360 matches
-
nu tăgăduiește că Austria are mari interese pe Dunăre; însă de aci nu urmează ca România să-și sacrifice pe ale ei și să se lase împinsă deoparte. În acest înțeles cred c-a răspuns d. Brătianu la propunerea baronului Calice, după care acesta a dat a înțelege "că Austria va ținea in suspenso soluțiunea definitivă a cestiunei Arab Tabiei până ce va fi câștigat toate foloasele câte le cere de la Romînia". Diplomatul austriac a făcut guvernului român imputarea că nu e
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ar fi avut, oricum, șanse a fi aruncat atunci în albaștrii ochi. Acum? Magda e un Thackeray cu fustă al deșertăciunilor bahluiene. E un David Lodge al campusului din Copou. Promiscuității opulente a englezului, Magda îi opune una ca atare, calică, de o plasticitate ucigătoare. Magdalizează inimitabil. Ultima ei carte, Conversație pe Titanic, mă privește și personal. Ivindu-se, cu borsalina lui hirsută, în pag. 249, pictorului Val Gheorghiu i se recunoaște performanța de a bîntui nocturn după crypto-iubitele lui: "butica
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a reușit să scape. Tulburat de aceste informatii Macbeth se îndreaptă spre masă: chiar în acest moment fantomă lui Banco apare în fața lui. Oaspeții sunt șocați: în van Lady Macbeth încearcă să liniștească spiritele propunând un toast (Și colmi îl calice). Actul III. Peșteră vrăjitoarelor În peștera vrăjitoarelor, acestea amestecă într-un imens cazan care fierbe (Tre volte miagola). Hecate, Zână Nopții, însoțită de spiriduși și drăcușori, anunță vrăjitoarelor că Macbeth este pe punctul să sosească: ruină care îl așteaptă nu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Pasăre ești ? Sau un clopot prin lume purtat ? Făptura ți-am zice, potir fără toarte, cântec de aur rotind peste spaimă noastră de enigme moarte. Oiseau es-tu ? Ou cloche, à travers le monde portée ? Être, on pourrait t'appeler ou calice sans anses, chanson d'or survolant notre peur des énigmes qui trépassent. Es-tu oiseau ? Ou cloche portée dans le monde ? On dirait une coupe sans anses, un être nu, chanson dorée survolant leș angoisses que nous donnent leș énigmes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Vârsta înaintată a făcut ca după al doilea război mondial să nu fie adus în fața justiției. C. este fără îndoială printre cei dintâi epigoni eminescieni. În multe dintre „romanțele” sale sună inconfundabilele acorduri ale maestrului. La fel, „monologurile” (Monologul unui calic, Monologul unui vagabond) și Satiră relevă ceva din sarcasmul „scrisorilor” eminesciene, iar ciclul Cogitanda descinde direct din Glossă. Ucenicia la „Contemporanul” nu a rămas nici ea fără urmări. Declarația atee și resentimentul proletar sunt frapante în unele poezii. Totuși, ca
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
nuvele (Proștii, 2/1910, Culcușul, 5/1910, Golanii, 8/1910, Dintele, 12/1910), de a fi evidențiat talentul de dramaturg al lui Mihail Sorbul, tipărindu-i și episodul dramatic într-un act Săracul popă (10/1909) și comedia tragică Paznicul calicilor (12/1909). În paginile revistei, colaborează cu versuri Al. T. Stamatiad, Cincinat Pavelescu, A. Mândru, Mihail Săulescu, Ana Codreanu, Ion Minulescu (Triptic banal, 12/1909), Petre Dulfu, G. Gregorian, proză semnează Emil Gârleanu (Petrecere, 10/1909, Din lumea celor care
CONVORBIRI CRITICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286402_a_287731]
-
personajele povestesc pe rând, dezvăluindu-și astfel identitatea, apoi autorul preia narațiunea, adunând toate firele epice într-un punct final. Utopia binelui social realizat prin generozitatea unor indivizi bogați este ideea romanelor Câine vagabond (1936), Uzina B (1941) și Adăpostul calicilor (1942). Volumele Am furat! (1940), Răstigniții!... (1940), Amara dezamăgire (1942), După moartea Mihaelei (1943) literaturizează inabil alte aspecte ale unei bogate experiențe de viață. Proza scurtă din David și Goliat (1936), Bărbat cu trei neveste! (1941), Fratele infirm (1943) nu
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
Cazul doamnei Predescu, București, 1935; Câine vagabond, București, 1936; Luminile mahalalei, București, 1936; David și Goliat, București, 1936; Am furat!, București, 1940; Răstigniții!..., București, 1940; Uzina B, București, 1941; Bărbat cu trei neveste!, București, 1941; Amara dezamăgire, București, 1942; Adăpostul calicilor, București, 1942; După moartea Mihaelei, București, 1943; Fratele infirm, București, 1943; O crimă lângă Brașov, București, 1945. Repere bibliografice: Panait Istrati, Amintiri. Evocări. Confesiuni, îngr., pref. și tr. Alexandru Talex, București, 1985, 215-218, 464-467; Petru Manoliu, Petre Bellu are cuvântul
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
pe-a lui față Zbura ca o lumină de glorie măreață, Și-n ochii lui de vultur adânci, vioi și mari, Treceau lucioase umbre de eroi legendari. Opinca-i era spartă, căciula desfundată, Dar fruntea lui de raze părea Încoronată. Calică-i era haina, dar strălucea pe ea Și crucea ,, Sfântul Gheorghe “ ș-a ,, României Stea. “ Românul venea singur pe drumul plin de soare, Când iată că aude fanfare sunătoare. Și vede nu departe În fața lui venind Un corp de oaste
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
și filologul își riscă pielea fiindcă poate, într-un fel, dacă nu să clădească și să destrame un regat, cel puțin să-l incite la asta pe Luther, care aruncă șpalturile în fața Romei și sfîrșește prin a se întoarce împotriva calicilor și prin a-i pune la zid cu una din cărțile sale, Împotriva bandelor asasine jefuitoare ale țăranilor. Patru sute de ani mai tîrziu, vă veți întîlni cu un dezastru asemănător, de aceeași ferocitate, la specialiștii noilor transmisiuni care nu știau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
organizat în lobi, de obicei 8-10. Fiecare lob este alcătuit dintr-o piramidă de țesut medular și din corticala de la bază. Intre piramide se descriu coloanele renale. Vârful unei piramide formează o papilă renală. Fiecare papilă drenează urina într-un calice mic. Calicele mici se unesc pentru a forma un calice mare. Urina apoi coboară în bazinetul renal (pelvis). Din pelvis, ureterele coboară până la vezica urinară. 23. Vascularizația renală La cea mai mare parte dintre organe, dispunerea arterelor, venelor și capilarelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
dintr-o piramidă de țesut medular și din corticala de la bază. Intre piramide se descriu coloanele renale. Vârful unei piramide formează o papilă renală. Fiecare papilă drenează urina într-un calice mic. Calicele mici se unesc pentru a forma un calice mare. Urina apoi coboară în bazinetul renal (pelvis). Din pelvis, ureterele coboară până la vezica urinară. 23. Vascularizația renală La cea mai mare parte dintre organe, dispunerea arterelor, venelor și capilarelor servește la distribuirea uniformă a sângelui prin organ. La nivel
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
decât lacrimi izbite în nuduri”; „Pe țărmul de briliant și borangic/ Iubita mea, te-a azvârlit sărmanul,/ Precum la circ, în pauză, un pitic/ Își șterge de pe față sulimanul.// Din al tău pântec galben, pelicanul/ Ciungul dă de pomană la calic:/ Mațe de fildeș înroșind Oceanul/ Iubita mea, ești alba Moby Dick!// Iubita mea, și ești o cantilenă/ topită în grăsime de balenă/ Când soarele se varsă în adânc,// De marmoră și silex și porfire,/ Ca untdelemnurile în tingire./ Iubita mea
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
1961; B. Blazer, Prea mult pentru o seară, București, 1962; Ladislav Mnacko, Moartea se numește Engelchen, București, 1962; Pavel Kohout, A treia soră, București, 1963; Václav Havel, Garden Party, București, 1965, Ispita, București, 1991, Viața în adevăr, București, 1997, Opera calicilor (Caruselul), București, 2000; Alena Vastrá, Cine sapă groapa altuia, București, 1965; Karel Capek, Krakatit, București, 1967, Fabrica de absolut, București, 1969, Echipa întâi, București, 1974; L. Smocek, Labirintul, București, 1967; Josef Toman, După noi, potopul!, București, 1968, Don Juan. Viața
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
LĂZĂREANU, Barbu (pseudonim al lui Baruch Lazarovici; 5.X.1881, Botoșani - 19.I.1957, București), poet, istoric literar și publicist. Este fiul lui Herschel Lazarovici și se naște în suburbia botoșăneană Târgul Calicilor. A absolvit cursurile primare la școala din cartier și le-a început pe cele secundare la Liceul „A.T. Laurian”, întreținându-se din lecții date elevilor mai înstăriți. Din acea vreme se alătură cercurilor de orientare socialistă care activau în
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
Face gimnaziul la Beiuș, studii „preparandale” la Arad, un curs „complementar” la București (1906) și va fi învățător în câteva localități bihorene; este pensionat în 1928. Colaborează la „Almanahul învățătorilor români”, „Banatul literar”, „Biserica și școala”, „Bunul econom”, „Calendarul diecezan”, „Calicul”, „Cele trei Crișuri”, „Familia”, „Foaia literară”, „Foaia poporului”, „Gazeta de Vest”, „Gazeta poporului”, „Izvorașul”, „Luceafărul literar”, „Poporul român”, „Revista critică-literară”, „Rânduri”, „Sibiul umoristic”, „Șezătoarea”, „Timișana”, „Tribuna poporului” ș.a. Ca elev la Beiuș, S. citea „Familia”, unde era interesat cu deosebire
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
al estompării ideii pe care piesa e clădită bine. Cum crede și Ion Trivale, dramaturgul, „în loc de dramă istorică, ne dă istorie dramatizată”. Reală forță dramatică posedă alte două piese istorice în versuri, dar într-un act, Săracul popă și Praznicul calicilor (1916). Episod istoric - prima, „comedie tragică” - a doua, ele evocă pregnant, prin densitatea situațiilor, aducerea capului tăiat al cardinalului Andrei Bathory la Mihai Viteazul și, respectiv, ospătarea cerșetorilor din București de către Vlad Țepeș, înainte de a da foc casei în care
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
este o foarte bună dramă și pentru teatrul românesc ea reprezintă o dată. G. CĂLINESCU SCRIERI: Eroii noștri, București, 1906; Letopiseți, București, 1914; ed. 2, București, 1922; ed. postfață Aureliu Goci, București, 1980; Patima roșie, pref. Mihail Dragomirescu, București, 1916; Praznicul calicilor. Săracul popă, București, 1916; Răzbunarea, București, 1918; Dezertorul, București, [1919]; Prăpastia, București, 1921; A doua tinerețe, București, 1922; Don Quichotte de la Mancha, București, 1925; Coriolan Secundus, București, 1929; Ion, București, [1932]; O iubești?, București, 1933; Mângâierile panterei, București, [1934]; ed.
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
al IV-lea Lăpușneanu și pe soția lui. Și încă o văduvă moartă din cauza ciumei: Doamna Stanca a lui Mihai Viteazul, răpusă de molima care a înspăimântat Brașovul în 1603 557. Bolnavii de lepră (li se spunea mișei, gubavi ori calici), dimpotrivă, erau ei cei izolați spre a se împiedica extinderea infestării. Se vorbește despre astfel de locuri în hrisoave încă din vremea lui Neagoe Basarab și Mircea Ciobanul. Un act din timpul lui Matei Basarab, datat în 1639, amintea de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
extinderea infestării. Se vorbește despre astfel de locuri în hrisoave încă din vremea lui Neagoe Basarab și Mircea Ciobanul. Un act din timpul lui Matei Basarab, datat în 1639, amintea de un „câmp al mișeilor” de lângă Câmpulung (o „rezervație” dată calicilor, potrivit tradiției, încă de Negru Vodă - „un loc de sat, numit apoi Mățăul, cu venituri din moară și măcinat”), dar este limpede că vorbind despre tot soiul de „săraci, gărbovi, șchiopi, orbi, ologi, deznodați” - viețuitori din mila publică -, Voievodul nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
II, p. 314. 555. Vezi P. Gh. Samarian, Ciuma, București, 1932, p. 42; Șarolta Solcan, op. cit., p. 182 (evocă toate cazurile preluate și de mine). 556. P.Gh. Samarian, op. cit., pp. 33, 35, 54-55. 557. Paul Cernovodeanu, Nicolae Vătămanu, „Considerații asupra „calicilor” bucureșteni în veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea. Câteva identificări topografice legate de așezările lor”, în Materiale de istorie și muzeografie, III, 1966, p. 27. 558. Paul Cernovodeanu, Nicolae Vatămanu, loc. cit. 559. Șarolta Solcan, op. cit., p. 180
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în piesele de teatru, natura temperamentală a personajelor, vizibilă în ambele compartimente, ies parțial din parametrii tendințelor dominante în epocă, prefigurând, embrionar, literatura obiectivă din perioada interbelică. Calitatea individualizantă a povestirilor din Prima durere (1906), Calea sufletului (1909), La masa calicului (1911), mai toate menținute în marginile anecdoticului, este cursivitatea, exprimată în relatarea fără artificii, în coeziunea articulației epice, în simplitatea compoziției. Lărgind teritoriul realismului mărunt cu aspecte de naturalism atenuat și cu mici erupții de romantism, proliferant în intervalul dintre
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
dar o face disimulat, trecând afectul în note de vag umor și ironie discretă. Un mod al distanțării cu simpatie de personaje constă în semnalarea unor mici ciudățenii, ivite la senectute, ca în Tătucu, Greșeala, Păcatul coanei Asica, La masa calicului ș.a. O „femeie bărbată” se crede, ba chiar este, protagonista din Pe valea Oltețului. Tânăra proprietăreasă din schița „De închiriat” e o parșivă de speță caragialiană, la antipod, tipologic, aflându-se o bătrână longevivă, care, totuși, „se pregătește să moară
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
unde un tânăr ridicat de jos o cedează, din generozitate, pe fiica de arhitect unui pretendent de condiția ei. SCRIERI: Petale, pref. Al. Macedonski, București, 1891; Prima durere, București, 1906; Sângele Solovenilor, București, 1908; Calea sufletului, București, 1909; La masa calicului, București, 1911; Cum plânge Zinica și alte nuvele, București, 1914; Povestea unei odăi, București, 1914; Bujoreștii, București, 1915; Epice și dramatice, București, 1921; Nevestele domnului Pleșu, București, 1921; Stăpâna, București, 1926; Greșeala lui Dumnezeu, București, 1929; Jucării sfărâmate, București, 1932
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
între care „Junimea literară”, „Azi”, „Familia”, „Pagini literare”, „Societatea de mâine”, „Viața literară”, „Calendarul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Bucovina literară”, „Limba română” ș.a. Redactor la „Glasul Bucovinei” și „Deșteaptă-te, creștine!”, în 1931 va scoate, împreună cu alți colegi, revista șapirografiată „Gâtița calicilor”; în anii următori e în redacția altor publicații: „Pana literară” (1933), „Orion” (1933-1935), „Argonaut” (1934), „Nord” (1938). După 1944 va colabora la „Familia”, „Gaudeamus”, „Crișana”, „Filobiblon”, „Nebănuitele trepte”, „Orizont”, „Limbă și literatură”, „Cercetări de limbă și literatură”, „Țara Crișurilor”, „Vatra
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]