122 matches
-
Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 143-146; Mariana Filimon, Călătorul care a atins fildeșul, VR, 2000, 3-4; Tudor Cristea, Metodă și poezie, „Litere”, 2000, 6-7; Grigurcu, Poezie, II, 537-540; Liviu Antonesei, Poetul după un deceniu, O, 2001, 5; Gheorghe Grigurcu, Refuzul calofiliei, CL, 2002, 5; Radu Voinescu, Muzicalitate și țipăt, LCF, 2002, 27; Iuliana Alexa, Intervalele poemelor, RL, 2002, 38; Marian Barbu, „Intervalul răbdării”, „Cafeneaua literară”, 2003, 7. N. Br.
VIERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
Nu vă aplecați în afară !” e morala acestei pelicule agresive, menită să-i determine pe tineri să nu mai plece din România Socialistă. Trecătoarele iubiri, făcut de Malvina Urșianu pe aceeași temă antiemi grație, pare, prin comparație, o mostră de calofilie pasabilă. Regulile exclusiviste ale propagandei, în alb și negru, fără nuanțe, sunt respectate cu sfințenie de regizor și scenarist. Occidentul e o iluzie rea, România lui Ceaușescu - certitudine bună. Cum spuneam, acest film nu apare întâmplător în 1978. Începând cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
roșu. My Blueberry Nights de Wong Kar-wai, care a deschis festivalul, a stabilit performanța de a fi uitat până la sfârșit. Primul film al hong-kong- ezului în America este făcut cu teamă și de aceea e o pastișă a succeselor trecute. Calofilia riscă să-l înghită pe acest cineast senzorial, care pierde tot dacă n-are un pic de substanță îndărătul glazurii. Și au mai fost la Cannes: cei mai buni shrimpi pe care i-am mâncat buchet după gală, cea mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
un superb alergător de cursă lungă. Conștiința lui stilistică este desăvârșită, ca la Baudelaire, Eminescu sau Dante. Puține, credem, sunt paginile gratuite din opera lui, deși uneori pare să bată pasul pe loc, acolo unde a putut fi acuzat de calofilie. Cineva afirma că acolo câștigă literatura și pierde filosofia. Dimpotrivă, pierd și una și alta. În absolut, aproape tot ce atinge Noica tinde să se ridice la geniu" (p. 199). Cheia înțelegerii Delirului predist poate fi detectată în următorul pasaj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o specie de grafomanie fără precedent: poți fi sigur că vei fi citit (o certitudine care lipsea grafomanului „tradițional“), poți să te bați pe burtă cu oricine și ești liber de orice ră spundere, de vreme ce nu semnezi. Există maniaci ai calofiliei, mari șlefuitori de fraze, marcați, pe viață, de solemnitatea compozițiilor școlare. Dar există și scrisul incontinent, torențial, diareic, neglijent până la obscenitate. În primul caz, ideile sunt înlocuite prin ornamentică, în al doilea - printr-o sterilă volubilitate. Să menționăm și scrisul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Unele poartă sonuri de acum știute, altele atestă originalitate: "Puterea mi s-a părut totdeauna nevrednică de inteligență", "Marile idei se nasc în ilegalitate; când legea ajunge să recunoască ideea, nu face decât să o ucidă", "Kitsch-ul este copilul calofiliei; arta socialistă l-a făcut rege", " Până la șapte ani, toți te învață să vorbești; după aceea, te învață să taci". Am tras cu ochiul la o dedicație așternută pe această carte, oferită unor "eminenți cărturari luptători întru românitate." Probabil, formularea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
câtuși de puțin diminuată în ceea ce privește marele ei merit pe care îl constituie efortul de sinteză ca atare. La asta trebuie să adăugăm că lucrarea lui Thomas Kunze este remarcabil de bine scrisă, autorul este un istoric talentat, fără narcisimul și calofilia istoricilor români talentați, și fără să piardă din vedere în același timp că face o reconstituire istorică și nu un roman. Cele câteva puncte în care Vremea simte nevoia să se delimiteze de Thomas Kunze merită o discuție aparte. Rezervat
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
îngăduiți“. Asta este înțelepciunea, acceptați-vă creator contradicțiile! Dacă mie îmi place Măniuțiu, și nu Radu Afrim, eu trebuie totuși să accept că, esteticește, Radu Afrim este un regizor foarte bun, care face spectacole de o caligrafie și de o calofilie desăvârșite, chit că eu mă situez antipodic față de temele lui. În același timp, eu trag definitiv la Măniuțiu, care merge cu Shakespeare... Bun, dar dincolo de asta, este o problemă că editurile apelează, cu soldă, la capacitatea unui critic literar de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
au influențat relativ lecturile, dar nu în bine adică și cu ele am avut reflex invers, poezia mea (să rămân numai la ea) a fost o reacție negativă la poezia care se scria în anii 70 ai secolului trecut, numai calofilie, metaforă elaborată, "ruptă de viața reală". Nu spun că poezia mea a fost extrem de greu acceptată de critica literară, a trebuit să aștept șase ani să debutez editorial (în 1974, după o serie de șapte tentative de sinucidere din 1973
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de două naturi : cele strict stilistice și cele conceptuale. Amândouă, firește, sunt discutabile, în măsura în care mă definesc pe mine ca spectator față de ceea ce mi se dă să văd (și, așadar, să optez). Obiecțiile de ordin stilistic se referă la o anumită calofilie sățioasă, metodică : există cadre memorabile și există altele pur mediocre. Evident, trebuie să existe și așa ceva, ca în orice film, numai că acestea nu sunt funcționale : nu fac să treacă emoția. Există un ilustrativism de tip carte poștală de care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un comportament imanent și logic, dintr-o „cauzalitate morală” și printr-o consecvență cvasimecanică. Schimbările esențiale din știință și filosofie, În psihologie mai ales, justificau - susținea Camil Petrescu - modificarea principială a perspectivei romanului. Intensitatea, mobilitatea trebuiau să Înlocuiască determinismul, elocința, calofilia, tipologia strictă și sumară a câtorva secole de dialectică superficială. Accentul nu mai cade pe elementele ordonate logic, ci pe Întreg, pe contururi instabile, pe funcții instantanee, pe relativism și autenticitate, pe misterioasa organicitate psihică. Dintr-o funciară onestitate de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
realului printr-un dublu filtru, al inocenței vârstei și al ostenelii adulților. Farmecul prozelor memorialistice ale lui G. provine dintr-un anumit mod de a tăia, cu grație, firul în patru, dintr-un exces analitic aparent gratuit și dintr-o calofilie cu pecete personală. Atuurile prozatorului, îndemânatic exploatate, sunt adresarea plină de amenitate, recursul la tonul blând și sfătos, opțiunea pentru registrul stilistic al colocvialității îngrijite, propriu conversației prietenești. Instituind o inocentă „complicitate” cu cititorul, glasul auctorial îl supune pe acesta
GRIGORIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
plină de amenitate, recursul la tonul blând și sfătos, opțiunea pentru registrul stilistic al colocvialității îngrijite, propriu conversației prietenești. Instituind o inocentă „complicitate” cu cititorul, glasul auctorial îl supune pe acesta unei incantații nostalgice, clădită prin „vorba măiestrită”, de o calofilie neconvențională și deloc găunoasă, fiind țesută cu idei relevante și imagini uneori memorabile. O „urmare” - sau o întregire - a acestor pagini, cu aceeași recuzită și în parte cam cu aceleași personaje, este Moștenirea tinichigiului (2000), unde sunt incluse povestiri în
GRIGORIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
cu cel al lui Camus din Străinul și al lui Conrad din Inima Întunericului. Naratorul din Plateforme, care poartă prenumele autorului - Michel, Încarnează un “om fără Însușiri” al postistoriei occidentale. Tocmai discreția stilizării, absența obstacolelor În calea lecturii și al calofiliei fac virulența cu care figura Omului este stigmatizată și Înlocuirea sa clamată, iar neutralitatea relațiilor autor-personaj și narator-diegeză autentifică cu eficacitate maximă polii secunzi ai acestor binoame - personajul și situațille narative În care acesta se plasează. Modalizarea minimală și dezimplicarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cristalizarea identității eului liric. Cartea anotimpurilor (1976) e o scriere „pentru copii”, în care răzbat pe alocuri unde de suavitate sau scânteieri ludice. În Adalbert Ignotus, ciclu baladesc despre un ciudat personaj, „păstor” peste mărunte sălbăticiuni, discursul poetic, de o calofilie discretă, etalează o prețiozitate livrescă și se desfășoară într-un zumzet metaforic, cu ocultarea sau evanescența tramei narative. Al doilea volum postum, Văzduhul de cuvinte, e cel mai viguros și promițător dintre toate. În versuri uneori solemne, chiar patetice, alteori
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
unității care, prin însumare, creează acel lanț care cuprinde totul. Folosind și culoarea alături de expresia firească a pietrei, el a identificat, dar a și negat, autoritatea materialului, sugerînd, într-un fel, că traseul de la natura ingenuă la estetism și la calofilie este unul scurt și foarte accesibil. Ultimul dintre participanți, cel care, de altminteri, a și asigurat ediției componenta ei internațională, este sculptorul româno-francez Nicolae Fleissig. Ca și Andrei Marina și Maxim Dumitraș, alături de lucrările cărora, de altfel, și-a așezat
Cărbunari 2004 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12546_a_13871]
-
să nu fie capabil să sugereze evenimentul sau să nu-l crezi când scrie acest lucru, este o trișerie ce maschează absența oricărui har epic... În al doilea rând, a "scrie frumos", cum se zice, poate fi, desigur, o capcană. Calofilia în sine riscă să se transforme într-un joc gratuit, complet steril. Depinde ce spui cu acest stil frumos. Neajunsul e când, în general, se scrie prost, și vine unul care scrie cum trebuie. Atunci, majoritatea slăbănoagă protestează împotriva "intrusului
Despre proză (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14355_a_15680]
-
ca un ins țeapăn, încliftat. Stilul căutat produce un efect de nenaturalețe. Asta nu înseamnă să scrii neapărat urât, dezordonat, încâlcit, sub cuvânt că așa ar fi viața, confundându-se existența cu arta, cu artifex... Ar fi ceva asemănător cu calofilia, însă pe dos. Soluția, ca totdeauna este calea de mijloc, media res. Mai cu seamă că limba noastră, fiind latină, cere rigoare, logică și corectitudine sintactică, morfologică... Despre Ion Creangă numai că este calofil nu se poate spune. Și totuși
Despre proză (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14355_a_15680]
-
privitorul). El este un profesionist și atît. Pentru a fi mai mult, îi lipsește atît imaginația formală, cît și acuitatea ideii. Ceea ce pare, la prima vedere, complexitate nu este decît dezordine, iar o anume puritate a suprafeței nu trece dincolo de calofilie și decorativism. Efectul de monumentalitate derivă, de fapt, din dimensiuni și este indus prin construcții scenografice - trepte, retrageri succesive, supraînălțări - care prestabilesc traseele privirii. Fără o operă lesne de identificat, recognoscibilă, cu alte cuvinte, ce răspunde mai mult impulsului decît
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]
-
cremene, cu vegetație frustă, rodind atâta frumusețe câtă amară esență, populat de un soi aparte de oameni, a căror înaltă, pură chemare se decantează dintr-o ființă trudită și noduroasă; viziunea este tot ce poate fi mai opus idilei și calofiliei; pe treptele tot mai profunde ale unui realism fără concesii, cu note izbitoare amintind curajoasa tușă existențialistă, arta lui tinde spre performanțele de simplificare și esențializare ale artei primitive în ceea ce are mai autentic»; «și nelipsind a observa că, pe măsură ce
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Reluând critici făcută de anumite voci ale birocrației culturale de la Havana și Moscova, Gorzo și Lazăr glosează pe tema estetizării, atât a sărăciei, cât și a luxului, în filmul lui Kalatozov. Nu este însă deloc clar de ce un tip de calofilie ar face filmul lui Kalatozov mai „blând”. Eu aș susține exact contrariul. Să luăm de exemplu scena în care turistul nord-american, în căutare de plăceri sexuale, se rătăcește prin cartierele sărace ale Havanei și este urmărit de o mulțime de
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
găunoșenie fotogenică”, care prezintă un „glamour (...) reciclat și fandosit”. El remarcă totuși că regizorul "„știe totdeauna unde să puna aparatul, cum să-l miște și cât să dureze cadrul, cu o elaborare manieristică a timpului filmic perpetuu dilatat și o calofilie imagistică din clasa prețiozităților monumentaliste ale unui Dan Pița (...)”". În schimb, Călin Stănculescu a lăudat filmul într-un articol din "România Liberă" pentru că oferă spectatorilor mai multe idei de meditație asupra vieții, a morții și a prefăcătoriei, precum și recitaluri actoricești
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]