180 matches
-
-n Veci. Sinagoga Creat-o-a (pe Vala) din Rodul copacului lui Urizen 285 Prin arte diavolești, îngrozitoare, nelegiuite, ce nu se pot grăi, Perpetuu-nmugurind în nașteri groaznice De chipuri femeiești, frumoase grație otrăvilor ascunse-n taină Ce dau culoare calpei frumuseți: apoi fost-a ascunsă-n Sînul lui Satan falsă Femeie, ca într-un chivot și-ntr-un val 290 Pe care Hristos trebuie să-l rupă, pe ea dezvăluind-o. Fiicele ei se cheamă Tirța; Ea e Rahab numită
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că "în vegetativi Nervii cei Optici, Somnul în Moarte fost-a/ Preschimbat în evi demult apuși de Satan însuși, tata al Păcatului și Morții"; dar și (28, 29-39): "Fiii lui Ozoth în Nervul cel Optic [...] desfătări dau omului necunoscut; și calpe bogații/ Disprețului le dau, și-i zvîrlă în necaz [...] pe cei care le au,/ Închizînd soarele și luna [...] afar' din Nervul Optic [...]/ În vreme ce sărmanul nevoiaș este că diamantul care, desi învesmîntat/ Cu aspru acoperămînt în mînă, este deschis năuntru pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
4.9. Biologie și ecologie / 66 4.10. Spre o definiție operațională / 67 4.11. Comunitatea imaginată / 69 Capitolul III. Comunitatea Morgana / 71 1. Definiție operațională / 71 2. Markerii comunității / 72 3. Trepte și grade ale comunității / 77 4. Comunitatea calpă. Imitarea sau falsificarea principiului comunității / 79 5. Despre forța comunităților / 80 Capitolul IV. Forme pseudo-comunitare de asociere / 83 1. Familia, breslele / 83 2. Communitas-communitas, comună, comuniune / 84 3. Masă, Comunitate, Comuniune / 85 4. Comunitate și societate / 87 Capitolul V. Mobilitatea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
varii implicații, asupra căreia ne vom apleca în alt capitol. Menționăm aici că acceptăm ideea că egalitatea și libertatea sunt constitutive comunității dacă vorbim de libertatea de a te orienta spre o comunitate și de egalitatea cu ceilalți. 4. Comunitatea calpă. Imitarea sau falsificarea principiului comunității În comunitate, din interdependență și din conștiința identității împărtășite răsar legăturile comunitare. Se au aici în vedere obligațiile pe care oamenii și le datorează unii altora, precum și întregului din care fac parte. În comunitate oamenii
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
J.-D., FAURE, Pierre, Yi Jing. Le livre des changements, Albin Michel, Paris, 2002. JULLIEN, François, Traitée de l’efficacité, Grasset, Paris, 1997. LUTTWAK, Edward N., Le Paradoxe de la stratégie, Éd. Odile Jacob, Paris, 1989. MACHADO, Antonio, Poesias completas, Espasa - Calpe, Spania, 2002. MALRAUX, André, La Tentation de l’Occident, Grasset, Paris, 1926. MATHEY, Jean-Marie, Comprendre la stratégie, Economica Poche Géopolitique, Paris, 1955. MISHIMA, Yukio, Le Japon moderne et l’éthique samouraï. La voie du Hagakuré, Arcade Gallimard, Paris, 1985. MUSASHI
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
și că nu are legătură cu ce vrem sau ce facem, de ce căutăm superiorități intelectuale și morale În faptul nașterii noastre, și nu În faptele vieții noastre? Fără respect pentru raționalitatea oricui și fără empatie, modernitatea democratică este o vorbă calpă. Eugeniștii fac parte din categoria mai vastă a „intelighenției” românești care, o spun cu amărăciune, nu și-a pus și nu Își pune problema În acest chip, chiar dacă unii dintre ei se pretind antietatiști și anticolectiviști: „Îndrăzneala de a imagina
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
fi al scriitorului. Însăși prezența președinților de colhozuri, a membrilor guvernului este „o cuirasă” care să salveze punerea de probleme și care să „blindeze” opera ca „să meargă”; Pavel Rusu și Mihai Gruia au, astfel, spre deosebire de Tudor Mocanu, o aură calpă, ideologizată. În virtutea mentalității liniar-creștine, scriitorul încearcă să împace normele etice milenare cu formele noi de viață, ceea ce generează o notă de falsitate evidentă. Deficitul epic este compensat prin darul povestirii, iar dialogul, în dramaturgie, cedează adesea locul narării unor evenimente
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
pelerin la Locurile Sfinte. Minuțios ca îndeobște, atras de detaliul care cât de cât semnifică, evlaviosul („căzui în genunchi și sărutai piatra funerară”) e cotropit, după propria spusă, și de „delicii estetice”. Ce folos, ele își pierd pulsul în exclamațiile calpe („uimitor” ș.a.). Roman sentimental, Getta (1916) vădește un anume fler psihologic, manifestat în sugerarea efectelor chinuitoare ale geloziei. Patima crescândă a unui tânăr, Aurel Chiru, pentru o „drăcoaică”, Getta, soția plină de frustrări a unui bărbat obtuz, e minată de
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
specie arhaică și analizează mult mai multe unități decât Ovid Densusianu în Limba descântecelor, studiu apărut în anii ’30. Umanismul este termenul ce a definit în totalitate ființa în opera lui Al. Rosetti. Nu umanismul tocit și demonetizat prin aplicări calpe, ci acela care anima, la cumpăna anilor de după prima conflagrație, numeroase spirite europene și românești. De aici interesul - nu doar peisagistic - pentru Elada, căruia Al. Rosetti i-a închinat prima sa creație literară, expresie a unui liric nemărturisit, frânat în
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
anihilare. Sensibilitatea poetului („simt totul distinct, excitant, dureros”) - „ultrarealistă” (Marian Papahagi) - înregistrează tensiuni paroxistice, notația expresionistă atinge apogeul: „Se învârtesc rotative, mii de ziare, cuvinte / Cad în rigole, ca grindina, ca fructele putrede / Mari reflectoare, tobe, acrobați, saltimbanci cu zâmbetul calp / Ziua curge frenetic, gureșă cu paiete, cu zale, cu explozii de-o clipă / Fire, forme, nervi se nasc, strălucesc, se consumă, se sting / Porții de viață, de moarte, de glorie se-mpart pe mari galantare / Dinții le mestecă / Am trăit
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
va suferi câteva modificări, publicului oferindu-i-se varianta definitivă în spectacolul Naționalului bucureștean din primăvara anului 1933. Satiră vizându-i pe latifundiarii ciocoi, ajunși la opulență prin arendășie și negoț cu cereale, Gaițele supune unui comentariu caustic atmosfera de calpă solidaritate familială și de suficiență grobiană în care se complac membrii clanului Duduleanu. Indivizi cu pretenții ridicol aristocratice, ei au rămas, în fond, definitiv legați de mentalitatea târgului provincial, de unde și incultura, grosolănia, ifosele cosmopolite, mahalagismul policrom; o lume a
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
și destrămarea afirmațiilor mustind de siguranță ale apărătorilor „Postelniceștilor”. El susține că această întreprindere judiciară, menită să elimine orice pată de pe efigia bătrânului postelnic, a fost o înscenare (interpretare ce distruge orice prezență a „judecății drepte”) instrumentată cu ajutorul unor „dovezi” calpe. Faimoasele „răvășale”, scrisorile pe care Constantin Cantacuzino stolnicul le procurase de la fostul voievod Grigore I Ghica, evocate de Stoica Ludescu ca probe zdrobitoare, sunt aruncate sub umbra incertitudinii, într-o ambiguitate generatoare de îndoieli. Abil, Anonimul Bălenilor produce nu numai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
memoriei aceluia (o ignobilă răzbunare - socotește Anonimul Bălenilor: „Iar feciorii lui Costandin postelnicul Cantacuzino, Șărban spătarul, Costandin postelnicul, Mihai postelnicul, Matei cuparul și Iordache, găsiră vréme să caute moartea tătâne-său, den cine au fost...”, declanșată în temeiul unor „probe” calpe - faimoasele „răvășale”, care transformă întreaga afacere într-o manoperă, dominată de nesiguranță, zdrobitoarele dovezi fiind învăluite într-o ambiguitate generatoare de îndoieli) se apropia - la șase ani de la crima făptuită la Mănăstirea Snagov - de sfârșit. Divanul cel mare (a cărui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poemele sunt ca niște definiții lirice. Unele se pot cita în întregime: „eu vin către voi tulbure și bolnav/ clătinându-mă de porunca pe care o port/ apropiați-vă cu ochii în palme// precum cerșetorii cu degetele arse/ de monedele calpe și întrebați-mă / prin coarnele berbecilor / sacrificați după ce au rodit lâna de aur” (Cerere de grațiere) sau: „atârnat printr-o pedeapsă între un ceas / mai treaz și altul mai de somn / șpagat de o durere verde / aștept să mă despic
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
final, el este aplaudat pentru că promite satisfacerea doleanțelor. În mod previzibil, într-o lună de zile Valea Jiului va fi reciclată și transformată într-o cazarmă. „Liniștiți-vă și reluați-vă lucrul”, îi sfătuiește Ceaușescu pe mineri. Epuizat de discursul său calp și de atmosfera tensionată în care nu se simțea în siguranță, atunci când părăsește platforma de unde le vorbise greviștilor, Ceaușescu are chiar un moment de slăbiciune fizică, sprijinindu-se de unul dintre oamenii săi, ca un bolnav. În timpul grevei s-a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a parcat în parcă”, „Hamburgheria salvează țara”, „vrem Securitatea fără securiști”, „matriotismul” (varianta noastră de patriotism), „aceste vremi de veselă restriște”, „erotizarea României” sau asociații de idei precum aceea că Blaga și Ceaușescu ar fi „fața și reversul aceleiași monede calpe”, concluzie absurdă care pleacă de la premisa unui cult al geniului în cultura română, care generează „delirul elitist al ființei”. Lucrarea, dincolo de experimentul unui discurs descătușat, „de-crispat” (H.R. Patapievici), se susține prin texte precum Găuri în hartă. Cartografii culturale central-est
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
celălalt, ba mai și tocește picioarele de os, cu nemiluita! Hei, moș Funingine! dă-mi o mînă de ajutor cu șuruburile alea și hai să isprăvim odată, înainte ca îngerul învierii să sune din trîmbiță apelul tuturor picioarelor, adevărate sau calpe, așa cum berarii strîng butoaiele vechi, pentru a le umple din nou. Halal picior! Arată ca unul viu, pilit pîn-la os: pe piciorul ăsta o să stea mîine, o să se-nalțe cu el. Hei, era să uit plăcuța rotundă și lustruită, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Sunt deficiențe și la nivelul clarității morale. Discursurile sunt pompoase, nu lipsesc tămâia și Închinările de rigoare, se vorbește adeseori În termeni pioși și evlavioși despre credință, libertate, adevăr; pentru multă lume, acestea sunt Însă ceea ce numea odată Eminescu „monedă calpă”, creându-se astfel mari probleme de credibilitate a democrației postcomuniste. Lucrurile nu sunt foarte limpezi și nici eu nu pot răspunde fără a intra Într-o doză oarecare de speculație și chiar a risca anumite improvizații. Mă voi abține să
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
gândită, căci din inimi era scoasă, Inimi mari, tinere încă, deși voi sunteți bătrâni. S-a întors mașina lumii, cu voi viitorul trece; noi suntem iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece; Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! Voi, pierduți în gânduri sânte, convorbeați cu idealuri; Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri, Căci al nostru-i sur și rece - marea noastră-i de îngheț. Voi urmați cu răpejune cugetările regine, Când
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ele. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă, Quintesență de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
plus pentru inapetitul femeilor pentru metafizică (citez din Cioran, Noica, Paleologu, se pune la notă cultă!): Poate. Cabala ei am învățat-o, dar dacă o separ de experiența mea trăită înlăuntru sau în relație, o simt ca pe o vorbă calpă, un chimval răsunător. Tu nu ești femeie, ba ești cum nu se poate mai bărbat, dar nu te-am surprins juisând la găselnițe destrupate. Toți acești oameni din viața mea, personalizați sau mai anonimi, aveau filosofii, erau atrași de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o întreagă ofertă empiristă. Toți eram fermecați de acea Șeherazadă, toți, până la unu. Iar ea își iubea toate personajele, oameni sau idei, cu admirație, cu blândețe, cu ironie, dar le iubea pe toate, nu le vomita ca pe o cunoaștere calpă ca să ne lărgească „bagajul de informații” - mama lui de bagaj, că adesea mă simțeam la școală ca-n Gara de Nord venind de la Crăciun cu două valizoaie pline cu borcane cu carne în untură, să nu moară ploada de foame până la următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
capul pe spate și a înălțat brusc un arătător în aer, parcă încercând să-și amintească ceva ce uitase de mult. Apoi, pe un ton sumbru, fals teatral, a recitat versurile de început din Adio, dragoste, de Raleigh. „Ca visuri calpe, dusă-i fericirea Și fără-ntors e ziua ce-a trecut Iubirea rătăcită și mărirea: Din tot ce-a fost, doar plâns parc-am avut.“ Purgatoriul Nimeni nu trăiește cu convingerea că destinul său este să devină șofer de taxi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
focul ăla marele. Cât de focoasă și drăcoasă, aulică-aulică, io v-am făcut, io vă omor, încă-i sunau vorbele ei în cap, în timp ce încerca să și-o închipuie trăgându-și fermoarul blugilor și lăsându-i în vine. O imagine calpă, care nu răscolea nimic în el, și nici fără blugi, doar în chiloți și-n puloverul negru pe gât, nu-i spune și nu-i transmite nimic din focul ei. Fără chiloți, goală de la brâu în jos, e chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai aveau să-și amintească în ce zile și-n ce ani se întâlniseră în acel răstimp de patru ani și ceva. Fusese primăvara sau toamna, atât, vremea răcoroasă de martie sau de octombrie rămăsese singurul reper al acelui timp calp ce-i separase, lucrând totodată subtil și pe nesimțite ca să-i apropie, pe când își vedea fiecare de viața lui de nimic - burnița și vântul șuierând sincopat printre blocuri, delirând și gesticulând cu o trufie agresivă, ca un bețiv supărat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]