168 matches
-
de carte spre însușirea unui nivel superior de cunoaștere și deci de a avea modalități de rostire corectă a cuvintelor, fără de precipitare sau fără teama de a greși pronunțarea acelor neologisme mai greu de rostit și în fața cărora vorbitorii se cabrează asemeni unui cal înaintea unui obstacol... A propos de gemenii monozigoți, când diferențele mici nasc conflictele mari... Cineva spune despre Istorie: „E o damă grasă și confuză, peltică" -, dar care ține sub fustele ei largi un pitic șchiop și cocoșat
De inimă albastră... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6248_a_7573]
-
altceva decât niște fripturisti de doi bani. Pentru ei, profitul imediat și satisfacerea orgoliului de veșnici lachei ajunși, în fine, pe tronul stăpânului au fost mai puternice decât instinctul de conservare. Nu știu ce obraz mai are astăzi dl Diaconescu să se cabreze pe poziții autoritariste în C.D., după ce a redus acest vehicol al democrației la dimensiunile unei bărci de hartie într-un lighean cu acid sulfuric. Doi ani în care țărăniștii nu și-au arătat decât impotenta, pedistii nerușinarea, iar liberalii dezorientarea
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
poetei transplantate în Suedia). Trecînd peste paginile nedestinate se pare publicării, de o semnificație compozită, ale Ioanei Em. Petrescu, să semnalăm caracterul antitetic al jurnalelor semnate de Alice Voinescu și Nina Cassian. „Sinceritatea” celei dintîi e de tipul conștiinței civice cabrate în fața ororilor comunismului, răspunzînd unui criteriu etic ce ne îndreaptă gîndul spre prototipul genului, jurnalul Monicăi Lovinescu. Popoare întregi, constată cu durere Alice Voinescu, au fost abandonate de americani „în plata dușmanului”, „comunismul prepară o cultură întemeiată pe ură”, comuniștii
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
perechi de pulpe roșii, baby/ zece secretare furibunde cu vulpi în jurul gîtului cu/ bufnițe pe umăr/ galopînd năucite pe o plajă cu hoituri/ zece secretare fierbinți răspund la telefon/ pentru tine/ cu gurile deschise pregătite/ cu dinții spălați/ zece regine cabrate în fața tejghelei/ încordîndu-și fesele gîfîind" (Domnica Drumea: }ara mea). Mai mult, un precursor mai vîrstnic al grupului, Dumitru Crudu (n. 1967), își mulează percepția ,pointilistă" pe modelul ultimului Bacovia: ,rufele spălate/ sălbatice/ pe sîrmă/ puse la uscat/ pe țărm/ seducătoare
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
bunicul sfidând armata și pe țărani și tata galopând cu pușca, iar calul înfiorat de spaima care i se observa după sudoarea de pe greabăn în timp ce ăia dărâmau secerătoarea și bazinul cu apă, apa din bazin țâșnind pe pământ și calul cabrându-se în jetul de apă, una din slujnicele de la bucătărie - Comuniștii care ocupau proprietățile și moșiile veniți de la șes unde potârnichile zburătăceau țipând și eu mi-o închipuiam pe mama în mijlocul lor ferindu-se de tata - Du-ți catrafusele la
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
e așijderea negativ, căci, ținînd seama și de dezvoltarea în condiții ingrate a culturii dintre Prut și Nistru, poetul are un timbru personal, adesea acut, în registrul tradiționalist pe care l-a adoptat oarecum obligatoriu. Versul lui Grigore Vieru e cabrat de revoltă, purtător al unei sarcini incandescente, care-l particularizează, inclusiv sub unghiul plastic. Compunîndu-se contrastant, imaginile conturează un stil inconfundabil: "Muțesc privighetorile,/ mierlele, cucii./ Sîngeră în biserici/ icoana, pristolul.// Atenție:/ vin politrucii/ care vor bate în masă/ cu tovarăș
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
ce viitor, ce vis? Poate, reflectează naratorul, că adevărata întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este aceea de a ști ce păstrează un om odată ce ajunge într-un lagăr de refugiați. Ce rezistă în el, ce se cabrează, se sustrage. "La unul este pasul. La altul, privirea. La un al treilea, un accent de autoritate care nu ajunge să dispară nici cînd cere niște rații de lapte sau cărbune. Iată că la omul meu, nu era nici vocea
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
la sacru pare să se fi șters: "Ar fi trebuit să-ți spun / că singura lacrimă pe care n-am plâns-o/ e marea/ că nu poți face din cârpe stindarde./ Ar fi trebuit să-ți mai spun: cineva se cabrează în mine/ de fiecare dată când deschid pleoapele/când deschid gura și inima/ pe el îl vorbesc/ îl deșir/ pe el îl petrec în cuvinte în clipe sfărâmicioase/ pe el îl îngân/ și-l clatin cu mâinile oarbe/ ale unei
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
din Sursa inepuizabilă de idei și de forme ale Culturii, precum și acest Periplu... această Odisee a celui ce cutreieră neîncetat globul, Ulise, într-o veșnică mișcare, schimbându-și necontenit unghiurile, ca și direcțiile; ...publicul are reacția unui cal ce se cabrează brusc în fața unui obstacol nemaiîntâlnit, ce i se pare insurmontabil... Este ce a dorit, și a realizat, atingând limitele cunoașterii, comunicării și înțelegerii, și irlandezul...
„16 iunie 1904“ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7597_a_8922]
-
numai cînd se aplică asupra fondului metafizic al textului literar", care "devine prolix și este nevoit să capoteze în fața mecanismelor textuale ce comandă noile forme de conținut și noile forme de expresie". La fel de nedrept ni se înfățișează a fi polemistul cabrat cu prozatorul Mircea Horia Simionescu, care ar fi reușit "să se cocoațe înaintea altor prozatori autentici, deși paginile sale sălcii, de intertext, frizează ridicolul prin platitudinea scriiturii". Așadar un, furor ce-l face pe exeget să vadă negru în fața ochilor
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
preromană (traco-dacă sau iliră). De reținut că mânzat înseamnă „vițel“. capră și țap Această pereche din seria animalelor domestice prezintă un alt tipar: în română, femininul capră continuă lat. capra, transmis tuturor limbilor romanice (fr. chèvre, it. capra, sp., port. cabra), fiind singurul cuvânt folosit pentru a denumi acest animal, dar masculinul țap este un împrumut. Lat. caper „țap“ s-a păstrat doar izolat, în Sardinia, arie tipic arhaică. În limbile iberoromanice s-au moștenit derivate ale lat. caper, care au
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
timp să facă nimic. O ploaie de săgeți, fulgerătoare, izbi grupul ca tot atâtea bice, din toate părțile; două gărzi din suită, lovite, alunecară din șa și căzură la pământ. Calul lui Waltan, atins în grumaz de o săgeată, se cabră dintr-odată și se lăsă pe o parte, răsturnându-și stăpânul în praful drumului. în câteva clipe, pădurea prinse viață: în jur de douăzeci de războinici se iviră din frunzișul bogat și năvăliră, strigând și agitându-și armele, asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se năpusti, la rândul său, într-acolo. îi tăie drumul un bărbat blond și corpolent, ce avea ca unică armură o platoșă de fier. Balamber pară lovitura securii sale cu două tăișuri, care îi trecu șuierând pe deasupra capului, și își cabră calul, ca să se protejeze de alte lovituri. în momentul acela, comandantul dușman îi zvâcni pe dinainte, căutând să-și facă loc printre combatanți și să cucerească spațiul deschis al câmpiei. Fu doar o străfulgerare, dar suficient cât să-i îngăduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
te poate chinui mai tare decât țepușele înfipte sub unghii? Și dintr-odată sensul suferinței voievodului i se dezvălui, trase brusc de frâu și-l struni pe Leu ca să se întoarcă pe loc spre Vlah serai. Măgarul o clipă se cabră, aducându-și aminte parcă de încăpățânarea-i proverbială, dar imediat își spuse că nu are rost și se lăsă docil condus prin pustiul orașului toropit de căldură. Ajuns la Vlah serai, Gherasim fu condus direct la voievod. — M-am întors
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
introdus în subconștientul femeilor prin imaginile de la TV, prin imaginile din revistele de modă, etc. Vasili Goci, în cartea „Karma și cauza” scrie despre manifestarea vampirismului energetic, prin stilul șocant al modei, manifestat inconștient. Linia actuală a modei cu îmbrăcăminte cabrată pe sânii de silicon semi dezgoliți, cu burta (cu ombilicul) goală (expusă vederii), cu fusta care acoperă numai fesele, cu picioarele complet goale, este linia de modă a femeilor care își oferă corpul. Au început să se dezbrace și bărbații
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
căpitanul. În clipa În care vom avea mai multe informații... Să-mi păstrez calmul ? Nu mai pot nici să respir, darmite să-mi păstrez calmul. Ce facem ? Trebuie să stăm pur și simplu, fără să facem nimic, În timp ce avionul se cabrează ca un cal scăpat din frîu ? În spatele meu, aud pe cineva care se roagă „Sfîntă Marie, tu, cea binecuvîntată...“ și mă trece un val și mai puternic, Înăbușitor, de panică. Lumea se roagă. Chiar se Întîmplă. O să murim. O să murim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și-i strînse degetele. Mă bucur, zise ea. Kay căscă. — Mai bine aș fi ieșit. Am petrecut noaptea făcînd cuvinte Încrucișate cu Mickey și Hughes. O sărută pe obraz, apoi se dădu pe lîngă ea. Miroși a săpun. Helen se cabră. — Chiar așa? — Da. Ca un mînz. Ți-ai mai făcut o baie? Trebuie să fii absolut curată. Te-ai simțit singură? — Nu, nu prea. — M-am gîndit să mă furișez la tine, Înapoi. Da? Kay zîmbi. — Ei, nu tocmai. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
primul care înțelege ironia situației sale de acum. Nici în ultimul ceas, pe picior de plecare, nu scapă de munca sa. Soarbe o înghițitură din bidonul cu apă sălcie și se încordează în șa, în timp ce calul i se poticnește, se cabrează, apoi reușește să se îndrepte, provocând o adevărată avalanșă de pietre pe vâlceaua abruptă și uscată. Este după-amiază târziu și căldura a mai slăbit în intensitate. Deasupra capului călărețului, cerul e plin de nori negri, încărcați de povara musonului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru a lua curba îngustă dintre două tufe crescute peste măsură, când un porumbel zburase exact spre fața lui Donny. Acesta necheză și scăpă aproape total de sub controlul lui Marston, încât aceasta fu aproape aruncată din șa. Imediat, calul se cabră încât ea abia reuși să evite căderea. Se agăță cu toată puterea de coama calului și ținu strâns frâiele pentru a încerca să-l calmeze și să evite căderea de la mai mult de 2 metri. - Gata, Donny, țipă ea încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ținu strâns frâiele pentru a încerca să-l calmeze și să evite căderea de la mai mult de 2 metri. - Gata, Donny, țipă ea încercând totodată să mângâie gâtul calului. Donny, băiete, e totul bine. Gata! Și totuși continua să se cabreze înnebunit. Oare s-a lovit la ochi când s-a izbit de acea pasăre? Grija ei pentru cal era amestecată în acele momente cu frica proprie, căci se vedeau pietre ascuțite pe fiecare parte a aleii. Dacă Donny continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să cadă, foarte posibil cu ea dedesubt. Toate accidentările de care auzise că se petreceau în astfel de situații nu se datorau căderii propriu-zise, ci strivirii între pământ și greutatea animalului. - Donny! spuse ea pe nerăsuflate. Dar calul se mai cabră o dată, rămânând pe picioarele de dinapoi mai mult timp și agitându-le frenetic pe celelalte două. - Doamne! strigă ea. Nu, nu... Își dădu seama că pierduse controlul, căci picioarele calului se clătinau pe pietrele ce se iveau din pământ. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
deasupra apei. Țeasta îi palpita în timp ce tot sângele îi năvălea în mâini. Stătea cu capul în jos de atâta timp. - Stai, stai! Oprește-te! încercă ea să țipe cu voce stinsă. Ce se întâmplase? Își amintea de Donny cum se cabrează, apoi cum cineva apare și îl calmează, un om foarte drăguț, apoi o cafea într-un local grecesc, conversație, ceva despre o barcă, apoi senzația aceea plăcută de amețeală, cu râsete aproape prostești. Apoi lanțurile. Și apa aceea groaznică. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
zgomotele mereu aceleași ale actului sexual petrecut între părinți. După trei, patru zile tatăl intra din nou în camera fetei, spășit. Măi, fetița tatei, îi spunea mângâindu-i ceafa, tu chiar crezi că eu îți vreau ție răul? Carmina se cabra, înțepenea lipită de speteaza scaunului. Atingerea lui îi trezea repulsie. Urmau admonestări blânde, înecate în dulcegării, încurajări siropoase. Eu cred în tine, eu cred că tu ai să ai altă viață decât asta a noastră. Odată când erai mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
infiltra spre sufletele lor cu ușurință, de aceea consulta acum cu fervoare jurnalele de modă, vizita magazinele de fond plastic, nu prea știa ce să facă, un timp a oscilat, spiritul ei clasic, anchilozat se împotrivea, pe urmă s-a cabrat, s-a dat de trei ori peste cap și a acceptat fără rezerve toate accesoriile, deloc simple ale acelei mode, ba chiar a început să facă singură pulovere, pentru băiat, pentru fată, ba chiar și pentru ea. Găsea că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
interes pentru ședință. Clar, un punct de vedere total opus, dar nu mă miră. Să trecem peste asta. Mai departe. Ce-a fost mai departe? Când am ieșit am plătit telefonul. Mișcarea degetelor lui încetă. Deodată deveni foarte atent, se cabră în fotoliu, aveai impresia că va face explozie și va fi propulsat cu putere în tavan. La ce oficiu?, o întrebă și vocea deja îi era plină de ironie. La cel de lângă piață. O urmărea cu respirația tăiată, tremurând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]