192 matches
-
o nouă zi de mers, spre Navarette, Ventosa și apoi Najera. Pe drumul întins mai mult printre vii, urcând și coborând dealuri, admir totul în jur, miriștele de grâu, pinii cu un aer atât de plăcut, mergând liniștit în pas cadențat. Pe drum ajung din urmă un tânăr pelerin deja cunoscut vizual. Intru în vorbă cu el și aflu cu plăcere că este italian, din Bolzano. Subțirel, cu un rucsac cât el de mare, are un mers grăbit folosindu-se și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
deși văd mulți cu picioarele bandajate. Cumva mândru de picioarele mele încă intacte, ca și de noii bocanci, pornesc mai departe pentru un drum de aprox. 11 km. Căldura devine obositoare dar sunt protejat de pălăria cu boruri largi. Pașii cadențați se aud pe drumul cu piatră ca și zgomotul bastonului ce mi l-am procurat cu mai multe zile înainte. Relieful este sărăcacios, cum am spus deja, iar deasupra lanurilor de grâu se ridică dealuri golașe cu un pământ albicios
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
armate reduse numeric prin Tratatul de la Versailles 183 un motiv de curiozitate în plus. Această curiozitate s-a schimbat în stupoare la prima apariție a grupului ce număra o duzină de ofițeri mergînd ca un singur om, cu același pas cadențat, îmbrăcați în noua ținută de culoare verzuie, prezentînd același vechi aspect al unor cefe violacee frecate cu glaspapir, aceleași figuri spînatice pline de cicatrici de la duelurile din vremea studenției, cu monocluri interșanjabile, în spatele șefului-creator al tinerii armate: faimosul general von
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie care stă câteodată atât de bine băieților, pentru că seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu fața de copil. Intre acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino și de cadențata bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit și adesea surâdea. Surâsul său era foarte inocent, dulce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe lumea asta nu-i spus a doua oară la fel, chiar dacă cuvintele sunt aceleași, Am înțeles ce-mi spunea bătrâna, dar nu vreau să accept că, cu bățul scrijelește la suprafață praful mărunt din vatra de lut, și-ncepe cadențat descântecul nemaiauzit de răul copiilor, Ieși ceas rău, ieși tu rău, ceas rău cu speriet, spune descântul numind ceasurile rele, cu samcă, cu moroi, cu strigoi, cu diavolițe rele, și cu ce-or mai fi fiind, le numește baba Zamfira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
exprimări postume”. Dacă însă toate cele trei părți ale pisaniei - „anunțul” inițial („Răposat-a robul lui Dumnezeu și mult milostivul Io[an] Radul, mare voievod [...]”), ce poartă și o dată (în anul 7037 [1529], luna ianuarie, ziua 4 [...]), „enumerarea luptelor” (povestire cadențată, cu totul impresionantă: „Să vă fie știute războaiele ce vă voi povesti, pe care le-am făcut eu: 1-ul război cu agarenii, al 2-lea la Gub[aoi], al 3-lea la satul Ștefani pe Neajlov, al 4-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
își găsesc loc și aici vechi simboluri (inima - amforă pentru lumină este unul recurent atunci când sunt invocate cunoașterea și creația). Parabola focului (1967) marchează schimbarea modalității lirice. Emoția expresionistă este suprapusă plăsmuirilor livrești, îmbinând un pitagoreism vag și un lirism cadențat, ordonare și transcriere de imagini-acumulări sintactic simple, care au un vârf în melancolia ratată, căci poetul disimulează tensiunea într-un fel stenic, iar evanescența lumii fenomenale este la el doar o replică a focului rece interior. Secțiunea de aur (1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
Iordăchescu Ionuț Compania Căile Ferate Române Călători, transporta în prezent 53 de milioane de pasageri anual. Acest nou "sistem de mers cadențat" își propune să ridice numărul de călători cale folosesc compania de transport feroviară la 75 milioane de pasageri transportați anual la nivelul anului 2020, a declarat astăzi pentru Agerpres, directorul general al CFR Călători, Ștefan Roșeanu. “Proiectul la care lucram
CFR Călători introduce din 2013 un nou sistem de mers by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21653_a_22978]
-
pașoptism și pînă la Primul Război Mondial, memorialistica domină cu autoritate. Anghel selectează, aparent la întîmplare, episoade din propria sa viață, pentru a prelungi apoi în fantastic documentul biografic. Plecînd de la pretextul amintirii, el profită pentru a oferi, în fraze cadențate, sub formă de ficțiune pură, tabloul cît mai vag și cît mai brumos al unei lumi dispărute. Scenariul falselor amintiri rămîne același, indiferent de pretextul epic: vechiul Iași, orașul copilăriei și al adolescenței scriitorului, devenit tărîm de vis, paradis definitiv
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
Amintiri dintr-o călătorie, I). Nimic nu lipsește - nici figurile tocite prin uz, mai ales sub forma personificărilor și a metaforelor, nici pitorescul relativ al lexicului, nici epitetele așezate în pereche aproape lîngă fiecare substantiv; singura reușită - fraza molatecă și cadențată, degajînd o armonie de natură pur sintactică, în ciuda banalităților cuprinse în ea. Referirea la Ștefan cel Mare din finalul paragrafului este la rîndul ei simptomatică; Hogaș ține să-i arate cititorului că este nu doar un descriptiv, ci un descriptiv
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
în secolul XX. Nu se mai studiază la școală, deși e o adevărată bijuterie literară. L-am recitit într-o versiune modernă în proză, versiunea originară în versuri și strofe asonante fiind dificilă. În română a fost tradus, în proză cadențată, pentru prima oară, dacă nu greșesc, și tipărit la Sibiu în 1942 de Eugen Tănase, autor și al unei ediții bilingve în 1974, la Univers. Evenimentele relatate țin mai degrabă de legendă decât de istorie. Un nobil cu numele Roland
De ce ar trebui să citim La Chanson de Roland by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4889_a_6214]
-
de literatura secolului al XVII-lea. În traducerea slavonă de la care pleca (coroborată, poate, cu cea grecească, eventual chiar cu originalul ebraic, cum e înclinat uneori Mihai Dinu să creadă), poetul român nu întîlnea mai mult decît o vagă proză cadențată, înzestrată cu atribute ale stilului oratoric; numărul de figuri semantice, mereu aceleași, era și el redus. Dosoftei a realizat rapid cîtă latență literară rezida în textul arhaic și s-a decis să îl transforme în poezie. Dar cum? Așa cum făcuse
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
provoacă un veritabil fior de presimțire a "dincolo"-ului. E un lucru știu că, acolo unde imaginația e confuză, hrănindu-se din nebuloasa unor reverii, acolo sentimentele nelumești înfloresc de la sine. Chiar asta se întîmplă într-un tratat speculativ: etalarea cadențată a unor odăjdii conceptuale sugerînd existența unor misterii divine, dar niște misterii la care nu poți ajunge decît așa, pe calea abstracțiunilor, etalarea aceasta iscă o reverberație fantasmatică ce merge mînă în mînă cu credința propriu-zisă. Ce înseamnă asta? Un
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
Iar limbajul este cel strict contemporan cu pașoptismul! Nuvelele se înrudesc mai degrabă cu Cronicile italiene din care s-a inspirat Stendhal și par traduse stîngaci dintr-o italiană arhaică. Singurele pagini de proză asachiană interesante rămîn prozele lirice, atent cadențate, compuse în mod vizibil de un poet; sunt cele dintîi piese de acest fel din literatura română și ele prefigurează viitoarele poeme în proză din a doua jumătate a secolului. între ele, Cerul stelit și Meditația unui îmbătrînit poet sunt
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
de ceea ce îmi păruse să însemne la dânsul o schimbare de ton, am făcut greșeala să-l întrerup: - Vedeți că aveți ce să-mi spuneți? Drept răspuns meșterul mă bătu părintește pe umăr, ca să conchidă cu un "Eeeei..." prelungit și cadențat. Apoi a continuat: - "Uite ce-i! Aici nu-i nici locul, nici timpul, dar dacă vrei o să fixăm într-o zi o întâlnire la o cafenea, de pildă la Capșa, sau oriunde vrei, știu și eu?..." Și dintr-odată, brusc
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
ani ai căsniciei noastre. Iar în jurul nostru evenimentele se precipitau, oricât aș fi vrut eu să le ignor. Mi-aduc aminte de o zi în care, oprindu-mă pe trotuarul de la cofetăria „Scala”, am privit defilarea unor tineri care mărșăluia cadențat, cuprinzând tot spațiul larg al bulevardului. Brusc mi-a apărut înaintea ochilor imaginea acelor grupuri în uniforme pe care cândva le văzusem în Germania și a militarilor care năvăliseră în restaurantul berlinez unde prânzeam. Acelor imagini vechi le răspundea ca
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
larg al bulevardului. Brusc mi-a apărut înaintea ochilor imaginea acelor grupuri în uniforme pe care cândva le văzusem în Germania și a militarilor care năvăliseră în restaurantul berlinez unde prânzeam. Acelor imagini vechi le răspundea ca un ecou pășirea cadențată a tinerilor pe bulevardul bucureștean. Înghesuită între privitorii opriți la marginea trotuarului m-am uitat cu ochi mirați la tinerii plini de energie, care treceau în pas de defilare, umplând văzduhul cu o melodie răsunătoare auzită atunci pentru prima oară
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
artificialitate însă nu reușește să fie tăinuită complet într-un scris chinuit. În versurile sale, cuvintele vin de la sine, se pare că, dacă nu ar fi gura poetului, s-ar rosti singure. Practică o poezie aparent de modă veche, rimată, cadențată, rînduită într-un cadru prestabilit, și totuși face altceva decît poezie tradițională. Dacă respingerea armoniei formelor, plasticității, muzicalității, a oricărei sintaxe este regula scrisului postmodern, atunci Cioclea, considerat poet postmodern, dezavuează postmodernismul. Se confirmă, astfel, a cîta oară!? regula că
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
știind cum se developa cea de la palatul Buckingham. E o mică parodie balcanică, departe de procesiunea veche, în care schimbarea gărzii avea motivație deplină.Acum, flăcăii ăștia, vreo cinci-șase, într-un albastru foarte chimic, anevoie retinîndu-si rîsul, apar, nu prea cadențat, de după colțul clădirii și se îndreaptă, pe trotuar, catre majestuoasa poartă. Nimeni nu-i observa. În urma lor, ca la țară, vin leneși doi cîini vagabonzi, probabil amicii flăcăilor în răstimpul dintre schimbări. Dincolo, clădirea fostului CC, intactă după răpăiala regizată
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
se schimbă constant, la fel și perspectivele și tipul de discurs narativ, se fac salturi temporale care cer reconstruirea perioadelor lipsă și a evoluției evenimentelor neprinse în cadru, povestirile complicându-se astfel de la sine. Sintaxa este una repetitivă, posacă și cadențată, iar tonul voit naiv, cvasi-absurd, conferă frazelor un anume dramatism al enunțării, deși, uneori, am avut o senzație de disconfort stilistic. Iată un astfel de fragment: „Beniamin Cant l-a ascultat pe Ackerman. Beniamin Cant s-a ridicat cu greutate
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
sub braț spre cancelarie. Așa că l-am văzut numai de la spate și ceea ce m-a izbit a fost părul alb, statura masivă, trupul lat din umeri, mișcându-se lent și apăsat, purtat de niște picioare la fel de voinice, într-un pas cadențat, ușor târșâit sub greutatea corpului, fără să pot spune că era un mers legănat, ci doar condiționat ritmic de deplasarea continuă a făpturii sale ce nu înceta să-mi pară uriașă. Nu știu de ce " sau poate că tot datorită staturii
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
peste timp cu "vibrațiunile melancolice și prelungite" ale aceluiași instrument, evocate nostalgic în Psevdo-kinigheticos : "din minutele pe care în singurătatea de atunci le socoteam deopotrivă cu secolii, numai acelea îmi erau mîngîioase, cînd vocea cornului îmi legăna auzul în sunetele cadențate ale semnalului de vînătoare. Pe tonurile duioase și întunecate ale trîmbiței metalice, se juca cu o veselie săltăreață melodia cînticului francez și atunci, în mine, auzul șoptea inimii mîhnite neașteptate cuvinte de speranță și de bucurie." E notată aici o
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
a unei ideologii criminale. Totul este înspăimântător, implacabil, de un absurd tragic, sub pana acestui romancier refugiat în Franța în 1990.“ Lire Capitolul patru Musafirul sosi chiar la ora la care promisese, dar culmea, fără zgomot de motoare și pași cadențați, ca și când ar fi zburat peste oraș pentru a trece cât mai neobservat. Și chiar așa și-a imaginat stăpânul casei venirea oaspetelui, drept pentru care prima lui întrebare a fost dacă trebuie să tragă perdelele și să închidă gramofonul. Spre
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
trenuri sfâșiat Văzduhul viorii se reîntrupează în vremi. Parc enorm. A gării sferă de sticlă. Lumea de metal din nou e vrăjită. La sonorul ospăț din elizeul în pâclă Solemn se îndreaptă vagonul închis. Țipăt de păun și, în ropot cadențat, pianul. Am întârziat. Mi-e frică. Nu-i decât vis. Și intru în pădurea gării de sticlă - ostatic, Partitură de vioară în lacrimi, frământ în toate. Al corului nocturn preludiu sălbatic Și miros de roze din sere cu putregăios pământ
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
a avut aici o primă reprezentare tulburător de asemănătoare. Spontaneitatea și lipsa de măsură comandă textul. Versul lung, alexandrinul românesc, prezent în pasajele descriptive, alternează cu un vers expresiv și neobișnuit, cu alexandrinul clasic sub forma lui dactilică, săltăreț și cadențat. Cele mai spectaculoase înfruntări din epopee adoptă ritmul și măsura din Mihnea și baba, episodul cavalcadei; spontaneitatea vitală a scriiturii poetice se manifestă în construirea deliberată de imagini grandioase; uneori prețul este sacrificarea exactității prozodiei, așa cum va face și Eminescu
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]