299 matches
-
se vadă labele păroase și mușchioase, persani, egipteni, europeni cu pălării, lângă raiale cu fesuri, femei levantine, de un lux nebun, soldați de ai sultanului, marinari de pe staționare; francezi vioi, oacheși, germani cu ciocuri de barbă bălane, ruși greoi; numai cadânele, cu mersul de lilieci sperioși, s-au ascuns jos, În Încăperea cu perdele ce stă acuma gătită pentru ele” (N. Iorga, Peisagii, antologie, prefață, note și glosar de Mircea Zaciu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1972, p. 210). 202. Materia medica atipică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
îndepărtează pericolul iminent ce planează asupra capetelor conducătorilor turci, înfățișându-i sultanului mânios o roabă nouă, Aișa -, unde stăpânesc trădarea, uneltirile și peșcheșurile, iar puterea se dovedește scurtă și iluzorie. Căderea protagoniștilor - fie că e vorba de doctorul Mavru, de cadâna Aișa, de Hangerliu, de negustorul Arapache sau de Constantin Ipsilanti - ilustrează drama individului într-o lume în declin. Elenco (1979), alt roman al lui S., așază față în față destinul unui medic și soarta unei întregi generații - tinerii revoluționari de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
Opunându-ne rușilor, i-am ținut departe de lumea slavă din Balcani unde erau așteptați ca eliberatori, înlăturând apăsarea seculară a jugului turc. Altminteri, creându-și o bază solidă în peninsulă, țarii i-ar fi smuls pe sultani din brațele cadânelor din harem și i-ar fi aruncat din Palatul Topkapî direct în Marmara. Planurile întocmite iarna, la Ermitaj, sau vara, la Tsarskoe Selo, ar fi putut transforma în realitate visul Rusiei de a ajunge la apele calde ale oceanului planetar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
În potasiu. Această transformare consumă energie, răcorind pisica. Dar, culmea subtilității, potasiul e entropic În raport cu sodiul; deci, eliminând potasiu, iar nu sodiul din hrană, pisica câștigă și negentropie, adică ideea care-i va ordona pe mai departe trupușorul ei de cadână... Istețimea pisicii nu se oprește aici. Tortura la care-și supune prada, jucându-se cu ea, e aparentă. Acel animal n’are nici o șansă, căci e rănit de moarte. Dar, În jocul care pentru el Înseamnă speranță și luptă, nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Toamna clasică (2004). Albume Eroii fabulelor (1965); Fiica Dunării și a Mării (1966); România antiqua (1969); Împreună cu Ion Milea; La zei acasă, sau o călătorie lirică prin Elada (1976). Romane Descoperirea familiei (1964); Ultimul drum (1975); Raiul răspopiților (1979); Muntele cadânelor (1980); Leagănul mării (1983); Întâlnire periculoasă (1985); Proces de recurs (1988). Memorii Monologuri paralele (cu Monica Anton 1999); Dialog epistolar (cu Mircea Zaciu 2003). Ciclul Ambasador la Atena (2001-2004): Secvențele începutului; Avatarurile democrației; Elogiul nechibzuinței, În umbra zeilor; Zona de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
și cânta „ca o hanâmă [= fiică de han] de sarai”. În Bucureștiul fanariot de la Începutul secolului al XIX-lea, ciocoii români cereau „lucru bun, iar nu tălanițe [= prostituate ordinare] din mahalaua Scaune”. Și, Într-adevăr, la chefurile lor erau invitate cadâne ca „ieșite din haremurile turcești” : Arghira (grecoaică ; „unii susțin că chiar domnitorul Caragea Îi da vizite secrete”), Calmuca (tătăroaică) și Rozolina (nemțoaică) <endnote id="(657, pp. 26-27 și 108-109)"/>. Într-un „roman național” (Manoil, 1855), Dimitrie Bolintineanu imaginează În cârdul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
atâta plăcutul poporului Virginie" (Ioan Rusu, Moartea Virginiei, " Foaie pentru minte, inimă și literatură", II, 1839, nr. 1, p. 18); Precum se tâmplă că uneori pomul hultuit întrece în bunătate pe prototipul său, de asemine învățăturile creștinătăței, care în ascuns [cadâna] insuflase fiicei sale, au prins în inima cea fragedă o mai adâncă rădăcină" (Gh. Asachi, Valea albă, în Scrieri literare, vol. II, București, 1956, p. 216); "Ca tigrul amenințat în vizuina sa, el aruncă un răcnet sălbatec" (Pantazi Ghica, Marele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fel și chip și vorbesc în giuvaericale întru a „pune capăt” cu gingașă parodie, la două sute de ani de rostire lirică: „Floare-a luminilor, otravă ce distili între petale,/Semilună care aur pui pă turle dă cristale,/ Vis al leneșii cadâne ce pe perini de atlaz/ Fundul greu strevede dulce pân șalvarii de Șiraz,/O, Levant, ostroave-n marea limpezită ca paharul,/ Sertăraș unde miroasă cimbrul și enibaharul/ Ce Dimov într-o poemă n-apucă a mai descri,/Zeci de tronuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
anticoncepționalele occidentale sunt interzise. Pe ideea asta aș întreba perechea prezidențială: ei cum au procedat de s-au oprit cu procreația? Dar ceilalți demnitari din cetate, care nici ei nu strălucesc prin hărnicie? Dar tânărul Nicușor? în escapadele lui cu cadânele, acestea aveau anticoncepționale sau le dădea el? Să nu faci ce face popa, ci să faci ce zice popa, spune bietul român. Dacă vreuna a rămas gravidă, cred că nu au lăsat-o să se arunce de la fereastra fabricii de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ați recunoscut fără probleme deosebite pe cel care, având mâncărimi la limbă și luându-l gura pe dinainte, a rămas la un moment dat fără partea superioară a trunchiului, aceasta fiind pusă ulterior pe o tipsie și prezentată de o cadână în ritmul unui dans lasciv, provocator și excitant. De aceea, pentru a menține veșnic treaz în memoria urmașilor acest episod tragicomic, în fiecare an evenimentul este comemorat cu mare pietate pe 6 ianuarie, moment în care se sfințesc mii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din scânduri În fundul curții, și Înlocuind peste tot garderobul cu „coroană“ deasupra și cu stâlpișori sculptați la dreapta și la stânga oglinzii În care maică-mea Își potrivea corsetul, rochia cu turnură și mitenele, Înlocuind patul În tăblii de fier, cu cadâne zugrăvite barbar În „abțibilduri“, care m-au privit cu ochii lor galeși venind pe lume la 8 septembrie 1887 și mi-au ascultat, Înduioșate, primul meu chiot, Întovărășit de constelațiile și ursitele unui horoscop promițător, sub semnul ascendent al Leului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gagiul șucar al bufe lor“ (amantul frumos al prostituatelor), cu „crăcanii“ (panta lonii) lui marinărești, brâu roșu și că mașă de noapte cu arnici la gât, purtând legănat pe „bulanele“ (fesele) lui „pianul“, flaș netă mare cu poza Înrămată a cadânei cu icușari la gât și la urechi și privind galeș la tre cători, zicând din „zotcă“ (gură) cântece de „pârnaie“ (puș cărie), ieșite toate din mintea lui „zurlie“ (nebună): Decât o viață amară și-un trai nesuferit/ Mai bine un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
terorizate, fără a i se împotrivi hotărât, de demonul cărnii. Acolo ajung și Mură, și Oleana, tinerii din romantica poveste de dragoste, cu subiect sadovenian, Copca Rădvanului: ea, fiică de boier, el, țigan lăutar rob. În Soleima, eroina titulară, o cadână, este împușcată de soțul ei pentru o presupusă infidelitate, fie și numai visată. Dintre romanele lui G., două dezvoltă problematica din nuvele, în special pe cea erotică. Scris la persoana întâi, Roxana e confesiunea unui tânăr preot celibatar, pus de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
uimire: Cât?! O mie?! Fantastic! Atâta bănet pentru un cap de pașă?! se miră el cu un surâs șăgalnic. Poate... poate cu turban cu tot. Așa mai înțeleg... Juga, cu un zâmbet misterios: Pe deasupra, oferă și... ce credeți? câte cinci cadâne pe cap de pașă. Pe ales... Se produce rumoare în boierimea dezlănțuită. Fantastic!... Boieri dumneavoastră, chicotește Ștefan, deschidem harem în Cetatea Sucevei?! Numai obiceiuri sănătoase am luat de la turci! Deschidem! Deschidem! strigă boierii înferbântați. Dăm de belea cu ale noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Deschidem! Deschidem! strigă boierii înferbântați. Dăm de belea cu ale noastre, mormăie cu spaimă o voce din adunare. Ferice de turci! Halal să le fie! oftează Mihail răzbunându-se pe Cotnarul din ulcică. Mângâie-te, îi alină Ștefan, durerea. Avem cadânele noastre moldovence, har Domnului cu mult și mult mai frumoase. Să lăsăm gluma. Vorba e: ce alegem? Aurul?... Capul? Aurul! se repede Juga cu disperare. Visteria-i goală! Ar fi păcat atâta bănet să se ducă pe Apa Sâmbetei, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e mai greu de realizat, până una-alta promit pe cea "viitoare", "Raiul" tot nu costă nimic. Vând pielea ursului din pădure. Mahomed le promite celor ce mor în luptă, le promite tot ce n-au avut în viață: șapte cadâne pe un picior, toate bunătățile din lume pe săturate, le promite fericirea veșnică. Profeții mincinoase!! izbucnește Alexandru mânios. Îi vom distruge!! Îi vom nimici!! Din fericire pentru popoare, toți acești descreierați pierd simțul realității, și asta îi pierde mai curând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
turcii, spune și zâmbetul se transformă în încruntare. Turcii!... Turcii!... Mereu turcii!... oftează el și se întoarce spre Maria. Au plecat?... "Slobozenia"?... Unde să se ducă? Ea nu știe ce cere... Știai că "Frumosul Radu", la tinerețile lui, a fost "cadâna favorită" a sultanului? Știam. Era pribeag, ostatic, zălog de domnie la Înalta Poartă, tânăr, singur, părăsit, sub puterea Sultanului... "Poți să arunci piatra"? spune Maria blajin, cu înțelegere. Ești bună, Maria... Tocmai noi care am cunoscut umilința pribegiei... Și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gurile rele șușotesc că la Cetatea-Albă, cu boambele tale, ai dat la pește cu carne de turc. Doi galion, numai doi... Kaputt! se căinează el, cu regretul că n-a trimis la fund, mai multe. Barem să fi pescuit vreo cadână, ceva... visează Mihail. Boierii râd, gâfâind încă: Unde pune neamțu' mâna... Au bătut-o cu pușcile, da' nimică n-au folosit. Cetatea s-a ținut tare. Au încercat și ei marea cu degetul. Am scăpat ieftin. Le-am tras una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
batjocura e o armă ce intră în socotelile mele, pe lângă altele... -De-i așa, am tăcut, murmură Vlaicu. "Neînțelese sunt cărările Domnului". Întocmai, boier Vlaicule, întocmai... Ștefan tace. Tac și boierii. Logofete, de unde, de ne unde, să cumpărăm un pașă, o cadână, vreun eunuc, o iscoadă apropiată Marelui Vizir, să ciulească urechile ce gânduri negre se urzesc la Înalta Poartă despre Moldova. "Un domn informat a câștigat jumătate din bătălie." Cu ce să-l cumpărăm? mormăie Juga, dar Ștefan se face a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
salută cu palma la frunte, la buze, la inimă: "Salamalec Strălucire! Athletul Creștinătății ți se închină!" Dacă altfel nu se poate... Numai domn să nu fii... Plătim haraci padișahului, plocoane Marelui Vizir, peșcheșuri pașalelor, bacșișuri dregătorilor, ciubuc slugilor și odoare cadânelor favorite. Și de-ar fi numai aiasta... 12 Pumnal sau otravă în țintirim Dacă... dacă se scoală din coșciug vreun strigoi și-mi rânjește cu hârca descarnată, de-mi îngheață sângele-n vine și damblagesc pe viață? Șuncile pe boier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
floarea de cais. Era o zi care își flutura mantia țesută din razele soarelui de dimineață senină aruncată peste dealurile albastre. Acea zi purta ciuboțica cucului în chip de conduri și își unduia grațios trupul de silfidă cu mersul de cadână. Era o zi de primăvară adevărată, care ne-a cucerit sufletele însetate de lumină și liniște. De undeva, un cântec de cuc sau poate numai un ecou ne însoțea pașii... Dragul meu, îți și aud întrebarea: „De când dăinuie acest han
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Alfred de Vigny, Servitude et grandeur militaires, I-II, pref. edit., Iași, 1925; Pierre Loti, Correspondance inédite, Paris, 1929 (în colaborare cu Nadine Duvignau); Mihai Eminescu, Poezii din viață și postume, pref. edit., București, 1947. Traduceri: Pierre Loti, Cele trei cadâne, București, 1941. Repere bibliografice: L.Luchaire, „Leopardi et la France. Essai de littérature comparée”, „France-Italie”, 1913; Jean Muller, „Leopardi et la France”, „La Renaissance contemoporaine”, 1913; François Carez, „Leopardi et la France”, „Gazette de Liège”, 1914, 1 februarie; Paolo Savj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
mitologică, din Țărm pierdut, ci o Helladă turcită, în care încape și Iudeea. Concurând pe Dărăscu, pe Iser, poetul pictează cu o pastă foarte subțire, cretoasă, un Balcic patriarhal, cu migdali, smochini, duzi, piersici, sarcofage preistorice, fântâni, turci cu măgari, cadâne șezând pe pietre ori ducându-se să ia apă în vase de aramă. O remarcabilă pânză e cea înfățișată în Cimitir tătăresc, cu râpe văroase și cu pietre sure, printre care umblă asini cu urechile pleoștite, unde „Țigăncușe cu basma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
a mai mers de vreo trei ori în beci după alte sticle. Se vede că străinul fusese cineva la viața lui, călătorise foarte mult și acum ne făcea și pe noi să vedeam parcă aievea măreția Anzilor, și nisipurile Africii, cadânele de la Istambul și nesfârșirea Tibetului. Ceasul acela îl câștigase la un concurs de călărie în Chile, undeva la capătul lumii și l-a purtat peste tot cu el. Pe atunci fusese numit consul la Pueta Arenas unde a stat vreo
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
plin de viață, am încercat să-l desenez pe blocul meu de desen, în spatele călărețului aproape să-l ajungă cel deposedat de comoara de femeie, inutil efortul său și-mi imaginez agitația gărzilor în palatul turcesc, fuga turbulentă a celorlalte cadâne, cea răpită nu-mi dau seama dacă se bucură sau nu de răpire, nu-i preocupată decât de a se ține cât mai bine de gâtul călărețului răpitor, și cred, Răpirea din serai îmi pune problema fundamentală de mentalitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]