311 matches
-
măr Sunt căzute în uitare, Mere roșii fac cărare Către fânul cel din pod. Pere-mprăștiemireasma Printre boabe aurii, Mama duce-n casă cazna Printre gloata de copii. Prin cuptoare pâinea crește, Se rumenesc cozonacii, Trece-un an, urmează alții Până caierul sfârșește. Sună-n vale clopoțelul, Pe drumeag trec rând voinicii, Mărișori, mărunți, mai micii, Toți cărându-și ghiozdănelul. De pe gard cioara privește Cu ochii negri și câi Ar vrea și ea-‘n clasa-‘ntâi, Dar școala de ciori lipsește. Râde
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/De_ale_toamnei_0.html [Corola-blog/BlogPost/348469_a_349798]
-
viață se scutură, Peste bucuria din care sufletul bea. Pământ și Cer sunt în veșminte albe, Regală se așterne heralda promoroacă, Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe: Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți torc brazii din caierul de nori, Emaosul așteaptă drumeți și pelerini... Nădejdea pare-o zare cu șirul de cocori. Drumul Strămoșilor în Dorul lor ne poartă, Răsar Luceferi în veghea lor de sus, Acasă ni-i Destin. Acasă ne e Soartă: Grădina Preacuratei. Grădina
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
viață se scutură,Peste bucuria din care sufletul bea.Pământ și Cer sunt în veșminte albe,Regală se așterne heralda promoroacă,Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe:Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți torc brazii din caierul de nori,Emaosul așteaptă drumeți și pelerini...Nădejdea pare-o zare cu șirul de cocori.Drumul Strămoșilor în Dorul lor ne poartă,Răsar Luceferi în veghea lor de sus,Acasă ni-i Destin. Acasă ne e Soartă:Grădina Preacuratei. Grădina
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
țesut la război, nu de cumpărat, un fel de stofă așa cum apar costumele la cântărețele de muzică populară de astăzi, apoi îi aducea la bordei, să-i spele în putina cu apă. Mama îi mai trimetea uneori bunicii câte un caier de lână să o toarcă cât stătea cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471183685.html [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
Mântuitorului nostru Iisus Hristos în vecii vecilor. Amin” (Cuvinte despre Nevoință, Ed. Bunavestire, Bacău, 2001, p. 35). Cu alte cuvinte Rugăciunea Sfântului Isaac Sirul, singură dacă ar fi, poate străluci ca o rază filocalică pe Calea mântuirii. Lacrimile toarse din caierul ascezei împletesc așadar fuiorul nădejdii, surâsul bucuriei, seninătatea încrederii. În taina jertfei și a suferinței Dumnezeu Mântuitorul plânge în toate lacrimile noastre pentru a le umple cu harul Său. Numai în lacrimi inima se curățește și se întărește prin voia
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_calea_c_gheorghe_constantin_nistoroiu_1338700017.html [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului desupra stânii un corb rotindu-se - pe pământ umbra plecarea mamei - caierul început molia-l termină vitrina goală - doar molia trezită face reclama copilul bolnav- cocorii de hârtie tot mai mulți noapte fără stele - felinarul barcagiului luminând râul Referință Bibliografică: Haiku / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 311, Anul
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_0_1_2_3_4.html [Corola-blog/BlogPost/355402_a_356731]
-
cinstește și preamărește Splendoarea Învierii Domnului, care este de fapt și Învierea noastră a celor ce-L purtăm și-L mărturisim prin gând, cuvânt și faptă pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos: Fiecare Rază de soare țese lumina Învierii dumnezeiești. Fiecare Caier de nor alb împrăștie întunericul nopții, călăuzind drumul Mironosițelor. Fiecare Pală de vânt se întețește în celelate prăvălind piatra de pe Sfântul Mormânt. Fiecare Freamăt de codru aduce Ucenicilor și urmașilor lor de-a pururea Bunavestirea Învierii. Fiecare Fir de iarbă
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1398209325.html [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
Acasă > Versuri > Iubire > REGRET TARDIV Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului M-ai părăsit, dar știu, te vei întoarce, cu prea mult dor în suflet ai plecat, iubirea mea din caier încă toarce iar gustul gurii mele nu poate fi uitat. Voi ninge cu-amintiri ce inima-ți vor frânge parfumul meu îți va ieși în cale, mă voi întoarce-n gândul ce iți plânge de liniște nicicând n-o să ai
REGRET TARDIV de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Regret_tardiv_valeria_iacob_tamas_1326739594.html [Corola-blog/BlogPost/361967_a_363296]
-
NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Câte toamne? Este toamnă peste țară, prin păduri și-n câmp e vaier, câte toamne oi fi tors din al vieții mele caier? Câte toamne o să mai am pe această lume tristă, astăzi, când, iar mi-a venit, să-mi vărs lacrima-n batistă? M-am privit într-o oglindă să-mi aduc de mine aminte și când m-am văzut în ea
CÂTE TOAMNE, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1416816012.html [Corola-blog/BlogPost/372017_a_373346]
-
lână peste tot, că știe tot... Mai cred și azi. Când a venit prima dată Moșul la fetița mea, Unchiu Nicolae era bolnav. Abia mergea. L-am adus cu mașina, l-am ajutat să se îmbrace cu bitușca veche, cu caierul de lână pregătit în pripă de Baba sa. Pe măsură ce se îmbrăca, devenea ireal. Arăta, vorbea, se mișca precum Moș Crăciun din copilărie. Era Moș Crăciun. Moș Crăciun există. E un duh ca orice alt duh. E duhul primului moș, al
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată by https://republica.ro/duhul-lui-moc-craciun [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
otomană. Imaginile foarte numeroase și culorile vii în care sunt înfățișate creează o impresie sui-generis de viață. Pătrundem într-un singur restaurat, Cheshmata, ai cărui pereți sunt bogat împodobiți cu obiecte tradiționale de artizanat: costume populare, furca de tors cu caier, ștergare etc. Cei doritori aici pot servi cheshmata, un preperat culinar propriu, pregătit din cinci feluri de carne. Și aici că și în celelate localități vizitate, oamenii sunt primitori, amabili, prețurile la muzee sunt acceptabile, variind între 4-6 levă, în
ÎN BULGARIA, PE URMELE DOMNITORILOR ROMÂNI, ALE ŢARILOR ŞI ALE SFINŢILOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1398095022.html [Corola-blog/BlogPost/341859_a_343188]
-
îl ține dragostea-și aprind mai tare după prima sărutare iar peste toate vin să-i vază potop de lume și-nserează când veseli se pornesc la nuntă și bucuria plină-și cântă la casa lor se-așează și apoi din caierul vieții amândoi torc poveste lungă de iubire cu rost, haznă și cu împlinire copiii le devin în timp menirea sporindu-le în casă fericirea la tâmple ghioceii se adună iar anii se sporesc într-o cunună din ce în ce mai rar își amintesc
ANTI-CIULEANDRA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1455349177.html [Corola-blog/BlogPost/342650_a_343979]
-
sufletul se-mbracă-n binecuvântare. Până când mai ticăie al inimii ceasornic ne-nțeles? Încotro-și trimite sunetele alungindu-se în aer? Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ard Și când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier. Cum să te înalți din tina ancestrală înspre albe stele? Încotro să îți găsești culcuș de pocăință și iubire? Mintea, cosmosul ființei tale,-ncearcă să ascundă vidul Ce s-a-ncolăcit, precum un șarpe, -nvăluindu-te-n orbire. Suflet, inimă și minte-ncing o
CURELCIUC BOMBONICA by http://confluente.ro/articole/curelciuc_bombonica/canal [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
toate-acestea, sufletul se-mbracă-n binecuvântare. Până când mai ticăie al inimii ceasornic ne-nțeles? Încotro-și trimite sunetele alungindu-se în aer?Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ardși când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier.Cum să te înalți din tina ancestrală înspre albe stele? Încotro să îți găsești culcuș de pocăință și iubire? Mintea, cosmosul ființei tale,-ncearcă să ascundă vidulCe s-a-ncolăcit, precum un șarpe, -nvăluindu-te-n orbire.Suflet, inimă și minte-ncing o horă
CURELCIUC BOMBONICA by http://confluente.ro/articole/curelciuc_bombonica/canal [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
să facă legi, Legendele nu-s pentru regi, Ele sunt hrana minților și leacul suferințelor, de Dumnezeu ne-apropiem, când vinu-nțelepciunii-l bem. Întâi trăim în Cuvânt, Apoi ne nălțăm din Pământ, Apoi ne iubim în aer , Firul se rupe din caier, Îngeri vom fi, dar ce îngeri? Negri, albaștri, de sânger. Tu ai cântat, mi se pare, Raiului nostru cărare. @@@@@@@@@@@@@@ Ce lecție? O coborâre în Infern? Cu generațiile pierdute, regi, palate, Să mergi în interior mai ferm, În interior vei regăsi
LEGENDELE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1435204843.html [Corola-blog/BlogPost/352962_a_354291]
-
iar și iară doar în grădina tristă a tristelor poeme” Și cum ai putea să nu mergi mai departe alergând printre versurile pline de har prin grădina poemelor răsădite cu migală în sufletul poetului, care, torcând fire de simțire din caierul vieții îți așterne sub priviri covor de mărgăritare preschimbate în cuvinte în tot restul volumului?! Mi-am făcut o cafea mare și aromată, simțind nevoia de a-l asculta pe Vivaldi și anotimpurile lui, și-am pornit din nou pe
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_1396311035.html [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
Într-o zi, pe când stătea în fața porții și torcea plângând pentru că fata era din ce în ce mai bolnavă, în dreptul ei se opri o trăsură roșie, neasemuit de frumoasă, din care coborî Crăiasa Primăvara. Aflând de boala fetei, crăiasa i-a dat femeii un caier de foc și i-a spus că dacă îl va toarce, va face din el o fundiță și o va prinde în pieptul fetei, aceasta se va vindeca. Femeie încercă să se apuce de îndată de lucru, dar focul o
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1424353140.html [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
pentru că era foarte săracă. Pe când se chinuia plângând să apuce cumva să toarcă firul izbăvitor, în dreptul ei apăru o trăsură albă, minunată, din care coborî Crăiasa Iarna. Văzând degetele rănite ale femeii și aflând întregul ei necaz, îi dărui un caier de zăpadă, spunându-i femeii că dacă va reuși să toarcă firele împreună, nu va fi arsă de foc. Îndată, femeia își șterse lacrimile și se apucă de tors, împletind cele două fire. Imediat ce termină, legă fundița pe pieptul fetei
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1424353140.html [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
să răspunzi Cumplitei provocări, fără de teamă: Cerut-ai ajutor să o pătrunzi Tătânelui, sau laptelui de mamă ? Ba nicidecum ! Ei doar m-au odrăslit, În vremi de aspre trude și-ncercări, Lăsându-mă -din cerul proslăvit- Să torc eu singur caier de-ntrebări. Acum ți-e rândul încercat bătrân, Să cerni din rânduiala greu desprinsă, Căutând pe drumul timpului hapsân, Să-i fii, la prunc, o candelă aprinsă ! Călcat-am lumea toată sub pingele, Privind spre cer și așteptând cuvânt. Tot
LA ÎNCEPUT ŞI LA SFÂRŞIT DE DRUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1465884779.html [Corola-blog/BlogPost/385318_a_386647]
-
ei veșmânt, O ploaie liniștită ca printr-o sită trece Și se așază clipa cu harul spre pământ. De-atâta așteptare căldura crește-n aer Dintr-un alai de raze pe aburi moi adus, Înfloresc sălcii, cu puful smuls din caier Catifelează zarea în pacea ei de sus. Legenda toarce lin un fir de nea rămasă Și-l răsucește c-un rubiniu lujer de foc, Leacuri de lumină peste lume lasă -Un mărțișor- cu irizări de-aprins noroc Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR
MĂRȚIȘOR de LIA RUSE în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/lia_ruse_1488387463.html [Corola-blog/BlogPost/368770_a_370099]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CREAȚIE DIVINĂ Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Din caierul de vise timpul toarce și fusu-i sfârâie necontenit, tu-ntinde-ți aripile capul nu-ți întoarce, atinge-ți piscul spre care ai pornit! Trandescendente simțuri din alte universuri, puzderie de cosmice sclipiri; tu nu ești lut care trăiești prin versuri
CREAȚIE DIVINĂ de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1452283504.html [Corola-blog/BlogPost/343049_a_344378]
-
ca jertfa noastră să rodească, rotundă și bogată peste veacuri!(Golgota românească, memoriei lui Nicolae Chisălicescu, mort în Zarca din Aiud) Aurelian Bentoiu, ialomițeanul temerar și martir a bătut la porțile luminii în ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Din Caierul tinereții tors în Colegiul “Gheorghe Lazăr” și-a urzit firul vieții ca ofițer, încorporându-și Dreptul și Filosofia, ce i-au netezit calea liberală spre Parlament și Ministerul Justiției. Magistrat și avocat de renume este radiat de Lucrețiu Pătrășcanu prin
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti_0.html [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
Teologul, Fericitul Augustin, Efrem Sirul, Ioan Damaschin, Nicodim Aghioritul, ș.a.” (Alexandru Elian, Eminescu și vechiul scris românesc, în Eminescu, poetul național, vol. I, Ed. Eminescu, București-1993, p. 229-240) Fascinația Profetului Mihail Eminescu pentru Bucuria lecturii, pentru Cuvântul frumos tors în Caierul de brocart al Limbii dacoromâne, dragostea sa pentru Cartea aleasă, fiorul pentru Cartea cultă au fost Daruri Dăruite de Sus; iar pentru Cărțile primite i se așterne parcă bucuria unei serafice îmbrățișări: „Nu știu dacă există vreun om în lumea
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1471581859.html [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
mireasma ca pe propria frumusețe. Dumnezeu stârnește Frumosul dumnezeiesc spre îndumnezeirea frumuseții umane. Îngerii reflectă frumusețea angelică peste azurul ce poleiește turlele semețelor mănăstiri. Omul întâi: Bărbat și Femeie a odrăslit Paradisului frumusețea risipind-o apoi pe pământ. Sfinții torc Caierul frumuseții sofianice brodând Patericul vieților alese. Martirii întrupează frumosul mucenicesc ca pe o îngemănare a Vieții. Sfinții Părinți, Monahii, Monahiile împletesc în rugă și cânt frumosul filocalic. Românul creștin ortodox are frumusețea duhovnicească a sufletului său primenit. Țăranul român creștin
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1493617590.html [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
a lungul Văii Strâmbii, dincolo de părușca țepoasă de pe Podul Porcului și alăturea de poteca ce duce spre nesfârșite fânețe și imașuri alpine de pe Iezerul și Păpușa Făgărașilor, pe Valea Râușorului spre Măra. Până una-alta, fusul leapădă fir tors din caierul de lână țigaie al furcii prinsă în betele fotei tinerei femei care toarce de zor și adună în ghem alb și rotund, iar mai târziu, cârligele din lemn de carpen sau salcâm - meșeterite migălos cu briceagul cu prăsele de os
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 by http://confluente.ro/Taranca_din_muscel_.html [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]