270 matches
-
mei dragi ce-mi vor savura bunele intenții, să mă judece ! Totdeauna am avut în minte preafrumoasa ta poezie și îngerescul chip, de la care am simțit mobilizarea sufletului - fapt mult folositor pentru mine. Îndemnată de dorința mea sfântă, te-am caligrafiat într-o modestă carte ,, Avem nevoie de Eminescu ,,. Am scris-o înconvoiată de plăcere dar și de greaua sarcină de-a aduna desen după desen - ilustrații la poeziile tale, la semenii care te-au iubit și au vorbit despre întraga
GÂNDURI PENTRU EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363750_a_365079]
-
datând dintre anii 1973 (anul e precizat sub poemul Pentru o mie de cântece) și 1976 (poemul Spălarea cu pietre este datat: «iulie 1976, la București» - cf. AmNS, 91 - 107). Din prezentarea acestui ciclu în facsimil, reținem: «Nichita Stănescu își caligrafia rar poeziile, dar când o făcea îl încercau voluptăți de diac mănăstiresc. Scrisul lui e elegant, viguros, semnele sunt gravate în filă cu o mare, generoasă deschidere sufletească și e totdeauna... lizibil. Cititorul trebuie prevenit că de mulți ani (dar
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
poartă, părintele Iustin Pârvu. Să fie simbolul poporului român, înțelept, răbdător, cumpătat, frumos, dar și îngândurat, în altarul jertfei istorice? Așadar, tot la nevoia de adevăr, de strajă care să apere adevărul, ne reîntoarcem. Într-o pagină de manuscris, Eminescu caligrafiază cuvintele: Ei slabi, eu tare / Ei mint - eu adevărul îl spun.” Pentru inspirația de a scrie această carte, pentru atitudine, coerență, tărie și adevăr, pentru înfruntarea minciunii sfidătoare pe care piticii moderni ne-o flutură sub nas, considerație și aleasă
CÂND STRAJA NU PIERE..., CRONICĂ DE PROF.DR.VALENTIN MARICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351756_a_353085]
-
răzoare./ Fii iar bun și generos/ Și nu arde pân' la os./ Dă-ne raze aurii/ Pavăză pentru copii./ Dă-ne holde pe ogor,/ Dă-ne pâine în cuptor! Elisabeta Iosif descrie pictural imagini adolescentine și oglinzi de grații feminine: „Caligrafiez iubirea cu litere de miere” ... „Toamna pictează dealul, aprinzând focul anotimpului” ... Ne regăsim în cuvânt, ca într-o scoică - / Mereu căutând perla primei iubiri tăcute,/ Enigmă a Adolescenței. Emil Bucureșteanu este un roznovean, slobozean din județul Neamț, azi profesor de
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
într-o serie de poeme în care, om și Dumnezeu schimbă mesaje și păreri. Sunt poeme absolut fermecătoare: „Mi-a scris aseară Dumnezeu - / Căci îi tocmisem o scrisoare, / Să nu-L las singur, când îl doare / Povara ultimului om - // Îmi caligrafia, molcom, / Că i-am făcut plăcere mare - / Că-n trista Lui însingurare, / Și-a amintit, de El, un om - // Semna cum scrie El, mereu - / Cu flori de câmp, de cer, albastre - / Cu toate visurile noastre - / Pe iia inimii de seu
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
consolideze drumul de poet și traducător în paralel cu profesia prin care își câștiga pâinea zilnică. Dacă despre calitatea sa de traducător cu virtuți indubitabile, vorbesc premiile enumerate deja de noi, despre poetul Luca Cipolla vorbesc versurile pe care le caligrafiază cursiv, într-n limbaj desferecat de rugina conveninețelor. Deși tânăr încă, nu se lasă atras de sintagmele mai mult sau mai puțin licențioase, care, în opinia majorităților scriitorilor juni de pe Mapamond, fac sarae și piperul Poeziei actuale. Luca Cipolla își
ITALIANUL LUCA CIPOLLA ŞI MARE SA DRAGOSTE PENTRU POEZIA DANUBIANĂ de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352139_a_353468]
-
-n neliniștea pereților, să nu-ți fugă mirosul cu umbra pe ferestre. Voi împărți clipele la doi, ori mai bine le suprapun și vom privi candelabrul stins prin ochii tăi mari cât o noapte de răsfăț. La sfârșit ne vom caligrafia pe suflet heraldica unei iubiri cu boabe de mărgăritar pline de strălucirea unui timp înflorit în cel mai frumos anotimp din câte am trăit. Te aștept să vii cu anotimpul. Referință Bibliografică: Te aștept să vii / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe
TE AŞTEPT SĂ VII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356287_a_357616]
-
244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Să ai o singurătate a ta să fii comandantul plutonului de execuție și să ordoni - Foooc!... pentru a răstigni un poem! să fii rug aprins în miezul unei furtuni de ninsoare să caligrafiezi pe geam chipul iubitei nămețit printre zăpezile copilăriei să fii un fel de tunel prin care avalanșa timpului își trimite săgeata în carne de vers și mirare să fii plugul ce curăță zăpada pe înserare când pârtia te întoarce lunecând
RUGĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355984_a_357313]
-
care nu lipsește o fină autoironie. Începând cu Melior (1981), se observă o distilare mai accentuată a lirismului, în versuri a caror expresivitate capătă tonuri sentențioase. E o poezie de autocunoaștere, în care sentimentul morții și al deznădejdii va fi caligrafiat cu o discreție străbătuta de melancolii provinciale. Ea dobândește intensități neașteptate în Puntea de hartie (1986), considerată cartea sa cea mai reușită, prin concentrare dramatică și definirea unui univers interior utopic, care este ființă însăși a poeziei. Dimineață noului venit
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
cuvânt cu cuvânt înseamnă ” Tot ce e bun vine de sus”, dar noi ne gândeam bineînțeles la Germania, când arătam în sus. Pentru Tante Trude și Onkel Hans pregăteam o scrisoare de mulțumire, care trecea prin două mâini de corectură, caligrafiată sub concentrare maximă, pe hârtia cea mai albă posibilă. În ea le descriam obiceiurile noastre, în țara lor demult uitate. De-un lucru sunt convinsă: una din bucuriile pe care le aducea Crăciunul nostru era aceea pe care le-o
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]
-
obișnuit ca ea, femeia, să-i stea dinainte cu mâncare caldă pe masă și pat în lenjerie de mătase. A aruncat mai apoi la gunoi și trandafirii de Olanda, și bilețelul pe care, el, într-o clipă de slăbiciune desigur, caligrafiase cuvântul ,,Iertare!”. Și-a abandonat un mod de viață, traiul pe ,,picior mare”, iar restul a venit de la sine. A tras sau ... nici nu a închis yala securizată de la vila elegantă și așa, fără bagaje, fără acte de identitate, a
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
CALIGRAFIE ZVĂPĂIATA Cuvintele se lipesc de tine și nu mai pot să le desprind. Stau strânse pe trupul tău că o caligrafie de mii de ani scrisă de un caligraf chinez de la casa împăratului care nu mai știa nimic de iubita
POEME BILINGVE (6) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370237_a_371566]
-
fluidă a glasului folcloric, pentru creația populară românească autentică, portul admirabil popular, tradiția și cultura sătească a neamului românesc! Are înregistrate albume de cântece care i-au adus, firește, premii, diplome scrise de tipar, pe când premiile sufletului său sunt cele caligrafiate în reacțiile de bucurie și plăcere ale publicului. A învățat cântece de la bunica lui, azi octogenară și în continuare interpretă cu dragoste și talent a romanțelor Ioanei Radu, dar a modelat în conștiință și o cunună de ofrande sufletești din
GHORGEL NUCĂ. IDEAL GUVERNAT ŞI ÎMBOLDIT DE FOLCLOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353045_a_354374]
-
a uita să respiri eliberarea», chiar dacă și mintea mai face autocenzura „pornirilor lumești“, se deschide «asemenea crinului», „înțelege“ expresionistul „neînțeles“, paradoxizându-l, „deschide fereastra să îmbrățișeze ziua“, se dezmeticește, dar încă destul de mult mai „șovăie“, îi este destul de greu să mai caligrafieze iubirea «fiindcă totul acum e iubire», ia «perina în brațe», imaginându-și că dansează «pe acordurile inimilor» binomului erotic, El - Ea, firește, căci «instinctul iubirii a învins barierele spațiale și temporale», de florar fiind, la „slăbirea îmbrățișărilor“ are «parte de
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
în sufletul și viața poetului?! În liniștea căsuței de la poalele Vlădesei am pornit pășind ușor pe cărările mărginite sublim de vers în intimitatea volumului „Vâltorile sufletului” apărut în 2006, la editura Bibliotheca din Târgoviște, „avertizată” de autor prin dedicația frumos caligrafiată într-un scris-oglindă de suflet: „Una din primele mele cărți publicate, Poetei Georgeta Minodora Resteman, cu prietenie”. Mi-am dorit să lecturez, rând pe rând, fiecare carte în ordinea publicării pentru a desluși parcursul poetic în simbioză cu trăirile autorului
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
înțelegi moartea mamei și te inundă doar o nedumerire sfâșietoare? Ce percepe un vlăstar omenesc din legile dure, implacabile din citadela adulților? Care este durata și spațiul de grație între dependență și libertate? Destinul se înfiripă gradual, din suma detaliilor caligrafiate cu finețe de stampă japoneză. Erosul subtil și spiritualizat își face simțită prezența, El și Ea, contopiți mai degrabă în tensiunea stării de așteptare, într-o ambiguitate înrobitoare. Feminitatea îndeosebi e sugerată delicat, pudoarea, sfiala, aduc feminității inflexii de ingenuitate
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
pe cartea pe care o citești! îmi poruncise el. Țineam în mână romanul Povestea unui om adevărat de Boris Polevoi. Eu, uica Livi și sufletul lui tanti Pipi formăm o trinitate de nedespărțit! îmi dictase ritos uica Livi, iar eu caligrafiasem acest text pe ultima pagină a cărții, chiar dedesubtul cuvântului Sfârșit. Holul în care fusesem condus era o încăpere întunecoasă, din pricina draperiei grele din brocart aurit, ce acoperea aproape în întregime fereastra, foarte înaltă și îngustă. Aici îmi poruncise tanti
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
al poporului român Ion Proca - pentru întreaga carieră publicistica și literară dedicată românilor din Basarabia și Patria Mama Octavian Bour - pentru spiritualele crochiuri grafice în care sunt suprinse stările social politice ale României post-decembriste Constantin Ciosu - pentru felul în care caligrafiază prin vârful peniței stazele social-politice românești Diplome Virgil Andronescu - pentru campaniile umanitare dar și volumele de poezie dedicate acestor acțiuni Dorel Radu - pentru întreaga activitate publicistica Matei Mircioane - pentru activitatea publicistica în cadrul publicației brăilene „InfoEst” George Dumitru - pentru debutul literar
CONTINUITATE PENTRU NEAM ŞI ŢARĂ (ARTICOL PRELUAT DIN ZIARUL NAŢIUNEA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350758_a_352087]
-
arăt ce lacrimă și ce ură este în mine. Și dacă - lacrima și ura care mă îneacă - ajunge prin duh până acolo unde voi știți bine, acolo unde nu există dacă, omule, mai bine pleacă din tine. Și fără sine, caligrafiază-ți viața în fiecare faptă pentru care nu ceri nici mângâiere, nici plată. Căci plată ai de la cine. Și viața ți-a fost plată. Stau cu fața spre altar cu miros de moarte în nări.. Și înțeleg de ce plânge femeia
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
buzele ori de câte ori zărea, printre gratii neprimăvăratice, un suflet cu iarnă de cinci stele în privire. Eu îi vorbeam de sufixe cuibărite în geana viselor cu ninsoare, ea altoia triftongi între omoplații caișilor. Povesteam despre șoaptele fumului alungat din coșuri albe, caligrafiate în clasele de decembrie, părea că mă aude, dar își degusta, pe un colț de birou, salata de soare cu mirodenii și glezne de salcie. Vorbeam, negreșit, dialecte diferite. Eu mă afundam în verbe impersonale, resuscitând stângaci un imperfect ușor
EMIGRANT ÎN IERNILE DE ALTĂDATĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359468_a_360797]
-
a uita să respiri eliberarea», chiar dacă și mintea mai face autocenzura „pornirilor lumești“, se deschide «asemenea crinului», „înțelege“ expresionistul „neînțeles“, paradoxizându-l, „deschide fereastra să îmbrățișeze ziua“, se dezmeticește, dar încă destul de mult mai „șovăie“, îi este destul de greu să mai caligrafieze iubirea «fiindcă totul acum e iubire», ia «perina în brațe», imaginându-și că dansează «pe acordurile inimilor» binomului erotic, El - Ea, firește, căci «instinctul iubirii a învins barierele spațiale și temporale», de florar fiind, la „slăbirea îmbrățișărilor“ are «parte de
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
după stil vechi între brumărel și răpciune, dar este preocupat de esențe și limite, de cuvinte și necuvinte, de zicere și oprire, de muzicalitate și miracol, exprimă închinarea adusă zilnic cerului care ninge cu vorbe peste noi. În volum autorul caligrafiază și glosalmi, explodează în poezia mai extinsă, se desfășoară disciplinat cu fiecare lună din an, el dorește să ne dovedească faptul că este mag la curtea regelui, cunoscător de taine și profeții. „Fulgerul din mine, umerii tăi - mere / car de
Ion Pachia Tatomirescu: Saltul în salm. Recenzie, de Constantin Stancu () [Corola-blog/BlogPost/339458_a_340787]
-
a uita să respiri eliberarea», chiar dacă și mintea mai face autocenzura „pornirilor lumești“, se deschide «asemenea crinului», „înțelege“ expresionistul „neînțeles“, paradoxizându-l, „deschide fereastra să îmbrățișeze ziua“, se dezmeticește, dar încă destul de mult mai „șovăie“, îi este destul de greu să mai caligrafieze iubirea «fiindcă totul acum e iubire», ia «perina în brațe», imaginându-și că dansează «pe acordurile inimilor» binomului erotic, El - Ea, firește, căci «instinctul iubirii a învins barierele spațiale și temporale», de florar fiind, la „slăbirea îmbrățișărilor“ are «parte de
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
Acasa > Strofe > Valori > DIMINEAȚA CUVÂNTULUI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 727 din 27 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului DIMINEAȚA CUVÂNTULUI Caligrafiez iubirea cu litere de miere, Prin cuvântul îmbăiat în lumina Edenului. Desenez genunchii ei cu gust de mere Coapte. În grădina Sarmizegetusei Zamolxis o binecuvântează. O așez Pe ceasul solar, să bată ora la poarta Strămoșilor. Înscriu iubirea noastră În
DIMINEAŢA CUVÂNTULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341535_a_342864]
-
să dispere, îi spuse să rămână încă un an acolo (pentru a salva onoarea fiului în urbe) și să zdrobească trufia necunoscătorilor cu forța operei sale. Așa că, Miorel se așeză la masa de scris și începu, așa cum am arătat, să caligrafieze cuvinte fără noimă. În pauze (din ce în ce mai dese și mai lungi) mergea pe la tot felul de publicații și-și prezenta creația. Secretarii de redacție, oameni cu mare experiență în lucrul cu poeții, îi recomandau, în general, să mai citească sau, chiar
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]