543 matches
-
lor majoritate, erau sudiți: Botoșani n-avea nici un meșter croitor de treapta întâia sau a doua, la fel Târgul Neamț, Piatra, Bacăul etc. Cei mai mulți meșteri croitori sunt de treapta a treia. Ei lucrează singuri sau au una, două până la cinci calfe, lucrători care, adeseori, sunt chiar membri ai familiei meșteșugarului, ceea ce înseamnă că majoritatea lor se plasează în forma micii producții de mărfuri. În anii1860-1862, funcționau în Moldova circa 11 ateliere de confecționare a pălăriilor (unul la Bârlad, șase la Botoșani
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
neîndoielnic că toți se plasează în forma micii producții sau a cooperației capitaliste simple. Nici un meșter creștin din orașul Botoșani nu aparține treptei întâia sau celei de a doua. Dintre ei, 45 sunt de treapta a treia și 56 sunt calfe. În ceea ce privește cizmarii, numai unul singur era de treapta a doua, în rest 57 de a treia și 46 calfe. Dintre blănari, numai doi sunt de treapta întâia și numai patru de a doua, 16 de a treia și 130 calfe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Botoșani nu aparține treptei întâia sau celei de a doua. Dintre ei, 45 sunt de treapta a treia și 56 sunt calfe. În ceea ce privește cizmarii, numai unul singur era de treapta a doua, în rest 57 de a treia și 46 calfe. Dintre blănari, numai doi sunt de treapta întâia și numai patru de a doua, 16 de a treia și 130 calfe. Cu excepția blănarilor, dintre care un meșter avea în medie 5-6 calfe angajate, ceilalți meșteri pielari aveau în medie numai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
calfe. În ceea ce privește cizmarii, numai unul singur era de treapta a doua, în rest 57 de a treia și 46 calfe. Dintre blănari, numai doi sunt de treapta întâia și numai patru de a doua, 16 de a treia și 130 calfe. Cu excepția blănarilor, dintre care un meșter avea în medie 5-6 calfe angajate, ceilalți meșteri pielari aveau în medie numai câte o calfă, ceea ce înseamnă că mulți dintre ei lucrau singuri, încadrându-se deci în mica producție. În celelalte târguri, raportul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în rest 57 de a treia și 46 calfe. Dintre blănari, numai doi sunt de treapta întâia și numai patru de a doua, 16 de a treia și 130 calfe. Cu excepția blănarilor, dintre care un meșter avea în medie 5-6 calfe angajate, ceilalți meșteri pielari aveau în medie numai câte o calfă, ceea ce înseamnă că mulți dintre ei lucrau singuri, încadrându-se deci în mica producție. În celelalte târguri, raportul între mica producție de mărfuri și cooperația capitalistă simplă nu este
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
numai doi sunt de treapta întâia și numai patru de a doua, 16 de a treia și 130 calfe. Cu excepția blănarilor, dintre care un meșter avea în medie 5-6 calfe angajate, ceilalți meșteri pielari aveau în medie numai câte o calfă, ceea ce înseamnă că mulți dintre ei lucrau singuri, încadrându-se deci în mica producție. În celelalte târguri, raportul între mica producție de mărfuri și cooperația capitalistă simplă nu este în favoarea celei din urmă. La Tecuci, de pildă, numărul meșterilor pielari
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ei lucrau singuri, încadrându-se deci în mica producție. În celelalte târguri, raportul între mica producție de mărfuri și cooperația capitalistă simplă nu este în favoarea celei din urmă. La Tecuci, de pildă, numărul meșterilor pielari era de 137, iar al calfelor de 59; în Roman proporția era de 211 meșteri și 165 calfe etc. Dacă ținem seama de faptul că multe dintre calfe nu erau de fapt calfe în înțelesul propriu al cuvântului, ci mici meșteșugari ruinați, având propriul lor atelier
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
raportul între mica producție de mărfuri și cooperația capitalistă simplă nu este în favoarea celei din urmă. La Tecuci, de pildă, numărul meșterilor pielari era de 137, iar al calfelor de 59; în Roman proporția era de 211 meșteri și 165 calfe etc. Dacă ținem seama de faptul că multe dintre calfe nu erau de fapt calfe în înțelesul propriu al cuvântului, ci mici meșteșugari ruinați, având propriul lor atelier și care numai datorită neputinței lor de a plăti patenta de treapta
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu este în favoarea celei din urmă. La Tecuci, de pildă, numărul meșterilor pielari era de 137, iar al calfelor de 59; în Roman proporția era de 211 meșteri și 165 calfe etc. Dacă ținem seama de faptul că multe dintre calfe nu erau de fapt calfe în înțelesul propriu al cuvântului, ci mici meșteșugari ruinați, având propriul lor atelier și care numai datorită neputinței lor de a plăti patenta de treapta a treia erau trecuți de Vistierie în rândul calfelor, atunci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
urmă. La Tecuci, de pildă, numărul meșterilor pielari era de 137, iar al calfelor de 59; în Roman proporția era de 211 meșteri și 165 calfe etc. Dacă ținem seama de faptul că multe dintre calfe nu erau de fapt calfe în înțelesul propriu al cuvântului, ci mici meșteșugari ruinați, având propriul lor atelier și care numai datorită neputinței lor de a plăti patenta de treapta a treia erau trecuți de Vistierie în rândul calfelor, atunci, firește, suntem îndreptățiți să tragem
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dintre calfe nu erau de fapt calfe în înțelesul propriu al cuvântului, ci mici meșteșugari ruinați, având propriul lor atelier și care numai datorită neputinței lor de a plăti patenta de treapta a treia erau trecuți de Vistierie în rândul calfelor, atunci, firește, suntem îndreptățiți să tragem concluzia că majoritatea meșteșugarilor pielari din orașele și târgurile Moldovei se încadrează în mica producție de mărfuri. Progresele edilitare pe care le-au făcut orașele și târgurile, neutilizarea gazului lampant în iluminare, până în 1859
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de mărfuri. Progresele edilitare pe care le-au făcut orașele și târgurile, neutilizarea gazului lampant în iluminare, până în 1859, au fost principalele cauze ale sporirii numărului de ateliere în care se produceau lumânări de seu. În statisticile vremii, meșteșugarii și calfele din această ramură sunt trecuți sub denumirea de „făclieri și săponari”. În 1845, în Botoșani, se aflau 42 de făclieri și săponari, iar în Iași 46 de făclieri și săponari creștini, în afara meșterilor de alte confesiuni. Deoarece confecționarea lumânărilor presupune
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
parte integrantă necesară a vieții orășenești și, alături de comerț, au stat la baza dezvoltării vieții urbane, dând târgului și orașului moldovenesc un caracter comercial-meșteșugăresc. În 1850, în cele 44 de târguri și orașe din Moldova viețuiau 6.416 meșteșugari și calfe creștini și 10.509 meșteri și negustori evrei, din care aproximativ jumătate erau meșteri, ceea ce înseamnă că în orașele și târgurile Moldovei existau la jumătatea veacului trecut un număr de cel puțin 12.000 meșteri și calfe. Dezvoltând același calcul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
416 meșteșugari și calfe creștini și 10.509 meșteri și negustori evrei, din care aproximativ jumătate erau meșteri, ceea ce înseamnă că în orașele și târgurile Moldovei existau la jumătatea veacului trecut un număr de cel puțin 12.000 meșteri și calfe. Dezvoltând același calcul aproximativ, rezultă că cele mai evoluate orașe și târguri, din punctul de vedere al meșteșugului, erau Iașii cu peste 3.600 de meșteri, Botoșanii cu peste 1.600 de meșteri, Bârladul cu peste 850 meșteri, Focșanii cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un stadiu al producției meșteșugărești față de altul. În 1850, în târgurile și orașele moldovenești se aflau, după cum am arătat, 72 de meșteri de treapta întâia, 300 de treapta a doua, 3.471 de treapta a treia și 2.573 de calfe. Dacă în ceea ce privește meșterii de treapta întâia și a doua este neîndoielnic că cei mai mulți dintre ei se plasează în forma de producție a cooperației capitaliste simple, în ceea ce privește meșterii de treapta a treia nu știm câți anume aveau lucrători salariați, câți dintre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în forma de producție a cooperației capitaliste simple, în ceea ce privește meșterii de treapta a treia nu știm câți anume aveau lucrători salariați, câți dintre ei lucrau singuri sau cu membrii familiei lor; de asemenea, nu avem posibilitatea să apreciem câte dintre calfe aveau ateliere proprii, firește fără lucrători salariați, căci în acest caz li s-ar fi atribuit patentele unei trepte, sau câte dintre ele erau angajate la alte ateliere. În aceste împrejurări este greu de dat un răspuns precis la chestiunea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe concluziile trase din analiza tabelului din 1850 al meșterilor indigeni: micul atelier, care se încadrează în mica producție de mărfuri, este forma de producție meșteșugărească predominantă în Moldova la jumătatea veacului al XIX-lea. Fără să mai vorbim de calfe, dintre care multe aveau ateliere proprii la care nu erau angajați lucrători salariați, numărul meșterilor de treapta a treia, care posedă mici ateliere unde lucrează ei înșiși cu membrii familiilor lor, depășește de aproape zece ori numărul meșterilor de treapta
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
postav gata, care va fi de un cot latul, iar fiind în lungime de doi coți, atunci li se va plăti cîte un leu și 20 parale cotul, însă cotul cămării sfintei mănăstiri”. Printre lucrătorii angajați de Stiber, cităm numele calfelor Wilhelm Wagner, Iohan, Ioseph etc. Numărul lor era însă sub cerințele procesului de producție. În contractul încheiat de către Stiber cu Consiliul administrativ al mănăstirii se prevedea la articolul 1 că, în afara celor cinci lucrători străini, „celălalt număr de lucrători ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
conducerea mănăstirii a pus la dispoziția lui Stiber lucrători pământeni, dintre care unii, sau chiar poate toți, au lucrat temporar. Într-o „socoteală” din anul 1854 se nota că s-a plătit pentru luna aprilie câte trei lei pe zi calfei Ioan Cățușcă, slugii Ștefan Doloșeriu câte doi lei pe zi, lui Petrea Ambrozie, slugă, „pentru feliuri de întrebuințări la meșteri”, câte doi lei pe zi, la doi evrei „ce au lucrat de la august în 20 și până în octombrie câte cinci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lucrat de la august în 20 și până în octombrie câte cinci lei pe zi”, la alți doi evrei „ce-au lucrat la mașină câte cinci lei pe zi”. Se pare că mănăstirea a întâmpinat serioase dificultăți în angajarea de lucrători și calfe, care să învețe meseria, poate datorită vieții și conduitei ce le era impusă acestora din urmă la mănăstire, sau poate că însăși mănăstirea, o instituție religioasă, nu angaja decât un număr limitat de lucrători din afara mănăstirii, sau din alte cauze
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de produse fabricat, W. Stiber își luase obligația prin contract „să lucreze tot feliul de postav din lâna mănăstirii, atât din țigaie, precum și din lână proastă, și în toate boielile ce ar ave trebuință”. În anul 1853 s-a plătit calfelor pentru producția a 650 și jumătate coți postav. Într-o însemnare, nedatată, s-a făcut calculul prețului de cost a 2.372 coți postav: postav alb, „boit”, roș, natural, nuatină, cergi etc. Autorul însemnării a notat că 381/2 coți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însă era lăsată pe mâna unor lucrători calificați străini - 9 „fabricanți” din Würtemberg, la care s-au adăugat și lucrători localnici recrutați din orașe și din satele vecine, care au fost scutiți de bir. Deasemenea, întâlnim printre muncitori și 22 calfe „tineri moldoveni”. Numărul lucrătorilor a mers descrescând în raport direct proporțional cu decăderea întreprinderii. În 1859, numărul lor era de 18, în 1861, de 20, iar în 1862, de 14, din care patru femei. În procesul de producție au fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mașini, de pildă). După cum se știe, în economia industrială a Moldovei dominau în acea vreme mica producție și cooperația capitalistă simplă, manufactura, din motivele arătate, era slab dezvoltată, iar mașinismul făcea de-abia primii pași. În aceste împrejurări, nu toate calfele și nici toți muncitorii industriali erau liberi din punct de vedere juridic, stăpâni pe forța lor de muncă, despărțiți de mijloacele de producție. Mai mult, dezvoltarea formelor de producție capitalistă avea loc în acea perioadă în condițiile menținerii unor puternice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Situația meșteșugarilor, de pildă, se deosebea de cea a lucrătorilor din mine, manufacturi și întreprinderi mecanice nu numai prin faptul că meșteșugarii nu formau o categorie socială omogenă, ci și pentru că statul a intervenit în reglementarea relațiilor dintre meșteșugari-patroni și calfe și dintre stat și această din urmă categorie [...]. În legătură cu mediul social din care proveneau meșterii și calfele din orașe, documentele permit următoarele precizări: în primul rând, meșteșugul era moștenit deobicei din tată în fiu, în al doilea rând, meșteșugarii se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
numai prin faptul că meșteșugarii nu formau o categorie socială omogenă, ci și pentru că statul a intervenit în reglementarea relațiilor dintre meșteșugari-patroni și calfe și dintre stat și această din urmă categorie [...]. În legătură cu mediul social din care proveneau meșterii și calfele din orașe, documentele permit următoarele precizări: în primul rând, meșteșugul era moștenit deobicei din tată în fiu, în al doilea rând, meșteșugarii se recrutau din categoriile sociale orășenești scăpătate, în deosebi dintre birnici. În catagrafia orașului Tecuci din 1845, se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]