403 matches
-
autorilor împrumută, în plus, mult din personalitatea culturii populare (cazul Saturnaliilor în literatura latină și specificul acelui Italum acetum). Academiile în care se practică parodia, chiar și ca simplu exercițiu de oratorie, nu se sfiesc să recomande folosirea proverbelor, a calamburului pe scară largă. Din această ecuație nu putea lipsi nici limbajul obscen, manifest al spiritului liber de orice constrângeri ori formă de cenzură. Și literatura medievală cultivă dublete parodice, pregătind calea pentru marea aventură a romanului parodic renascentist. Transformările hilare
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literare specifice Antichității grecești, constituind "nu doar o mișcare de come back, flashback sau feed back, adică de repetare, ci un proces de analiză, anamneză"136. Satira menippee este readusă într-un circuit ce îmbină parodia lingvistică, definibilă prin omniprezența calamburului, cu note din cea mai dură agresivitate îndreptate împotriva regimului politic detronat. La acest nivel, este vizibilă asemănarea cu romanul parodic, îndreptat împotriva ideologiei de stat și cultivat de unii autori postmoderni. În plus, prin intermediul satirei se face și necesarul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ceafa lui cea strâmbă, tărându-l din cer în Infern, tocmai de unde se zice că nimeni nu se mai întoarce (s.n.)"152. Din Apokolokyntosis nu lipsesc nici parodii la adresa codului procedural și a limbajului juridic, adăugând registrului serios anumite proverbe sau calambururi ("acesta instrumenta o anchetă după procedurile legii Cornelia [...]. Redactează și iscălește actul de acuzare: uciși 35 de senatori, 221 de cavaleri romani, cât despre restul cât nisipul și colbul drumului [s.n.]"). Statutul de observator al propriei înmormântări îi oferă lui
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sunt de factură livrescă, literară (de la poemele homerice până la poezia prețioasă, idilică sau bocetele populare, intertexte din diverși poeți latini etc.), dar le adaugă un plus de culoare locală cultivând limbajul vorbit, colocvial, ale cărui mostre de înțelepciune proverbele ori calambururile ("O mână spală pe alta", " Trebuie să te naști ori rege, ori idiot", " Șoarecii ling pietrele de moară") nu lipsesc nici din textul unui autor altminteri deosebit de exigent. Se confirmă și "diagnosticul" pe care îl punea Bahtin, extrem de inspirat, specificității
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
odinioară erou, nebunul înțelept de astă dată retrogradat la statutul de libert și denumit Trimalchio, se acoperă în scrierea lui Petronius de un comic pluristratificat. Comicul de nume e secondat de cel de situație; nu lipsește nici comicul de limbaj: calambururile lui Trimalchio stârnesc hazul dar tocmai pentru că nu sunt reușite, găselnițe personale, ci se datorează crasei ignoranțe care îi imprimă un statut de bufon, de măscărici. De aceea proverbe precum "Vinul stăpânului este recunoștința paharnicului" sunt nelipsite în afirmarea superiorității
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de natură lexicală se realizează fie "prin repetarea" lor (care însă nu "coincide cu planul compozițional"), fie prin "mutarea elementelor componente (un procedeu frecvent al parodiei este citirea versurilor de jos în sus)", fie prin "schimbarea sensului cu intenție de calambur (parodiile scolastice ale versurilor clasice)", fie prin "adăugarea unor refrene cu sens ambiguu (refrenul din piesa Broaștele parodiind versurile lui Euripide "Am pierdut ulcica", procedeu preferat în anecdote), în sfârșit, "prin disjungerea de procedee similare și îmbinarea de procedee contrarii
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
poate fi realizată prin omonimie, polisemie și încadrare sintactică în context. Ambiguitatea contextuală stilistică se poate obține și prin intervenția tropilor: astfel, metonimia și antanaclaza sînt considerate figuri definite prin ambiguitate. Numeroasele interferențe posibile cu alte figuri retorice (metonimie, antanaclază, calambur) conduc la concluzia că ambiguitatea nu poate fi considerată o figură propriu-zisă, ci un procedeu stilistic emblematic și înglobant, care determină în context alcătuirea unei întregi serii figurative; unele dicționare de retorică tratează chiar într-o clasă separată așa-numitele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
combina, dînd naștere la metafore ironice, eufemisme metonimice etc. Argoul recurge la aceleași mijloace interne de îmbogățire a vocabularului limbii române populare: derivarea, compunerea și conversiunea. Alte surse ale lexicului argoului sînt: abrevierile, frazeologia, jocurile de cuvinte: "păsăreasca", cuvîntul-valiză (țuicomicină), calamburul (botanist "naiv", derivat de la "a pune botul", budist "cel care curăță closetul", pisanie "bătaie, anchetă" de la "a pisa", bordeleză "prostituată", sticlar "bețiv"), pseudo-limbi străine (pe nevé), pseudo-nume proprii (substantive comune derivate cu sufixe specifice numelor proprii: -ache, -escu, -eanu, -oiu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin raționament (ocupația, deliberația, comunicația, concesia, sustentația), prin dezvoltare (expoliția, topografia, cronografia, prosopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul), pretinsele figuri de gîndire (cominația, imprecația, optația, deprecația, jurămîntul, dubitația, licența). Olivier Reboul prezintă o nouă taxinomie: (1) figuri de cuvinte: aliterația, paronomaza, calamburul, antanaclaza; (2) figuri de sens: metonimia, sinecdoca, antonomaza, metafora, litota, hipalaga, oximoronul; (3) figuri de construcție: elipsa, reticența, repetiția, antiteza, anacolutul, gradația, chiasmul, zeugma; (4) figuri de gîndire: hipotipoza, alegoria, ironia. Chaïm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca arată cum se explică
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Charaudeau și D. Maingueneau disting o izotopie în planul coerenței semantice și o izotopie ca redundanță generalizată. Aceasta din urmă se manifestă la nivelul planului expresiei, adică al semnificanților sonori și grafici din discurs, fiind specifică textului literar (ritm, prozodie, calambur). GREIMAS 1966; GRUPUL µ 1970; GREIMAS 1972; GREIMAS - COURTES 1979; SIOUFFI 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. SA Î ÎNCORPORARE. Pentru a denumi relația pe care etosul o stabilește între un discurs și destinatarul lui, D. Maingueneau a propus, în 1984, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
neobositului ei redactor. Dar tonul articolelor politice, al pamfletelor și satirelor în versuri apărute în paginile revistei este, de cele mai multe ori, de o violență care nu mai lasă loc și pentru o expresie literară îngrijită. Umorul e greoi, cu ironii, calambururi și jocuri de cuvinte rudimentare. Țintele revistei sunt antiunioniștii, „reacționarii” de toate orientările, susținătorii ideii de a se aduce pe tronul Principatelor un prinț străin. Se critică, de asemenea, la rubrica „Taifasuri parlamentare”, activitatea Camerei Legislative. B. atinge astfel cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285812_a_287141]
-
parodică de receptare, o reevaluare a limbajului critic. Avangardist, dezinhibat, dezinvolt, comentatorul abordează textele și autorii lor dintr-un unghi inedit, sagace, ironic. Preocupat, în special, de portretizarea spiritual-umorală a generației ’90, el practică umorul asociativ, integrator, sintetic, joaca senzorială, calamburul naturalist, ironia analitică, disociativă, subminând metodele tradiționale, vetuste. Limbajul criticii sale transgresează cadrul standard al disciplinei, înaintând inovator în cel al „ficțiunii critice”, după cum își subintitulează B. unul dintre volumele proprii. În O slăbiciune pentru pisici (1997), viața creatorilor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
În tinerețe, Caragiale a publicat în reviste satirice Ghimpele, Claponul și a acumulat experiență de viață, a cunoscut medii predilecte pentru personaje, le-a urmărit reacțiile în conversație, și-a fixat mecanismele pentru articolul direct și nervos, pentru anecdotă și calambur (modalități ale comicului), alături de parodie. Treptat se cristalizează viziunea, concepția tematică, expresia scriitorului, care pregătesc etapa comediilor; o fază de realism social și de moravuri, cu accent pe culoarea locală și pitoresc, cu note de idilă. În momente și schițe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
bancă se referă la o instituție financiară sau la obiectul pe care te așezi într-un parc, tot așa în acest caz este imposibil de stabilit la ce perioadă din fabulă trebuie să facem referire. Și, așa cum este posibilă folosirea calambururilor pentru a obține anumite efecte (confuzie, umor, simțul absurdului), tot astfel omonimia cronologică. Oricum, în cazul lui Massuro ne-am confruntat deja cu urme de confuzie între perioadele din Olanda și Noua Guinee. Distanța: tipuri Prin "distanță" înțelegem că un
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
modificarea lor comică, inventarea de noi termeni, de toponime, substantivizarea amuzantă a unor părți de propoziție și mai cu seamă formarea de verbe noi, prin metamorfoza ilariantă a unor substantive, utilizarea infinitivului lung ori tranzitivizarea unor verbe intranzitive. Frecvente sunt calambururile, aliterațiile, jocurile fonetice în general. Un fapt stilistic, nu lipsit de savoare ludică, rezultă de pe urma lansării de enunțuri prin analogie cu anumite sintagme frecvente: „cu iarba pe iarbă călcând”, „ninge cu voce tare”, „timpul probabil de ieri”. Prin întrebuințarea unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
lui mai semnificative, la fel cum burta sau "pîntecele” enorm al lui Falstaff este departe de a fi un detaliu întîmplător pentru personaj și piesă: talia lui groasă îi reflectă caracterul risipitor cît și inventivitatea verbală și situațională, pe care calambururile piesei insistă atît de mult. Iar variola care (din fericire doar temporar) o desfigurează pe Esther Summerson (în Casa umbrelor) îi amenință serios perspectiva măritișului, amenințînd în același timp să schimbe și cursul narațiunii. Din nou, unele trăsături ce țin
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pune lucrurile și cuvintele în relații imprevizibile, amuzante și deconcertante, sucește fraza în fel și chip, uneori o rupe, o schilodește, frecvent o artificializează ilar prin hiperbat. La nivel lexical, prozatorul schimonosește vocabulele, creând adeseori pe această cale altele, lansează calambururi, inventează porecle, aplică epitete și calificative bufe. Amestecând reprezentările și limbajele, în spirit demitizant, el orientează scripticul, literaturizează oralitatea, înjosește sublimul, proiectează prozaicul în metafizic, reduce, când vrea, toate câte există, văzute și nevăzute, la un numitor comun, derizoriu. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
anunțau ca pe unul dintre cei mai înzestrați comentatori ai anilor ’70. Volumul de debut al lui P., Exilul imaginar (1968), caută să refacă traseul de formare a unei conștiințe poetice, transpus în versuri de factură foarte diferită, de la simplul calambur la elegia meditativă gravă, de la poemul livresc la cel de confesiune directă. Scriind, adeseori artificial și retoric, o poezie cu ecouri din Lucian Blaga și V. Voiculescu, dar și din Ion Minulescu sau Ion Vinea, autorul pare să își demonstreze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
precum și aluzii la rasism, la fel ca și scandalul provocat, sau șocul resimțit de o audiență mai conservatoare, evident departe de un target audience semnificativ pentru acest gen de muzică, au contribuit la un succes răsunător (iarăși, nicio intenție de calambur). Oare nu e normal ca după Like a Prayer să urmeze, nu The Immaculate Conception, ci The Immaculate Collection? Lansat în 1990, este primul album antologic de mari succese (15 dintre hiturile ultimului deceniu, precum și două piese noi). Madonna mai
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și scene erotice etc. Ele se derulează într-un „spațiu paralel”, o „realitate facticială” care, în mod aparent, pare să scape de sub controlul „cenzurii moral-religioase”. Comunicarea conținutului „miturilor sexual-erotice” se face prin intermediul limbajului simbolic de o mare și nuanțată varietate; calambururi, expresii aluzive, injurii, obiecte și imagini cu un substrat transparent, anecdote etc. În toate aceste cazuri, trebuie să vedem sursa limbajului simbolic și a construcțiilor mitice în sfera inconștientului, acest „rezervor pulsional” aparent inepuizabil. Simbolurile și miturile sexualității Miturile sexualității
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
coerența textului, trebuie să conțină enunțul factual esențial. Într-un text de factură jurnalistică cele mai importante paragrafe sunt cel ințial și cel final. Paragraful inițial numit lead poate fi construit pe: * citat; * metaforă sau comparație; * slogan, formulă fixă, proverb; * calambur (joc de cuvinte); * sfaturi; * balansul teză - antiteză (dezvoltă două argumente contradictorii). Poate avea formă interogativă (lansează tema în forma unei probleme care va fi rezolvată în text), descriptivă, explozivă, ex abrupto. Paragraful final exprimă o concluzie adecvată temei și echilibrează
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
deține formula magică a verbului care deschide calea regală a literaturii, instituind ad hoc universuri ficționale, cu o spontaneitate uimitoare. Iar spiritul său, fremătând în prodigii, revarsă asupra cititorului un torent: aforismele, paradoxurile, reflecția tăioasă, judecata subtilă, nuanțând până la infinitezimal, calambururile, meditația gravă și fandarea ironică se întâlnesc peste tot, în câteva pagini, uneori concentrate într-o singură, uriașă frază, în care "cuvintele cântă" - cum frumos spunea Marin Sorescu -, dar nu la întâmplare, ci atent dirijate de un chef d'orchestre
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ca: " Viața s-a născut din apă (...)". "Foaie verde cal albastru" - zic eu, toate aceste bizarerii nu erau decât sindroame de murire ale limbii în el"22; pe de altă parte, Sorescu n-ar fi decât "un inteligent actor de calambururi ironice; acestea, traduse, devin metafizice, bășcălia sa poporană primește accente de mit și transcendență"23. Mai juste sunt afirmațiile lui Sîrbu privind literatura lui Eugen Barbu sau D.R. Popescu, deși judecățile sale sunt mai mult etice decât estetice, sancționând impostura
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de la reflecții de moralist dezabuzat, la tablete fotbalistice, de la considerații despre triumful energiilor staliniste până la eseuri despre Charlie Chaplin, notații despre Isaac Babel, Leon Troțki, Arthur Koestler și Albert Camus, trecând prin gastronomie, hipism, ciclism, melomanie, cinefilie, cu Caragiale și calamburul la butonieră, într-o nonșalanță tipică intelectualului de stânga, pentru care idealurile nu sunt altceva decât o perpetuă mirare în fața inevitabilelor eșecuri. Eșecuri consemnate, dar niciodată acceptate de-a binelea. Publicistica lui dovedește o frenezie extraordinară în fața faptului cotidian. Pagina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
noastră de litere”, spune ahtiatul limbajului ca palimpsest: „Într-o lume în care toate seriozitățile supreme sunt încremenite fie în arme, fie în porunci, fie în concepte - dovadă că de atâtea ori din concepte și porunci s-au făcut arme! - calamburul reprezintă una din ultimele libertăți - reale - ale cuvântului, poate cea mai intimă, poate cea mai propriu-zisă, libertatea lui de literă”. SCRIERI: Servim Republica Populară Română, București, 1952; Opiniile unui pământean, București, 1957; Energii, București, 1960; Lumină!, Din cronica hidrocentralei „V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]