136 matches
-
în acest domeniu, cu privire la dificultățile care se mențin în accesul femeilor în posturi de conducere; dacă iau în calcul observațiile pe care am putut să le fac într-o mișcare precum ATTAC; sau de asemenea vorbele deziluzionate ale fostelor mele camarade de la Cahiers du féminisme 22 cu privire la indiferența care înconjura suspendarea, apoi încetarea apariției, în 1998, a acestei reviste născută cu douăzeci de ani în urmă și legată de extrema stângă; dacă iau în calcul întregul meu parcurs în calitate de președintă a
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Înjurau, ne băteau cu patul armei, iar noi tot așteptam. Deodată În fața coloanei a apărut un jandarm călare. Din nou o forță divină m-a Împins din spate și am pornit În fugă spre militarul călare și i-am spus: „Camarade, noi am vorbit cu un caporal care a promis că ne va ajuta să nu ajungem În lagăr - dar el n-a venit, iar jandarmii ne bat și ne silesc să pornim Într-acolo”. El s-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Samuel Johnson, conform căruia a doua căsnicie înseamnă triumful speranței asupra experienței, atunci Iorga a avut noroc. Cea de a doua lui soție, doamna Catinca, l-a ajutat pe Iorga să fie în plină activitate tot restul vieții. O adevărată camaradă, altruistă, modestă, a fost neobosită alături de soțul ei, ajutîndu-l. Un ziar a prezentat-o sub titlul Secretara domnului Iorga. Articolul explica faptul că doamna Catinca constituia subiect de discuție mai mult pentru europeni decît era cunoscută în România. Cei care
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Viky, sora Ioanei, este fecioara neprihănită “cu fruntea ei fără un creț, cu ochii luminoși, cu zâmbetul lilial, poate ar fi putut fi a unui bărbat... fără ca cea mai mică transformare să se observe în ființa ei.” Viky pare o camaradă perfectă: “grațioasă, descurcându-se ușor printre oameni, plăcând imediat băieților, întrebuințând cu ușurință câteva cunoștințe despre muzică și literatură căpătate din conversațiile mele cu Ioana, și impresionând și pe oamenii mai avizați.” Roza, vara Ioanei, în schimb era “mică, grasă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
se încolăcească frenetic de iubit și amețită să-și dea tot corpul, tot sufletul.” Nuvela Desirée prezintă o egală a naratorului care o anunță pe Ioana cea inteligentă de mai târziu. Fata, colegă de bancă în școala primară și apoi camaradă în timpul studenției trăiește prin portret:”era subțite, sprintenă, armonioasă ca o veveriță, cu ochi subțiri, șireți, cu nasul în vânt, cu gura poate cam mare dar transfigurată de atîtea râsete, cu un păr imens, castaniu, cu nuanțe roșiatice, ușor creț
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
București, 1966, p. 176. "Quelle singulière idée j'ai eue, vraiment, ce soir-là, de choisir pour reine Mlle Perle ! Je vais tous les ans faire les rois chez mon vieil ami Chantal. Mon père, dont il était le plus intime camarade, m'y conduisait quand j'étais enfant. J'ai continué ; et je continuerai sans doute tant que je vivrai, et tant qu'il y aura un Chantal en ce monde. Les Chantal, d'ailleurs, ont une existence singulière; ils vivent
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și, bineînțeles, el însuși) pe palindromicul Vasile Elisav, Nora se ridică, decisă, de pe scaun, făcu trei-patru pași până în dreptul taburetului pe care ședea Carmen, se aplecă asupră-i, în timp ce părul foarte negru i se revărsa, în ample valuri, pe fruntea camaradei sale, — ovalul feței căreia-l cuprinse cu palmele și, mângâindu-i-l ușor, își trecu degetele,-n ambele direcții, pe buzele fragede, dar aspre de vânt și, parcă, tot mai reci, cu unul îi întredeschise gura, cu primele trei de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Jetix se naște gustul tridimensional al sângelui de la OTV. PALINDROMAN Serban FOARȚ| Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecut) După ce Vasile Elisav își regăsi sărita (și, putem spune, tactul pedagogic), își continuă, calm, discursul prin care cele două camarade erau, de la un timp încoace, inițiate în studiul palindromologic, supranumit eigologie (termen ce este tot un palindrom!): Un palindrom e ca un evantai: el este, inițial, o simplă teacă, din care ies, pe urmă, zeci de săbii, arcuite precum cauda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
te adulmec până astăzi? N-ați fi singurul anosmic de pe lume, îl persiflă ușor amfitrioana. — Anosmic și acosmic, zise Carmen. — Anosmic, înțeleg, zise Vasile. Dar de ce, oare, și acosmic? — Pentru că lumea, cosmosul adică, este mireasmă și miasmă, ripostă,-n locul camaradei sale, Nora. — E un răspuns poetic, răspunse Elisav. Într-adevăr: mireasmă și miasmă, reluă el, visător, formula Norei. — Eu, ripostă aceasta, care-s mai pragmatică (nu însă, pe cât cred, și mai... pramatie!Ă decât mă credeți dumneavoastră, dom profesor, mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
cu binoclul, se deslușea limpede în imaginile foto: mișcările de trupe și de tehnică militară ale inamicului. Când spionau zona de război, observatorul l-a anunțat că au fost reperați. Copilotul a spus: să mai tragem câteva cadre. Lasă-mă, camarade! i-a răspuns el, nu vreau să ajung erou post-mortem. Norocul a fost că zburau la înălțime, altfel avioanele de vânătoare puteau să-i ajungă. Doar un picaj riscant îi salva. Dar picaje au făcut și alții, multe avioane nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dimineața, iar cele cinci aviatoare primiseră ordinul formal de a purta pe perioada manevrelor uniforma militară. Virginia Duțescu s-a remarcat ca un foarte bun pilot, dotată și pentru acrobația aeriană. Marianei i-a rămas în amintire ca o bună camaradă și o aviatoare de excepție. Avea însă și... un viciu. Fuma și bea cafele" își amintește Mariana, zâmbind. În 1938, se trezea dimineața din somn și, înainte de a deschide ochii, bâjbâia cu mâna după pachetul cu țigări de pe noptieră...3
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de două ori în Franța, de două ori în Anglia, în Austria, în Italia...". Celebră deja în Occident, Mariana Drăgescu rămăsese cvasi-anonimă în România anilor '80, chiar dacă importanta Istorie a aviației române din 198420 o menționează în treacăt împreună cu alte camarade de zbor, reproducându-i și fotografia, fără a sufla însă o vorbă despre activitatea sa de pe frontul de Est. Anii de după Revoluția din 1989 i-au adus o binemeritată notorietate. Presa a început din nou să vorbească despre aviatoarele din
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
nu se întâlnească. Iar ea, Mariana, era mesagerul venit din infern. Ce amintiri aveți în legătură cu familia Acterian? " o întreb, în august 2008 pe venerabila Mariana Drăgescu. Tocmai apăruse cartea mea despre Escadrila Albă, despre povestea ei și a altor două camarade de zbor. Țin minte că, prin 1941 1942, când Haig era pe front, ei îmi cereau mereu vești despre el. Părinții lui Haig, poate și Jeni și Arșavir, se cunoșteau cu mama, și prin intermediul ei îmi cereau noutăți. Eu nu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Eliza Vulcu, Stela si Viorica Huțan, Constantin Abeles... O adevărată elită a aviației române la acea dată. Meetingul aviatic n-a mai avut loc, fiind interzis în ultimul moment de către sovietici. A fost ultima întâlnire în zbor a Nadiei cu camaradele ei din Escadrila Albă. După venirea comuniștilor la putere în 1945, Nadia Russo intră în atenția noului regim. Faptul că a acceptat ca în apartamentul ei din Piața Romană (București) să aibă loc două întâlniri secrete 9 între generalul Mihail
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
albe" mai e în viață. De la acel zbor memorabil, pentru care Stela Huțan merita o decorație, Mariana Drăgescu a numit-o "pilot de vreme rea", o poreclă mai onoantă decât "mademoiselle Nitouche", cu care o gratificaseră, la început, ușor ironic, camaradele din Escadrila Sanitară. La un moment dat, aviatoarele din escadrilă au început să fie invitate la popota generalilor și ofițerilor superiori: "Nicăieri nu am mâncat mai bine ca acolo. Se preparau mâncăruri și dulciuri sofisticate, ca la Capșa: suflé de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
mi-au plăcut niciodată armele, îmi provoacă o adevărată repulsie. N-am tras niciodată". Stela Huțan-Palade a lucrat în continuare, până la pensionare, ca angajată a Ministerului Telecomunicațiilor, fără să mai zboare, participând însă, uneori, la întâlniri cu foști camarazi și camarade de zbor. Astăzi, ajunsă la o vârstă venerabilă, trăiește retras, într-un apartament discret, încărcat de amintiri, în centrul vechi al Bucureștiului, aproape de Foișorul de Foc. Primește rar oaspeți, și în general nu dă interviuri. Cu atât mai mult m-
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
s-a spus, a citit și a apreciat lucrările mele Escadrila Albă. O istorie subiectivă (2008) și Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare (2010), găsind cuvinte de laudă și regăsindu-se în textul scris de mine despre ea și camaradele ei. Voi păstra în suflet mereu amintirea multelor vizite pe care i le-am făcut Marianei Drăgescu în micul ei apartament de pe str. Dumitru Lemnea din București, și a convorbirilor purtate între anii 2006 și 2011. Daniel Focșa: Pe Dan
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
les Soviétiques, l'aviation roumaine, elle aussi, changeait ses aérodromes toujours plus près du pays. C'était une retraite amère... Après la volte-face d'août 1944, quand la Roumanie avait quitté l'Axe, Mariana Drăgescu prit part, avec sa nouvelle camarade Eliza Vulcu, à la campagne de l'Ouest, en Hongrie et en Tchekoslovaquie. Elle a été la première Roumaine à arriver à Vienne, après la conquête de la ville par les Russes. Après la fin de la guerre, Nadia Russo, Maria Nicolae
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
redécouverte également à Bucarest. J'ai eu la joie et l'honneur de la rencontrer personnellement et de la visiter de nombreuses fois dans son petit appartement de la capitale roumaine, dans les années 2006 2011. J'ai visité également Stela Huțan, sa camarade de Crimée, la plus jeune femme-pilote de l'Escadrille Blanche. La première édition de ce livre, publiée en 2008, avait été pour les deux anciennes aviatrices une belle surprise et une très meritée satisfaction. Stela Huțan s'est éteinte en 2010
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
și, desigur, prestigiului cultural. Franceza a fost influențată de această limbă mai ales începînd cu secolul al XV-lea, primind cuvinte care denumeau înde-osebi realități ale lumii hispanice ori plante și animale exotice: alcôve, adjutant, alligator, alpaca, bizarre, cacao, caïman, camarade, casque, cédile, chocolat, cigare, embarcadère, fabuliste, fanfaron, guitare, hamac, infant, laquais, maïs, matador, nègre, sérénade, tomate etc. În italiană se întîlnesc cuvinte de origine spaniolă precum: complimento, desinvol-tura, fanfarone, flotta, lindo "curat; elegant", iar în portugheză numărul spaniolismelor este foarte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai bună carte de conversație.” J. W. Goethe 180. „Dictonul <<Cărțile sunt arme>> a fost îndreptat în apărarea democrației, ca forță mondială.” Allan Nevins 181. „Este curios cât de tiran poate fi obiceiul de a citi.” James Russell Lowell 182. „Camarade, aceasta nu-i o carte, cine-o atinge, atinge un om.” Walt Whitman 183. „Cele trei reguli practice pe care le ofer sunt: 1. Să nu citești niciodată o carte mai nouă de un an; 2. Să nu citești niciodată
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
întrebat de doctorul N. Da tu, ce stai pe gânduri și ți-s ochii cam roși. Apoi, domnule doctor, n-am dormit, și mi-a fost și jele când am lăsat copiii. Da câți ai? Șase, domnule locotenent. Apoi, eu camarade, precum văd, ai fost cam bolnav și cred că nu ești deplin înzdrăvenit... (Doctorul îi dă a înțelege ceva, căci e înduioșat de mâhnirea concentrată din ochii lui). Ba-s zdravăn, domnule locotenent. Nu vrai să te întorci acasă? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
naturalist. Oamenii noștri muncitori, cu excepția declasaților și bolnavilor alcoolici, nu vorbesc astfel. Asemenea limbaj e un neadevăr și devine o calomnie pe care suntem în drept s-o respingem. Retorica Gropilor lui Ouatu nu are ce căuta în literatură. Iubite camarade, îi spun eu aceluia care îmi obiectează că nu vrea să i se pretindă o artă cu tendință; s-a produs oare, în desfășurarea timpului nostru, o artă valabilă străină de preocupările și tendințele epocii? Discuția ar porni iar fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
partea dreaptă în pântece. Am amețit și m-am dus la infirmerie unde era un doctor cu gradul de căpitan și-l chema Rizescu, și cu suflet de înger. Foarte de treabă și foarte omănos. Și mi-a spus: "Dragă camarade, ai apendicită". Și m-a trimis la Iași la spitalul corpului IV de armată. Acolo am stat 15 zile. Și un doctor cu grad de colonel pe care îl chema Vicol, mi-a spus, că n-am nimica. Dar ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
up to date, apariție lilială Înspre chindiile vieții mele, impertinent de juvenilă cu trupul ei adolescent, picioarele subțiri și călcâile ca nuca, versatilă În ochii lumii, onestă, gravă și hotărâtă În fapte, ireductibilă În urile ei feminine, bună și loială camaradă, entuziastă prietenă și amantă. Ultim dar al Providenței mele, acceptat de mine cu resemnare și umilința cuvenită, și cu armele la pământ În Încercările mele zadarnice de a Înfrânge rezistențe cu care nu eram deprins și Înclinații de a ți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]