988 matches
-
a donației de acest fel este gratificarea logodnicului/logodnicilor care urmează să își întemeieze o familie prin încheierea eventuală a căsătoriei, iar o astfel de finalitate se pierde, și intenția cu care s-a făcut o astfel de liberalitate devine caducă, restituirea fiind normală. Chiar dacă logodna nu beneficiază de o importanță juridică deosebită conform economiei textului de lege, Noul Cod Civil nu omite să legifereze anumite aspecte morale, cu caracter reparatoriu în caz de rupere a logodnei. Astfel, partea care rupe
DESPRE FAMILIA CREŞTINĂ DIN PERSPECTIVĂ CANONICĂ ŞI JURIDICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361399_a_362728]
-
umbră de desfrâuri... Coboară noaptea peste lume. Se-adună-ncet ciulini, în viață, Circumvoluții în canafuri, Sofisme-nlănțuite-n gheață, Cărți nedeschise-n mine, vrafuri. Vitrine seci, rebel, fac plajă, Se joacă șah pe sub tarabe, Orașul e cuprins de vrajă, Simt universuri, stele salbe. Caduc, privesc, plutesc spre mâine, Sub cataracte de tristețe, Diger, străin, a vieții pâine, Scârbit de false obediențe. O iarnă-și arde în candelă Fulgii placizi...Tribut de sânge Plătim spre mâine... Bagatelă E noaptea care se prelinge. Tu? Fugi mereu
CITADELA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363412_a_364741]
-
al criticii ocoodentale, nu vor avea organonul de a primi și eventual împărtăși - necesar empatic- un astfel de discurs, în acest ACUM al ... rezonanței Schuman. Toate Codurile - cheie (mantrele, Peștera lui Platon, Orfeu, Prometeu, Labirintul, Mandalele,) - par a fi depășite, caducei, în plină Mutație ... Una care precipită athanoric - tomografic, nu doar Ființa heideggeriană, ci și organicul. Prin aceea că noii sacerdoți (sacerdocți!), ai neo- barbarbarismului sunt undeva în catacomba paralelă ... (Elegii din era Arheopterix, Editura Dacia Xxi) [...] Unul este Ion Pachia-Tatomirescu
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
nobilă în sine (e vorba de poezie, să nu uităm!), ceea ce conferă un tonus notabil multor versuri, multor strofe și chiar multor poezii și, concomitant, îl ferește pe poet de ravagiile egoului (cum se întâmplă în cazul altor ideologii - cele caduce - , știut fiind că, prin natura sa, ideologia este o “idee transcendentă situațional, care nu reușește niciodată de facto să-și realizeze conținutul” - Karl Mannheim): “era târziu - sau poate prea devreme - / pierdusem turma undeva-n apus/ câinii flămânzi adulmecau poeme/ pe
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
merita”, și salvându-ne de primejdia atotdevoratoare a timpului și a uitării... Fiind o carte scrisă din și pentru iubire, la modul exemplar beletristic, argumentul criteriului de selecție a autorilor antologați, precum și al opțiunilor lor privind textele din cuprins devine caduc și superfluu, drept pentru care îl vom lăsa în grija cârcotașilor eventuali, căutătorilor de noduri în papură, cu încredințarea că numai ei îl pot folosi întru poleirea cu „aurea mediocritas” a propriilor neîmpliniri, făcând „să tacă zbârnăirea adunăturilor de muște
PROLEGOMENE LA IUBIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368718_a_370047]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > BRATARA DACILOR Autor: Mihaela Cristescu Publicat în: Ediția nr. 309 din 05 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ilustrația este realizată de Luminița Șerbănescu, Ottawa, Canada Prietenului meu din Garden State Este probabil caducă ziua de naștere. La o anumită vârsta, tot ce poate însemna sărbătoare personală se evaluează la petrecerea copiilor sau a prietenilor. Colegii de serviciu apar ca inevitabili, iar bucuria se transformă în figuri stilate ale muzicii, cărții sau a unei
BRATARA DACILOR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348597_a_349926]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > PRIVIRE CADUCĂ Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1300 din 23 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Înăuntrul privirii acesteia, alta, nu demult, a apus. Dacă s-au înțeles sau nu, dacă au învățat măcar pilda prieteniei de la Castor și Pollux, nu
PRIVIRE CADUCĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349264_a_350593]
-
ronțăit clipele, au fremătat cu ochii pironiți spre abisul din jur. De-ar fi înțeles, din liniștea depărtărilor desculțe, că trebuie să privească spre lumina acelei lumi posibile, fără a uita să trăiască frumos prezentul.... Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Privire caducă / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1300, Anul IV, 23 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Oancea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PRIVIRE CADUCĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349264_a_350593]
-
sărac lipit; Brațele-mi vânjoase nu-s bune de nimic. Cât am trudit în viață, pe tine-am risipit, Căci m-ai trădat, ingrato, cu cel mai bun amic! Părinții sunt pe ducă și nu mai sunt spitale, Cu pensia caducă trăiesc din trei parale; Ograda e pustie și-n casă pute-a mort, Iar tu, nebună țară, dai bani pe săli de sport! Noi am crescut în cinste și-n har de Dumnezeu, Dar crucea grea, în spate, de ce s-
NU AM, FĂ ŢARĂ, N-AM UNDE SĂ MĂ DUC! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348207_a_349536]
-
Nici clepsidra nu așteaptă Dacă urc sau nu o treaptă Sau amân pentru sân' Petru Dar ambiția e una Cu alură sau halou Dacă faci brusc un tonou Răsturnată-ai să vezi luna Trece ziua și se scurge Vlaga lumilor caduce Și-altă noapte îmi aduce Taina vieții demiurge Câtă ață pe mosor Mă mai leagă de pământ? Toată viața un avânt Pentru stropul de fior! Referință Bibliografică: Am căzut din cercul sacru / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
AM CĂZUT DIN CERCUL SACRU de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362066_a_363395]
-
care se adaugă editorii sau producătorii lor, plus cititorii cărora li se bagă mâna-n buzunar pentru o taxă de vreo șapte ori mai mare. Și atunci, vă veți întreba, desigur: Ce naiba găsesc de râs?! Găsesc de râs toate argumentele caduce pe care le-au rostit aseară la un post TV niște staroști de breaslă artistică - președinți care, au și recunoscut că „Încasând timbrul, își pot plăti încălzirea pentru biroul lor”, adică un lucru care, pe mine, nu mă încălzește cu
BUGETUL PERSONAL AL SCRIITORULUI ŞI FOAMEA PE CARE VOR ALEŞII SĂ I-O TIMBREZE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366018_a_367347]
-
n-avem de ce ne teme! te pândesc pe sub sprâncene și te-adulmec din privire; dintre cele pământene, tu-mi ești sfântă izbăvire. în toamna asta ești mai dulce (e drept c-ai stat și mult la soare) și toate frunzele caduce vor să-ți cadă la picioare. spune-mi, (doar ai fost la mare) te-ai bronzat cum aș fi vrut? pe obraji, pe țâțișoare, nu mai spun că, de picioare, chiar și-acolo, pe sub slip, sunt invidios pe... soare și-
SPUNE-MI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365076_a_366405]
-
o luptă și fermă rezistență la asaltul trecerii clipelor desfrunzitoare, împotrivire la agresiunea răului și a urâtului cinic și indiferent, a morții infiltrate în noi zi de zi, într-o lume fără iubire. Ridicându-se deasupra vanității și a banalului caduc, poeta levitează într-o lume pură, într-o suprarealitate afectivă imună și perenă, înflorind primăveri în suflet, prin temerară și generoasă iubire: „voi fi singurătatea mea unică” ... „trăind intens lângă moarte și mai ales iubind...” (Elegie pentru o singurătate”, p.
„PAȘII SINGURĂTĂȚII” SAU PERIPLUL LUI PSYCHE ÎN CĂUTAREA IUBITULUI ÎN VISUL IUBIRII ETERNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366142_a_367471]
-
spun eu ție bădiță Mihai că tot în sărăcie pe-un picior de plai încă ne-om mai zbate o mie de ani sunt acum de toate n-avem însă bani nația-i pe ducă fiii-s risipiți ca frunza caducă veșnic osândiți îngerul iubirii l-am dat la străini orbi de-a strălucirii coroanei de spini starea țării-i gravă totul e pe dos toți suntem o pleavă și curgem în jos doina ta bădie de-om cânta-o toți
CE SĂ-ŢI SPUN EU ŢIE?... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361730_a_363059]
-
falsificate. Pentru că, orice forțare în scop subiectiv a valorilor artei, chiar și cele oficiale, practicate de critica literară ca lingușire a unor guvernanți sau a unor autori al căror principal merit era aflarea la putere, s-au dovedit a fi caduce. Darămite niște ridicole exerciții de ambiție manifestate prin spirit provincial și suficiență semidoctă! În plus, trebuie să subliniem că și pentru acea meserie a făcătorului de reclame este nevoie de talent și de îndemânarea de a așterne câteva fraze pe
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
erau necesari însă pentru a proba cu martori descoperirile, întrucât legea, una foarte învechită, punea încă mărturiile androizilor în fața curților cu juri pe același nivel cu înregistrările audio-video. Părea de neînțeles, raportat la condițiile actuale ale societății, dar legea, chiar caducă fiind acum, pentru ei era sfântă... Până la abrogarea ei... Într-un târziu, au fost recrutați, nu trebuie să știm prin ce mijloace, trei oameni care au primit însărcinări la bordul navei. Erau Vas, Cos și Ghi, de meserie poeți, cu
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
regizori ai spectacolului sacru (care, astfel, își încheie rolul), de recuzită, de temple și altare-n pietre reci și seci, de smirna și tămâie odorizantă. Intermedierea relației dintre om și Dumnezeu prin modelul instituționalizat al clericului de tip iudeo-creștin devine caducă, inutilă și parazitară, iar noi ne lepădăm de Satana, acum! Cadrul firesc de manifestare și afirmare a cultului nostru (care e cult al străbunilor, nu cult al morții!) se va desfășura diurn, în mijlocul Naturii Mamă sau în viitoarele Sălașe Deoumaniste
SACRUL, PROFANUL ŞI UMANUL, DIN PERSPECTIVA DEOUMANISTĂ de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351391_a_352720]
-
toate cele discutate până acum putem deduce că și Nimicul e Ceva important, că și el face parte din “familia” tolerantului Univers încăpător, atât pentru bune și rele cât și pentru umbre și lumini! Altfel și cu alte vorbe, omul caduc nu-și poate explica nicicum originea și apariția seminței dintâi, fiindcă, în mod natural, el finitul, nu dispune de mijloacele prin care să-și poată reprezenta altcumva, credibil, Infinitul, iar ca muritor n-are cum să convingă semnificativ, din interiorul
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
necuprins a specificităților sale) nici trecutul și nici viitorul. Aceste două timpuri sunt doar borne convenționale derizorii și mici halte de “respiro” pentru eternitatea infinită a fluxului vieții de care omul se leagă ombilical, prin destin, cu insula ființei lui caduce. Și aceasta doar pentru a nu crea sincope, întreruperi, în curentul energiei universale care-l ține viu. După cele descrise putem observa că tot ce ne înconjoară sunt forme ale conștiinței (pentru că numai ea este eternă, infinită și ubicuă) iar
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
fie! Mi-a spus și mama: „Dragul mamii, Vezi că se-mpuținează anii! Postește-un pic, mai fă un bine, Nu ai să iei nimic cu tine!” Dar unde, măicuță, să mă duc? Crezi că nu știu? Știu, sunt un caduc. Doar să m-ascund pe-un vârf de munte, Că-s păcătos, sunt... un grăunte. Nici Domnul nu vrea să m-asculte; E criz-acum, universală, Iar noi... o biată sucursală! Miroase peste tot a boală... Referință Bibliografică: Unde, măicuță, să
UNDE, MĂICUŢĂ, SĂ MĂ DUC? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350895_a_352224]
-
-n pod La fel ca un semn de-ntrebare De-o groază de vreme că n-are Cine să-i facă marinărește un nod Și mierlele vremii se duc Odată cu stele puzderii Țărâna cu ciutele serii Pătrund într-un codru caduc Lăsați-mă dar să vorbesc Pândesc la ferestre ocnași Oamenii care pe sfoară sunt trași, Mor natural și firesc Referință Bibliografică: Dați-mi voie / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 402, Anul II, 06 februarie 2012. Drepturi de
DAŢI-MI VOIE de ION UNTARU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346679_a_348008]
-
Pe mulți tu ne-ai păcălit./ După opt ani de domnie/ 20 de pușcărie”! Cinci mandate la Racova, pare cam mult! Cum este descurcăreț, precis îi face și pe gardieni, membrii clanului său! A căzut solicitarea pieței: „DEMISIA ! DEMISIA !”, devenită caducă. A fost înlocuită cu „Suspendat, judecat/ Și la Racova băgat”. Ce să-i faci dacă nu a ascultat la timp de glasul prostimii!?! „La Palatul Cotroceni cântă cucuveaua/ Băsescu și gașca lui și-au găsit beleaua!” Unii nu mai vor
TABLETA DE WEEKEND (8): ASTĂ SEARĂ MAREA FINALĂ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355953_a_357282]
-
Pessoa, Manuel Carneiro de Souza Bandeira Filho, Marly de Oliveira, Cora Coralina, Joăo Cabral de Melo Neto și Álvares de Azevedo sau Carlos Drummond de Andrade. Ce frumos sunau în sufletul ei versurile “Nao serei o poeta de um mundo caduco.” - pe care i se părea că le poate traduce, le înțelegea mesajul, nu o să fiu eu poetul unei lumi depășite, și, chiar dacă greșea, ce conta, pe ea o emoționaseră și îi era de ajuns. Afrodita trăia experiențe noi, nu prea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
ca să fug, M-aș da o dată peste cap. Să merg pe munte la vreun mag În nas, să-mi prindă vreun belciug? Să urc desculț într-un ciomag? M-am săturat să trag în jug! Dar ca o frunză sunt caduc. În patru scânduri o să-ncap Și în pământ o să mă duc. De asta știu că n-o să scap! M-apucă uneori un dor Să-mi iau o viză de transfug, Să zbor, călare pe un nor, Din lumea asta ca să
DE ASTA ŞTIU CĂ N-O SĂ SCAP! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356536_a_357865]
-
formele și normele de lucru. PRINCIPII ALE CREAȚIILOR ARTISTICE SUPERREALISTE extrovertire prin realizare de scene orduriere, descrise în detaliu; dezvelirea viciilor ca un afront adus sistemului față de starea de fapt a artistului, creatorul artei; eliberarea personajelor de așa-zisele încorsetări caduce, ghidarea acestora după prescripții de moment, care aduc eliberarea de suspans a cititorului; distincția elementelor specifice vieții așa-zisă adevărat-trăibilă, descriere liberă a scenelor de excitație maximă, trăite de personajele care susțin subiectul creației literare; locurile de desfășurare a acțiunii
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]