2,500 matches
-
modulare, care invită pe alocuri- prin construcțiile artizanale - mandalele, în care fragmentul articulează întotdeauna întregul, ca de exemplu în ultima strofă a poemului „La margine de an”: Cu cât murim mai des se vede cerul Sclipind în mii de lacrime căzute Iar în pustiul iernilor misterul Zvâcnește către rosturi nevăzute Analiza poate fi extinsă, dorința de înnoire trebuie apreciată oricând și în orice condiții, chiar dacă dincolo de bunele intenții problema poeziei nu ține doar de lupta cu vitregiile impuse de destin, de
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/cristian_w_schenk_1485648454.html [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
și el. Avea niște picioare de cadră. Când le răsfiră pentru a se așeza cât mai comod pe pat, nu putea să nu-l scoată din minți petecuțul de mătase al bikinului, nu mai mare ca o frunză de arțar, căzută toamna pe aleile parcului de lângă complexul său. Își scoase la rândul său bluza, apoi pantalonul scurt, rămânând în boxeri. Își reluă mângâierea acestui trup de femeie ce se răsfăța în așternuturile sale, trup ce merita cercetat cu mare atenție. Îți
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_noaptea_de_stan_virgil_1346666816.html [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
Au fost toți omorâți. Ar fi putut cu ușurință să supraviețuiască ieșind afară și întinzându-se lângă vehiculele lor, spune autorul. Toate mașinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m lângă ele, cu excepția mașinilor care au avut coloane căzute direct peste ele. 10) Am descoperit, în timp ce mă târam înăuntrul unei instituții ziaristice și al altor instituții cu multă hârtie, că hârtia nu se tasează. Se găsesc goluri mari în jurul teancurilor de hârtie. *** În 1996 am făcut un film care
REMEMBER BUCUREŞTI 4 MARTIE 1977 de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Ovidiu_creanga_prezinta_remember_bucu_ovidiu_creanga_1331090376.html [Corola-blog/BlogPost/348346_a_349675]
-
dorința de iubire : Un timp prea cald, prea-nalt, prea bleu/ Pe cer cu pete albe și,..la tiv nuanțe de verde și maro / amestecate-n câmp masiv. Singurătatea-i blând țesută, / Din ierburi și foi împreună,/ În toropeala azi căzută/ Pe-aromele ce se adună...! (Un timp) Îl găseste elegant, pur, estet``,( Aer înfumurat) , îl descrie în diferite ipostaze...``Timpu-i o rugă în gânduri line/ Vâslesc clipele-n aerul lunar... (Simfonie). Anunță schimbarea naturii :``Timpu-și rotește încet soarele``...(Primăvara) Scurgerea
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/lia_ruse_1482172973.html [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
din lume. Chiar și de el însuși. O dată ajuns acolo, trebuie să faci totul ca să-ți păstrezi locul cald și bun pe care l-ai dobândit prin curățenia vieții, smerenie, iubire, răbdare, îngăduința și prin faptele bune. Vai de omul căzut care nu mai găsește puterea să se ridice până la pieptul Creatorului sau! El nu-și va găsi nici starea, nici locul, niciodată în lume. Nicăieri nu se va putea simți, așa cum s-a simțit în cuibușorul brațelor divine! Poate că
NICĂIERI, OMUL... (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Meditatie_in_miercurea_sfanta_nica_cezarina_adamescu_1334159557.html [Corola-blog/BlogPost/355373_a_356702]
-
s-a oprit să îl întrebe dacă îl doare ceva, doar un câine îi suflase un timp aerul cald al gurii sale după care, răpus de gerul care se întețise, plecă agale, cu teamă pentru clipele de chin ale celui căzut, întorcându-se din drumul său de două ori, poate pentru a pleca liniștit că omul încă mai trăiește. În casa în care era așteptat, era cald și bine. Masa era pregătită pentru că toți știau că avusese o zi plină, cu
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/De_ce_imi_plange_ziua_ce_a_trecut_eseu_.html [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
Publicat în: Ediția nr. 501 din 15 mai 2012 Toate Articolele Autorului Un eșec e de-ajuns ca să crezi, Că tot ce-ai acum o să pierzi. Încet în depresie treci... Îți vine să plângi și să pleci. Mergi printre vise căzute, Peste crengi de încredere rupte. Sclipiri de fulgere scurte Te poartă pe cărări întrerupte. Când lumină speranței se stinge Și-o lacrima pe obraz se prelinge... Un zâmbet sincer învinge Tristețea ce-n suflet îți ninge. O adiere te duce
O ADIERE de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/O_adiere_angheluta_lupu_1337146119.html [Corola-blog/BlogPost/358663_a_359992]
-
ale gurii. Chiar și o cioară neagră, mare, stând la vreo două garduri mai încolo, se uita mai demult în jur, studiind orice mișcare care i-ar fi putut aduce vreun folos. Vrăbiile își reluară ciripitul pe lângă răzlogul de gard căzut. Când toate spiritele intrară în făgașul lor, de sub cerdacul casei ieși tainic, circumspect, popândăul Șoratra arătându-și lumii comicii incisivi, lungi, galbeni. Luă aspectul unui ghișeftar respectat la ușa prăvăliei sale, cu burtica lui maro, grasă, și cu urechile larg
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1396429294.html [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
de opinca saltimbancilor se opri mătăhălos Gebellin tartorul satrapilor duhnind a mahorca și anarhie peregrin evadat de la alienați prin lume dădea interviuri prezicând ploaie cu pietre și flăcări zicea el: că sunt trimise să împiedice invazia pe pamant a îngerilor căzuți iarbă dracului îi atârnă pe-o ureche -Zi-mi Papeso: de iubre fluviul de sânge gemetele sufocate ale inocenților și despre puhoaie umflate ce se băjenesc! -Se revarsă apusul își dau mâna-n Levant soarele justiția și luna prin mlaștină destinelor
(GHIOCUL DE CRISTAL TRADUS ÎN ITALIANĂ) GLOBO DI CRISTALLO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1494624589.html [Corola-blog/BlogPost/344156_a_345485]
-
agil”- fundul prăpăstiei — ... prăpastie în care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de ” adevăruri” ... ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe ” câmpurile de luptă “ unde... doar vântul mai geme - ca o amintire! Primii căzuți... nu mai au nici șansa și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei... în plină agonie - agățându-se de câte o liană fragilă, căutând înfrigurați
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“... (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI” ... ) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 by http://confluente.ro/In_cursa_pentru_varful_lantului_tr_valentina_becart_1338463003.html [Corola-blog/BlogPost/358723_a_360052]
-
Noi ne frecăm de muieri și turbăm ca vărsatul de Vânt . ,, ( În covercă ) Și tot gândind că femeia este o făptură imperfectă, prozatorul - poet Constantin Pădureanu, arată că și bărbatul nu este mai puțin perfect decât femeia.Dacă Eva cea căzută ( făptură imperfectă creeată de Dumnezeu) personajele poemelor ;Lisaveta Cârcăială, Manda Pascu, Lucreția Ciupag, sunt pătrunse de un sentiment până la desfrânare, caută fiecare în felul său să-și recupereze din demnitate, întrecând uneori demnitatea bărbatului prin actul trupesc - atrăgându-l să
,, FOCURI MOCNITE ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 by http://confluente.ro/_focuri_mocnite_constanta_abalasei_donosa_1359886086.html [Corola-blog/BlogPost/341408_a_342737]
-
metafora copilăriei mingea albă pe care unic punct albastru își așeaptă alunecarea cascada ne așteaptă prietene urcă urcă prietene în carul de foc al începutului primăverii pe care darul Crăciunului ți l-a așternut sub picioare frâiele din neaua abia căzută galopul calului galopul gândurilor negândite sunetul ierbii când ridică zăpada pitită pe vârfuri sub ea urcă urcă prietene în carul Crăciunului uită întoarcerea înainte timp așteaptă frumusețea ta Domnul cu tine Prietene 24 decembrie 2013 Referință Bibliografică: drum bun prietene
DRUM BUN PRIETENE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Drum_bun_prietene_anne_marie_bejliu_1387878880.html [Corola-blog/BlogPost/347698_a_349027]
-
diminețile petrecute pe mare, când ceața cuprindea cu umezeala sa, întreaga întindere nemișcată a apei, asemenea ca oglinda de cleștar din camera vreunei prințese din basmele lui Petre Ispirescu. Uneori când mă aflam la pescuit, se întâmpla ca din cauza ceții căzută în timpul nopții, să mă întâmpine și o mare neprietenoasă, cu valuri rebele, înspumate, ce se loveau cu tărie de corpul din fibră de sticlă al bărcii mele. Speram să nu se întâmple așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471927209.html [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
autoarea scrie microeseuri despre „Când cerurile se deschid”; despre „Bucuria iubirii”. Ioan Stoian Subțire este un alt creator care și-a încredințat scrierile acestei Antologii. Autorul subliniază faptul că, oricât timp ar trece, oricâte anotimpuri s-ar roti, din semințele căzute vor răsări alte flori, în altă primăvară: „În fructe stropi de soare cad / Mișcarea vremii ne-nfioară! / Semințele căzute-n nou răsad / Cresc alte flori, în altă primăvară...” (Trecere). O dată cu căderea razelor în fiecare suflet, renaște și Speranța Reînvierii. Anișoara Vleju
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1472586147.html [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
am putea spune, de exemplu, că mai știm mult din ce mai face Mirela Voiculescu-Fugaru, din păcate, ea fiind o artistă ce ne-a dăruit inimii clipe fericite și estetizate de viață în anii în care libertatea era după cortine căzute. Suntem o țară captivă demonului gălăgiei, prinderii în lupte de opinii politice și încrâncenări inimaginabile pentru îmbogățire, precum și înfloririi kitsch-ului în artă, în viață, chiar și în moarte (oricât ar părea de mirător, chiar și înmormântările de azi, pe lângă
MIRELA VOICULESCU-FUGARU. GESTUL DORULUI ŞI IUBIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1478520371.html [Corola-blog/BlogPost/382231_a_383560]
-
Era tare, numai bună să-l remonteze după o așa noapte de coșmar. Să-și termine vizita la saloane și toată ziua va fi liber. Ușa se deschise brusc și Ionuț apăru cu obrajii îmbujorați și cu bereta de marinar căzută șmecherește pe o parte,zâmbind fericit. - Bună dimineața! Știam eu că nu pleci fără mine! - Bună dimineața, voinicule! Păi unde să plec fără tine? se făcu Gabi neștiutor. - Cum unde, la saloane, la bolnăviori, uite mi-am adus și bonețica
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1463076492.html [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
și reci. Pe când coridorul adevăratei muzici ușoare se strâmtează ca o potecă intrând în defileu. Ușa lui e veche și ruptă. Prin ea pătrunde parfumul dinspre cortinele din stofe purpurii, pe când suflă din partea cealaltă vântul în canafii destrămați sub obloane căzute. Pe acest coridor murmură încă melodii romantice. În lumea tărcată a muzicii de azi ne-au rămas romanticii de ieri, la fel de tineri, cântând ca în sufragerii de castel chiar și atunci când urcă pe scene de fier din piețe, la zilele
GABRIEL DOROBANŢU. MAI ESTE DOR ŞI IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1398665908.html [Corola-blog/BlogPost/347992_a_349321]
-
înfometa sufletul de el, scuzele sub care-și chinuia plânsul să adoarmă, tăcerea aceea anostă care se cuibărea pe pernă alături de ea, golul haotic în care simțea cum se înfing minciunile, când trebuia să îl creadă. Analiza acum fiecare lacrimă căzută! Orice ar fi atins știa că durerea ei săpase poteci și-și scrisese o poveste. Nu ar fi vrut să rănească niciun dor. Se îndreptă spre ieșire, își luă geanta atârnată în cuier și deschise ușa. Din prag o priveau
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1452783682.html [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
se referă la posibilitatea pe care Dumnezeu o dă omului, astfel încât, folosindu-se bine de munca sa să poată supraviețui în noile condiții și, mai mult decât atât, să ajungă din nou la Dumnezeu . Această ambivalență care ține de condiția căzută a omului explică de ce, atunci când vorbim de muncă descoperim în același timp o latură în care se vede numai truda, efortul, oboseala (și aceasta prevalează cu cât omul este mai îndepărtat de Dumnezeu), și o latură care oferă bucurie și
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_realizarea_omului_in_sf_liturghie_partea_a_iii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
a autonomiei, plecând pe un drum de înstrăinare, de risipire, de neîmplinire. Excluzându-L pe Dumnezeu, omul s-a pierdut, de fapt, pe sine. Însă, iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru om nu l-a lăsat pe acesta în starea căzută, ci a ales cu înțelepciune o cale de a-l ridica la starea cea dintâi, fără a-i leza câtuși de puțin libertatea lui. Astfel, Fiul lui Dumnezeu își face a Sa firea umană luată din Fecioara Maria și împlinește
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_realizarea_omului_in_sf_liturghie_partea_a_iii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
le ascult, cu sufletul. De mai mult de doi ani, nopțile, mă chinuia un coșmar, ce se repeta foarte des. Mă vedeam în vis, dormind absolut singură, într-un bordei părăsit ,fără uși, fără ferestre,cu pereții găuriți și tencuiala căzută, patul meu se afla, într-un colț al acelei cămăruțe sărmane, cum nu mai văzusem în realitate și era la fel ca bordeiul. Așternutul era ponosit, rupt, paiele ieșeau prin el, odată cu acele oribile vietăți, iar eu mă trezeam în
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465000432.html [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
a protecției Imperiale și de-a lungul timpului nu s-a încercat o reflecție serioasă asupra acestei probleme a "simbiozei"dintre stat și Biserica, reflecție care să aducă necesarele corecții în ceea ce privește rolul statului și al societății laice în viața umanității căzute. Credința că un stat întreg ar putea − prin aceasta simbioză − deveni creștin s-a dovedit a fi fără suport și s-a constituit in final în marea tragedie a Bizanțului( ). S-a dovedit ca "simfonia"gândită de Împăratul Justinian a
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_cultura_dialogului_dintre_biserica_si_stat_.html [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
juste sau injuste din viața de aici. În alți termeni, până la Judecata de Apoi, umanitatea trăiește oricum într-o stare de criză și de așteptare a ultimei krisis, a verdictului. Este maniera creștină cea mai adecvată de a defini starea căzută a omului și de a reînnoi promisiunea pe care acesta o primește prin Iisus Hristos de a ieși, printr-o definitivă și lămuritoare judecată, din criza diferenței dintre vocație și realitate, dintre virtute și păcat (cf. Romani 8, 11). În
DESPRE CRIZA ECONOMICĂ DIN PERSPECTIVĂ CREŞTINĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_criza_economica_din_perspectiva_crestina_.html [Corola-blog/BlogPost/358978_a_360307]
-
să guști un pic din mântuirea ce oamenilor se-arăta Ah unde ești Samaritene de ce nu vii pe aici să treci o nu auzi un duh cum geme ori ochii Tăi acum sânt reci Și nu îți pasă di-un căzut ce n-are șanse de viață e mort aproape și pierdut cumplit zdrobit fiind la față Pe drum astăzi spre Ierihon nu vezi o Doamne un rănit gemând amar și n-are somn căci e aproape a lui sfârșit Și
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/ioan_daniel_1467872894.html [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
în Cruce o ultimă expresie. Prin răstignirea Sa, Mântuitorul își însușește toată robia păcatelor lumii, cu moartea în toată plenitudinea ei spirituală, ca chip al separării, al urii, al crimei, al suicidului, al absenței lui Dumnezeu, al constrângerii (legea lumii căzute), „ca plată a păcatului”, ca chip al iadului. În fibra Crucii jertfelnice răul se mistuie în picurii de sânge ai Iubirii Domnului. Devenind lăcaș al lui Hristos, lăcaș al Duhului, Obiectul iubirii devine subiect al dragostei: El în tu, în
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_calea_c_gheorghe_constantin_nistoroiu_1338702304.html [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]