130 matches
-
și dacă aș ajunge acolo, am impresia că n-ar mai trece nimeni, toți și- ar muta drumul pe aici, unde stăm noi acum.” Eram să întreb prostește, de ce, dar m-am abținut pe dată văzând că se apleacă iar căznit, cu mare greutate să ia o piatră de jos. Eu, mai sprinten, m- am aplecat, am ales una potrivit de mare și i-am întins-o. A privit-o câteva clipe ca pe un obiect demn de cercetat apoi a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vreo scenă pariziană, ci numai în catalogul teatrului universal de la L'Arche. Singura reprezentație cu Scrisoarea pierdută încercată la Théâtre de Poche prin anii '50 de Maurice Cuvelier [...] fusese un fiasco total pe care greșisem atribuindu-l doar unei traduceri căznite"400. Timpul are însă surprizele lui. În aprilie 2009, trupa de teatru l'Avant-scène401, aparținând comunității române din Luxembourg, înființată în martie 2009 și afiliată Asociației Culturale a Instituțiilor Europene din Luxembourg, pune în scenă O noapte furtunoasă. Piesa se
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
locul cel mai singu ratic încercam să fac de o sută de ori același drum. Căzături la fiecare pas și lașități când te înspăimânți de cel mai mic obstacol. Unul dintre schiuri mi s a desprins de la picior și mam căznit o mulțime ca săl prind. Mă așezam pe zăpadă, dar mă încurcam în cele două lemne, îmi scoteam mănușile, dar îmi înghețau degetele. Și dacă veneam la vale, mereu găseam în drum o trăsură sau un om, căruia naveam curajul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din grădina lui Akademos: "Zâmbetul plăcerii are-un sclipet / îmbălsămat ca regii din Egipet (...) / Ah totul e un vis, o altă lume. / Iar noi jucăm , în tinere costume, / un rol încărunțit cum altul nu-i..." I Nu e poet cineva căznit, ne-în-stare să-și construiască un univers imaginar: "Gândirea poetică (zice Doinaș) se eliberează verbal și trăiește existențial o lume și un comportament proprii, o lume care sustrasă determinărilor obiective ale universului științific constituie un fel de ființă uriașă și complexă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
locul cel mai singu ratic încercam să fac de o sută de ori același drum. Căzături la fiecare pas și lașități când te înspăimânți de cel mai mic obstacol. Unul dintre schiuri mi s a desprins de la picior și mam căznit o mulțime ca săl prind. Mă așezam pe zăpadă, dar mă încurcam în cele două lemne, îmi scoteam mănușile, dar îmi înghețau degetele. Și dacă veneam la vale, mereu găseam în drum o trăsură sau un om, căruia naveam curajul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
să nu uităm că scriitorul a fost un maestru al mistificărilor!). Interacțiunea dintre alb și negru reprezintă modul în care se face literatura, "ieșind" din invazia semnelor pe pagina albă și "încifrînd" realitatea într-un cod. De asemenea, ea "țîșnește", căznit, aidoma fantomei apelor din final, din "întunericul" subconști entului, pentru a naște, ultimativ, "lumină". O lecție admirabilă, să recunoaștem, de postmodernitate în plin romantism american! Bibliografie E.A. Poe Călătorii imaginare. Traducere din limba engleză, note și comentarii de Liviu Cotrău
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
atât. Doamna profesor Elvira Sorohan avea un simț al valorii, o intuiție a calității ascunse a oamenilor, dublate de o curiozitate netrucată. Eram un tânăr de o stângăcie extremă, dublată de o timiditate pe care încercam să o ascund mimând căznit o anumită relaxare, împinsă până la bavardaj. E și acum o mirare pentru mine cum de m-o fi simțit doamna: am stat de vorbă, m-a încurajat și, lucru esențial, m-a pus să scriu. În primăvara anului 1997, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
parte, care îmi părea destul de bine articulată pentru a putea fi citită și ca un text de sine stătător. Și apoi, mi-am zis, e firesc ca potențialii cititori să fie mai interesați de geneza "ideilor" lui Lovinescu decât de căznitele adulmecări ale "formei" din literatura lui, inactuală și, s-a tot spus, lipsită de "valoare estetică". Nu știu dacă am procedat bine. Deși poate ar fi trebuit să renunț, dezamăgit de absența unei receptări pe măsura așteptărilor mele, mi-am
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
impresia unui act neverosimil, forțat, având în vedere că încornoratul e, în cazul de față, un om dedicat studiului (în plus, tată a doi copii), în stare oricând să găsească soluții mai rezonabile măruntelor drame ale vieții. Senzația de improvizație căznită se datorează și faptului că autorul comite greșala de a face din încornorat un tip tragic, dominat de patimi autodestructive, deși abordează motivul triunghiului conjugal din alt unghi estetic, acela al melodramei, în nota unui comic dureros, însă nici pe
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Aveam în mânuțele mele de copil de cinci ani un obiect complex și uimitor. Era obiectul care explica mișcarea. Era primum movens al jalnicei găini. Carcasa, acum aruncată într-un colț, turtită până la nemairecunoaștere, nu fusese decât aparență, iluzie, mimetism căznit și inutil. Adevărul era Mecanismul. Fiecare lucru, începeam să bănuiesc, avea un Afară și un înăuntru. Ca să ajungi la înăuntru trebuia să-l distrugi pe Afară. Asta n-o făceau copiii cuminți. Ei se mulțumeau să învîrtească decent cheița și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și zăpușeala. Ne hărțuiesc începînd de la Veracruz. Nepregătit să mă opun acestor arme, sunt din ce în ce mai aproape de o stare de insolație interioară lipsită de orice logică. Nimic, aici, nu e de natură să exalte un instinct vital. Totul pare uscat și căznit. O junglă pitică, vlăguită, cactuși, o șosea pustie. Oricât ai căuta, nu găsești ceva care să încînte ochiul, să-ți exalte simțurile. Peisaj de o ariditate fără speranță, care, în mod normal, ar trebui să mi se pară apăsător. Dar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cum e când trebuie să ai grijă de un om slab. E o legătură specială. Ca și când ai avea un frate mai mic și neghiob. — Eu am avut un frate mai mare și neghiob. L-am admirat foarte tare. Emmett râse - căznit: — Eu n-am trecut niciodată prin așa ceva. — Nu zău? Eldridge Chambers spunea altceva. Înainte să moară, a lăsat un dosar la Consiliul Orășenesc. Se pare că a asistat la câteva dintre mascaradele Ramonei și ale lui Georgie de prin anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era o numire, așa cum se așteptau toți, ci o acuzație extrem de gravă, „trădare împotriva poporului roman“, aula împietri într-o liniște înspăimântată. Era o acuzație de pe urma căreia nimeni nu putea scăpa cu viață. Sejanus, ca și cum cuvintele rostite în latina aceea căznită ar fi refuzat să-i intre în cap, rămase nemișcat. În liniștea aceea, Sertorius Macro continuă: — ...Planul de a pune mâna pe putere, de a îndrepta cohortele împotriva Curiei, de a-l ucide pe împărat... Frazele, scrise chiar de mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se rupă, uzată, se află totuși aici; pe ea, în format de fotografie de pașaport, imaginea unui tânăr ai cărui ochi căprui și păr închis la culoare lasă a se bănui o origine sudică, mai degrabă Balcanii decât Italia. Căznit burghez, poartă o cravată, pare însă a se afla în acea stare de spirit care, imediat după război, a fost la modă sub numele de existențialism și și-a pus amprenta pe gestica și mimica din filmele neorealiste - atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ăla e bun de portar! îl remarcă Labă cel oacheș pe Mircea, care privi cu dezamăgire la pantofii săi cu catarame de alamă galbenă și izbuti să declame împăciuitor: Numai zece minute băieți, fiin'că am o treabă! Cu o căznită diplomație, față de ambele echipe, apără spărtura din peretele cu tapet de mătase de asalturile bidonului de vopsea, apoi, după un supraelastic sfert de oră de joc, pe terenul cu prundișul acela clinchenitor de ceramică răscoaptă, care-i pudrase uniform hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
curvele în București!? Parcă aici n-ai avea destule pa-rașute! zise el mustrător. În gară, înainte de a coborî din jeep, Nae Calaican îl blocă, pe loc, mai multe minute, ținându-l de mâneca paltonului, pentru a-i aminti cu verb căznit, poticnindu-se în sacadate gâfâituri: Tot spui că plecăm în pelerinaj dar te eschivezi mereu. Așa ai făcut și a-tunci, când am hotâ-rât să trecem Dunărea, noap-tea, la sârbi: ai amânat și iar ai amânat, până mi s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
simțea chinul unei duble abstinențe. Așa că, Însetat de literatură și sex, Leac a Început să scrie. Să-și scrie. Literatură erotică. Mai curajoasă decât istoriile din Decameronul vărului. De-a dreptul pornografică. Limpezime cinematografică, asta urmărea, asta-și doreau trupul căznit și spiritul lui Îndrăzneț. Scria În caietele de școală, era Într-a opta și maculatorul Își merita numele. Scria mult, neobosit, Întins cu burta pe iarbă, Înconjurat de blânde și nevinovate rumegătoare. În fiecare după-amiază, zile Întregi În vacanțe, Leac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
în rândul românilor transilvăneni. Geneza ideii naționale ca sâmbure al conștiinței de sine românești a avut o naștere laborioasă, pe fructul căreia s-a impregnat stigmatul condițiilor specifice matricei socio-politice și istorice a Transilvaniei secolului al XVIII-lea. O naștere căznită, moșită fiind de arbitrariul unor interese exogene politicile curții austriece de a-și extinde autoritatea imperială, în contra puterii nobiliare maghiare și a celorlalte națiuni politice a căror uniune dădeau alcătuirea status quo-ului politic transilvănean, prin convertirea la catolicism a românilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în rândul românilor transilvăneni. Geneza ideii naționale ca sâmbure al conștiinței de sine românești a avut o naștere laborioasă, pe fructul căreia s-a impregnat stigmatul condițiilor specifice matricei socio-politice și istorice a Transilvaniei secolului al XVIII-lea. O naștere căznită, moșită fiind de arbitrariul unor interese exogene - politicile curții austriece de a-și extinde autoritatea imperială, în contra puterii nobiliare maghiare și a celorlalte națiuni politice a căror uniune dădeau alcătuirea status quo-ului politic transilvănean, prin convertirea la catolicism a românilor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu sub-specia scrisului academic, al salahoriei de catedră, rezultate din imperativul: „publish or die!“. Mai rare, dar ilustrând, într-un fel sucit, tot un capitol de patologie a scrisului, sunt cazurile de intelectuali care nu pot să scrie, sau scriu căznit, patetic, luptându-se, clipă de clipă, cu o inhibiție maladivă. Prin meserie, ei trebuie să scrie, dar, prin complicate blocaje mentale și sufletești, nu reușesc să o facă decât à contre cœur, scremut, crispat, sub presiune exterioară. „Nu scriu, pentru că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
semnătură, precizarea onorantă "Laureat al Premiului de Stat". O primă și uimitoare surpriză: din 87 de "opere", una singură aș zice că merita distinsă cu un premiu național: "Moromeții" lui Preda (vol. I, laureat în 1957). În rest, doar gunoi căznit și, ici-colo, cu străluciri anemice, câte-o pietricică atestând ceva carate. Deși regulamentul stipula clar că Premiul de Stat ți se poate conferi o singură dată în viață, Dan Deșliu l-a obținut și în 1951 (cu rizibilul poem "Lazăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
locuitor pentru momentul iluminării comuniste". Paler: "a avut admiratori printre oamenii aparatului de partid de nouă generație, a căror brumă de cultură (era, n.n.) achiziționată din rubrica sportivă a lui Fănuș Neagu". Maiorescu: "analize critice precare". Philippide: "declamație searbădă, narativitate căznită și previzibilă". Nichifor Crainic: "teolog de mâna a doua, cu ambiții eseistice", "un Vlahuță mai apăsat"; "reeditarea lui a dezamăgit integral". Preda: "vremea relecturii l-a împins în zona somnolentă a istoriilor literare"; "nu cunoaște psihologia lumii de care vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
acasă și nici dacă eu i-am spus Ortansei să plece, sau ea a hotărât să se mute pentru o vreme În garsoniera din Mihai Bravu, văzând În ce stare mă aflu. Mă cufundam tot mai adânc În povestea aia căznit ortografiată, de o naivitatea sentențioasă și Înlăcrimată. Vreme de o săptămână am scris șaisprezece articole tratând aceeași temă din perspective convergente. Era un leac imemorial, pe care-l recunoșteam pe măsură ce mi-l administram icnind și zguduindu-mă de plâns ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
un pahar de ceai, este foarte dulce, mulțumesc și mă așez cu grijă pe o bordură din apropiere. O cerșetoare se apropie de mine, cam 25 de ani, îmbrăcată cu o fustă violet cu paiete argintii, mă întreabă vorbind gutural, căznit, de unde am ceai. După ce răspund, se repede la jandarmi, ia un ceai și revine lângă mine, bucuroasă să stea de vorbă cu cineva. Femeia este originară din comuna Vădeni, județul Brăila, merge „să ia mila de la oameni” și la Iași
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a mâniei.” (O.Paler, Galilei, 134), „Furia se retrase încet de pe fața lui care redeveni ce era, fața unui om brăzdată de trecerea anilor.” (C. Țoiu, 117) c. multipli: „Cântecul, lumina, taina, unda-ntinsurile-albastre, Noi le ținem, noi le strângem, cei căzniți, urâți și goi.” (T. Arghezi, 74) d. propoziționali: „La ce se putea gândi un om al pământului, acum când stăpânul lui începea să devină, el însuși, ceea ce-l muncise atât, adică pământ.” (C. Țoiu, 410), „... Sfârșise la galere, ca și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]