121 matches
-
fel sunt multe specii care înfloresc o singură dată și anume în ultimul an de viață. Familia cuprinde peste 3500 specii cosmopolite răspîndite mai ales în regiunile temperate. Reprezentanți: Floarea este formată din: peduncul floral, receptacul, sepale, (totalitatea lor formează caliciul), petale, (totalitatea lor formează corola), stamine, (formează androceul) și carpele, care formează împreună, gineceul. Aau sămânță cu 2 cotiledoane.
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cm. Frunze profund penat sectate cu segmente lacerat ascuțit dințate, mai mult sau mai puțin păroase, cele superioare sesile, iar cele inferioare pețiolate. Flori solitare, portocalii, roșiatice sau roșii, la bază cu o pată neagră-liliachie, pedunchiulate, așezate la subsuoara frunzelor, caliciul din 2 sepale păroase, corola din 4 petale libere, androceu, din numeroase stamine gălbui, gineceu cu ovar superior, cilindric, alungit, des alb păros, stigmat mai mult sau mai puțin sesil, bilobat cu 2 coarne. Fruct silicviform, foarte lung, setos păros
Mac cornut () [Corola-website/Science/311732_a_313061]
-
adeverită în America. Tulpina înaltă până la 90 cm, adesea roșiatică, în partea superioară cu axe florifere unghiulare, dispers-păroase. Frunze opuse, cele inferioare alungit-spatulate, superioare liniar-lanceolate, mai mult sau mai puțin aspre. Flori roz, rar aproape albe, dispuse în dicaziu lax; caliciu gamosepal; tubulos-campanulat, glabru; corola cu petale filiform-laciniate, coronula evidentă, adânc-bidentată; androceu din 10 stamine; gineceu cu ovar unilocular, pedicelat, continuat cu 5 stile. Fruct capsular. Semințe brune, numeroase. Înmulțirea prin semințe. Cultivarea plantei: Se poate cultiva în grupuri, rabate, în
Floarea-cucului () [Corola-website/Science/311830_a_313159]
-
recunoaștem după tulpina stufoasă, ornată cu ramificații, cu flori galbene-aurii. Are tulpină păroasă, crește până la 100 cm înălțime, frunzele sunt ovale, îngustate la vârf, dispuse altern, dintate pe margini. Florile se formează în ciorchini, sunt de culoare galben-albicioase din cauza periilor caliciului. Nu au miros, iar gustul este slab astringent. Planta conține uleiuri, taninuri, substanțe amare, saponozide, azulene, acizi, flavonozide (cumarina) În scop fitoterapeutic sunt folosite florile. Utilizat intern se folosește în afecțiuni biliare, ascita, bronșite, calculoză biliară, diaree chiar cu sânge
Solidago () [Corola-website/Science/311437_a_312766]
-
răspândite în regiunile calde, tropicale, mai puțin în cele temperate. Au frunze simple sau compuse, alterne, rar opuse, fără stipele. Florile sunt hermafrodite (bisexuate), actinomorfe, rar zigomorfe, grupate în cime, rareori sunt solitare. Periant de obicei pentamer, gamosepal și gamopetal. Caliciul gamosepal. Corola caducă, gamopetală. Androceu din 4-5 sau 2 stamine concrescute de tubul corolei. Gineceu superior, 2-carpelar. Ovar unilocular, rareori 5-locular sau 4-locular, placentația centrală, de obicei bazală. Fructul este o bacă sau o capsulă. Flora României conține 31 de
Solanacee () [Corola-website/Science/303426_a_304755]
-
sunt spiciforme (spic) sau capituliforme, pedunculate, rareori solitare, mai mult sau mai puțin alungite. Florile sunt mici, tubuloase, bisexuate (hermafrodite) sau unisexuate, actinomorfe sau ușor zigomorfe, tetraciclice, tetramere (tipul 4), cu învelișuri florale persistente, grupate în spice la vârful tulpinii. Caliciul gamosepal, persistent, cu trei, patru sepale. Corola gamopetală regulată, tubuloasă (cu un tub corolar scurt), cu 4 lacinii membranoase. Androceu din 4 stamine, rar 2, cu filamente egal de lungi, concrescute de tubul corolei la diferite înălțimi , lung exserte. Gineceul
Plantaginacee () [Corola-website/Science/303428_a_304757]
-
întinse pe pământ și prinse într-o rozeta. Tulpina se termină cu o singură floare mare, îndreptată în sus. Floarea are forma de cupă lunguiața, de culoare albăstrie-azurie, întunecată. Corola la margine are cinci segmente scurte, ușor răsfrânte în afară. Caliciul are dințișori alungiți. Cupă înflorește în lunile iunie-iulie. Floarea este alcătuită pentru a fi polenizata de insecte: în fundul cupei care formează corola, nectarul se găsește în cinci pungi separate, așezate în cerc. Insectă, de obicei bondarul, trebuie să-și introducă
Cupă (plantă) () [Corola-website/Science/323406_a_324735]
-
Populația se refugiază în turnul clopotniței unde a depus o ultimă rezistență. Un vitraliu numit "Incendierea clopotniței" reprezintă acest ultim efort al populației din Chanzeau de a se opune forțelor republicane. În timpul asediului bisericii din Chanzeau un glonte a traversat caliciul omorîndu-l pe preotul care oficia. Acest epizod este și el reprezentat în vitraliu Vitraliul a fost executat în 1902 de Jean Clamens. Cu ocazia reformei administrative din 1790, a fost creat departamentul Vendée, acoperind o parte din regiunea Bas-Poitou, cu
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Penthesileei, unde Ahile ucide o regina amazoanelor, figurile roșii ocupă tot spațiul, care nici măcar nu ajunge pentru a le cuprinde în întregime, în timp ce fondul negru nu servește decât la decuparea personajelor strâns unite prin conjuctia privirilor. Craterul sub formă de caliciu al pictorului Niobizilor, care îl reprezintă pe una din fete pe Heracles în mijlocul unei adunări de eroi, iar pe cealaltă parte reprezintă masacrul Niobizilor, echilibrând fondul negru și figurile. În perioada apogeului clasic, pictorii de vase se lasă influențați în
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
l—5 pe codițe lungi la capătul tulpinii, sunt aplecate în jos, de obicei într-o singură parte. Corola plantei este în formă de clopot, de unde și denumirea. Corola are l0—20 mm lungime, cu câte cinci dinți pe margine. Caliciul este scurt, cu cinci dinți înguști, ascuțiți, adesea răsfrînți înapoi. Clopoțelul pitic de stâncă înflorește în lunile iunie-iulie. În România crește în Carpații Meridionali pe stânci, bolovănișuri, grohotișuri și pe roci calcaroase.
Clopoțel pitic de stâncă () [Corola-website/Science/323397_a_324726]
-
este o plantă erbacee anuală, cu tulpina înaltă (30-100 cm), tulpina și frunzele sunt păroase, rădăcina pivotantă. Ea este de tip dicoteladonat, face parte din încrengătura Magnoliophyta, clasa Magnoliopsida, ordinul Caryophyllales, familia Caryophyllaceae, genul Agrostemma. Planta are flori roșii-purpurii, monocazii, caliciu campanulat-tubulos, cu lacinii lungi, păroase, petale purpurii, rar albe, capsulă cu 5 valve, semințe reniforme. Sămânța ei este măruntă, de culoare neagră, Planta este răspândită în toată lumea, în culturile de cereale, mai ales în cele de grâu. Sămânța neghinei măcinată
Neghină () [Corola-website/Science/329578_a_330907]
-
cm, cuneiform la bază, ascuțit sau rotunjit la vârf, cu nervuri penate. Inflorescența este un panicul terminal de talie mare, piramidal, atingând până la 25 cm lungime, cu numeroase flori. Florile sunt bisexuate, regulate, tetramere, odorante; pedicelul de 2-4 mm lungime; caliciul cu un tub atingând până la 2 mm lungime și lobi ovali de 2-3 mm lungime; petalele sunt rotunde sau obovale, de 1,5-4 mm x 4-5 mm, de obicei, albicioase, uneori roșiatice; are 8 stamine, inserate în perechi pe marginea
Henna () [Corola-website/Science/331395_a_332724]
-
un tub atingând până la 2 mm lungime și lobi ovali de 2-3 mm lungime; petalele sunt rotunde sau obovale, de 1,5-4 mm x 4-5 mm, de obicei, albicioase, uneori roșiatice; are 8 stamine, inserate în perechi pe marginea tubului caliciului, cu filamente de 4-5 mm în lungime; ovarul este superior, patrulocular, stilul este erect, până la 5 mm în lungime, stigmatele sunt capitate. Fructele sunt niște capsule globuloase, de 4-8 mm în diametru, violet-verzi, indehiscente sau se deschid neregulat, conținând numeroase
Henna () [Corola-website/Science/331395_a_332724]
-
în zonele tropicale având ca tip balsamina ("Impatiens balsamina"). Frunzele sunt întregi, simple, nestipelate, cu dispoziție alternă, opuse sau verticilate. Florile sunt zigomorfe, hermafrodite, pentamere, pintenate (cu un pinten format de sepala posterioară), colorată corolinic, solitare sau grupate în raceme. Caliciul dialisepal cu 3-5 sepale colorate, dintre care sepala posterioară foarte mare, pintenată și petaloidă; din totalul de 5 sepale rămân numai 3 prin nedezvoltare celor 2 sepale anterioare. Corolă dialipetală cu 3-5 petale, petalele laterale sunt concrescute câte 2. Androceul
Balsaminacee () [Corola-website/Science/334230_a_335559]
-
15-20 cm), imparipenat-compuse (5-9 foliole), eliptice, acuminate, fin serate și scurt pețiolate. Pe față frunzele sunt verde-întunecate, glabre, pe dos verde-palide, iar pe nervura mediană sunt ruginiu pubescente. Înflorește în lunile aprilie și mai după înfrunzire. Polenizarea este entomofilă. Florile (caliciul) sunt alb-gălbui, mirositoare, dispuse în panicule terminale, cu periant dublu. Fructele sunt samare, oblongi, cu aripa scurtă. Lemnul este fără valoare. Se cultivă și în scop ornamental. Fiind specie termofilă este folosit la plantații pe terenuri degradate, în stațiuni calde
Mojdrean () [Corola-website/Science/334314_a_335643]
-
unisexuate (monoice sau dioice) sau poligame și sunt dispuse în raceme, capitule, spice, umbele, fascicule, mai rar solitare. Receptaculul (axa florală) este tubulos formând un potir (hipantiu) urceolat, campanulat sau cilindric pe marginea căruia se inserează un înveliș floral simplu. Caliciu este format din 3-6 (de obicei 4-5) sepale laciniate (lacinii) ușor contorte, la bază concrescute cu marginea hipantiului, împreună cu care simulează un perigon simplu, cu sepale (laciniile) aproape în întregime unite, mai rar libere. Sepale sunt de obicei petaloide (asemănătoare
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
de obicei petaloide (asemănătoare cu petalele), alb-verzui, alb-gălbui, roșii, roz-aprinse sau cafenii Corola absentă sau rudimentară, formată din 3-6 petale rudimentare libere, reduse la scvame, solzi sau umflături libere sau la bază unite pe un inel. Androceul situat în tubul caliciului este format adesea din 4-5, rar 8-10 sau numeroase stamine (până la 100, la "Pimelea" numai 1-2 stamine), dispuse în 2 cicluri sau rânduri (obdiplostemon), rar într-un ciclu; cele din rândul superior sunt situate în vârful hipantiului, opuse sepalelor, cele
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
mici sau reduse, denticuliforme (ca niște dințișori). Inflorescența este un racem piramidal sau spic, terminală sau dispusă la subțioara frunzelor. Flori spirociclice, bilateral simetrice (zigomorfe), de obicei bisexuate (hermafrodite). Formula florală K C; A G, mai frecventă K C AG. Caliciu dialisepal, din 2-8 sepale (de regulă 4-6), mai mult sau mai puțin inegale, cu estivație valvară, libere sau uneori puțin unite la bază, persistente sau caduce. Corola dialipetală, din petale în număr egal cu sepalele, cu care alternează, de forme
Resedacee () [Corola-website/Science/335239_a_336568]
-
scurt decât frunzele, rareori, de aceiași lungime. Flori monoice, cu flori unisexuate, mascule și femele, dispuse pe aceeași plantă. Florile mascule sunt solitare, subsesile, dispuse pe un peduncul (scap) subțire, lung de 4 cm, ieșit din subțioara frunzelor bazale, cu caliciu format din 4 sepale, lung de 6-7 mm și corolă cilindrică, cu 4 lacinii; stamine în număr de 4 cu o lungime de 1-2 cm. Florile femele sunt sesile, dispuse câte 2-3 la baza pedunculului florilor mascule, cu caliciu format
Chenarul bălților () [Corola-website/Science/334701_a_336030]
-
cu caliciu format din 4 sepale, lung de 6-7 mm și corolă cilindrică, cu 4 lacinii; stamine în număr de 4 cu o lungime de 1-2 cm. Florile femele sunt sesile, dispuse câte 2-3 la baza pedunculului florilor mascule, cu caliciu format din 2-4 (de obicei 3) sepale înguste, libere și o corolă tubuloasă, bilabiată de 4-5 mm; stilul de circa 1 cm. Ovarul este superior, cu 2 loje (2 locular), numai în una din ele se află un ovul bazal
Chenarul bălților () [Corola-website/Science/334701_a_336030]
-
plantei. Sunt adesea viu colorate sau se prezintă ca având forme neobișnuite pentru a atrage polenizatorii. Toate petalele unei singure flori formează " corola " să. Petalele sunt adesea protejate de un alt grup special de frunze modificate, numite sepale, care formeazăă "caliciul" florii, aflat imediat sub corola. Există plante la care nu se poate face distincția între petale și sepale; atunci ansamblul petalelor și sepalelor se numește colectiv "". Example de plante, la care termenul de tepale este corect, sunt genurile "Aloe" și
Petală () [Corola-website/Science/336354_a_337683]