169 matches
-
gât îmi ling rănile și mă înfășoară în cârpe albe de mătase. Sub o pală de vânt cuvintele mele în cămeșe de tort înmuguresc pe buze și înfloresc în zbor spre cerul inimii tale. În dimineața asta Învârt de zor caimacul gândurilor care-și așteaptă rândul cuminți ăsurând trecerea clipelor care se aștern în rostire iau timpul la braț și-mi sorb în grabă cafeaua o ploaie de cuvinte curg liniștite între noi îmbălsămate în licoarea magică adaugă strălucire în casa
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
experiențe comune. Am discutat în detaliu despre discriminarea împotriva vegetarienilor și despre cum vegetarienii nu sunt luați în serios. Cu mult entuziasm, ne-am relatat istorii din seria Când Aproape C-Am Fost Obligat Să Mănânc Carne. Luke a luat caimacul cu o poveste despre o pensiune din County Kerry unde a comandat un mic dejun vegetarian, iar pe farfuria care i-a fost adusă ulterior se răsfăța un porc aproape întreg care fusese decorat foarte apetisant și care aproape râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
te faci orb și surd, să nu dai de belea. Degeaba, că uite, i-a cășunat așa, dintr-odată. De parcă nu văzuse în fiecare dimineață cum îi strecoară profesorul bancnota. Că nu mai găsești cafea fierbinte și groasă și cu caimac, ca la Vasilica. Și așa-i profesorul, n-ai ce face. Degeaba a anunțat dom’ Teodosiu tare să audă toată lumea, cafeaua o plătesc eu, să nu mai aud vorbă, așa a repetat tov Teodosiu, dar degeaba. C-așa-i profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu mai e bere! Nexam! face Poetul. Nici miculeți nu mai sunt...? Păi, pe Tano nimic nu-l mai satură, de nehalit și de sugaci ce e! îl împunge gingaș Crocodilul. Ar fi-n stare să și trișeze, ca să ia caimacul, să se-nghiftuie și să bea el, Mațo-Groso, pe de-a moaca, mai mult decât noi, ăștilalți, la un loc! Nehalit ești tu, cu toată familia ta de arborigeni, băi, curule! i-o întoarce Vălică, negustându-i poanta. Tâmpitule! Geniu' lu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pierdut orice stimă de sine și a rămas doar cu iubirea de propria familie. Nu știu ce poate ieși pe viitor din această „disonanță cognitivă” dacă teoria despre profețiile autoîmplinite este adevărată... Țara mea cu șapte clase Scăderea populației României a luat caimacul discuțiilor publice - și asta mai ales pe fondul interpretărilor partizane în jurul chestiunii referendumului și doar periferic legat de dinamici demografice mai profunde. Era previzibil. E normal și legitim. Există însă multe alte date semnificative și chiar „spectaculoase” care pot - sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
impus femeii. Pe urmele acestor cuvinte și lăsînd imaginația să zburde dincolo de ele, se configurează astfel un adevărat matriă moniu, urmele unor preluări și domesticiri seculare ale căror eroine anonime au fost femeile. O viață privată strîngătoare, care a luat caimacul vieții publice războinice a bărbaților și a adunat grijulie ce era de păstrat din ceea ce aceștia res pingeau. Un matrimoniu otoman care se contrapune tăcut patrimoniului nostru anti otoman. Nu există nici o statuie a sarmalei sau a ceardacului, a ciorbei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
niciodată greșeli, continuă scoțîndu-și scobitoarea din gură și așezînd-o pe marginea ceștii cu cafea. Doar conjuncturile se schimbă... Și ce plăcere, adăugă rotindu-și ochii în jurul mesei, ce plăcere să văd că nu mi-ați uitat tabieturile: cafea turcească, fără caimac... Un zâmbet timid le lumină pentru câteva clipe fețele. Apoi toți șase își îndreptară privirile spre Ghibercea. Cu un tremur aproape imperceptibil al mâinii, Pantazi apucă ceașca și sorbi pe îndelete, cu încîntare. - Exact ca pe vremurile bune... Dar fabula
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mesagiilor subversive și a complotului. - Nu prea înțeleg... - Nici eu, adăugă Ghibercea. De ce și-ar fi dat atâta osteneală? Pantazi apucă farfurioara și o trase încet în fața lui. - Mulțumesc, spuse. Numai aici se poate bea cea mai bună cafea fără caimac. Nu înțeleg cum o faceți... Apropie ceașca de buze și sorbi cu grijă. - Și, ca de obicei, e fierbinte, adăugă. Excelentă!... Ca să revenim la ce spuneam adineaori. Spuneam: s-ar putea ca mesajele să existe, dar să nu se refere
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de telefon direct al șefului pușcăriilor și i-a raportat găselnița sa, cu privire la economiile cerute, de conducerea țării,în materie de cheltuieli. Acela s-a bucurat foarte tare de ce a auzit de la Jenică Teleleu, dar, ne voind să-i înfulece caimacul bucuriei ce avea să-i fie îngurgitată de ministrul de finanțe și de primul ministru, i s-a adresat: mă, Teleleule, de drag ce-mi ești,îți las ție fericirea de a transmite, direct, ministrului de finanțe și primului ministru
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Centrale de Fete o trăsură a poliției, de culoarea vișinelor din sticla din care mai trăgea mamă-sa câte-o dușcă. Își înfipse iar ochii în zăpada care, după ce se topise la amiază, începea să prindă pojghiță, ca pielița de caimac de pe oala cu lapte, după ce dă-n fiert. Cum se face că arsura laptelui și-a gheții, dac-o ții în mână, seamănă așa de bine, și pielea ți se înroșește la fel? Nicu mergea cu pași cât putea de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
încă ceva ce avea să-i rămână nelămurit. Ultimul în cerc venea tocmai șeicul, care era Shams și care purta, ca toți ceilalți, fes înalt, gălbui, de culoarea spicului și o mantie neagră peste șalvari și peste fustele albe precum caimacul. Îl vedea prima oară astfel înșurubat, ca un fus al Soarelui între cer și pământ, o unealtă menită să toarcă aleanul și lacrimile, trufia, până când nu mai rămânea decât darul ce ni s-a dat: de a fi ai lumii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
carnetul! De ce nu vă însurați, copii? Sau preferați concubinajul? Bătrânii îl priveau fără glas. Doru Matei se strîmbă: ― În sfârșit, treaba voastră! Să revenim la tablouri. Ca om de artă, artiștii au fost întotdeauna apreciați, socotesc că mi se cuvine caimacul: Dama cu evantaiul. Ar fi o crimă să pângărească domnul Popa cu ochii lui murdari surâsul cucoanei. Știți cum aș boteza cu tot balamucul ăsta? Cianură pentru un surâs... S-a consumat o cantitate bunișoară. Domniilor voastre vă ajunge Vânătorul. Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avut. Singur la părinți. Și răsfățat. Ce să vă zic? Nu mânca până bunica nu-i spunea povestea la masă. Îi strecura ciorba de zece ori, să n-aibă tăiței, să n-aibă legume, laptele, la fel, să n-aibă caimac. Tot felul de figuri de-astea. Berbec. Încăpățânat și ghinionist. Așa se zice... Și s-a nimerit cu nevasta exact în aceeași zodie. Doi berbeci s-au dat cap în cap. Dar nu mai crede în zodii de când, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în foc, Lucia bombănea mereu, frecând aragazul, considera că a fi femeie implică tot felul de responsabilități umilitoare, pe când bărbații se scarpină în fund și sunt tot timpul nemulțumiți de viața lejeră pe care o duc. Îi păru rău pentru caimacul irosit, nicidecum pentru viitoarele crize ale Luciei, oricum îi treceau repede și pe urmă avea chef de sex, turnă cafeaua rămasă într-o ceașcă și începu să înfulece grăbit. Nu se mai gândi la nimic. Înghițea aproape pe nemestecate, mușca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o dizertație pe această temă? Un discurs? Nu, mulțumesc. Cafeaua. Unde e cafeaua mea? Nu ziceai că devii gospodină cu joben? Acum să te văd... - E lângă tine, pe noptieră. Doar știi că mă țin de cuvânt. Cafeaua aburea, avea caimacul gros și un gust formidabil. Fu nevoit să accepte realitatea. Magicianul preparase o cafea exceoțională. - Pot să-mi pun și ultima dorința? - Dacă vrei... - Vreau să dispari, să dau o declarație în fața Detectivului, să merg la magazin, după Lucia, să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
slăbiciunea excesivă și imposibilitatea de a i se oferi hrană mai abundentă. Asta ar fi putut leza sistemul digestiv. În schimb, Conțescu sorbea lapte cu o sete care era mai mult voință, și Gaittany îl surprinsese alb în jurul gurii, de caimac. - Conțescu are un umor special de ordin biologic, ziceaSmărăndache, simulează moartea. (Tot de la Ioanide avea și această teorie.) Unele păsări, anume gângănii se prefac moarte ca să dezguste pe agresor și să-l facă să se depărteze. În cazul nostru, Conțescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cană (2); copii (2); dezgustător (2); Fulga (2); lactoză (2); produs (2); produs alimentar (2); pur (2); suc (2); vară (2); abundență; acasă; acritură; acuratețe; alb pur; alimentație; amar; amintire; animal; animale; anticorpi; a bea; bifidoc; biscuit; biscuite; bovină; budincă; caimac; calm; cană cu lapte; casă; cu cereale; cu cereală; chefir; ciocolată; ciupercă; colac; copii mici; copilași; copilărie; corn; de cuc; culoare; delicatese; dimineața; fin; frigider; fript; fulgi; grăsime; greu; gros; gunoi; gust; iubire; lactat; lăptărie; leac; mamei; materie animală; matern
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Octav: Bani să iasă. Matei: Da, băiețică. Numai că nu prea ies. Asta-i! C-au pus ăștia niște impozite de ne-ndoaie. Octav: Te pomenești că ești nemulțumit...! Matei: Păi sînt. Că ăia barosanii au pus repede mîna pe caimac... l-au transformat în miliarde... Și pe noi pun biciul...! Octav: Care ăia..., Nea Matei?! Matei: Ăia! Octav: Păi cînd îți spuneam eu că foștii... au pus mîna pe putere și pe bani..., mi-ai spus că... Matei: Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
volume, mai cu samă cărți vechi, nemțești cea mai mare parte. Pe masă erau tot felul de hârțulii scrise și nescrise. O mașină mică de tinichea de făcut cafea turcească ici cafea, colo zahăr pulverizat, de lipsă pentru cafeaua cu caimac, caiete și cărți și alte multe și mărunte, toate în dezordinea cea mai frumoasă. (Cioabă: 2014, pp. 95-96). Un ultim exemplu de repetare intratextuală (cu sugestie intertextuală) evidențiază spectrul de nuanțe care învăluie ridicarea de la Pământ către spațiul selenar-edenic. (H7a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
câte un păhărel două de rachiu de mentă și gustau din jambon. Era bun tare. Azi, când mi-aduc aminte, îmi lasă gura apă, căci de atunci n-am mai mâncat asemenea bunătăți. După gustare urmau, pentru ei, cafeluțele cu caimac gros. Le sorbeau tot acolo, în cerdacul casei. Tata își aranja într-un șpiț o țigară „Națională”, își ștergea musteața cu un aer mulțumit și sorbea din farfurioară cafea caldă și aromată. Era obiceiul acesta de a se bea cafeaua
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ne-am apropiat sufletește unul de altul pentru că ne asemănam. Suferise mult în viața lui. A trăit un coșmar în perioada cât a fost prozonier de război la sovietici. Îl vizitam des, soția lui ne făcea câte un „nechezol”, cu caimac, o cafea aromată, atât cât se putea să se facă din cafeaua aceea artificială. Discutam multe chestiuni despre viață, dar mai ales despre ceea ce suferise în prizonierat. Mi-a relatat povestea lui și eu ascultam încrâncenat de ceea ce-i în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
umblat pașii domniei tale, ca să prindă viață în vopsele călătoria ce-o făcurăm împreună la padișah. Să fie spre aducere aminte! Apa de băut se încălzise, aburul de pe pocale se uscase, șerbeturile neatinse se muiaseră, doar cafelele înnegriseră cu urma caimacului lor buza răsfrântă a felegenelor. Fumul parfumat al narghilelelor amestecat cu cel al lumânărilor, mărea zăpușeala din încăpere, îndeosebi că se ghicea de afară respirația răcoroasă a nopții. Domnul se ridică în semn că slobozește adunarea. Pe rând, cei trei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
această sublimă ambrozie a artei. Arta încearcă să mențină în plisc ramura de măslin. Arta înnobilează chiar și misterul morții. Fascinația majoră a creatorilor de artă este eternitatea. Cultura este incubatorul valorilor unei națiuni. Arta instigă la dialog. Artistul acest caimac al țărănii. O inimă de poet pe un afet de pescăruș. Poetul - lacrima de cristal a omenirii. Arta a fost întotdeauna „ la per tu ” cu marile idealuri ale omenirii. O carte de literatură poate fi, ori tava pe care autorul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
luaseră o întorsătură extrem de urâtă pentru mulți dintre ei și Nieve își dăduse repede seama că banii cei mai siguri se făceau în domeniul serviciilor financiare; băncile și alte astfel de instituții ar fi putut înregistra scăderi, însă tot luau caimacul cu onorariile cerute clienților lor. Ceea ce reprezenta motivul pentru care slujba ei la Ennco era atât de grozavă. Cu o lună în urmă o răsplătise din plin. Ennco fusese în top pe piața bursieră, și Nieve își văzuse acțiunile triplându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la covârșitoarea importanță a existenței. Numai când zilele se arată cenușii, stau acasă, să-mi măsor singurătatea. Pornesc, apoi, fără destinație hotărâtă și discut, pe drum, cu ghetele stropite de noroi. Mă opresc la vreo răspântie, cu ochii țintiți pe caimacul noroios, împroșcat de un vehicul pe manșeta pantalonului. Azvârl printre dinți apa adunată sub limbă în chipul hâd al unei dezolări catastrofale: în craniul bine conturat de rumegușul cenușiu al gândurilor mele. E o hârcă pe care o pălmuiesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]