400 matches
-
Karlovy-Very-Dry să-i zică?" Și, în fine, un toast in memoriam: "Adieu, champagne, liquer, café./ Les médicins m'ont mis ŕ l'eau./ La foi ne m'as jamais manqué/ Hélas! le foie me fait défaut." Franceza e preferată pentru calambur. Ori Păstorel n-are, în românește, curajul autoironiei? Poate. În orice caz, vinul jinduit și apa impusă nu fac casă, stînd între ele familii, înclusiv literare, mai învrăjbite decît orice dușmani. Vorba aceluiași, retras într-un rai plicticos, fără neam
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
apropiat de aceștia de un cuvânt vechi, familiar, de la care îl cred derivat. Rezultatul procesului este de obicei o modificare de formă, uneori și o alunecare semantică. Etimologiile populare sunt, formal, asemănătoare sau chiar identice cu jocurile de cuvinte, cu calambururile bazate pe omonimie sau paronimie. Le diferențiază intenția: pura etimologie populară e inconștientă și spontană, în vreme ce calamburul e produs cu scop ludic și cu clara percepție a diferenței dintre cuvintele pe care le suprapune. E greu de spus dacă lipsus
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
obicei o modificare de formă, uneori și o alunecare semantică. Etimologiile populare sunt, formal, asemănătoare sau chiar identice cu jocurile de cuvinte, cu calambururile bazate pe omonimie sau paronimie. Le diferențiază intenția: pura etimologie populară e inconștientă și spontană, în vreme ce calamburul e produs cu scop ludic și cu clara percepție a diferenței dintre cuvintele pe care le suprapune. E greu de spus dacă lipsus a fost o greșeală autentică, preluată apoi de vorbitori care doar ironizau incultura altora - sau a fost
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
e curat filosofic: iei neantul și îl aduci în centrul atenției, dîndu-i implicit o parte de ființă. Și astfel neființa începe să fie, de vreme ce ajungem să scriem cărți despre ea. Toată grija e să nu aluneci într-un joc de calambururi, asonanțe și simetrii logice, pericol de care scapi dacă faci uz de două calități preventive: de știință filologică și de fibră logică. Andrei Cornea le are pe amîndouă: greaca veche și spiritul gîndirii limpezi, rezultatul cercetării sale fiind o carte
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
stradă cu renascentiștii, iar beletristica este o obsesie planetară, detectivul literar Thursday Next e nevoită să plece în urmărirea unuia dintre cei mai căutați criminali, Acheron Hades, care răpește personaje din cărți. Thriller literar delicios de amuzant, plin de poante, calambururi și suspans, Cazul Jane Eyre este o satiră la adresa societății în care trăim. (nota editurii) „... Există două curente teoretice referitoare la elasticitatea timpului. Primul spune că timpul este foarte volatil, iar orice eveniment, oricât de neînsemnat ar fi, modifică viitorul
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
cumnata rea de gură a lui Yoyo spectacolul este total, imprecațiile se amestecă luxuriant cu jocurile de cuvinte, personajele își intră în rol, își sesizează nota spectaculară și se joacă. Ciocnirea registrelor lingvistice, a accentelor, este minunată, jocurile de cuvinte, calambururile țâșnesc ca popocornul, Helmut devine Helmet, clownul redevine clown. Pentru Paris istoria este din nou jucată, de la ironia al cărei obiect devine șoferul de taxi din partea unor oameni de culoare, funcționari la o ambasadă, la jocul în care intră și
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
Papu va fi vorba mai departe. 5. Fără îndoială, Tudor Vianu figura printre cei care nu erau în grațiile „șefilor" culturali ai regimului și mai ales nu se bucura de „simpatia" lui Mihai Roller, pe atunci, marele și unicul „controller" (calamburul trist îi aparține lui Camil Petrescu) al culturii românești. Eliminarea lui Vianu, la începutul anului școlar 1951-1952 a fost urmată, în iunie 1952, de altă acțiune, și mai gravă, și mai spectaculoasă: excluderea din Universitate a profesorilor Al. Graur, Al.
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
pe atît de sarcastice, aforismele sînt niște fulgere reci din a căror puținătate lexicală nu răzbate fervoarea unei dispoziții. Așa se face că un volum de aforisme aduce cu o colecție de observații malițioase prinse în tiparul unei virtuozități de calambur. De aceea, un autor care nu e coroziv, lucid sau ironic pînă la pragul cinismului nu are motive să se apropie de aforism. La asta se adaugă uzura de conținut căreia i-a căzut victimă genul apoftegmatic, și anume neputința
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
a doua. N-am înțeles exact unde ar trebui să-l plasăm pe Cornel Regman. Ambele postúri i se potrivesc la fel de bine. Paleologu le pune în succesiune: „Volumul de față cuprinde aforisme, observații de moralist, vorbe de spirit, șolticării și calambururi, rostite de Regman de-a lungul unei vieți, firește, nescutită de drame, de traume, de tristeți și dezamăgiri, dar pentru care râsul este expresia fatală, irezistibilă, imparabilă, a unei funciare alergii la prostie. La prostia în act, adică la prostia
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
Jurnalului unui jurnalist fără jurnal. Glumele sale de felurite calibre, uneori aidoma unor gloanțe, alteori unor rafale de mitralieră, alteori unor rachete, jucării provenind dintr-un arsenal inepuizabil, aveau ținte înscrise într-un orizont am putea spune circular. Glume și calambururi, ultimele servite pe bandă rulantă de mișcările imprevizibile ale entităților verbale, apte nu o dată de impacturi dintre care mai savuroase. Care să fi fost sorgintea acestei naturi joculare la un mod caracteristic? Originar din zona Târnavei Mari, importantul critic nu
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
-i împlinea comportamentul. Se exprimă din nou Ovidiu Drimba: „Dacă, așa cum spuneam, Blaga nu era o fire volubil-expansivă, în schimb îi plăcea să facă glume. Nu să repete glume auzite, glume făcute de alții, ci să le inventeze el. Născocea calambururi - de care se amuza mai întîi el, rîzînd singur, cu poftă, cu gura închisă, cu un rîs înăbușit. Erau calambururi care emanau inteligență, vervă, fantezie. Chiar și în aforismele sale - recitiți Elanul insulei - se întîlnesc des astfel de suculente calambururi
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
îi plăcea să facă glume. Nu să repete glume auzite, glume făcute de alții, ci să le inventeze el. Născocea calambururi - de care se amuza mai întîi el, rîzînd singur, cu poftă, cu gura închisă, cu un rîs înăbușit. Erau calambururi care emanau inteligență, vervă, fantezie. Chiar și în aforismele sale - recitiți Elanul insulei - se întîlnesc des astfel de suculente calambururi”. Suculente sunt și amintirile lui Toma George Maiorescu, care ne aduce la cunoștință că a fost ultimul student examinat de
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
calambururi - de care se amuza mai întîi el, rîzînd singur, cu poftă, cu gura închisă, cu un rîs înăbușit. Erau calambururi care emanau inteligență, vervă, fantezie. Chiar și în aforismele sale - recitiți Elanul insulei - se întîlnesc des astfel de suculente calambururi”. Suculente sunt și amintirile lui Toma George Maiorescu, care ne aduce la cunoștință că a fost ultimul student examinat de Blaga în calitatea de profesor universitar a acestuia. La o ședință a cenaclului literar clujean, din 1947, la care citea
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
o detașare aparte, de martor asistînd la o înșiruire de sunete plăcute. Ciprian Vălcan e un curios de speță calofilă care și-a împins îndemînarea pînă la pragul manierismului de tip declamator. În plus, avînd un temperament zglobiu înclinat spre calambururi nostime, scrisul său are o vioiciune nefirească pentru un filosof educat în spiritul rigorilor speculative. De fapt, Ciprian Vălcan are un condei prețios de formație franceză la care umoarea ludică împrumută paginilor o impresie de jonglerie conceptuală. Tematica cărții e
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
Rodica Zafiu Scrisul lui Călin-Andrei Mihăilescu e concentrat și divergent în egală măsură: calambururile, deraierile lexicale, cuvintelevaliză și aluziile intertextuale încorporează, fiecare, altă poveste: fraza explodează, deviază, se despică succesiv. Discursul nu e, totuși, destructurat, ci își urmează o linie argumentativă subterană. E o argumentare convingătoare: bazată pe paradox, respingând cu îndârjire clișeul, sporind
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
iese viu din ea?”, p. 85). Textele evocă hibridul din țară (numit rongleză, nu romgleză, probabil pentru a permite transpunerea Wronglish), dar și limbajul mixt al româno-canadienilor. În chestiunile limbii, ca în toate cele, autorul vede întotdeauna și cealaltă parte: calamburul e un contraargument concesiv. În spectacolul lingvistic al acestui volum, un rol important îl au jocurile de cuvinte, care ar merita să fie adunate într-un dicționar ad-hoc; unele sunt efemere, altele e foarte probabil să se impună, cel puțin
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
un început de listă. Aceasta ar trebui să cuprindă, mai întâi, cuvintele-valiză (și alte expresii contaminate și condensate): europsire, resentimentalism, globalcanism, burghezișteni, enigmagia, cordon zombilical, douăzevzeci de ani, hip-hop și noi; Sighetto, Kafkaracal, Buclucurești, Istanblues, Dacia felix culpa etc. Apoi, calambururile paronimice: de-a dâra, bombă cu protocroni, Gugă-l, bade, stoluri groase de-nvrăjbii etc. Ar fi de înregistrat creațiile lexicale, cuvinte și expresii croite după model: doctrinași, atelierele de pixelărie, leapșa pe îngerește. Să nu lipsească termenii vechi, reînviați odată cu
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
reali sau fictivi, oarecum în stilul lui Borges. Autorul afirmă, în prefața la Bibliografie generală, că își propune să compună o „panoramă exhaustivă a literaturii contemporane”, panoramă constituită din fișe caracterologice, organizate de cele mai multe ori într-un ansamblu ce folosește calamburul, observația satirică, insertul livresc sau reacția ironică. Tipul de proză pe care și-l anexează Mircea Horia Simionescu nu reflectă, în general, realitatea, conturând, mai degrabă, o atmosferă livrescă, în care fantezia, iluzia textuală, resorturile ficționalității se împletesc cu ecourile
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
Privirea noastră ajunge doar pînă la vîrful sandalei, iar viitorul este amanetat la bancă, este o datorie". De fapt, stăm pe loc. Păcatul obștii autohtone ar fi o imobilitate cu pretenții de sapiență națională. Verva sarcastică a eseistului trece la calambururi: "Statul pe loc nu e același lucru nici cu statuia, nici cu statorul, nici cu statul pur și simplu. În statul pur și simplu e o filosofie, în timp ce în statul pe loc e cea mai multă prostie. Statul pe loc
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
e un oarecare, ci însuși faimosul memorialist Ion Ioanid, cel care avea să fie martorul carcerelor comuniste. Echivocul nu mai ia naștere din limbaj, nici aici, nici aiurea, ci (o noutate aproape absolută la Foarță) din trama epică. Sunt, desigur, calambururi cât pentru o întreagă copilărie, sunt rarități terminologice cât să legitimeze prezența unui glosar, dar surpriza volumului o constituie slava stătătoare a lumii de demult pe care-o încapsulează. Notam mai sus că în pagini ca acestea trecutul nu e
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
era printre noi singurul animator al râsului, care aparținea tinereții noastre probabil și, fără îndoială, spiritului cerchist ce se voia deasupra timpului, în pofida timpurilor ce se prăvăleau peste noi. Dar Cornel era un nesecat izvor de vorbe de duh, de calambururi. Recurgea uneori pentru alimentarea râsului chiar și la materiale furnizate de opresorii noștri. Trivialitatea acestor ingrediente nu le micșora, ci le sporea valoarea umoristică. Erau anii aceia ai glaciațiunii staliniene când Nego și cu mine eram interpelați, într-o zi
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
lăsîndu-le, și pe unul, și pe altul, etern nerezolvate. N-avem, între ale noastre vizite, vreuna care să-i semene. Marea încurcătură de la Caragiale - finalurile celor două nuvele mai curînd descumpănesc, decît împrăștie tensiunea - pare să se-apro-pie, însă, de acest calambur în care voioșia neștiutoare a unora nu abate știința cănită a celorlalți. Schimbarea totală, și definitivă, pe care o vedea Dickens e, speranță romantică pe calapod realist, o sfîntă naivitate. Cu toată cuceritoarea ei frumusețe.
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
pragul cronic al celei de-a doua naturi, conferențiarul întrerupîndu-și experimentele de laborator spre ne întreba dacă Antioh Cantemir fusese nepotul sau unchiul lui Dimitrie Cantemir, dacă Dante trăise înaintea lui Petrarca sau invers, dacă știm etimologia oximoronului sau a calamburului, și dacă, în limba română, terținele sunt de preferat prozodic catrenelor. Mai mult, Zeletin aplica fără șovăire metoda pedagogică a stupefierii studenților, punîndu-i în situații neașteptate spre a le trezi, prin întîlnirea cu insolitul, reacția de gîndire. De pildă, întindea
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
scriitorii Joyce Carol Oates, John Gardner și pe alte câteva sute de cititori, determinându-i să-și anuleze ostentativ abonamentele la „New Yorker". „New Yorker" nu cobora însă ștacheta exigenței atunci când îl publica pe Donald Barthelme. Dimpotrivă. Giumbușlucurile colajelor, pastișelor, calambururilor, vorbelor în doi peri, se exercitau asupra unei materii de esență nobilă. Scriitorul jongla cu texte literare, cu teze filosofice, cu opinii despre artă, punându-le în fața unor oglinzi strâmbe care le transformau uneori în imagini hilare sau de-a
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
de carte: nu versete sibilinice rostite ca scut de apărare, ci amănunte de strictă specialitate folosite cu elan ofensiv. Dacă e să dau un accent drastic, teologii fură argumentele fizicienilor spre a le folosi în avantajul doctrinei proprii. Riscînd un calambur facil, arguția cere astuție, adică oratoria cere un dram de viclenie, iar de arta cu care își alege argumentele depinde și gradul de persuasiune cu care Keith Ward știe să se facă ascultat. Să recunoaștem, schimbarea de atitudine e spectaculoasă
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]