137 matches
-
les Soviétiques, l'aviation roumaine, elle aussi, changeait ses aérodromes toujours plus près du pays. C'était une retraite amère... Après la volte-face d'août 1944, quand la Roumanie avait quitté l'Axe, Mariana Drăgescu prit part, avec sa nouvelle camarade Eliza Vulcu, à la campagne de l'Ouest, en Hongrie et en Tchekoslovaquie. Elle a été la première Roumaine à arriver à Vienne, après la conquête de la ville par les Russes. Après la fin de la guerre, Nadia Russo, Maria Nicolae
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
redécouverte également à Bucarest. J'ai eu la joie et l'honneur de la rencontrer personnellement et de la visiter de nombreuses fois dans son petit appartement de la capitale roumaine, dans les années 2006 2011. J'ai visité également Stela Huțan, sa camarade de Crimée, la plus jeune femme-pilote de l'Escadrille Blanche. La première édition de ce livre, publiée en 2008, avait été pour les deux anciennes aviatrices une belle surprise et une très meritée satisfaction. Stela Huțan s'est éteinte en 2010
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
a impresionat deloc suferința ofițerului, care deplângea noile moravuri, când nu mai puteai vedea o condamnare ca lumea, mașina e prost îngrijită, nu i se aduc piese de schimb, nu mai asistă nimeni la execuție. Și când exclama: Ce timpuri, camarade!" Cititorul meu surâde. Parcă i-a plăcut ceva! Da, zice, și cum trebuia să iei călușul în gură și-ți venea să verși și dacă voiai să ridici capul să-l eviți, îți intra un cui în creștet. Ce imaginație
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai bună carte de conversație.” J. W. Goethe 180. „Dictonul <<Cărțile sunt arme>> a fost îndreptat în apărarea democrației, ca forță mondială.” Allan Nevins 181. „Este curios cât de tiran poate fi obiceiul de a citi.” James Russell Lowell 182. „Camarade, aceasta nu-i o carte, cine-o atinge, atinge un om.” Walt Whitman 183. „Cele trei reguli practice pe care le ofer sunt: 1. Să nu citești niciodată o carte mai nouă de un an; 2. Să nu citești niciodată
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
te adulmec până astăzi? N-ați fi singurul anosmic de pe lume, îl persiflă ușor amfitrioana. — Anosmic și acosmic, zise Carmen. — Anosmic, înțeleg, zise Vasile. Dar de ce, oare, și acosmic? — Pentru că lumea, cosmosul adică, este mireasmă și miasmă, ripostă,-n locul camaradei sale, Nora. — E un răspuns poetic, răspunse Elisav. Într-adevăr: mireasmă și miasmă, reluă el, visător, formula Norei. — Eu, ripostă aceasta, care-s mai pragmatică (nu însă, pe cât cred, și mai... pramatie!Ă decât mă credeți dumneavoastră, dom profesor, mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
schimbarea odăiței murdare a internatului școalei de infirmiere, cu casa luxoasă a Rimilor. E drept că acel confort nu era pentru ea o necesitate și-casa Rim îi părea o pușcărie. Distracțiile, la care renunțase, erau 147 vorbăria vulgară a camaradelor, bolnavii care formau clientela, evenimentele uliței văzute peste poarta și plimbările cu Lică. Nesimțitoare către ticăloșia boalelor de prin spitale și aziluri, Sia avea repulsie pentru puținele îngrijiri ce cla lui Rim. Rim, totuși, îi suprima cât mai mult corvezile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un loc cu femeile. Dar ei nu-i plăceau oamenii, nici bărbați, nici femei; pentru lenea ei erau obositori. Trebuia să te ocupi de dânșii, să le vorbești! Apoi era fata lui Lică, nus e putea potrivi cu oricine. Toate camaradele cunoșteau pe Lică: în mijlocul a treizeci de șorțuri albe, el glumea cu fetele, laolaltă cu a lui, tot așa de nepăsător ca de obicei. lipsită de imaginație, Sia avea totuși acea nevoie poporană de a mări și denatura lucrurile. Aventurile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
oamenii. Soluția era clară: să silească lumea să accepte pe Lică. O mai bună recomandație ca înrudirea cu doamna Drăgănescu-Hallipa nici nu se putea. Dar cum să o proclame? Pe Elena n-o frecventa, aproape nici nu se recunoșteau, deși camarade de școală. Lică, la primul cuvânt spus în privința asta, refuzase net, luîndu-și cu gestul lui obicinuit pălăria, gata să plece. - Eu pe-acolo nu calc! zisese cu încăpățînare. 192 Ar fi trebuit ca numele lui Lică și al Drăgăneștilor să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mare admiratoare a lui, dar nu era dintre femeile care caută să acapareze un artist. Aflase că acolo era singura casă din București care merită să fie frecventată de un muzicant de talia lui. între Ada și Elena, deși erau camarade de școală, situația fusese un moment delicată prin faptul că existase un proiect de logodnă cu Maxențiu. Dar ce însemna asta? Destinul oamenilor nu se statornicește totdeauna dintr-o dată, și cea mai bună probă erau cele două perechi așa de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ei aprobase cu atât mai mult zel, cu cit avea ocazie să repare unele rezerve pe care le arătase cândva asupra lui Maxențiu. Elena, cu o etichetă cordială, adresase Adei mulțumirile lui Bach pentru participarea maestrului Marcian și invitase pe camarada ei, împreună cu prințul Maxențiu, la joile muzicale. Era un bilet de intrare care încă nu purta viza, dar care depășea speranțele Adei. Pe de altă parte, printr-o cartă oficioasă, doamna si domnul Drăgănescu făceau un demers grațios pe lângă maestrul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acolo referințe îneîntătoare, începînd de la călătoria lesnicioasă, la orice alte detalii de peisagiu și tratament. Povestea era alimentată cu date precise luate de Ada la sanatoriul din localitate, așa îneît numai învelișul era romantic. Povestea fictivă era acum o bună camaradă a Elenei și a lui Marcian, care combinau împreună ultimele ei noutăți în forme cât mai poetice, deoarece Maxențiu era mereu în faza lui serafică. Ada susținea complotul din toate puterile, speriată de scăderea prințului și nemaiavând nevoie de prezența
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
luat în birjă ca un pachet, doicile la mahala, fata târâtă apoi pretutindeni de mână, legată de traiul lui vagabond ... Și mai pe urmă acea Sie grosolană, care creștea și-i ofensa gustul de Trubadur mahalagiu și de plutonier subțire: camarada credincioasă și arțăgoasă ca uri câine-lup . Apoi, ruda proastă care făcea de râs pe profesorul de echitație, și fata aceea asasinată într-o aventură neomenoasă, care refuzase să-1 vadă pentru că-1 iubea și-1 temea, și pe care nu vroise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
s-a pornit să-i stârnească și pe ceilalți pasageri din compartiment împotriva „nerușinatei agresiuni prin fumat“, pronunțând s-ul din cuvântul agresiuni necuviincios de ascuțit, după felul hanovranilor care vor să se dea aristocrați, tovarășul meu, care mă numea „camarade“, și-a ridicat mâna dreaptă cu cuțitul lucind de grăsime, și-a luat un elan amenințător, cu mâna liberă și-a ținut pipa într-o parte și timp de o secundă a încremenit în atitudinea asta. Apoi, cu o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
român, pe deasupra. A venit în Franța în urmă cu opt ani, ca să uite de toate umilințele din România - dar despre asta, mai târziu. Când s-a dat jos din autobuz, la Strasbourg, știa o singură propoziție în limba franceză: Bonjour, camarade professeur! Era tot ce se prinsese de el în cei patru ani de liceu. Nu i-a fost de mare folos. A încercat și alte propoziții, dar toate i-au lăsat pe francezi cu gura căscată: n-au înțeles nimic
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aci să răspundă „Nu!“, dar un gest al lui Grișa spre subsuoara mâinii stângi, unde ține pistolul, îl reduce la tăcere. Lionel începe să înțeleagă despre ce e vorba. Puteți vorbi în română, eu o să vă răspund în franceză. — Bonjour, camarade professeur, rostește Grișa singura expresie pe care o ține minte din cei opt ani de franceză făcuți la liceul agricol din Chișinău. Așa e bine? Ionele, să nu mai pierdem vremea. Treaba stă cam așa: uită-te pe geam, în spatele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lucidă, urmărea reprezentația cu atenție. Florin Tornea scria rar, și numai În revista Teatrul, unde era angajat. Avea o manie : fiecare articol pe care-l viza (ca redactor șef-adjunct) era rescris de el pînă la limita ininteligibilului! Hm... Exactă, sinceră, camaradă, cu umor și nonconformism, scria Florica Ichim - care a rămas, se pare, penultima mohicană, și pe care o admir fiindcă reușește să publice Teatrul azi, gazetă excelentă, de ținută. Dinu Kivu, marele meu prieten, critic de rară finețe și boier
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
am curajul să cumpăr ceva de mâncare, de frică să nu par greoi, tulburîndu-mă o foame teribilă, la care, cu tot amorul și poezia Argeșului, mă gândeam tot timpul, și astfel mi-o exageram. Pe drum, aducîndu-mi aminte de amenințarea camaradei, o învățai o minciună (ca și cum ar fi fost nevoie să ne scuzăm față de cineva!): "Mîine vei spune singură domnului S. de plimbarea noastră nocturnă. Astfel paralizezi orice aluzie răutăcioasă." În trenul care ne întorcea mai târziu acasă, amândoi, lângă fereastră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și acum, când cunoștea toate păcatele, de nu fura din dulapul mamei vreo bucățică de zahăr. La fel convențională era și față de vreo tragedie umană. Uneori chiar era rea. Mi-a povestit, astfel, că s-a dus cu mai multe camarade să-i prezinte condoleanțe unei profesoare la care ținea și căreia îi murise tatăl. Acolo, în momentul când profesoara, de obicei reținută, a izbucnit în lacrămi, ele s-au pornit pe un râs nebun, suspect, pe care au trebuit să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dau vreo importanță faptului că întrebările erau, cel puțin pentru moment, înlăturate. Am mers pe singurul drum ce-mi sta la dispoziție: sarcasmul. - Tu cu un locotenent! Pentru asta m-am căznit să te învăț, să te fac neprețuită printre camaradele tale, să poți descifra ideile cele mai subtile?! Nu ți-ar fi milă de tine însăți? Un locotenent, care ar spune în loc de Racine, Racin! (Aluzie la o întîmplare anterioară de care râseserăm cu chef amîndoi.) - Ce are a face! Nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
băieților dragostea de fizică iar liceul îl făcuse la real, având ca diriginte chiar pe profesorul de fizică. Acesta era exigent dar în același timp un tip de treabă și glumeț. Cum intra în clasă, spunea: - Bonjour mes élèves! -Bonjour camarade professeur! răspundeau toți într-un cor. - Ce mai faceți măi, dromaderilor? Toată clasa era în vervă, nu vedeai pe niciunul trist, chiar dacă unii nu învățaseră lecția. Parcă l-auzeai: - Ia scoateți voi câte o foaie de hârtie, astăzi dăm extemporal
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Fost violonist, dat afară din orchestra filarmonică de niște iude infame!... Glasul său apăsat îi făcură pe niște trecători să-i privească speriați și Fănel Trifu îl trase discret de mânecă. Fostul violonist se aprinse însă și mai tare. Lasă, camarade, nu-mi băga pumnul în gură, protestă el, că mie nu mi-e frică să spun adevărul în piața publică!... Eu nu sunt laș!... Nu mi-e frică, dacă o iudă infamă se încruntă la mine!... Din fericire, trecătorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
decorațiune decât verigheta simplă, de aur. Pe mama, care consideră ca metodă de răsfăț decadent o baie fierbinte și un ulei organic cu aromaterapie, pe care i-l dă cea mai bună prietenă a ei din Iowa - o fermieră lesbiană / camaradă într-ale artei, care-și face singură săpunul. Pe mama, a cărei garderobă este formată din haine din bumbac și denim, vopsite manual. E greu să-ți imaginezi așa ceva, dar se pare că, la Vassar, mama și Lucille au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din propria sa osânză, mâncase și el În fiecare an ceva dintr-un frate. Obosit, moleșit de un val neașteptat de căldură, se lipi de omuleț și Îi spuse Încet: O să fie bine. O să vezi. Totul se va aranja, omule, camarade, tovarășe, frate! Vru să adauge ceva lămuritor În legătură cu ultimul cuvânt, dar se opri văzându-l pe Grațian În ciorapi și-n cămașă, rătăcit printre omuleții de zăpadă. Ce l-o fi apucat? Înainte de a avea un răspuns la această Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochiului, un amestec de milă față de sine și alcool. Din fericire, Susan era mult prea beată ca să observe ceva și, după numai câteva secunde, atenția amândurora a fost distrasă de tornada Julia, care s-a repezit direct către ele. A, camaradele mele de încredere și de noapte lungă, a ciripit ea. Toți spărgătorii de petrecere s-au cărat acasă, a spus ea arătând cu mâna sala aproape goală. Ce naiba! E abia două dimineața! Ce pămpălăi! Haide, Susan, hai să dansezi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cazez la hotelul unde știam că mi se făcuse rezervarea: rue Carbonnaire no.8, camera 302. Știam adresa pe de rost, o repetasem În gând acasă, Îndată după primirea e-mailului din partea organizatorilor și, În plus, i-o comunicasem de curând camaradei de zbor, o doamnă cu care făcusem conversație pe toată durata călătoriei. O persoană incitantă doamna, de ce să nu recunosc, cel puțin fizicamente vorbind, era peste măsură de bine organizată, scuză-mi frivolitatea de sorginte estudiantină. Intrase În vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]