176 matches
-
atunci cînd scrie literatură, Eco face filologie. Eseistul nu renunță la morga cercetătorului nici în momentele de creație epică, și așa se explică de ce, în esența lui, Eco e un erudit de speță savantă ale cărui romane, de stufoasă inspirație calofilă, suferă de indigență lirică. Invazia galimatiei le macină substanța, aerul cărților fiind intoxicat de roiul trimiterilor savante. Și totuși, dintre semioticenii de notorietate, Eco are aplomb verbal, numărîndu-se printre doctrinarii cu precădere atrăgători, și ar fi o impertinență să nu
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
în care erupția cromatică e atît de bogată că sugerează foarte bine bogăția de nuante pe care litera evanghelică, în aparență de o ariditate atică, le poate dezvălui la cercetare. În concluzie, un volum de eseistică erudită și de rafinament calofil, menit cititorilor cu apetit speculativ.
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
ce i se suflă, de aici impresia de scriere anapoda, împotriva uzanțelor firești, cînd de fapt el expune riguros un mesaj a cărui paternitate nu-i aparține. Prin Nichita, glasul Paracletului dă naștere Nodurilor și semnelor, inscripții tăioase, fără blîndeți calofile. Acest al doilea Nichita nu mai scrie frumos pentru simplul fapt că nu mai scrie deloc, ci reproduce frînturi inspirate de lumea de dincolo. Așa apar secvențele pneumatice, fulgurații stranii, reci și precise, în aparență extravagante. În realitate, ele sînt
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
au fost depășite tocmai în direcția unei expresivități tranșante, a unui pitoresc care nu trădează niciodată linia gravă a unei lirici majore. Există, fără îndoială, un pronunțat tradiționalism în lirica lui, dar acesta este supravegheat tot timpul de un ochi calofil. Pentru cei ce l-au cunoscut personal pe omul Dominic Stanca aceste calități nu-i uimesc nicidecum. Dominic a adus în cercul prietenilor săi aceeași fervoare a amiciției. Dar el i-a adăugat un umor tipic ardelenesc, o sfătoșenie plină
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
o cu aceeași îndreptățire în lumea formelor și în aceea a bunurilor simbolice. Cutia temporală, desprinsă din istoria colectivă și din memoria individuală, cutia ca spațiu ludic și ca spațiu de rezonanță al luminii și al culorii, cutia aseptică și calofilă care-și exhibă propria desăvîrșire, și încă multe altele care nici nu mai încap în vreo definiție, au fost des investigate de artiștii români de la Ion Bitzan pînă la Petre Lucaci ori la Alexandru Nestor. Spre deosebire de aceștia, și de toți
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
a acreditat deja, se regăsesc în egală măsură în cele două lucrări, atît ca preocupări în sine cît și ca forme de cercetare a unei relații active, de multe ori tensionate, între volum și suprafață, între densitatea formei și tentația calofilă a unei conștiințe artistice cu reflexe culturale puternic asimilate. Tot în spațiul culturii, dar al unei culturi cu anumite accente exotice, situată generic în spațiul azteco-incaș, se manifestă și interesul lui Alexandru Lupu. Un disc solar imens, înscris într-un
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
la îndemînă oricui. Negreșit, impresia de accesibilitate există, și ea vine din fluența de balerin a scrisului lui Kierkegaard, dar aceeași impresie este risipită de foarte desele referiri teologice sau culturale care dau textului o concentrare de material inițiatic. Trimiterile calofile pe care le presară de-a lungul paginilor nu pot fi înțelese fără un comentariu menit a le lămuri substratul și contextul, de aceea un spirit neprevenit fie le-ar ocoli socotindu-le neînsemnate, fie le-ar interpreta ad libitum
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
nebun care se crede, la răstimpuri, Maria Magdalena. Un altfel de Felipe, care se pricepe cîte puțin la orice, alergic la banal, la prefăcătorii, deși "învățasem să-mi stîrnesc plînsul și rîsul", bolnav de toate și de nimic. Un inutil calofil și exaltat. "Partitura" lui este o mărturisire făcută Elizei, despre fantasme pe care nu le poate alunga, așa cum, în povestea dinainte, tatăl plecat refuza să plece de tot, și despre mama dispărută misterios în căutarea unui ambasador. Aceeași cu mama
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
în 80 de poeme cu un jurnal de bord de Ion Mircea evită, din start, riscul favorizării uneia sau alteia dintre generații. Nu mai puțin de optzeci de poeți autohtoni, din toate promoțiile și de toate orientările, "șaizeciști" abstracți, "șaptezeciști" calofili, "optzeciști" textualiști, "nouăzeciști" virili/ agonici și un (stingher) "milenarist", defilează prin paginile cărții, la modul aleatoriu însă, nu într-o ordine prestabilită. Sumarul cărții este dat, cum arată autorul, de succesiunea foiletoanelor sale critice din "Ziarul de Duminică". Lipsește, frapant
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
să fi contribuit și umorul cerebral al lui Perjovschi, ale cărui desene joacă nu o dată rolul de osciloscop: când tonul versurilor se ridică, liniile devin frânte și haotice. Altminteri, sunt absolut conforme cu stilistica artistului, rafinat înțelegătoare și în fond calofilă. Sigur, chiar folosită în contrapunct, formula militantă există. Elena Vlădăreanu spune răspicat și ce are de spus, și ce are numai de sugerat. Și de obicei o face cu o voce pe care nu se sfiește să arate că o
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
Adrian Alui Gheorghe sau de Aurel Dumitrașcu). Lucian Vasiliu purta cu el fantezismul cultivat și de alți poeți ieșeni mai vârstnici (Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi, Emil Brumaru), adaptându- l însă unui limbaj care nu mai sconta numaidecât emoția sau muzicalitatea calofilă. Avea, de la început, un realism crud, anatomic, o retorică dispersată și un curaj (voi reveni asupra lui) admirabil. Cum ar trebui să fie citit acum, la 33 de ani de la prima ieșire în scenă, e mai greu de spus într-
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
sa este oarecum textualistă prin asumarea ei ca o construcție convențională, în cadrul căreia modelul este privit cu detașare și recompus într-un plan strict cultural, uneori chiar cu accente livrești, însă pictorul nu părăsește coerența reprezentării și o anumită acuratețe calofilă a acesteia spre a merge către expresiile efemere ori către activismul social și reconsiderările estetice ale plasticienilor opzeciști. Cu alte cuvinte, Ion Dumitriu acoperă un set de reflexe de natură spiritualist-metafizică, tipice pentru artiștii plastici din generația lui imediată, cu
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
mele.“ (p. 355) Mărturisire precistă de spirit viclean. Scris în franceză, idiom a cărui eleganță împrumută frazelor o tentă unsă, de sintaxă legănată, textul place la lectură, cu atît mai mult cu cît traducătoarea Georgeta Filitti găsește corespondențe cu miez calofil, cum se întîmplă, de pildă, în cazul logofătului Nicolae Canta, pe care Suțu îl consideră un „prevaricator emerit și incorigibil.“(p. 144). Sentință neiertătoare, al cărei farmec e că se potrivește foarte bine chiar lui Suțu: curtean abil, știind cum
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
până în prezent recompun harta preocupărilor intelectuale ale unuia dintre cei mai cultivați și rafinați prozatori români de după al Doilea Război Mondial. Într-o lume tot mai vulgară și superficială, dominată de forme de divertisment din ce în ce mai abjecte, întâlnirea cu un spirit calofil, format la școala marilor înțelepți, capabil oricând să-ți explice subtilitățile filosofiei antice grecești sau marile adevăruri ale Bibliei este precum descoperirea unui izvor cu apă rece și cristalină în mijlocul deșertului. Citind însemnările lui Constantin }oiu, pur și simplu te
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
urechile acelora care au înclinație pentru acustica în surdină a vocabulelor perimate. O piatră de monument, venerabilă prin vîrstă și impracticabilă prin formă, dar nespus de sugestivă prin schițele de șantier verbal în care lucra preotul din Șișești. Sub unghi calofil scrisul său e inexpresiv, dar sub aspect etimologic spectacolul e impresionant prin efortul depus. De exemplu, Vasile Lucaciu, cînd descrie simțirea omenească, vorbește despre "apetitul concupiscibil" și despre "apetitul irascibil", iar cînd vorbește despre voință, pomenește de "nescari motive ce
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
legendei (sub)urbane cu un băiat devenit peste noapte superstar, adică milionar. Fotorama aproape documentară, un cineverité cu accente băștinașe, tiermondiste face loc cruzimii, aceasta fiind una din strategiile cu care Boyle încearcă să se distanțeze de o tratare factice, calofilă a exoticului de o manieră bufă, aproape feerică, balcanică, precum la Kusturica, deși nici regizorul sârb nu rămâne monocord dezvoltând în spiritul său ludic-fantast până la parabolă anecdota savuroasă și iute. Nici lui Danny Boyle nu-i lipsește anecdoticul, episoadele existenței
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
Gheorghe Grigurcu Nu e nici o surpriză. Așa-numitele Memorii din cînd în cînd ale lui Constantin Țoiu confirmă inteligența suplă, subtilitatea parcă nesățioasă de sine, scrisul irezistibil, calofil cu aspect de naturalețe, al prozatorului de bun și meritat renume. însușiri care beneficiază de un liant temperamental a cărui analiză e trebuitoare pentru a le marca specificul și pentru a-l situa pe scriitor în rama unui context tipologic
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
cunosc pe Mircea Mihăieș exclusiv prin prisma pamfletelor uneori corozive din „România literară" - parte dintre ele reproduse și în volumul Masca de fiere (Editura Polirom, Iași, 2000) - vor avea surpriza să descopere în Atlanticul imaginar un scriitor de sens contrar: calofil, plin de farmec, rafinat degustător al aromelor tari ale literaturii adevărate. Pentru că deși posedă un titlu de profesor universitar doctor și predă literatură engleză și americană la Universitatea de Vest din Timișoara, Mircea Mihăieș nu are nimic în comun cu
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
sa este oarecum textualistă prin asumarea ei ca o construcție convențională, în cadrul căreia modelul este privit cu detașare și recompus într-un plan strict cultural, uneori chiar cu accente livrești, însă pictorul nu părăsește coerența reprezentării și o anumită acuratețe calofilă a acesteia spre a merge către expresiile efemere ori către activismul social și reconsiderările estetice ale plasticienilor opzeciști. Cu alte cuvinte, Ion Dumitriu acoperă un set de reflexe de natură spiritualist-metafizică, tipice pentru artiștii plastici din generația lui imediată, cu
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
liric a cărui fibră contemplativă s-a pătruns de sensibilitate religioasă. De aceea, ceea ce surprinde la el nu e acuitatea pupilei artistice, ci licărul mistic al privirii credincioase. De aceea, acolo unde altul ar fi văzut un pretext de descriere calofilă, el vede ecoul discret al lumii de dincolo. Iată de ce Dan Ciachir nu e plăsmuitor de frumuseți le-xicale, ci căutător de taine venite din altă parte. Limba este pentru el o unealtă de sugerare, nu un lăcaș al frumosului. Deși
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
strălucire și volubilitate proprie, lemnul se transformă în bronz, este împodobit cu materiale compozite și exuberante, munții se văd prin golul cercurilor imponderabile, păsările zboară asemenea acelora din apocrifele cu minunile copilului Iisus, spațiul mioritic blagian devine melc strălucitor și calofil, iar Sângiorz Băi, în aceeași logică a postmodernității, devine, din periferie comunisto-balnearo-sindicală unul dintre posibilele centre ale culturii și artei contemporane, în sens larg, unde tradiția și ultimele tehnologii au fuzionat fără traume și fără nicio revoltă. Nu întîmplător, toate
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]
-
pe care-l construiește, iar subtilitățile din Remușcare (2007) cu aceeași Saoirse Ronan pot fi regăsite la nivelul explorării unor expresivități enigmatice, a unor unghiuri și grosplanuri care dislocă, fragmentează chipul, a ceea ce ține aproape de o artă fotografică de reflex calofil. Frumusețea ineluctabilă, bizară a acestui androgin ucigaș, Hanna, căruia îi răspunde prin ecou grația felin-ofidiană a lui Isaac un alt ucigaș și, de ce nu, și figura spectrală a Marissei, și ea un exemplar din galeria de monștri ai agenției, împărtășesc
Hanna cu inima de gheață by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5388_a_6713]
-
pierdut" și luminiscent, Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită și tot de el povestită îmi pare povestea autenticistă (din punctul de vedere al "exuvierii" de sine și al oglindirii unei perioade istorice, pentru că altfel, fiind un calofil, autorul este departe de "gradul zero al scriiturii") a unui căutător al Luminii, în genere. Lumina este o constantă tematică și o metaforă obsedantă a cărții lui Gabriel Chifu: lumina dez-mărginește calafatul ("o margine a lumii" pentru copilul de odinioară
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
După cum am văzut și pînă acum, Adrian Marino se ferește, în chip aseptic, de "literatură", ca de un germene primejdios ce s-ar cuveni "ucis". Exact așa: "ucis". Dorind a urma un traseu pe care "abandonezi această sferă a discursului calofil și te ridici către un nivel la care elevația conceptuală ucide expresivitatea literară", notifică drept o cauză a deficiențelor nu numai ale culturii, ci și ale... politicii, prezența nocivă a "poeților și publiciștilor": Nu există deci o concepție unitară a
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
rînd cu rînd și literă cu literă, pe zațul paginii electronice. Văzînd cît de repede se adună rîndurile, nautistului îi sporește moralul, crezîndu-se prolific și inspirat, cînd de fapt e tern și plat. Asperitățile de stil i se pare prejudecăți calofile, de aceea le dă pe rindea spre a rămîne cu un text neted ca o limbă de vițel și opac ca o curea de piele. Toate aceste semne trădează o infirmitate de care suferă oricine și-a făcut din monitor
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]