139 matches
-
se îmbolnăvi, și noi simțeam cum stâncile și gheața reușeau să-l transforme din nou pe automobilist în adolescentul alpinist, care după ascensiunea la hotelul montan mai zăbovea un pic în mijlocul poieniței, în pantalonii lui bufanți și cămașa de lână cadrilată, scotea un ah! din toți rărunchii și toată fața îi era numai un zâmbet larg. Hotelul montan spre care ne ducea mașina - pe noi, împreună cu fratele mamei - era un loc liniștit; Onkel Curt aflase de el printr-un cunoscut de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de hotel din Selsey. Dar făceam în continuare eforturi. Lisa s-a așezat în fața oglinzii, aranjându-și rochia. —De ce porți cortul ăla pe tine? am întrebat eu, întrebându-mă dacă asta cădea în afara limitelor prieteniei noastre sau nu. Purta o salopetă cadrilată absolut scandaloasă, care nici măcar nu era necesară din moment ce burta ei încă era aproape plată. Am așteptat mult timp să rămân însărcinată și s-ar putea să mi se întâmple o singură dată, așa că vreau să profit de fiecare moment. Din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Uă unde-i testamentul? intervine dumnealui în discuție cu vorba repezită. Neamurile Zittei se privesc neliniștite, ochi în ochi. Unchiul proptește umbrela în dosul ușii, punându-și pălăria pe scrin cu multă luare-aminte. Își scoate apoi ca de obicei, batista cadrilată să-și șteargă sticlele mici ale pice-nez-ului. Zitta duce mâna la piept. În liniștea de moarte ce cuprinde brusc încăperea se aude foșnetul hârtiei, care consemnează răspicat ultima mea dorință. „Totul pentru Zitta, care nu mă va uita niciodată. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
își întindea mâinile în față, aplecându-se puțin înainte, se uita mai întâi la ferestrele de peste drum la care începuseră să apară funcționarii în pauze, cu țigările și bretelele lor înguste sau, pe măsură ce se făcea mai frig, cu acoperișurile lor cadrilate, cu cotiere negre, apoi își cobora privirea în strada viermuitoare pentru mai multe ore. Îi lăsaseră dinainte câteva ziare pe biroul la care el avea să se așeze, dar le-a îndepărtat pur și simplu cu mâna, să facă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zdrențuiți ai dimineții... Partea a treia Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în căciula din blană cu fir lung, moale și lucios, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în dreptul pieptului, să se apere, clătina din capul ușor pleșuv spre ceafa groasă, mormăind ceva ininteligibil, dar ea nu mai auzea nimic și nu mai vedea nimic, nici cum Andrei își șterge buzele, își vâră batista în buzunar, îmbracă pardesiul cadrilat, se gândește o clipă să spună ceva, renunță și se îndreaptă spre ușă, abia atunci ea văzându-l și strigând: „Du-te, du-te că cine știe ce mai e în stare ticălosul ăsta și porcul ăsta de câine... să mă bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ăsta. Pur și simplu nu pot. În Încăpere se zăresc urmele unor lupte grele. Șrapnele Lego Împrăștiate pe o suprafață Întinsă, iar două păpuși Barbie mutilate, una fără un picior, alta decapitată, par să fie la un picnic pe preșul cadrilat Încă murdar de iarbă de la ultima ieșire pe Primrose Hill, din august. Dincolo de raftul pentru fructe, pe podea, se află o grămadă de stafide despre care sunt sigură că se aflau tot acolo În dimineața În care am plecat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fiu adult. Când am Început să fim nevoiți să fim adulți? K xxx 14.57: Sediul potențialilor noștri clienți este decorat Într-un stil pe care-l identific imediat ca fiind „confortabil à la corporatiste“. Scaune tapițate cu un material cadrilat, mult lemn de tec și un amalgam de obiecte populare cumpărate la kilogram și agățate pe pereți. Decorațiuni care parcă-ți spun: suntem foarte serioși noi, cei de-aici, dar, hei, poți să faci și câteva exerciții de yoga dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lângă ușa din spate a clădirii. Nu trebuia decât să butoneze sistemul de închidere. Tânărul Lupu și-a desfăcut umbrela și-a pornit-o tacticos prin ploaie, spre intrarea principală. „Doppler“-ul strălucea artistic, cu arcurile de-oțel și țesătura cadrilată. A trecut pe sub banner-ul oficial, îl observai de-aici, mare și lăbărțat, flutura pe laterala clădirii ca un drapel național bătut de vânturi. Scria pe el: „CONFERINȚĂ EXTRAORDINARĂ. CEL MAI MARE SCRIITOR ROMÂN“, după care nu se mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că nu scrie romane.“ „De unde știi că nu scrie?“, am continuat să-l sâcâi. „De unde știu că nu scrii tu unul acum, cât vorbești cu mine?“ M-am uitat cu atenție la Mihnea. Era îmbrăcat normal, în blugi, cu cămașă cadrilată și-un pulover de lână maro. Nu ghiceai ce-i trece prin mintea aia a lui semi-cuantică. „Hai, termină odată de citit. Vreau un nume și-o adresă.“ „Da’ de unde! Ăsta nu-i prost, ne face din vorbe. O să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o încăpere de-aceleași dimensiuni cu sala noastră. Prin spărtura decupată precis zăreai parchetul lăcuit și forma identică a pereților. Te simțeai mic și idiot, ca la ghișeu la Circa Financiară. În mijlocul camerei, niște tipi îmbrăcați în blugi și cămăși cadrilate butonau vreo zece calculatoare, poate mai multe. Arătau ca niște gemeni identici, tunsoarea scurtă le strălucea pe ceafă, iar gesturile păreau trase la indigo, ca la contabilitatea Universității. Nu asta îmi părea însă neobișnuit, și nici faptul că Mihnea rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plătit, actele sunt în regulă, ne-am ales cu-o săptămână de vacanță.“ „Cine-a plătit?“, s-a interesat Mihnea. Căra o valijoară mică, neagră, pe role și-o servietă de umăr unde păstra laptop-ul. Trecuse vremea papornițelor turcești, cadrilate, în care călătoreau clandestin sarmalele, murăturile, țuica sau baxurile de țigări fără timbru. „Te crezi în filme?“, i-am întors-o, ocolind întrebarea, „Cine-a plătit? Cine ne-a angajat? În ce poveste ne-am băgat?“ „Mihnea are dreptate. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la intersecția cu Berggasse, am oprit în fața unor ziduri galbene, de secol 19. Prin apropiere, se simțea prezența lui Freud. Amorașii pluteau pe calcane, roz și grăsunei, cu obrajii restaurați pe la 1893: scria data înăuntru, pe un plafon. Dincolo de ziduri, cadrilat de două imobile de-aceleași dimensiuni, se ridica triumfător hotelul. Am Schottenpoint ne aștepta cu două camere moi și pufoase. Făcusem rezervarea capitalist, pe fax; dădusem și-un număr de credit card, cum cerea în regulament (mi-l scosese Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Locul ales nu îngăduia mai mulți privitori. Posibil, cine știe?, mă meniseră martor unic. Buimac de întâmplare, obligat de onoare să-mi duc până la capăt meseria mea de detectiv particular Ăscrisesem demult Detectivul Arthur!), cu lupa agățată de bretelele pantalonilor cadrilați și cu memoria ciuruită de mărarul înmiresmat al ipotezelor, vrui să mă subtilizez, depășit de vraja rea a clipei: lasă-mă să te las în mătasea misterului! Dacă el, Lepidopterul vorace, mă depista în preajma-i irizată? Poate că-și aștepta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Am început chiar lucrul la el, abia aștept să ți-l trimit. Am început să-ți port de grijă să nu răcești. Ce ai făcut cu paltonul, ți l-ai cumpărat? Cumpără-ți stofă neagră sau maro, în nici un caz cadrilată, nu-mi place mie. Eu sunt bine, gâtul mi-a trecut, așa că acum sunt bine dispusă. Sandul meu drag și scump, vezi, ai grijă când ai ocazia și timp disponibil, dă o goană până la mine. Îmi este dor mult de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în cot cît am dormit! eruditul și el pe culoar, înăuntru ar fi tot un spectacol Pierre Richard cu cîrlionți, fragil și roșcovan, luna pe culmea dințată în miile de brazi, Vatra Dornei desagii de pe umăr, lasă-i grămadă, stofa cadrilată să n-o ridici la bagaje, coborîm curînd, la picioarele celui bătrîn, țăranul din Spermezeu, măsura, pe bănățeni i-au inundat după păcatele lor! localități, aici cunoaște profesorul, m-am mai trezit, Porțile de Fier, barajul, eu am lucrat acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a florilor de câmp. Mobilă de nuc, albă ca neaua, mă trimitea cu mintea la castelele împărătești din mult adoratele basme populare. Lumina toropită și cadrilată ce intra prin ferestre mă anunța venirea mult așteptatei seri, momentul magic al fiecărei zile, în care glasul bunicii da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut întâia oară lumina zilei, după
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
este statutul nostru. După ce curiozitatea i-a fost astâmpărată, ne-a prezentat și soțul, tipul fermierului australian, trecut de 50 de ani, un metru opt zeci Înălțime, ciolănos, roșcovan la față, cu privirea blândă, Îngăduitoare, purtând blugi și o cămașă cadrilată, cu mâneci scurte, descheiată la gât, și vestita pălărie din piele de cangur, tip sombrero. Din câteva cuvinte, spuse pe un ton mucalit, aflăm că-și luase nevastă româncă, cu mult mai tânără, prin intermediul unei agenții matrimoniale. John părea mulțumit
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
O încăpere destul de mică, mobilată cu un divan, un scaun, un scrin. Lumina soarelui făcea să strălucească florile roșii de pe draperiile necăptușite. Odaia mirosea a mobilă nouă, proaspăt lăcuită, a praf și a încăpere nefolosită. Divanul-pat, acoperit cu o cuvertură cadrilată, albastru cu alb, era, evident, încă deranjat după o noapte de somn. Pe perete se afla fotografia colorată a unui motan. Ben intră după mine, închise ușa și, o clipă, mi-a fost teamă de el. Spațiul era strâmt. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o voce de femeie. Am alergat în bucătărie. Rosina ședea cocoțată pe masă, legănându-și picioarele și fiind adulată (nu găsesc alt cuvânt mai potrivit) de Gilbert și de Titus. Purta un pardesiu ușor, foarte elegant, dintr-o stofă fină, cadrilată, gri închis, o fustă din același material, o bluză albă de mătase și cizme foarte lungi, albe, încrețite, cu tocuri înalte. Părul negru strălucitor îi fusese tăiat sau strâns de un coafor iscusit într-o compoziție rotundă, segmentată, care arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Eu am gândit că a fost Ben, și continuu să cred acest lucru. Atunci vino înăuntru, îmi ceru James, ridicându-se în picioare. Am intrat în bucătărie. Lizzie stătea lângă plită. Își prinse părul la spate și purta un șorț cadrilat, foarte scurt, peste o rochie foarte scurtă. Arăta ridicol de tânără, și avea acel aer de școlăriță îngrijorată și prostuță, pe care-l arbora uneori. Perry ședea cu picioarele întinse sub masă și coatele proptite pe tăblie. Fața lui mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
I la prezentul acord, cu titlu de plan coordonat de construcție și de amenajare a drumurilor de importanță internațională pe care ele și-au propus să-l întreprindă în cadrul programelor naționale. Articolul 2 Rețeaua internațională "E" constă într-un sistem cadrilat de drumuri de referință, cu o orientare generală nord-sud și vest-est; ea cuprinde, de asemenea, drumuri intermediare, situate între drumurile de referință și drumuri de ramificare, de rocadă sau de legătură. Construcția și amenajarea drumurilor rețelei internaționale "E" Articolul 3
ACORD EUROPEAN din 15 noiembrie 1975 asupra marilor drumuri de circulaţie internationala (AGR)*. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140235_a_141564]
-
deschizîndu-se într-un ornament de frunziș și încadrînd textul; o întreagă faună se cuibărește aici (Bréviaire du Saint-Sépulcre de Cambrai, 1230; Psautier d'Arras, 1300; Bréviaire de Belleville, 1325 etc.). Fondurile de aur simple dispar și sînt înlocuite cu cele cadrilate (Roman de Godefroy de Bouillon, 1337), apoi de peisaje care se introduc în planul secundar al scenelor reprezentate (Oeuvres de Guillaume de Machaut, cca. 1370). Apare și tehnica ce constă în a nu colora personajele, ci în a le trata
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
picturii, pentru care miniatura constituie un cîmp bogat de experiență. Miniaturile de prezentare, în care se vede autorul oferindu-și cartea unei personalități, sînt la originea portretului. Tot aici trebuie căutată și originea peisajului, care se substituie fondurilor compacte și cadrilate. Miniaturile care ilustrează cronicile au furnizat modele picturii istorice. La începutul secolului al XV-lea, cei mai buni artiști parizieni sînt anonimi: maeștrii de Bedford, de Boucicaut, de Rohan, sînt numiți astfel după operele lor cele mai bune. Centrele de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
decât că mi-a fost extraordinar de drag. L-am remarcat încă din lunile când frecventam Liceul „Gh. Barițiu“, pe care el l-a părăsit înaintea mea, fără să știu unde a plecat (mă gândeam cu nostalgie la haina lui cadrilată, care-i venea așa de bine) - nu cred că schimbasem cu el mai mult de trei-patru cuvinte. M-am bucurat să-l revăd, spre surpriza mea, la școala unde mă transferasem și i-am propus să stăm în aceeași bancă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]