaporojeni au luat drumul pribegiei. O parte dintre aceștia s-au îndreptat spre gurile Dunării, unde un grup condus de un oarecare Micolcea, a ajuns în locul unde astăzi se află Nezavertailovca. Din cauza revărsărilor
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
călătoriei sale prin sudul Rusiei în 1878. Brigada de cazaci persani, alături de jandarmeria instruită suedezi, a reprezentat cea mai eficientă forță militară aflată la dispoziție monarhiei iraniene până la Primul Război Mondial. În ciuda denumirii sale, brigada nu a fost o forță căzăcească veritabilă. Fotografiile făcute la sfârșitul secolului al XIX-lea ne prezintă militari purtând uniforme de tip rusesc, care se deosebeau în mod evident de uniformele tradiționale ale forțelor persane ale acelor vremuri. Soldații brigăzii au fost tot timpul indigeni, dar
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
unionale în perioada sovietică. În regiunile pe colonizate de cazaci din Ucraina, regiunile Kubanlui și Donului, cuvântul „hutor” era folosit pentru descrierea unor noi așezări, indiferent de numărul locuitorilor, locuitori care se separaseră de stanițele de origine. În unele comunități căzăcești din Rusia, aceste tipuri de așezări mai erau numite și „posiolok” (посёлок) sau „vîselki” (выселки). În timpul reformelor lui Stolîpin, președintele Consiliului de miniștri ai Rusiei, Piotr Stolîpin a încurajat țăranii să părăsească obștile sătești, să-și revendice partea lor din
Hutor () [Corola-website/Science/318419_a_319748]
-
Armata cazacilor din Transbaikalia (în limba rusă: Забайка́льское каза́чье во́йско) a fost o armată căzăcească formată în 1851 în regiunea de la est de lacul Baikal. Armata cazacilor din Transbaikalia a fost înființată pe 17 martie 1851 prin ucazul împăratului Nicolae I, la sugestia guvernatorului general N. N. Muraviov-Amurski, pe teritoriul Transbaikaliei (regiunea de la est de Lacul
Cazaci de la Baikal () [Corola-website/Science/318443_a_319772]
-
și neexeperimentat, dar era lipsit de marea putere de convingere și calitățile de conducător pe care le avusese tatăl lui, ceea a și dovedit de altfel în timpul celor două tentative de preluare a puterii. La moartea lui Bogdan Hmelnițki, statul căzăcesc avea un teritoriu de aproximativ 650.000 km2 și o populație de 1,2 - 1,5 milioane de locuitori. Societatea ucraineană era formată din nobili necatolici, cazacii bogați (starșina), masa cazacilor și țăranii, care nu aveau voie să poarte arme
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
locali, iar restul de 50%, care fusese confiscat de la magnații polonezi urma să fie împărțit. Ucraina era un stat tampon, care nu era mărginit de granițe naturale, nu avea tradiție statală și avea o populație care era înclinată spre libertatea căzăcească sau spre anarhie. Pe teritoriul statului căzăcesc se stabiliseră numeroși imigranți, gata oricând să se mute, dacă în altă regiune ar fi apărut condiții mai bune de viață. Pământurile confiscate au trecut de mai multe ori de la un proprietar la
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]