1,129 matches
-
mai multé résérité și asta era numai un fel de a spune, de fapt iaca cum era sé ai numai vreo doué résérite pe fund! Așa cum avea Șasa. Șasa scormoni cu degetul și scoase cîteva scame, niște bețișoare mici și cafenii, care rémîneau de la semințe și doué semințe. Le bégé În guré pe rînd, iar cojile le-a luat din guré cu degetele și le-a pus pe masé. Dacé se mai duce disearé la pîine și cumpéré numai cinci pîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
creșteau méceși. Între aceasté rîpé și gardul de aluni și cireși sélbatici, dupé care gésise Șasa poiana cu iarbé fragedé, dealul se elibera depértare de vreo optzeci de metri, de orice copac și acolo se atingea cu cerul. Numai buturuga cafenie de nuc, pe care se așeza cîteodaté Șasa, ar fi putut sé fie copac pe acest deal. În partea dreapté era grédina lui Șasa, Împrejmuité cu un gard de plasé, În care creșteau nuci și un mér cu mere vinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și alergau doar cîțiva pași, pe urmé se opreau și-și aranjau sortul alb pe umér. Își aranjau pérul și fundele mari din cap, ciorapii. Béieții le trégeau de pér și, de ce nu, le trégeau și picioare În fund. Uniformă cafenie sélta și se vedea față nedumerité, rușinaté și mîna care se ridică sé te loveascé. Cealalté mîné ținea florile. Se auzeau nume de Învéțétoare. Strigéte. Țipete. Veselie. Pe sub copaci, se vedeau Învéțétoarele cum fac din mîné. CÎte o faté, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
la bilete, a plecat cu ochii În lacrimi, fără să mai privească Înapoi și lăsându-i nepotului său o imagine care nu-l va părăsit niciodată: Ochenoaia era Îmbrăcată cu rochie maron, În carouri, iar peste rochie purta un taior cafeniu, strâns În talie. Pălăria cu dantelă și pămblicuțe crem ascundea părul castaniu ce se arginta vizibil dar lăsa la vedere sprincenele frumos arcuite, simple și mereu bine Îngrijite, fața prelungă, pomeții ridicați, obrajii cu mici riduri bine mascate cu pudră
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
unei cetăți pe o creastă de munte, Înconjurată de prăpăstii adînci și de luciul unor săbii sau cuțite pe fundul gropii. Îmi mai amintesc de o casă impunătoare din streșinile căreia curgeau flori mari, aurii și purpurii, iar doi bărbați cafenii, Înarmați cu niște pari groși care aveau cîte un bostan plin de țepi În vîrf, păzeau o ușă mare deschisă. Am mai văzut și un copil (aici culorile dispă reau, lăsînd locul nuanțelor de argintiu și cenușiu), culcat la pămînt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iaca, mă sui pe ele și nu se sparg! — Scoboară, omule, de pe oluț că tii sparge tu, rîdeau „pișcăranii“, cum obișnuiau ei să-și zică. Numele satului venea de la țipari. Erau pline bălțile Crasnei de vietățile astea lungi, subțiri și cafenii semănînd cu șerpii. Unii le spuneau „cici“, alții „pișcari“ fiindcă ciupeau rău mîna pescarului prin glanda lor electrică. Prăjiți pe jăratec, se pare că erau tare buni la gust. Afară de aceste delicatese la vreme de vară, pișcăranii se hrăneau, ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
puțin ca să-și tragă sufletul și să se orienteze, apoi o luară spre dreapta, pe un coridor strâmt și întunecos, cu miros de aer umed și stătut, de-a lungul căruia se înșiruia vreo duzină de uși, mânjite cu vopsea cafenie. În fața ultimei uși, pe care se putea distinge, la lumina chioară a unui bec spânzurat în tavan, o plăcuță cu un vag număr, ceasornicarul se opri și apăsă pe butonul soneriei. Hm, e cam neplăcut pe aici..., remarcă Stelian, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
glumă, că "...în zorii zilei va veni un crai de Miazăzi să le scape din oropsire..." Atanasie dormise în podul șurii toată ziua, iar seara luaseră drumul întoarcerii. Doamna Teodora ținea cu o mână singurul ei bagaj un mic cufăraș cafeniu care se părea că aștepta și el de multă vreme drumul ăsta, iar cealaltă mână nu o slăbea pe fetița a cărei voce speriată o auzise doar în întrebarea repetată : "Mergem la tata ? Mergem la tata ?". Fetița, sperioasă și sfioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
toate : bucătărie și sufragerie, dormitor, salonaș și chiar bibliotecă. În mijlocul ei tronează cuptorul țărănesc care se prelungește cu un fel de pridvor larg, pe care sunt clădite așternuturile de pat acoperite cu o scoarță de lână în carouri galbene și cafenii. Ai venit în căutarea altor vremuri, nu-i așa ? În căutarea urmelor lui Simion, care nu a fost un trecător oarecare ? întreabă Teodora în timp ce întețește focul și pune pe plită niște oale și ulcele de culoarea pâinii prea coapte, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doi bărbați necunoscuți care au venit să ne scoată din beci și ne-au urcat fără nici o explicație într-o căruță la care era înhămată o vacă. Unul din ei a luat dintr-un cotlon întunecos al beciului gemăntănașul meu cafeniu, dar când am făcut un gest să îl recuperez am fost imediat oprită cu o lovitură brutală. Simțeam că nu mai puteam suporta lovituri și m-am lăsat păgubașă. După peste trei ore de hurducături pe un drum de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
transportați, nu aveam nici o provizie de apă sau de mâncare, nu aveam decât ce era pe noi, câteva haine murdare, năclăite de sânge și sudoare, cu toate că... Da, micuța de ea, nu știu cum se face că a reușit să scoată din geamantanul cafeniu și să disimuleze sub fusta creață pe care o purta, aparatul de fotografiat și o cărticică, "Farmacia naturii", pe care o luasem printre puținele cărți de farmacie în voiajul care se voia să fie al libertății. Revăzând cu ochii minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ascuțit, o sfâșie pe alocuri. Orice, dar nu trebuie ca el, Vasili, bărbatul în devenire, să ia notă mai mare ca ea ! Într-un colț al paginii, lipită, o modestă floricică presată, o floricică de un galben decolorat cu pete cafenii date de vârstă, o floare unică protejată de o prelungă și elegantă ciuboțică verzuie. Septembrie 1951 în Brodocul nostru din Baraba Nu am avut timp toată primăvara și toată vara. Bunica Ulitia, Ana, Olga și Mama au lucrat din greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
La masa dorului Flacără lămpii de petrol răspândește o lumină care mângâie blând chipurile și obiectele. Penumbra delicată în care sunt scufundate puținele mobile dă încăperii o încărcare misterioasă. Dora nici nu observă când măsuța rotundă și joasă din lemn cafeniu și-a schimbat locul din iatac și se găsește în mijlocul încăperii. Teodora o invită să ia loc în fața ei pe un taburet pitic, pe măsura mesei ce i se păruse o jucărie de copil. Îi șoptește să întindă brațele până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
supărată. Ți-am spus despre înstrăinarea fără motiv de care mă simt vinovată. O mamă iartă. Mamele iartă orice. Repetabila greșeală... Din nou la masa dorului Cele două femei sunt iarăși așezate una în fața celeilalte, la măsuța joasă din lemn cafeniu. Chipul Teodorei a devenit din nou ca un medalion care concentrează lumină. La simpla atingere a degetelor, cântecul pornește ca un murmur a cărui forță crește, crește , devine învolburat, pentru a se opri dintr-o dată ca tăiat de mâna unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
voi, arătând către micuța pasăre, a răspuns furnica. Colibri trăiește doar în bazinul Amazonului, pe teritoriul Braziliei. Iar în Cuba trăiește o altă specie de Colibri numit topaz și se numește așa pentru că are un penaj colorat între violet, verde, cafeniu, negru și culoarea de roșu. -Atunci această micuță pasăre cine este? a repetat întrebarea greierul. -Întreab-o pe ea, ia răspuns furnica. -Cum te cheamă, micuță pasăre? întreabă greierul. -Aușel, a răspuns păsărica, după care și-a luat zborul, zicându-le
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
femeie din Hong-Kong. Ea, Trudy, pare să întrupeze misterul orașului și feminitatea însăși - o frumusețe sfidând canoanele: plată ca o scândură,fără sâni, părul neobișnuit - șuvițe lucioase de chihlimbar și bronz, folosind khol ca să-și contureze ochii, ruj auriu sau cafeniu. Nu are asemănare cu nimeni și nimic din ce se află în tot orașul. Ea însăși este un amestec: nu e chinezoaică sută la sută, are și sânge portughez, nu e nimic sută la sută. Marele personaj al cărții, Trudy
Orientul înca necunoscut by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6768_a_8093]
-
declanșată de aceste fluctuații ale celorlalți - parcurs construit cu atenție și redat cu finețe. De reținut este și faptul că tot Răzvan Mazilu este și creatorul costumelor, simple, sobre, dar funcționale, în care culorilor reduse ca număr - alb, negru și cafeniu - li s-a încredințat și o semnificație simbolică. Și, din nou, gândul mi s-a dus către un alt dansator din altă generație, către Trixy Checais, care-și compunea singur și coregrafia, și costumele, și luminile. Coproducția germano-română, Flashback s-
Flashback by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6787_a_8112]
-
așezarea lor, spre creștat și foarte spre ceafă, dînd întregului cap o înfățișare ciudată; am mai văzut-o și m-am mai mirat de ea. Acum vedeam de aproape ochii sitarului care moare. Mari, enormi, deschiși larg, nemișcați, de un cafeniu foarte închis, sub luciul lor de mărgea poleită cu o adîncime fără fund. Era în ei tristețe nemărginită, reproș fără țeapă de mînie. Era în ei împăcare, era întrebare blîndă, căreia nu-i puteam răspunde fără să-mi fie rușine
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
non-culoare". Când, în ianuarie 1927, Juan Miró, obosit de elucubrații suprarealiste, începe o perioadă de experimente strigând "vreau să asasinez pictura", primul lucru la care renunță este iluzia culorii. Construcții abstracte, fără precedent, propun cuvinte și nori plutind direct pe cafeniul pânzei neprelucrate. Un an mai târziu, în ciclul de colaje intitulat Dansatoare spaniole, un dop de plută, cuie, un echer sau o pană suplinesc orice nevoie de culoare. Urmând tradiția lui Duchamp și prefigurând creația unor Rauschenberg sau Jasper Johns
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
expuși boliilor sunt copiii, femeile însărcinate și persoanele cu un sistem imunitar deficitar”, se arătă în comunicat. Cele mai frecvente afecțiuni sunt dermatozele: - este o micoza a pielii produsă de o ciupercă caracterizată prin apariția unor pete mici de culoare cafeniu închis, localizate cu predilecție la nivelul toracelui. Transmiterea bolii se face prin apă de piscină, dar și prin utiliazarea unui șezlong fără folosirea prosopului personal. - care poate fi contractata prin folosirea prosoapelor contaminate care nu au fost spălate corespunzător. produs
Află ce boli poţi lua de la piscină. Vezi recomandările Ministerului Sănătăţii () [Corola-journal/Journalistic/71125_a_72450]
-
Un poem cu alură de pastel vine parcă să confirme atitudinea democratică de care vorbeam mai sus. Autorul nu are exclusivitate asupra metaforelor: „prăbușit în el, bețivul satului/ își închipuie că el este/ vânătorul tirolez cu mustața răsucită/ din tabloul cafeniu atârnat de perete,/ farmacistul își arată priceperea la biliard// în pauze scurte soarbe lichior/ și-i întreabă pe cei din jur/ dacă mai știu ce se întâmplă pe front.// Printre nori de tuș negru/ luna este un felinar de dovleac
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
autorul spectacolului Nesomn. Așa sunt și aparițiile stranii din secvențele sale de dans, în care accentul cade pe tulburător și neprevăzut și nu pe frumos. Ajutat și de costumele create de Cristina Barbu, în culori tranșante - negru, roșu, alb, uneori cafeniu - și cu linii bizare, care fac adesea să dispară capul, partiturile coregrafice au parfumul unor secvențe suprarealiste, întru totul adecvate temei. Coregraful este preocupat nu numai de raporturile care iau naștere între perechile care evoluează la sol, ci și între
Vise cu ochii deschiși by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5922_a_7247]
-
salutând marea, unde în larg un delfin coase apa, iar valurile mării răspund și ele la salut bubuind în stânci, încerând tăria falezei de calcar... La Vama Veche orzul a căzut... Paiele tari și albe ca oasele sună pe drumeagurile cafenii. Grâul va cădea și el. Porumbul încă se va mai înălța, verde, apoi uscat, va lăsa să se vadă mai ușor întinsul apelor. Locul i-l va lua, în cele din urmă, vița de vie, cu ciorchinii săi atârnând grei
La mare, vara… by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6154_a_7479]
-
le-a citit în cenaclu, dar nu știu să le fi publicat vreodată. Când am plecat împreună de la un astfel de cerc literar, noaptea târziu, mi-a dat în stația de tramvai o povestire dactilografiată și legată manual între coperți cafenii. Eu am luat tramvaiul, iar el a rămas în stație, în zăpadă. Am citit-o chiar în acea noapte. Am rămas surprins.” Desenul delicat caracterizează cu perfectă îndreptățire și poezia lui Alex. Leo Șerban. Cele mai multe dintre poemele de-aici (adică
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
la colțul străzii, să pătrund cât de puțin în încâlceala cărărilor străbătute de pasul ei majestuos!’ imploră ochii mei pe domnul de greacă, cu ochelari de celuloid, cu burtă cât un butoi de zece decalitri și cu degetele pătate de cafeniul trabucurilor proaste pe care le pufăie după program. ‘Iată unde vă pot duce, bravi băieți, versurile lui Homer’, par a grăi ochii lui crăpând de satisfacț ie și pântecul crăpând de tensiune.” Avertismentul, mai e oare nevoie s-o spunem
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]