824 matches
-
2016 Toate Articolele Autorului Te-aș alunga din amintirea mea, Cum toamna grea alungă, fără milă, O ultimă scânteie infantilă, Restantă pe un cer de alagea. Tivită e distanța dintre noi Cu lacrimi reci, pierdute prin cuvinte. Se sparg pe caldarâm vechi jurăminte, Răsună sec minutele din ploi. Privesc în gol prin zidul de tăceri Și simt acut blestemul amânării Cum cade pe cortina delăsării, Furându-mi timp din clipele de ieri. Un foileton de lacrimi s-a sfârșit, Începe unul
AMINTIRI STATORNICE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1461342269.html [Corola-blog/BlogPost/378463_a_379792]
-
suflet, ca pe o muzică tristă, izvorâtă din amurg.” Am tresărit și aripile inimii... fâșii de lumină, s-au frânt. Și flacăra ce arde încă în mine plânge. Din mâna tremurândă, mărunțișul agonisit în primăveri de vis sună trist pe caldarâm, împrăștiind albe neliniști de argint , de argint... Referință Bibliografică: Întâlnire neașteptată / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1010, Anul III, 06 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Intalnire_neasteptata_valentina_becart_1381056793.html [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
vorbă, după ce au dat televizorul mai tare să-l audă de acolo. Fata povestea încet, cu pauze în care i se înnoda vocea și își ștergea lacrimile. Când povestea că a văzut cu ochii ei gloanțele șuierând și ricoșând din caldarâmul plin de sânge, nea Petrică s-a ridicat în picioare și, acuzând oboseala din cauza unei nopți albe și pline de griji, si-a scos batista și, vădit jenat, și-a șters lacrimile ce curgeau încet pe obraji în pofida voinței lui
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_3_.html [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
și o purta pe braț. A observat semnul discret făcut de el și l-a urmat, la mică distanță, spre ulicioara pe care stătuseră de vorbă mai devreme. Era nelămurit și furios. Trăgea cu sete din țigară și scuipa pe caldarâm, numărându-și pașii pentru a se calma. Încerca să hotărască ce să-i promită avocatului ca să-i câștige procesul. Ajungând la locul în care acesta se oprise să-l aștepte, evitând să-l privească în ochi, a încercat să-l
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_7_marian_malciu_1326915713.html [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
amenințător în ochi câteva secunde, după care s-a întors pe loc și a plecat grăbit. Cartuș a rămas încremenit câteva clipe. A scos nervos altă țigară și s-a înecat cu primul fum tras adânc în piept. A frecat caldarâmul cu pantofu-i scofâlcit până a terminat țigara și a plecat în direcție opusă, înjurând și blestemând... În acest timp Violeta și avocata discutau liniștite în biroul acesteia. După multe mulțumiri ce-au curs șir de la Judecătorie până aici, biata femeie
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_7_marian_malciu_1326915713.html [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
atât de mult , prin repetare obsesiva, deveniseră banale și chiar naive, dar le spunea cu o tărie aproape inexplicabilă: “ tot răsare soarele, până la urmă!” De data asta pașii îi erau grei. Umerii plecați. Ochii nu mai vedeau decât pietrele din caldarâm,într-o amestecătura de griuri . Lumină caldă al începului de vară parcă o ardea în spate cu prea multă putere . Cînd ceață de pe ochi s-a mai risipit în minte i-au răsunat doar cuvintele doctorului : “.....singura soluție este operația
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/mirela_penu_1465324911.html [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
un sentiment puternic al „ atingerii „ locurilor cu istoria sacră, ortodocșii români având în tradiție atingerea icoanelor a moaștelor, nu doar cu buzele ci și cu obiecte de îmbrăcăminte sau diverse alte lucruri care, astfel s-ar încărca de har dumnezeesc. Caldarâmul Căii Crucii e ros de pașii, de genunchii celor care au trecut pe aici, prin veacuri, pe urmele Mântuitorului. Pietrele sunt parcă șlefuite, sticloase, cu luciri de oglindă.” Cutremurându-se de toate cele văzute, Nicolae Băciuț , descrie cu smerită pioșenie
SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Sacru_si_profan_in_tara_sfanta.html [Corola-blog/BlogPost/367173_a_368502]
-
se întâmpla odată. Acum ei au jeanși cu fermoare, cu turul pantalonilor undeva pe la genunchi, de parcă tocmai au dezbrăcat un individ masiv, de două ori cât ei ca talie, adidași „de firmă” ale căror șireturi pline de mâl atârnă pe caldarâm, un tricou mototolit, tot „de firmă” si, neapărat cu Ipod-ul în urechi. Scuipă pe stradă, își bagă și-și scot tot ce au (de parcă ar avea ce!!) și merg gârboviți, cu mănile adânc înfipte în buzunare, de altfel goale. Ei
EDUCAŢIA ŞUBREDĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 by http://confluente.ro/Educatia_subreda_cristea_aurora_1342371238.html [Corola-blog/BlogPost/348307_a_349636]
-
zorzoane lingvistice, cartea se așază într-un firesc al veșniciei de zi cu zi. În deruta generalizată a lumii de astăzi, Ciprian Voicilă ne împărtășește ce a auzit, a văzut și a simțit... Cartea aceasta este ca o floare pe caldarâmul unei lumii agitate. Cine se va opri, o va vedea! Miracole se întâmplă întotdeauna lângă noi.” (Laurențiu Dumitru). Sociolog la Muzeul Țăranului Român, scriitorul buzoian Ciprian Voicilă a publicat recent un nou volum dedicat oamenilor deosebiți pe care i-a
CIPRIAN VOICILĂ, SFINŢII DE LÂNGĂ NOI, (ÎNTÂMPLĂRI. PORTRETE. REFLECŢII), EDITURA AREOPAG, BUCUREŞTI, 2014, 272 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1398318114.html [Corola-blog/BlogPost/347939_a_349268]
-
senzația că intră într-un întuneric de nepătruns, rece, dens ca un lichid vâscos. A întins ambele brațe în față ca și când intenționa să se prindă de ceva. Nu avea de ce. Genunchii i s-au înmuiat și s-a prăbușit pe caldarâm. Din acea clipă nu a mai conștientizat nimic din ce se întâmplă în jurul său. ... Era departe, pe un povârniș lipsit de vegetație, aplecat mult din mijloc pentru a susține greutatea rucsacului prins bine pe spate și a putea urca prin
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Nevazator_marian_malciu_1390414678.html [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
piesa de teatru „Azilul de noapte” a scriitorului rus Maxim Gorki? Daca da, e bine, dacă nu, parcurgeți-i, vă rog, rândurile! Este deosebit de necesară spiritului omenesc în aceste vremuri cumplite, când moartea și sărăcia domină fiecare metru pătrat de caldarâm al unei Românii înghițite de nămeți și de ger cumplit. „Toți oamenii mor? De ce? Ei și, n-au decât să moară cu toții!”, rostește, la finalul uneia dintre scrierile gorkiene, personajul principal al acesteia - Bulîciov. Trebuie spus faptul că Aleksei Maksimovici
MOARTEA VINE PRINTRE NĂMEŢI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_moartea_vine_printre_n_magdalena_albu_1328540552.html [Corola-blog/BlogPost/346677_a_348006]
-
06 august 2016 Toate Articolele Autorului PARADIS PIERDUT Cînd cerul mă sugruma fără vină Stihia morții se-așterne în al meu vis, Aș vrea să sărut iarăși prin lumină, Acel miracol numit PARADIS. Efervescența vieții este tristă, Cadavrele calcă pe caldarîm , Iar viață după moarte chiar există , Dar nu aici ,ci pe un alt tărîm. De ce urîm frumosul ,de ce ne preaiubim ? Trăim în Romania ,dar fără cer senin. Corupția e-n floare , eroii sunt uitați , Vă-ndemn la o strigare : Romani
PARADIS PIERDUT de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 by http://confluente.ro/andrei_toader_1470514611.html [Corola-blog/BlogPost/350268_a_351597]
-
tot acel bulgăre de venin ce îi apasă în inimă! Voi încerca să mă rog Domnului mai mult pentru astfel de oameni, sperând că-și vor scutura faldurile grele ale invidiei și poate că nu-și vor mai strivi de caldarâmul răutății, sentimentele. Pentru că vor lovi suflete nevinovate, care își desfășoară, fără nici o vină, existența în preajma lor. Viața este atât de scurtă și ar fi păcat să nu o prețuim! Ce rost are să furăm din clipele ei și să le aruncăm
O FILĂ DIN MIEZ DE IARNĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 by http://confluente.ro/O_fila_din_miez_de_iarna_cornelia_viju_1328976626.html [Corola-blog/BlogPost/346744_a_348073]
-
seară și despre care nu se știe dacă nu a avut de jucat un rol în această „piesă”. Labiș a fost împins din spate de către o persoană, îmbrâncitura l-a proiectat pe grătarul dintre vagoane, a căzut cu capul pe caldarâm, măduva spinării i-a fost secționată. Trupul fiindu-i paralizat, la spital mai era conștient, dar chirurgii nu l-au putut salva. Acolo, a șoptit un poem prietenului său Aurel Covaci, importantă mărturie a morții sale: „Pasărea cu clonț de
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_aurul_din_poezia_lui_nicola_vavila_popovici_1385960487.html [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Acasa > Stihuri > Momente > DE TOAMNĂ.... Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ard felinarele toamnei în crengile triste și ude Din cer picură ritmic lacrimile ploilor nude. O frunză stingheră cazută pe caldarâmul tăcut Se stinge-n culori aurite în al agoniei sărut. Îngenunchiați la fereastră stau plopii cu-obraji ruginii Iar vântul scârțâie-n poarta cerului cu nori fumurii. Salcâmii se-ndoaie-n mătănii purtând cununițe de brumă Păsări speriate vâslesc spre
DE TOAMNĂ.... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1472793445.html [Corola-blog/BlogPost/364038_a_365367]
-
călduri adulmeci noaptea umezită-n perne încă mai miroase a sex în dimineața nemișcată de-a curmezișul ușilor știi însă ce mă amuză cel mai tare? faptul că nu ai reușit niciodată să afli drumul spre casă uimitor nu din cauza caldarâmului plin de rădăcini sau a bordurilor putrezite ce împrăștiau în jur miros de pași ci datorită fiecărui drept cu glas nesigur prins la gât nu îți pasă arunci furioasă gleznele prelungi și tocul cui străpunge delicat tăcutul ce-l strâng
NICIODATĂ...ÎN FIECARE ZI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Niciodata_in_fiecare_zi.html [Corola-blog/BlogPost/351050_a_352379]
-
câte o lumânare mare cât un stat de om, păzindu-i flacăra ca pe ochii din cap. Așa se face că străzile orașelor se acoperă în decursul zilei din ce în ce mai mult cu ceara topită, care se scurge încet dar implacabil pe caldarâm, ca o aluzie subtilă la sângele vărsat. Copiii aleargă de la unul la altul cu un glob de ceară în mâini, adunând cât mai multe picături și întrecându-se să compună unui bulgăre cât mai mare. “Mingile” de ceară se păstrează
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_1397837922.html [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
vorbă, după ce au dat televizorul mai tare să-l audă de acolo. Fata povestea încet, cu pauze în care i se înnoda vocea și își ștergea lacrimile. Când povestea că a văzut cu ochii ei gloanțele șuierând și ricoșând din caldarâmul plin de sânge, nea Petrică s-a ridicat în picioare și, acuzând oboseala din cauza unei nopți albe și pline de griji, si-a scos batista și, vădit jenat, și-a șters lacrimile ce curgeau încet pe obraji în pofida voinței lui
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1419032952.html [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
cea dulce o așez pe masă,cât timp mai ard tăciunii, cât mai ard...... XXVI. CÂND AI PLECAT, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. În ziua aceea, oamenii erau umbre prelungi în apa de pe caldarâm. Eu însămi eram lacrimă dintr-un ochi de pe alt tărâm. Țipa singurătatea, o pasăre uriașă și oarbă. Priveam orașul și oamenii cum se lasă prinși în ghearele ei, căzând neputincioși în inima tăcerii. În ziua aceea... Citește mai mult În
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de pe alt tărâm. Țipa singurătatea, o pasăre uriașă și oarbă. Priveam orașul și oamenii cum se lasă prinși în ghearele ei, căzând neputincioși în inima tăcerii. În ziua aceea... Citește mai mult În ziua aceea, oameniierau umbre prelungiîn apa de pe caldarâm.Eu însămi eram lacrimădintr-un ochide pe alt tărâm.Țipa singurătatea,o pasăre uriașă și oarbă.Priveam orașul și oameniicum se lasă prinși în ghearele ei,căzând neputincioșiîn inima tăcerii.În ziua aceea...... XXVII. POEM TÂRZIU, de Cristina Crețu, publicat în
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
asemănător cu o mână sau cu altceva să umbli dezorientat pe străzi ca un zombi fără să știi ce cauți să faci dragoste ca și cum ai bea apă din butoiul Danaidelor să nu găsești sprijin nici într-o frunză galbenă de pe caldarâm să-ți revină în minte amintirile cele mai negre curva aruncată din tren, prima și a doua nevastă, ciorile din liziera aceea întunecoasă cu salcâmi și sălcii mereu îmi lipsește câte ceva băga-mi-aș parcă aș fi în două locuri
DEPERSONALIZARE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1480941979.html [Corola-blog/BlogPost/376930_a_378259]
-
ce-n veci nu moare. A Sa poveste de iubire, nicicând nu poate fi sfârșită. Că-n ea este dumnezeire care în vers curge grăbită. Omagii de gânduri sunt ninse, când raza-i străluce-n cuvinte. Poveștile Lui sunt rescrise pe caldarâmuri de morminte. În ancestrale idei plutesc, metafore îmbietoare ce-n gânduri de confrați înfloresc precum în zori, raze de Soare. Petale de gând pe hârtie las în amprente de cerneală. Condeiul așteaptă să scrie poveste de dor, ireală. Că-n
CERNEALĂ PENTRU EMINESCU -POEM OMAGIAL- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1421159497.html [Corola-blog/BlogPost/374289_a_375618]
-
discursului pe care, fie vorba între noi, oricine ar dori să-l audă, am fandat fin într-o desăvârșită tăcere, realizând o translare perfectă în spațiul fizic, dispărând ca o fantomă din fața venerabilului meu interlocutor... Mergeam abătut, țintuind cu privirea caldarâmul. Nu mă liniștisem bine când am simțit o mână pe umărul meu. - Stimat coleg, stați o clipă să vă amintesc de ceva extraordinar! mă rugă domnul N.N. Negulescu, parcă, mai mult cu privirea. - Am onoarea să vă salut, Maestre, zic
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 by http://confluente.ro/Surpriza_literara_marian_malciu_1363812357.html [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
el toată noaptea și i-au dat să bea ceaiuri parfumate ( din hașiși și marihuana). Și s-a simțit în paradis. Vacile sfinte ale Indiei se plimbau printre ei și oamenii le dau să mănânce din mână orez pe pietrele caldarâmului. Fumuri și parfumuri plutesc în aerul închis, plin de praful și nisipul aduse de vântul oceanului. Siluete năucitoare de femei îmbrăcate colorat cu chipurile acoperite de sariuri se desprind din mulțime, chipuri ciudate cu părul vopsit, cu aurul pe la mâini
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Un_erou_al_mineriadelor_ion_ionescu_bucovu_1386662739.html [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
bine țintit sau mai ticălos decât celelalte îl atinse până la urmă pe copilul acesta năstrușnic. Îl văzură pe Gavroche clătinându-se, apoi căzând. Toată baricada scoase un strigăt: dar în pigmeul acesta era ceva din uriașul Anteu: ștrengarul când atingea caldarâmul era ca uriașul când atingea pământul; Gavroche căzuse numai ca să se ridice mai bine. Rămase în capul oaselor; o dâră lungă de sânge îi brăzda obrazul. Ridică mâinile în sus, privi în partea de unde venise glonțul și începu să cânte
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI by http://uzp.org.ro/gavroche-in-literatura-franceza-si-istoria-romaniei/ [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]