129 matches
-
îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers, începu a sforăi și a se smunci îndărăt, vădind dorința de a mă scutura jos de pe spatele sale și a mă arunca cât colo la pământ, cu tot calabalâcul meu sentimental de visătoare filozofie... Toate îndemnurile și silințele mele de a hotărî să-și urmeze calea fură zadarnice; iar când văzui, în cele din urmă, că echilibrul meu e aproape primejduit, descălecai și, târând-o de dârlogi, cercai a
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
acum familia Christinei nu vrea să audă de ea și de copii. Pe fete le cheamă Caroline și Susanne, iar pe băiat Richard, pronunțat ba nemțește, ba englezește sau pur și simplu Richi. În 1962, întreaga familie americano-germană își ia calabalâcul și trece oceanul. Richard senior pleacă în Vietnam și trăiește acolo niște grozăvii de neînchipuit, despre care nu are curaj să povestească decât frânturi, înainte de a muri. Dar până atunci, ofițerul Wayne se întoarce acasă de pe front, într-una din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
electricitatea-n toate părțile. Îți dai seama? ăia toți, carbonizați, scheleți în flăcări prin jurul meu, și eu trec fluierând sub umbrelă. Ca un supraviețuitor ce sunt. Ce-o să fiu. Ups. Hai că vine. Troleul. Te am pupat. Își bagă repede calabalâcul înapoi în rucsac. Se suie în troleibuz. Să-mi zici când mai ai spectacolul ăla haios cu zarurile și cu cărțile. Că vin să te văd. Pa, frăție. Ușile troleibuzului se închid. Mă uit după el, îmi zâmbește prin geam
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mai nimic, nici fanfara, nici zidul curajului. Ce să vezi la bâlci!? Tinerii gândeau altfel: Avem discotecă, avem jocuri mecanice, ne-ajunge! Și-apoi, ne plac și celelalte. Vedem și noi cum era pe vremea bunicilor noștri. Bâlciul cu tot calabalâcul lui se instala tot la marginea orașului, în același loc viran. Rămânea două săptămâni, apoi pleca. N-am știut niciodată de unde venea și unde se ducea, auzeam doar atât: A venit bâlciul! A plecat bâlciul! După plecare se așternea peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
care aveau să se retragă treptat și alții din același clan, în propriul său mormânt înghesuindu-se într un târziu și fratele lui, Toader, și soția lor, Elenuța. Încă vara, înainte de a păși în clasa a treia, ne am luat calabalâcul și ne-am mutat la Aiud, unde-l transferaseră pe tata la vânătorii de munte. Fără vreo vocație militară, taică-meu n-a fost nici amator de plăceri cinegetice, nici măcar față de natură n-a arătat vreodată înclinație. În război, era
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sufletul nației. A nu fi luptat nici în Răsărit, nici în Apus, la momentul în care ceea ce este eroic și tragic trebuie neapărat să-și spună cuvântul, aveam s-o plătim scump, în straturile morale, vreme de generații. Cu tot calabalâcul strâns la rampe, bine împachetate de niște ucenici tâmplari ce-i angajasem, păzeam acolo lucrurile zi și noapte, așteptând îmbarcarea; eram doar eu cu slujnica, mama continuând să stea acasă în vederea închirierii locuinței noastre părăsite. Toate rudele și cunoștințele noastre
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe care am văzut-o vreodată, transportată la școală ... împreună cu 3 cași tot atât de mari ... oferiți de Sfinția-Sa pentru masa de noapte a studenților. Am spus "de noapte" întrucât caravana a ajuns abia pe la miezul nopții, datorită drumului greu și calabalâcului expediționar. Profesorii au hotărât că date fiind oboseala, condițiile bune de cazare (organizate de ... cine altul ...), a doua zi ... fiind și duminică ... să fie zi de recuperare totală, înainte de organizarea înapoierii la Iași. Ne-am bucurat de o zi frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
albine, mobilă scumpă, pian. Toate acestea au fost abandonate. O vecină bătrână a promis să aibe grijă de lucrurile rămase până la o eventuală întoarcere. Nu ne-am mai întors niciodată acolo! La gară ne-am instalat pe peron cu tot calabalâcul, aranjat sub forma unei piramide. Eu cu sora mea am rămas să păzim lucrurile iar tata cu mama s-au dus la șeful gării pentru lămuriri în privința plecării trenului. Dar în acea zi nu a fost nici un tren pentru noi
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
cutiile cu conserve cu alimente, toate purtau marca: "Made în U. S. A.". Rusești nu erau decît căruțele trase de niște cai costelivi și conduse de femei îmbrăcate în uniforme militare cu cizme de iuft în picioare. Căruțele erau supraîncărcate cu calabalîcuri și bucătăriile rulante, îmbibate de murdărie, împărțeau o mîncare dezgustătoare. Soldații aveau capete grosolane, mulți cu fețe asiatice și toți extrem de murdari. Nu o murdărie de drum, o murdărie de praf, ci o murdărie unsuroasă, care se vedea că zăcea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
copii, nu-i așa "Bunule"?! În sfârșit. "dușmanii poporului" au fost prinși, arestați și încolonați, iar acum, sub vigilenta supraveghere a celor trei bravi ostași români, mărșăluiau spre punctul de îmbarcare, adică spre gară. Drumul a fost obositor, anevoios, stresant. Calabalâcul pe care mama îl strânsese în grabă mare și ni-l repartizase nouă, celor mai mărișori, nu era chiar atât de greu. Însă bagajele acestea erau legate de mama cu niște sfori, cordoane și capete de funii pe care noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ochii și inima îi râdeau de bucurie... Tufe bogate de trandafiri altoiți formau o armonie de culori care-ți încânta privirea. Răzoarele pline cu lalele, gladiole, petunii și crizanteme erau fermecătoare. 10. SPRE NECUNOSCUT Acum ne aflam în vagon, cu calabalâcul pus claie peste grămadă în mijlocul lui. Eram șocați. Nu scotea nimeni nici o vorbă. Ce se întâmplase? Făceam cunoștință cu o realitate pe care nu o prevăzusem, nu o cunoșteam și pe care ne era greu s-o înțelegem și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mă? Ce-o ții în brațe? Ai? E bolnavă, domnule milițian. E bătrână și bolnavă, e tare slăbită, a răspuns Țile. Fiți atenți la ce vă spun: prima va urca femeia cu copiii, apoi veți urca voi. Luați-vă tot calabalâcul, nu lăsați nimic în vagon, s-a înțeles? Să nu vă pună Michiduță să încercați să fugiți, că v-am ras! Clar?! Și a arătat spre pistolul care-i atârna la șold. Ne-am înspăimântat groaznic privind la rânjetul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în Regat de celebrul nostru Constantin Tanase: Că se fură și se pradă Ca și-n codru și pe stradă Și jandarmii tac chitic... Lumea zice, eu nu zic! Că pe căile ferate Pleci cu zile numărate Și că e calabalîc... Lumea zice, eu nu zic! Că de treci vama română Vameșii te trag de mână, Dacă nu le dai nimic... Lumea zice, eu nu zic! Că la primăria noastră E gospodăria proastă Și primarui un panglic... Lumea zice, eu nu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
profită de entuziasmul actorilor polonezi, bucuroși să găsească un complice cu imaginație... VITALIE CIOBANU: Mă gândesc ce priviri ne-am fi aruncat unii altora dacă, măcar o dată de-a lungul acestui traseu, gara în care am fi coborât, cu tot calabalâcul în spate, ne-ar fi luat în primire cu indiferență, dacă în locul acestor îmbrățișări spumoase de festival interminabil am fi găsit un peron gol - nici un om, nici o vietate -, doar niște sticle de plastic plimbate, iritant, încolo și încoace, de rafalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca din pământ și deschide o poartă a țarinei. E un băiat desculț, îmbrăcat în zdrențe. Târziu, pe drumul Hârlăului, îl vedem din nou în urma noastră, pășind prin praful drumului, ducând de funie boii moșneagului care duce o parte din calabalâcurile noastre. "Ce-i cu băiatul ăsta? întreb mirat. Ia un drac, zice moșneagul. S-a ținut de la Probota cât colea în urma noastră, și numai ne-a ieșit înnainte ca un drac. Acu merge și el la Hârlău..." Și băiatul, clipind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vin și cer milă de la domnul care i-a pedepsit; și vodă îi miluiește. * II. Corăbii de trecut râurile nu sunt, ci numai poduri umblătoare. Când vin soli, însă, se întrebuințează vase, în care-i trec destul de repede cu tot calabalâcul. * II. În țară numai moneda veche ungurească are curs, precum și asprii de argint și de aur ungurești și turcești. Monede necunoscute nu se primesc. * II. Tatarii locuitori în Moldova sunt datori domnului cu oști, care luptă de multe ori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceia care, pentru campania din 1497, ne spun că armata polonă numără 80.000 de oameni „în afară de cărăuși, negustori și servitori, al căror număr era abia cu jumătate mai mic. Carele, în care se transportă tot felul de proviant și calabalâc, de bună seamă erau ca la 30.000”. Într-un document, din anul 1497, se menționează că armata polonă număra peste 100.000 de oameni. Într-un alt document, efectivul oastei polone este „mai mult de 50.000 ostași de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de vreo trei ori la un tip îngrozitor de blazat, cu care apoi am făcut un seminar. Un tip de treabă, în fond, dar care se plicitisise de toată cloaca. De asta mai târziu, când s-a lămurit, și-a luat calabalâcul. Problema e că noi întreținem toată cocina asta făcând reclamă an de an facultății, trimițând alți și alți nefericiți la pregătire. Ne e jenă să recunoaștem că suntem niște ratați, că n-avem nici un viitor. Io măcar am scăparea asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
În sălașul nostru băiețesc ca o nuia Într-o gaură de șoareci, stricând rosturile noastre de până atunci și punând pe gânduri prietenii mei de odaie, rămași acum de capul lor și trebuind să apuce care Încotro, cu micul lor calabalâc, ca să facă loc tinerilor Însurăței cu foaie de zestre la mână și cu mobila bătrânească adusă tocmai de la Iași. Printre care era și un „primus“, din care aveau să iasă, ca În minunea de la Cana, plachiile de crap, iepuri à
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în niciun muzeu, ci în curtea-balconul-ograda lor din România, unde vor servi la exterminarea acustică a vecinilor. Evident, șoferii se fac că nu-i bagă în seamă, le spun că au bagaje etc; până la urmă cad la pace, tot acest calabalîc își găsește loc în burta chitului de metal. Admir sincer talentul pe care-l posedă de a transgresa orice reguli bine stabilite, inclusiv în dura, intoleranta Elveție. Revin din Franța, unde am dus la poștă două plicuri recomandate pentru Canada
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vede cum - car, nu car ceva în mâini - stau cu umărul drept mai lăsat. Servieta și mai apoi sacoșele și pungile de plastic ticsite de cursuri, dicționare, caiete mari, zeci de cărți, sute de fișe vârâte în plicuri au fost calabalâcul meu de studentă la română-franceză. Adevărul e că, în tot acest timp scurs între 4 și 22 de ani, între grădiniță și Filologie, n-am prea făcut cumpărături pentru casă; n-am mers la piață decât uneori, ca s-o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Praga, Între 1420 și 1493 din Austria, În 1492 din Spania, În 1497 din Portugalia, În 1498- 1506 din Provence, Între 1424 și 1519 din Germania etc. În aceste condiții, zeci și sute de mii de evrei bărboși, Încărcați de calabalâc, peregrinau pe drumurile Europei Centrale, imprimând pe retina și În mintea oamenilor imaginea unui „evreu rătăcitor”, blestemat de soartă să nu-și găsească locul și odihna. O fantomă bântuia prin Europa. Trebuia să apară o legendă care să explice acest
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
decît literarul : cuvintele se înalță mai ușor în sfera inexprimabilului, în timp ce imaginile rămîn legate de lucrurile concrete pe care le reprezintă (un nas în vînt e doar un nas în vînt), mai ales imaginile unei superproducții istorice, îngreunate de întregul calabalîc de epocă ce se vrea remarcat și admirat. O opțiune mai inteligentă din partea lui Tykwer ar fi fost să reducă la minimum spectacolul vizual și, în loc să încerce să vizualizeze talentul lui Grenouille, să se concentreze pe logica sa internă : după ce
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și pretenții, după ce am fost angajați, în timp ce ceilalți colegi "au rămas pe drumuri". Dialogul a mai continuat pe același ton și în săptămânile următoare, până într-o bună zi când, întorcându-ne de la minister, ne-am trezit la Grozăvești cu calabalâcul din camere scos pe culoare. Ne aștepta administratorul, care ne-a informat că e o decizie a conducerii Universității, fiind nevoie de spații pentru noii studenți și că s-a dispus măsura respectivă "având în vedere că prin absolvirea Cursului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ce zic eu -, un balaur cu cap și o coadă nesfârșită, ce șerpuiește târându-se moleșit, nădușind prin pulberea fierbinte, sub arșița unui soare nemilos, timp de șapte-opt săptămâni... Și-n urmă, scârțâind alene, un uriaș convoi de tunuri, harabale, calabalâcuri, poloboace, turme de cămile, cai, vite, oi... Și toată această puzderie de omenire și dobitoace cere apă, hrană, nutreț, cere somn, umbră, odihnă, cere drumuri, poduri, corturi, câte încă... O să mă grijesc, în cale, să le dau de toate, izbucnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]