277 matches
-
urmări instrucțiunile orale, dificultăți În efectuarea unor gesturi/activități uzuale (prinde greu o minge și o lovește greu cu piciorul, nu poate sări coarda, dificultăți la Încheierea nasturilor sau la legarea șireturilor, mod defectuos de a ține creionul În mână, caligrafie greu lizibilă etc.), tulburări ale limbajului (scris și oral), greșeli frecvente de ortografie, refuzul repetat al unor sarcini În clasă. De asemenea, pot fi observate și depistate unele simptome care indică tulburări afective sau de comportament (imagine greșită despre sine
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
s-ar analiza o pânză sau o gravură ce nu-i aparține eului liric. Versurile încearcă să redea simultan și caracterul pictural al descrierii și senzația de împietrire sufletească: Lumina se prelingea în lacrimi de faianță/ pe brațul meu stâng caligrafiat de Destin;/ caligrafiat de Destin pe brațul meu stâng duceam străveziu/ o ancoră de galeră, un cuvânt: "desnănejde", altă vorbă: "speranță"". Reluările de la un vers la altul ale unei secvențe de text, cu schimbarea ideii și ruperea de ritm oferă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o pânză sau o gravură ce nu-i aparține eului liric. Versurile încearcă să redea simultan și caracterul pictural al descrierii și senzația de împietrire sufletească: Lumina se prelingea în lacrimi de faianță/ pe brațul meu stâng caligrafiat de Destin;/ caligrafiat de Destin pe brațul meu stâng duceam străveziu/ o ancoră de galeră, un cuvânt: "desnănejde", altă vorbă: "speranță"". Reluările de la un vers la altul ale unei secvențe de text, cu schimbarea ideii și ruperea de ritm oferă o înlănțuire aparte
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
autoportretul de creator, pentru spiritul de frondă afișat: Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă". Eros și thanatos se confundă, acesta e un "epitaf", caligrafiat noaptea curtezanelor pe ferestre, cum afirmă textul. Se pierde poate din vedere că accentul nu cade neapărat pe caracterul protestatar, cât pe ideea finalului de operă, pe faptul că poezia sa se transformă în polemică, în antipoezie sau metatext. Dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tiparele prestabilite. În cazul poeziei albatrosiste, drumul trasat de avangardă nu a fost total depășit și, în consecință, creatorul se îndreaptă cu violență împotriva poemului, împotriva limbajului poetic care ar trebui să-i reflecte într-o manieră originală trăirile: "Noaptea caligrafiez curtezanelor epitaful meu pe ferestre:/ Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-a tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă"" (Cântec pe hârtie, Constant Tonegaru), fără ca acesta să se autonomizeze complet și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fiul său, Costică le distribuia în Celular. Acest Om făcea o operă duhovnicească extraordinară. Mântuind pe alții se mântuia pe sine. Cu răbdare demnă de ucenicii care copiau în mânăstiri sau în chilii pustii Sfânta Scriptură sau alte lucrări Sfinte, caligrafiind cu majuscule înflorate cuvântul sfânt și de învățătură patristică, Moș Epure, pătruns de învățătura tainică a Cuvântului dumnezeiesc, părea înger în trup. În afara zâmbetu lui ce te învăluia ca o lumină sfântă, gestul lui de dăruire a cărțuliilor devenea sacru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
3 București, 10.II.1975 Mult stimate domnule Dimitriu, N-am putut să răspund până acum amabilei dumneavoastre scrisori, pentru că am avut un accident de troleibus. Am scăpat ca prin minune. Nici acum nu sunt complet restabilită, ca dovadă e caligrafia mizerabilă de care vă rog să mă scuzați. Am primit și pachetul cu restituiri, dar nu mi-a fost posibil să caut și altele, și din cauza frigului, și din cauza accidentului. Cred că le voi lăsa pentru luna iunie, când veți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ale sale, dar nu reușea să citească nici cotlete de vițel, nici saramură de crap și nici fleici de porc, ci schintre toată ziua. Parcă dinadins pentru a-l înnebuni de cap pe domnul Arvinte după cincizeci de ani, chelnerul caligrafiase atent fiecare literă, astfel că pensionarul a rămas cu privirea ceasuri întregi, ca hipnotizat, pe bazaconia din nota de plată, în loc să se enerveze că înmulțirea era complet greșită. Cu Gina domnul Arvinte nu se culcase. „A naibii muiere, și doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pierise pe front, prima copilărie zburase..." Toate caietele din vremea școlii au (adică, aveau, cine știe pe unde-or mai fi!) un fel de "pagină de titlu" desenată cu tuș, creioane colorate sau acuarelă. Unele, legate meticulos, în pânză, sunt caligrafiate în întregime cu tuș negru ("În sătucul dintre brazi") sau cu cerneală colorată, ca în cazul traducerilor (nu știu prin intermediul cărei limbi) din poeții Kung Fu Dse, Dshuang Dsi, Li Tai Pe. Versurile românești, fluente și expresive, au indus în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
care nu lipsește o fină autoironie. Începând cu Melior (1981), se observă o distilare mai accentuată a lirismului, în versuri a căror expresivitate capătă tonuri sentențioase. E o poezie de autocunoaștere, în care sentimentul morții și al deznădejdii va fi caligrafiat cu o discreție străbătută de melancolii provinciale. Ea dobândește intensități neașteptate în Puntea de hârtie (1986), considerată cartea sa cea mai reușită, prin concentrare dramatică și definirea unui univers interior utopic, care este ființa însăși a poeziei. Dimineața noului venit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287159_a_288488]
-
mai ales, după ce a fost publicat în revistă în 1928, este reluat în Choix de poèmes. E clar că ținea mult la aceste două versuri din moment ce a mers pînă acolo încît le-a schimbat regimul materialității discursive și le-a caligrafiat într-o bună zi pe o farfurie la un olar din Vallauris. Odată cu schimbarea regimului materialității, se schimbă și sensul. Enigma-ghicitoare înscrisă pe farfurie plasează textul într-o situație de enunțare ușor de interpretat: întrebarea este atribuită obiectului însuși, frumos
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și acesta pune irezolvabilele întrebări-cheie: „Miile de articole mi se înșirau în față ca un colaj banal, vechi, peste care mâna inutilității scria cu siguranță: ei, și? Te implici sau nu, proporția răului nu se modifică ... Sufăr că am suferit? Caligrafiază de mii de ori și ce dacă? Banalizează prin repetare întrebarea aceasta ce nu așteaptă nici un răspuns. Scrie numele sentimentelor, trăirilor, monștrilor care te-au chinuit cel mai des: moarte, frică, lehamite, greață... La noi convalescența este infinit mai lungă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
Adevărul literar și artistic”), în care sunt portretizați diferiți autori și li se comentează opera (din care și traduce fragmente), relevă un cunoscător avizat al acestei literaturi. Impresii, dominate de un extaz lucid, despre sculpturi celebre din muzeele italiene sunt caligrafiate în Pietre la cari mă-nchinai (1937). Însemnări despre capodoperele unor maeștri (sculptori, pictori), ca și pe marginea unor scrieri ce îi stârnesc interesul, se împletesc în jurnalul din 1929-1936, tipărit postum, Zilele și umbra mea (1976), care cuprinde mărturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
ciclu anticipează vizibil Moartea căprioarei de Nicolae Labiș). Preocupările poetice rodnice din anii următori (publică versuri în „Revista Fundațiilor Regale”, colaborează la „Discobolul” și îi dedică un poem lui Armand Călinescu) se manifestă concomitent cu activitatea gazetărească. În 1940 volumul Caligrafie pe zăpadă, mai diversificat tematic, obține Premiul pentru scriitorii tineri al Fundațiilor Regale. Versurile relevă o sensibilitate acută, înclinată spre comunicarea cu transcendentul, uneori cu accente argheziene (Rugăciune). În plan biografic, căsătoria, în 1939, cu avocata Ecaterina Burbea este urmată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
ai exilului, Paul Miclău, prefațatorul ediției românești, o recomandă cititorilor ca pe un produs marcat de „sacra demnitate a celui surghiunit, care apără prin creație spiritualitatea românească”. SCRIERI: Viața de toate zilele a poetului, București, 1937; Armand Călinescu, București, 1940; Caligrafie pe zăpadă, București, 1940; Ard malurile Nistrului. Mare reportaj de război din teritoriile dezrobite, pref. Tudor Arghezi, București, 1941; ed. București, 1993; Am luptat în Crimeea, București, 1942; Ceasul de rugăciune, București, 1942; Cu submarinul la asediul Sevastopolului, București, 1942
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
cosmic. Soarele „se decapitează în stepă” (amintind celebrul „soleil, cou coupé”), Luna (scrisă mereu cu majusculă), „răsărind demonic”, e „ca un ficat însângerat” sau „fumegă”, lumina ei „albă și rece” se prelinge „în lacrimi de faianță/ pe brațul meu stâng caligrafiat de Destin”. Ciclul Steaua Venerii (purtând drept motto eminescianul „Ochii mei -nălțam visători la steaua/ Singurătății”) potențează asemenea viziuni. Apar și noi simboluri, liliale și serafice. Ofelia a căzut „în lumea industrială”, îngerii (figură frecventă, tematică) se căznesc „să dezgroape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
cea care taie firul vieții, cea care nu se poate întoarce înapoi”). Moirele sunt toate torcătoare, urzitoare, împletitoare de fire, țesătoare, clÄthes (klw=qe"). S-a păstrat amintirea lor în basmele românești denumirea „cele trei urzitoare” (sau „ursitoare”, cum a caligrafiat P. Ispirescu). Cloto este cea care „dă drumul firului vieții”, Lachesis este cea care „conduce firul vieții”, când sinuos, când drept, dar mereu întors spre Atropos, cea care „taie firul vieții”. Moirele sunt „părți” ale aceluiași demers orânduit riguros de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
secretar de ședință care a întocmit frumușel un proces verbal cu creionul chimic (la mare modă atunci!), dar, se pare ea manoperă avusese conflicte grave cu biata limbă română în cele trei-patru clase pe care, bănuim, le terminase deoarece, atât caligrafia cât și (mai ales!) ortografia merg în brânci de șchioape ce-s! Dar, cred că ar fi cazul să dăm citire „docomentului” ca să vedem ce mari probleme îi frământau pe sătenii din Popești. Pentru „frumusețea” introducerii, eu cred că merită
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
rotație, perioada de revoluție, planetele din sistemul nostru solar, cea mai apropiată și cea mai îndepărtată planetă... A fost un dezastru, nimic n-a putut alege de la mine. Siderat, întristat, domnul Tănăsescu m-a altoit cu acea notă minimă, a caligrafiat un unu colosal în catalog, sub privirile satisfăcute ale colegilor pe care umilirea mea publică îi umplea de bucurie: se dovedea că nu numai ei au limite, slăbiciuni, ci și eu, care de prea multe ori părusem că le știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sfârșit, dacă nu are nimic să-mi transmită? Caut un sprijin în ochii lui Lazarus. Ce aflu în privirea lui mă liniștește. Într-adevăr, curând apare înscrisul. Literele sunt rotunde, frumoase ca niște picturi, parcă ar fi vii și sunt caligrafiate cu o cerneală de aur. Titlul stă mare deasupra, ca soarele pe cer: Invizibilul, descriere amănunțită. Și, pe rândurile următoare: sau Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme. Încep să citesc captivat conținutul. Uimit, observ că totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
am gândit să-l invităm pe George Enescu la una din manifestările noastre și, fără nici o ezitare, am redactat, cei câțiva membri din "conducerea" societății, o scrisoare foarte respectuoasă, invitându-l la reuniunea noastră dintr-o miercure viitoare. Cineva a caligrafiat scrisoarea cu peniță "rondă" (ni s-a părut mai elegant) și un om de serviciu al liceului a avut și el tot atâta minte cât și noi de a dus-o la adresă. Tot el, cuprins probabil de cine știe ce teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și speranțe, dragoste și ură, rugăciuni sau blesteme, înălțări sau abjecții se împleteau în rețeaua de zboruri. Ritualul călătoriei se completa cu ritualurile scrisului și cititului și se împlinea astfel o uriașă formă a existenței umane, în care se regăsea caligrafia (trebuind să scrii frumos pentru a fi înțeles, era inevitabil să consideri scrisul un act estetic; trebuind a prețui grija pentru estetică, era inevitabil respectul pentru frumos, ca expresie a stilului de viață). Scrisoarea a fost o uriașă acțiune educativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Ioan Duma este atât de emoționant să citești jurnalul său din prima zi de preoție până târziu peste ani; la părintele Gheorghe Patrașcu - predicile, exercițiile spirituale și poeziile scrise de-a lungul vieții; la părintele Anton Demeter - descrierile lui și caligrafia atât de frumoasă cu cerneală albastră, la părintele Petru Albert - un tratat de teologie și filozofie a fericitului Duns Scot de care era îndrăgostit, plin de sublinieri și de notițe pe margine, la părintele Iosif Budău și la părintele Ștefan
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ediții valoroase din operele lui Varlaam, Dosoftei, D. Cantemir, V. Alecsandri, M. Eminescu, V. Conta, A. D. Xenopol ș. a. Impresionați, ne uităm la arabescurile inițialelor și la elegantele ornamente marginale, la perfecțiunea executării lor, gândindu-ne la marea fidelitate a paginilor caligrafiate din manuscrise. Cine ar mai avea azi priceperea și răbdarea de a face așa ceva? Incunabulul, cartea veche între magia timpului de mult trecut și prezentul nostru, el însuși înduioșat, mișcat, tulburat. LECTURILE LUI EMINESCU Când vorbim de cultura unei personalități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dr. doc. Crișan Mircioiu. Preocupat, în mod deosebit, de problemele limbii, semanticii și ale semioticii, în cadrul Universității Cultural-științifice a sustinut mai multe cursuri, conferințe și prelegeri din aceste domenii, precum: Scriitura și lectură de text, evenimente ale cunoașterii de domeniu (1982-1983); Caligrafie pe „așa citim, așa scriem” în științele exacte și științele naturii (1983-1984); Progrese în semantica informațional-enunțiativă (1986 1987); Lingvistică aplicată în știință textului interdisciplinar (1987-1988); Geniul limbii, mesaj primordial fundamental și interdisciplinar către autorul de text scris (19881989), căutând să
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]