2,791 matches
-
atunci. Relieful accidentat al acestui traseu destinal în care asemeni unui detectiv pătrunde infatigabilul funcționar îl aduce în fața unor noi personaje fiecare cu story-ul lui. Existența întortocheată a fostului soldat în războiul Malvinelor, lăsând o amprentă indelebilă în amintirea unui camarad pe care l-a ajutat să supraviețuiască, dar și femeilor din viața lui, până și cerșetorilor în lumea cărora se integrează își dezvăluie un fond de afectivitate și trăire de o intensitate bulversantă. John May se sime prins de caz
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
vrea să încheiem discuția noastră fără a ne vorbi puțin despre literatura georgiană, oprindu- ne îndeosebi asupra unui scriitor special, Ciabua Amiregibi, cel propus chiar pentru Premiul Nobel... Zaira Samharadze: Datorită lui Marcel Petrișor, care i-a fost prieten și camarad de suferințe politice, toată creația lui Amiregibi se poate citi în limba română. Sunt mândră de faptul că primul roman în georgiană, „Mucenicia lui Șușaniki” a apărut în secolul al V-lea, iar la cumpăna secolelor XII și XIII, Șota
Am umblat ani de zile ca să obținem adeverința că manuscrisul dicționarului nostru nu are nimic... subversiv“ by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2512_a_3837]
-
Militare Disponibilizate se arată că românii nu mai pot suporta batjocura, umilința și cinismul unei găști de impostori, nesimțiți și agramați și cheamă populația la a se dezice, constituțional și democratic, de puterea dementă care ne-a îngenunchiat speranța. Dragi camarazi, de orice grad ați fi, oriunde vă veți fi aflând în rostul militar al României, România s-a trezit! Până mai ieri, păream o Țară cu venele tăiate, cu respirația lăsată exclusiv în voia unor netrebnici fără de scrupule, cu privirea
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate: Nu putem sta deoparte, trebuie să ne trezim şi noi () [Corola-journal/Journalistic/23816_a_25141]
-
și rumoarea, promovând cu obstinație lașitatea, alienarea societală a instituției militare, slugărnicia nevertebrată față de propria-i persoană, degradarea maximă a relațiilor interumane, decăderea profesională, intoleranța față de valori și, mai mult, față de tot ceea ce însemnă, din perspectiva împlinirii umane, personalitate. Dragi camarazi, România s-a trezit! S-a trezit prin bătrânii condamnați oficial la moarte de un regim delirant... prin copiii care doar îndrăznesc să își viseze copilăria... prin intelectualii care nu mai suportă ca Țara să fie ocârmuită de golani și
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate: Nu putem sta deoparte, trebuie să ne trezim şi noi () [Corola-journal/Journalistic/23816_a_25141]
-
felul de grupuri satelizate Palatului Cotroceni. Iar mesajul este foarte clar: toate armatele de analiști, deontologi, instituții, trebuie să o susțină la prezidențiale pe „doamna politicii românești". În rest, certurile, zarva, criticile și atacurile dintre Elene, dintre și împotriva vechilor camarazi, nu sunt altceva decât acțiuni programate care conturează primul capitol al operei băsesciene "Cum să o facem pe Udrea președinte, pentru a-l salva pe Băsescu". Și la toate aceste strategii, Iohannis, "viclean copil de casă", se uită buimac și
Codrin Ștefănescu: Atacurile la Elena Udrea, un plan anti-Klaus Iohannis by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21888_a_23213]
-
legendă a tuturor performanțelor. Este nevăzător (d.p.d.v. medical) deși scrisul său denotă un om cu toate simțurile în alertă, inclusiv cel vizual, focalizat pe detalii și nuanțe; este un causeur nemântuit în stare să spulbere apatia celorlalți, colegi, elevi, profesori, camarazi, indiferent de vârstă, sex, idiom. Cum spune și Mihai Dragolea în Postfața la volumul Dacă pleci în căutarea mea, Radu Sergiu Ruba "are o memorie și o cultură uluitoare", "este un povestitor cuceritor", virtuți așadar ce ele singure confirmă un
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
și jertfei nemuritoare a întemeietorului mișcării legionare." Dacă aceasta ar fi însemnat numai rugi și pomeniri încă ar fi fost bine. Dar era evident că se dorește infinit mai mult. La Jilava se pregătea deshumarea Căpitanului și a celorlalți 13 camarazi (nicadorii, asasinii lui I.G. Duca, și a decemvirilor, asasinii lui M. Stelescu). De cînd, nu e inutilă întrebarea, puteau fi considerați eroi niște asasini efectivi? Dar logica aceasta nu era și a legionarilor, ei continuînd să-i considere pe asasini
Reconstituirea unui asasinat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16684_a_18009]
-
pe un ton de incantație, puțin mai la vale: "Am fost și am rămas foarte sensibil la farmecul și atracția feminină, acel izvor de feerii interioare; și am fost prietenul și confidentul femeilor (un lucru de care duc atîta lipsă!), camaradul și fratele lor de cruce, introdus de aceea, în toate tainele culcușului lor, cu carnea și sîngele meu și al lor confundate într-un amestec noptatec de sărutări și îmbrățișări, de șoapte, gemete, țipete și vaiete repede înăbușite, ca într-
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
e singurul care înțelege totul: îl vede pe oaspetele său naufragiat cum își trage mantia peste cap și plânge, gândindu-se la ceea ce fusese el cândva și ce ajunsese. Se găsea la nivelul zero al aventurii sale după ce pierduse totul: camarazi, corabie, chiar și hainele de pe el, iar vreo speranță de a-și regăsi regatul, casa, familia nu se întrezărea. Avem aici cazul unui om ce nu suportă propriul mit cu care este confruntat. R.: Cât despre apariția aedului orb Demodocos
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
cei care au avut grijă de foștii lor tovarăși de arme au fost tot cei care i-au ucis. Și chiar dacă i-au îngropat într-o groapă comună, soldații români nu i-au lăsat de izbeliștea eternității pe foștii lor camarazi. În stîngăcia acestei îngropări, cu nominalizarea celor care au fost vîrîți în groapă, e mai multă sensibilitate omenească decît faptul discutabil că mormîntul a fost întreținut și ulterior. Fiindcă dacă acel mormînt colectiv a fost întreținut, asta se trage cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
defileu, nici nu-mi puteam imagina spre ce depărtări cețoase apucau dumnealor cu hărăbăraiele lor petecite." și de amintirile din armată - aici comicul de situație e la el acasă: "...tovarășul colonel Orădan Gheorghe, care s-a uitat la mai tînărul camarad de arme și i-a spus iritat următoarele cuvinte: "cum se poate, tovarășe Beselny, să ai numele ăsta, nu se cade pentru un cadru al armatei..." după ce a spus aceste propoziții subordonate și regente, tovarășul colonel Orădan Gheorghe i-a
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
ilustrarea nobilelor sale convingeri stoice, demne de a fi repuse în circulație. Măcar pe ecran! Suflul eroic (care, într-adevăr, apropie filmul mai degrabă de modernul Braveheart decît de clasicul Spartacus) se impune printr-o simplă formulă de salut între camarazii de arme: "Putere și onoare!". Russell Crowe și-a adjudecat premiul de interpretare pentru că a izbutit într-un mod defel spectaculos să parcurgă emoționantul destin al personajului. Un agricultor ajuns general mereu învingător căruia împăratul - impresionant Richard Harris, emaciat de
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
Constantin Țoiu Aerodromul din Ardeal, Vințu de jos?, 23 august 1944, dimineața. Piloții români, buni prieteni cu piloții germani, alături de care au zburat deseori, se trezesc în ziua aceea singuri, părăsiți pe ascuns de camarazii lor germani. Înștiințați în secret de ce se petrecea la București, aceștia decolează pe furiș, iar puțin timp după aceea îi bombardează pe români. Și erau ca frații. Ca toți aviatorii, între ei, indiferent de naționalitate, pericolul comun apropiindu-i... Plecaseră
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
și la Turda, Alba Iulia, mă aflam în mediul special în care astfel de vești circulau repede. Așadar, mă gîndeam în ziua de 23 august 1944, ca elev teterist la aviația de navigație, că nemții le-o făcuseră, mitraliind barăcile camarazilor români... Nu mai știu dacă fuseseră și victime. Curios amănuntul, la vremea respectivă, nici nu fusese luat în seamă. Prima mea reacție, ca militar, fusese una de revoltă. Deși nu trecuseră nici 24 de ore de cînd regele Mihai îl
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
erzatz, cafeaua cazonă matinală. Neamțul crede că-i băutură. Îi întinsesem sticla, băuse din ea și, simțind poșirca, o scuipase scîrbit pe geam. Ne salutaserăm, iar șoferul dezamăgit, o pornise. Acum, printr-o străfulgerare, îmi aduc aminte de Midovschi. Un camarad, însă pilot. Da, el fusese la Vințu... Întîlnindu-ne întîmplător la București, după 1960, îl văd pe stradă pe Midovschi, ne îmbrățișăm, intrăm într-o cîrciumă și îmi povestește bînd bere că a făcut 16 ani de pușcărie, acuzat ca spion
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
Camil Ressu, Însemnări, Editura Meridiane, București, 1967, pag. 19 2 ,,Slavici, Eminescu, Ressu și alți doi, după divergențele de păreri la congresul studențesc ținut la Mînăstirea Putna pentru comemorarea lui Ștefan cel Mare, s-au retras în clopotnița mînăstirii punînd camarazilor întrebarea: - cum se poate ca atîtea sute de capete la un loc, să nu poată gîndi cît un singur capăt (sic!) întreg?" N. Petrașcu, Studii critice despre Eminescu, în C. Ressu, op. cit. pag. 20
Camil Ressu, la o nouă privire (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16514_a_17839]
-
nivel discursiv. Lumea promisă este una a fericirii, egalității și ocrotirii, a relațiilor sociale armonioase, bazate pe încredere totală și dragoste reciprocă. Partidul este reprezentat ca o mare familie, avînd o grijă părintească pentru fiecare membru în parte. Ceilalți sînt camarazi, tovarăși și prieteni - adică un grup de egali. Uniunea Sovietică este țara vecină și prietenă, o soră mai mare care are grijă de frații mai mici, iar la fiecare consfătuire sau congres transmite un salut frățesc (sic!) celorlalte țări din
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
fără să întîmpine absolut nici o rezistență. Pot spune deci că rușii ne-au salvat ajungînd acolo. Am mirosit ce e războiul. Am fost două săptămîni pe poziții, din care două zile mai dificile, cînd a murit un prieten și un camarad, Sarițan, un flăcău din Bucovina. Minunat om! La război mor adesea cei buni. Eu am scăpat și am ajuns să fiu mutat la Câmpulung. Pe drum așadar am întîlnit acest tren. Rușii luau prizonieri români din armata maghiară. Am întîlnit
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
e "fălticeneancă", am zis, între ghilimele; apoi, evident, pentru că mi-a dat niște tichete de metrou și bonuri de pîine. Ulterior am avut bonuri de pîine false și vizibil falsificate. Cînd lucram la uzina Deka, unde se fabricau discuri, aveam camarazi algerieni pricepuți să facă tichete de pîine false. Brutarii le acceptau. Se obișnuiseră. Revin la Monica Lovinescu pentru a spune că are niște cusururi. Ea m-a vorbit numai de bine și, uite, eu o vorbesc de rău. Odată i-
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
victima se descarcă și semnalizează în două moduri. Alteori, oricât ar încerca supliciatul să-și camufleze lacrimile, acestea curg șuvoi, alcătuind mai degrabă o rugăciune, decât un bocet. Legați între ei prin acest limbaj lichid al chipului, supliciații sunt niște "camarazi ai plânsului" și niște "rude în lacrimă". Unele victime ajung la capătul durerii: plâng și urlă până la refuz, până când vocea dispare și lacrimile seacă. Trupul lor și-a epuizat atât lichidele, cât și sonoritatea; din răni, inclusiv sângele curge subțiat
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
antefinal al romanului, Luna caimacamului, ne rezervă o surpriză uriașă. Înainte de a-și încheia romanul acestei eterne întoarceri acasă, scriitorul narator constată că în propria carte s-a strecurat jurnalul scris de propriul mădular - vă amintiți? - cel din primul capitol, camaradul înfierbântat de nurii bibliotecarei. Iată un fragment din jurnalul caimacamului în care pârdalnicul diarist notează ce știe el să facă mai bine: "Până să țipe mărmurită Anemona, maistorul de mine sunt în haznaua înglotelilor nesătule. Apa undezată s-a răspândit
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
e bazat pe romanul lui Sebastien Japrisot, un scriitor ale cărui cărți au mai fost ecranizate, una chiar de Costa-Gavras. Tranziția de la vocea omniscientă la cea plină de îndoieli, restauratoare de evenimente, e însă inovația lui Jeunet. Viețile celor patru camarazi ai lui Manech alcătuiesc un alt vortex narativ, iar vocea îți servește ca un fir al Ariadnei într-un labirint alcătuit din identități încurcate, incidente disparate, scrisori și mărturisiri ale unor martori oculari. Dacă trebuie să iau filmul pe componente
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
acei ani". Căci memoria are spații goale sau întunecate, pe care scriitorul le sugerează în metafore realizate pe baza amintirilor concrete din copilărie: memoria este o "mină ascunsă în creierul nostru", asemenea minei de cărbuni explorate de copilul Julio și camarazii lui. Golurile memoriei sînt și fotografiile care lipsesc din album, care au murit și ele, precum copacii putreziți transformați de-a lungul a milioane de ani în cărbunele din mina de sub pămînt; sau ecranul negru, cînd se întrerupea filmul din pricina
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
fel și pe noi, în 1972, ne-au îmbarcat în niște vagoane ca pentru vite și ne-au dus în Germania să ne facem datoria față de patrie, dar față de care patrie- până azi tot nu înțeleg.” Simte umilința și înjosirea camarazilor ruși, care îi considerau „țigani români”. După eliberare și însurătoare, împreună cu tânăra soție ia viața-n piept la Chișinău unde a acceptat să lucreze în „organele de interne”. Descrie cu mult farmec și simplitate momentele începutului de viață cu traiul
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
de stradă. Marcat de cele văzute, futuristul compară modul de petrecere rus cu cel italian: „Și la Napoli sau Milano există aziluri, însă acolo nu vei vedea astfel de scene groaznice, acolo e vesel, lărmuitor; e mai multă bucurie”. Oastea, camarazii futuriști, - nicidecum de partea sa, neascultându- i de ordine, sunt aproape absenți cu desăvârșire la Moscova. Situația se arătă puțin altfel la Petersburg, unde Marinetti sosește cu trenul pe 26 ianuarie 1914. Și aici, apriori lezați în orgoliul lor, unii
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]