788 matches
-
Am smucit-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia cu un duduit Înspăimântător, străpungând caldarâmul cu călcătura sa. — Lăsați pe mine! a strigat Silvio, aplecându-se după un bolovan. Pălită drept În frunte, unealta a căzut la pământ, unde a continuat să se zbată convulsiv, ciupind cu talpa mecanică din baza zidului. Deasupra, din toate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unui magazin, se mai agăța de-un ștergător ori de capătul vreunei bare de protecție, dar În principiu Înaintau Împreună nestingherite pe bulevard, Întrucât toți cei care, În vremuri normale, s-ar fi aplecat rapid să le culeagă zăceau pe caldarâm, nepăsători la micile avuții care le treceau pe sub nasuri. În zonă se aflau, e drept, și oameni care Încă ar fi putut Întinde o mână Întru sporirea averii - de pildă, bătrânica lungită sub Škoda galbenă, care chiar avea brațul drept
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
demonstrat cu această ocazie caracterul slugarnic, redați activității lor primordiale, aceea de a-și procura hrana singuri, fără ca mâinile grijulii să le așeze dinainte blidul cu granule. Pe străzi au apărut pudeli fragili, smocuri de vată de zahăr mișcătoare Înțepând caldarâmul cu bețe subțiri, lipsiți Însă de damele al căror apendice bulevardier fuseseră până nu demult, ciobănești germani scăpați de orbii pe care-i aveau În grijă, terrieri jucăuși, obișnuiți să țopăie pe lângă șoldul stăpânilor, sau dobermani cândva agresivi, târându-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
față ispitei de a-și întoarce măcar o clipă privirea peste umăr, chiar și cel mai bun prieten se poate transforma în cel mai mare dușman într-o situație atît de tensionată, lovește cu vîrful pantofului o pietricică desprinsă din caldarîm, pe cine cred ei că fraieresc cu focurile astea de artificii de care nici un copil nu s-ar speria? Simte cum pașii îl poartă într-o direcție greșită, abia acum îți dai seama că tot planul tău care la început
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Situația nici nu putea fi mai limpede, spune Gulie, începînd să ciocănească cu degetele în masă, un ghiveci mai mare decît ăsta n-o să ne mai fie dat să vedem nici dacă ne mai naștem o dată. Îngenuncheri în grup în mijlocul caldarîmului, rugăciunea Tatăl nostru recitată amenințător de sute de glasuri la unison, urmată imediat de înjurături, replieri, bateri în retragere, bastoane luate pe spinare, căzături pe caldarîm, șuturi date și primite în stomac, cap, gît, în boașe, scuipat și sînge împrăștiat pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai fie dat să vedem nici dacă ne mai naștem o dată. Îngenuncheri în grup în mijlocul caldarîmului, rugăciunea Tatăl nostru recitată amenințător de sute de glasuri la unison, urmată imediat de înjurături, replieri, bateri în retragere, bastoane luate pe spinare, căzături pe caldarîm, șuturi date și primite în stomac, cap, gît, în boașe, scuipat și sînge împrăștiat pe trotuare, o droaie de obiecte pierdute pe jos, în concluzie o Revoluție de mai mare dragul, dom’ Roja, spune. Uite cine erau de fapt personajele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înaintea lui mai pufăiseră vreo trei indivizi, dacă se termină la tine e de rău, încearcă unul să facă o glumă. Nu faceți nici cît un sfert de chiștoc din ăsta, își spune în gînd dîndu-i drumul dintre degete pe caldarîm, fărîmițîndu-l cu vîrful bocancului. De asta vă arde vouă acuma, se trezește altul să-și dea cu părerea, țara arde, și noi ce facem? Dacă nu ești membru, nu-i nici o problemă, o să depunem noi mărturie și pentru tine, mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trebușoara va merge ca unsă. Cineva cu mai multă prezență de spirit se avîntă în mijlocul bulevardului unde zace nenorocitul părăsit de restul lumii care se retrage în dezordine. Îl apucă de glezne și-l tîrăște pînă pe trotuar lăsînd pe caldarîm o dîră neagră de sînge. Glonțul îi găurise ficatul, murea încet, dar sigur, nimeni nu se înghesuie să facă rost de o mașină sau să cheme o ambulanță. Dacă aș avea putere asta v-ar paște și pe voi scîrnăviilor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
praful de pe tobă după ce s-a întîmplat în decembrie. Îi vine să pună mîna pe ceva să arunce în becurile alea blestemate care îi înțeapă ochii ca niște ace, o bucată de asfalt, un colț de clădire, o piatră de pe caldarîm. Fla min-go, Snow-White, Glo-bus, silabisește în continuare. — Gelozie, asta era, se dezmeticește Roja, ia fă-te-ncoa’, îi zice lui Patru Ace, ciulește bine urechile la ce vreau să-ți spun. — Măi să fie, zice Patru Ace, tocmai cînd mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de ce ar trebui să-l fac? De ce? Scrie undeva că Alex Portnoy trebuie să fie soțul și tatăl cuiva? Doctore, n-au decât să se cațere pe pervazul ferestrei și să mă amenințe că or să se facă chisăliță pe caldarâm, n-au decât să-și îngrămădească Seconalul până-n tavan - se prea poate să fiu nevoit să trăiesc săptămâni în șir terorizat de gândul că fetele astea puse pe măritiș s-ar putea arunca în fața metroului, însă, pur și simplu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e fauna, contrastul uman, cine cordește și cine-i corditul. Frunzișul îl las în grija păsărilor și albinelor, ele își au grijile lor, eu le am pe ale mele. Acasă, cine să știe numele chestiei ăleia care se înalță din caldarâm în fața casei noastre? E un copac - și-atâta tot. N-are nici o importanță specia, cui îi pasă de ea atâta timp cât nu ți se prăvale în cap? Toamna (sau, poate, primăvara? Știi chestiile astea? Sunt sigur că nu poate fi vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în haină de piele, blestemul mi se-nvârte-n cap. Și, traversând strada, tipul în haină neagră ridică piciorul ca să pășească peste bordura de pe trotuarul celălalt, dar nu reușește. Vârful pantofului se lovește de bordură, în aer; se prăbușește pe caldarâm, izbindu-l cu fruntea. Se aude ca și cum ai scăpa un ou pe pardoseala bucătăriei, dar un ou foarte, foarte mare, plin de sânge și de creier. Brațele zac întinse pe lângă corp. Vârfurile pantofilor negri atârnă un pic peste bordură, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
deasupra lui Archway Hill. Dacă și-ar fi ridicat privirea de la pavaj, Alan ar fi văzut podul de oțel care traversa Archway Road. Știa foarte bine că o mulțime de nefericiți își puseseră capăt zilelor sărind de pe el. Impactul cu caldarâmul, conform unui medic despre care Alan știa că lucrează în secția de urgențe de la Whittington, le făcea femurul să intre în stomac, ca un diblu înfipt într-un perete. Asta în cazul în care aveau norocul să nu fie loviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
masculină este una statică, lipsită de viață, un vid metabolic, lipsit de activitate, neafectat de fazele lunii și de fluxurile homonale caracteristice corespondentului său feminin. Alan închise definitiv cărțile. Chemă portarul să încuie arhiva și urcă, în liftul puturos, spre caldarâmul londonez. Astfel, în loc să aibă efect cathartic, vizita la bibliotecă exacerbase starea în care se găsea Alan. Imagini ale lui Bull îl năpădeau ca o maladie a minții. Descoperi că abia se putea concentra la ceea ce îi spuneau pacienții de la consultațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
piață, să se ducă “sus”, cum ziceam noi, după provizii. În zilele alea, cartierul nostru era un loc bun În care să cauți mîncare. După ce barurile și localurile de striptease se Închideau, majorității oamenilor le plăcea să arunce diverse pe caldarîm. Printre pungi de hîrtie, cutii de bere storcoșite, pachete de țigări și vomă, aruncau și destul de multe chestii hrănitoare, cîteodată chiar feluri de mîncare Întregi, neatinse. În afară de-asta, orașul Boston Începuse o adevărată campanie Împotriva boschetarilor, care În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
No Sun in Venice, era atît de ca lumea și de trist, cu Milt Jackson la vibrafon. CÎnd auzeam vibrafonul, Îmi Închipuiam un șobolan singuratic rătăcind pe o stradă pustie a unui oraș din sticlă, cu lăbuțele lui atingînd ritmic caldarîmul, un sunet limpede, acut și cît se poate de Însingurat, ce ricoșa În zidurile clădirilor. Uneori, tîrziu În noapte, Întins În cutia mea În Întuneric, pe prosopul de la hotelul Roosevelt (acum dispărut sub stratul de vatelină pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sunt suprastimulat, Catherine m-a urcat repede în lift. Perspectivele vizuale deschise de apartamentul nostru fuseseră transformate. Am împins-o în lături și am ieșit pe verandă. Mașinile umpleau străzile suburbiei care se întindea dedesubt, sufocând parcările supermarketurilor, îngrămădite pe caldarâm. Două accidente minore avuseseră loc pe Western Avenue, provocând o coadă uriașă de-a lungul podului rutier care traversa tunelul de intrare în aeroport. Stând agitat pe verandă pe când Catherine mă privea din camera de zi, cu o mână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu guler de blană sintetică și se înghesuie în autobuz. Închid ochii și au dispărut: numai rari trecători se mai disting în depărtare, pe străzile pustii, de unde am avut grijă să elimin mașinile, camioanele și autobuzele. Îmi place să văd caldarâmul gol și neted ca pista de popice. Suprim apoi cazărmile, corpurile de gardă, comisariatele; toate persoanele în uniforme dispar, de parcă n-ar fi existat niciodată. Poate am mers prea departe; îmi dau seama că aceeași soartă o suferă și pompierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e cea bună? Nu ajung nicăieri, aceleași ziduri, porțile închise, aș fi vrut să ies în centrul Budapestei sau undeva pe malul Dunării, lângă podul acela mare, străjuit de statui, poate în Insula Margareta. Mi-aud pașii, sună ciudat pe caldarâm, o clădire înaltă, de o austeritate romană, de-acum n-am încotro, am să merg mai departe, trebuie să ducă undeva. După un colț, piața de pește. Merg agale, deasupra soarele se-mperechează cu zidul, rămân împreună, uniți ca două verigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
săgetând orizontul, în speranța că mașina ce se vedea în zare era aceea a bărbatului ei, care se grăbea să vină lângă ea, să-i vorbească și s-o strângă în brațe. Visa accidente oribile, îl vedea mort, întins pe caldarâmul rece. Preocupată doar de soțul ei și dependentă de prezența acestuia, nu-i mai stătu mintea la carte, neglijă facultatea, pierdu examenele și urma să rămână repetentă. Când se întâmplaseră toate astea? Mai ieri era o femeie măritată studioasă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
umărul drept, unul îi căzu adormit în poală. Mașinile se fereau din calea ei cu spatele înainte, clipind din stopuri și semnalizându-și trecerea cu piuituri, se cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își schimbau brusc atitudinea. Din oameni pașnici pe care îi știa, se încăierau, cel mai vânjos făcea pârtie printre grupurile curioase și nepăsătoare pentru trecerea ei, ultimele deveneau, la rându-le, interesate de eveniment și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a luminii se vâslea mai cu spor decât prin smoala nopții. O greșeală de proiect sau viitorul se grăbea în întâmpinare, de aceea aici mergea, chipurile, mai repede decât Mama Dincolo. Dacă ținem cont de ronțăitul greoi al șenilelor pe caldarâm, de gropile care încordau mușchii sclavilor, de scrâșnetul eșafodajului construcției, plânsetul transmis în pereți până în pâlnia acoperișului, era necesar ca din 80 în 80 de metri să se facă un popas de o țigară. Geografia orașului stătea liniștită. Neschimbată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trebuia să își ducă până la capăt nemurirea de creator de destine. Aripile îi erau de ceară, ca ale legendarului Icar. Soarele dragostei din mine i le va topi și Mama se va prăbuși în uitare. Scârțâiau furcheții, șenilele rulau pe caldarâm, vâslele se mișcau ritmic, orașul era străbătut stradă cu stradă, Mioara Alimentară le imprima în memoria aparatului foto, chiar și geamătul Pământului vâslit. Pot spune, Mitică, spațiul avea putere de seducție. Dacă timp nu există, îl inventăm, ceea ce făceam ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mea! Eu respect tradiția, Mioara, de a fi iarnă interioară! Dacă oamenii s-au închis în sine, eu de ce n-aș face la fel? Închisă ca tine, îmi privesc cavernele gândurilor. În gorgane oboseala curge pe străzi, voma veninului pe caldarâm, mizeria defecărilor mele peste oraș. Sunt în derâderea vremurilor! Așa cum vremurile sunt o derâdere! E prilejul de a ne vedea urâțenia. Mi-au murdărit mitul cu alte mituri, mi-au distrus esența cu aceeași aversiune. * * * S e zvonise în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o visa. Acest fenomen a pus pe gânduri nu numai pe localnici, ci înseși pe persoanele în cauză, ajungând până acolo cu întrebarea: oare noi am fost plecați vreodată? Atunci când ajungeau în orașul viitorului, din clipa în care pășeau pe caldarâmul Capitalei se simțeau atrași cu o forță nevăzută spre gară. Reușind să se smulgă din strânsoare, pășeau ca pe ace și în clipa în care vedeau în mulțime un brăilean pe care nu-l cunoscuseră vreodată îl opreau trăgându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]